Avant & Nicole Scherzinger
Nicole nu cântă pe nas deşi este operată. Frumoasă cântare!
Jun 29, 2010
Nu suntem Cătălin Botezatu
Dacă beau bere văd dublu.
Incontestabil, am supărat-o rău pe Ilinca. Am murdărit nişte pantaloni ivoire, de băgăcios ce sunt. Există o convenţie între noi, parafată cu un sărut lung în picioare pe hol, prin care, lunar, la fiecare 50 şi doa de obiecte de vestimentaţie constând în rochiţe, poşetuţe, pantofiori, briz-brizuri, parfumuri, creme de înainte şi după, agrafe de păr, cingători sau cratiţe, oale, cuţite, mi se cumpără un pantalon sau o bluză, sau o chestie bărbătească. Când îmi cumpăr eu, bineînţeles că pantalonul “are buzunare drepte şi trebuia să le iau în verif, că sunt de un beige cel mai urât, că sunt prea strâmţi pentru mine şi-mi pun în evidenţă perfecţiunea corpului. Ce, vrei să se zgâiască toate farfuzele când nu eşti cu mine!?”
Noi bărbaţii, când nu suntem Cătălin Botezatu, ne luam cămaşă cu mânecă scurtă când ar trebui cu mânecă lungă şi invers, cravata nu se asortează cu costumul, ba mai degrabă cu şireturile, pantalonul este cu manşetă, când de două ore se poartă fără, gulerul la costum stă fleandura pentru că furniturile sunt de slabă calitate şi n-am avut inspiraţia să descoasem gulerul înainte de a-l cumpăra. Două găuri. Cine dracu’ mai poartă două găuri la nasturii de la costum?! Ai scobit mult până ai găsit sacoul ăsta?
Am întotdeauna la mine în maşină cele trebuincioase. Când mă duc în vizită, îmbrăcat cu şosetuţe curate, unghiile rase, nod la cravată făcut în oglindă, nu din amintiri, curea cu gaura suplimentară dată cu preducea de 2mm(dieta mi-o impune, dar înspre interior nu spre capăt, Doamne fereşte!) trebuie să aibă gazda ceva ce mă calcă exact pe terminaţiile nervoase. O uşă care scârţâie. Se scoate şi se unge cu vaselină pe la toate balamalele. Sitele de la robinetele de la chiuvetă dau un jet de om bolnav. Se desfac, se ţin 10 min. în detartrant, se perie cu periuţă de dinţi adaptată acestui scop şi-şi recapătă asfel jetul de pe când era un robinet tânăr, de abia montat de un meşter la fel de tânăr, care are acum 80 de ani. Furtunul de grădină respiră apă prin mai multe locuri. Trebuie peticit cu bandă adezivă rezistentă la umezeală. Cuţitele nu prea taie. Am piatră de polizor şi din câteva mişcări din poigner, se rezolvă. Sunt o bucurie şi la casa altuia! La plecare, capăt o porţie dublă de îngheţată. Grătarul de la barbeque. Păi aşa se prezintă?! Trebuie frecat voiniceşte, cu perie de sârmă, să nu-mi stea mie copănelele de pui şi somonul pe două-trei straturi de grăsime lăsate de izbelişte şi linse de pisică.
Aici, cu peria de sârmă am deranjat asistenţa, îndeosebi pe Ilinca. Am redesenat pantalonii ivoire cu picouri negre. Mi s-a tăiat şi porţia de îngheţată, iar Ilinca a fost vuvuzela mea până acasă şi mult după aceea. Vuvuzea stadionul, vuvuzea şi ea şi n-a tăcut, (fiind “foarte păpălată”), decât după ce am adus un amendament convenţiei, care stipula clar că luna viitoare numărul de obiecte vestimentare se va dubla, iar cratiţele, oalele, cuţitele, nu vor mai fi încadrate la această categorie. Am lipsit un pic ca să parafăm convenţia. Am constatat astfel, că un conflict se aplanează dacă adopţi atitudinea demnă a unui viţel pe care-l întrebi cât îi radical din patru. Am tăcut şi-am parafat.
Noi nu ne putem certa pentru că nu ştim spaniola. Spaniola este o limbă bună de ceartă între soţi. Are aşa o viteză că în juma’ de oră descarci toată experienţa invectivelor acumulate de-o viaţă. Vorbesc amândoi odată, ei pe ei se înţeleg, dar nu între ei. Tonul se ridică treptat şi când coardele vocale emit ultrasunete, ea agită măturoiul şi el sparge berea. Limba italiană este bună la cearta între vecini pentru că are şi accente de miştouri şi nişte trivialităţi vărsate cu năduf acumulat de-a lungul anilor, pe-o zăpuşeală istorică. Se scoate pumnul pe fereastră şi dacă se întind oleacă, chiar se ating.
Limba engleză/americană se rezumă la ” Stimate Domn, vă rugăm respectuos a ne comunica numărul dv. de cont din Elveţia precum şi suma disponibilă la data prezentei. În caz de refuz, ne vedem obligaţi a recurge la dispoziţiile legale în vigoare şi ne rezervăm dreptul de a vă comunica noi aceste date. Cu deosebită consideraţiune, Uncle Sam/ Her Royal Majesty”
Limba rusă se caracterizează prin ” Noi vinim la tini cu gâduri di paci, aşa câ semnează aicişa pentru grâni, mobilâ, conduri, maşâni şi-om mai videa pi urmâ” Este o traducere din limba rusă de maidan, pentru că rusa literară s-a vorbit deja şi nu mai este de actualitate.
Mai vorbim…
Jun 28, 2010
Câine politic
Jun 27, 2010
Mission Impossible
Jun 27, 2010
Viitorul este acum
Jun 27, 2010
Dirty Dancing 2
Regret faptul că aceste clipuri nu pot fi embedate şi introduse ca atare,dar cu un click pe ele se rezolvă. Muzică şi dans din belşug.
Jun 26, 2010
Tango şi fotbal
Jun 26, 2010
Cireaşa de pe tort
Utilaj pentru cules cireşe
Vara mergem în piaţă cam la două zile. Astăzi am ajuns cam devreme şi nu este prea mare vânzoleala. Ţăranii şi-au trimis copiii prin Turcia şi au învăţat arta atacului asupra clientului. Îţi urează “bună dimineaţa Domniţă” sau “să trăieşti Conaşule, uite ce roşii bune am! Inimă de bou.” Ne apropiem, curioşi să vedem inima lui de bou.
-E dulce tătâne, întreabă Ilinca, ea fiind mai miezoasă şi mai de brăcinari cu ţăranii.
- Păi Domniţă, aş mai supravieţui io pe piaţa de vegetale dacă aş vinde acrituri?
Scoate de sub tejghea două mâini cu care în prealabil a cam şters bocancii de clisă, şi cu unghiile verzo-vineţii, care depăşiseră de mult nivelul buricelor, unde nu-mi ia şi despică o roşie pe care i-o întinde spre degustare Ilincăi. Am văzut, unde până atunci era doar asfalt, o statuie magnifică, mărime naturală, din bazalt, rocă vulcanică arzândă pe dinăuntru, dar neclintită pe dinafară. Era Ilinca împietrită. Am recunoscut-o după mâinile cu care-şi proteja gura şi ochii. Şi-a revenit în cele din urmă, dar a împietrit ţăranul. Nu-şi putea imagina cum cineva nu poate mânca din mâna lui, când acasă, am aflat, avea opt guri de hrănit. Şi-a băgat repede jumătatea de roşie în gură, s-a şters cu răspundere de pantaloni şi ne-a întins o pungă clasică, neagră, de plastic subţire ca folia de sandviş. Am luat cât să avem şi noi o contribuţie la constituirea plusvalorii atât de necesare creşterii celor opt guri( Marx, “Capitalul” pag.1). De sub tejghea a apărut una din guri.
- El este Lisandru, fiu-miu. Are 6 ani. Doarme aici cu mine, sub tejghea şi mă mai ajută să car marfa de la dubiţă.
Lisandru era brunet, cu şuviţe de paie blonde luate de prin culcuşul de sub tejghea. Era îmbrăcat cu o pătură în carouri şi crestată în dreptul capului. Dumnezeu ştie ce avea pe dedesubt şi de când! Cum s-a trezit, a luat cealaltă jumătate de roşie şi a început să o frece de mutrişoară.
- Aşa se spală el de dimineaţă, Conaşule! Ia mă Lisandre de colea cârpa asta şi şterge-te!
Cu cârpa aia se curăţiseră bujiile cam ancrasate şi ţeava de eşapament, asta era concluzia logică după urmele negre lăsate pe faţa lui Lisandru. Şi uite că trăieşte! Am făcut-o pe Ilinca “sclifosito!” şi abia atunci a înţeles ţăranul ce-a fost cu episodul ei de statuetă. Ilinca a făcut ochii mari a nedumerire şi ca s-o iert, a trebuit s-o sărut acolo în plină piaţă. “Pupat Piaţa Independenţii”.
Ce mai râdea profesoara mea de română când ne citea din “O scrisoare pierdută”! Domnişoară bătrână, un pitic de om, n-a făcut altceva în viaţă decât a citit tot ce s-a tipărit. Blândă şi veselă, jongla cu Gramatica, ca un muncitor chinez. Îl aveam coleg pe unul, Cucu, care avea 2,03 m în clasa a X-a. Într-o zi s-a postat în uşa clasei şi când a intrat profa, i-a pus mâna în cap şi i-a luat măsura pe tocul uşii:
-Băăi, asta a mai crescut un centimetru de alaltăieri!
Cucu nu păţea nimic, era mascota clasei şi avea şi un tată director la alt liceu din oraş.
- Măi Lisandru, ţie nu ţi-e frig noaptea?
- Mi-e frig nene, da’ m-a trimis mama să-l păzesc pe tata ca să nu mai bea banii câştigaţi. Odată, noaptea, a venit treaz acasă şi nu l-a recunoscut Azorel şi l-a muşcat.
Am ajuns la sectorul cireşe şi dacă Ilinca vrea să-i duc sacoşele la maşină, trebuie să poarte cercei cireşe “inimă de porumbel”, altfel, “uite, le vezi, le las aici în drum să le ia oamenii sărmani!?”. Te pui cu zănatecul? Îşi ia cerceii şi-i poartă cu demnitate până la maşină. Lumea se uită la ea cât îi de frumoasă, nu că ar fi caraghioasă cu cercei cireşaţi. Şi eu, trebuie să duc muncă de lămurire într-o scurtă şedinţă stradală, că acest pseudo-şantaj este înspre binele ei pentru a-mi incrementa mie stima faţă de ea. Sunt condamnat să-i mănânc cerceii, să-i muşc buzele şi o unghiuţă cireşică, luată drept cireaşă din pom.
Restul pedepsei, acasă!
Jun 25, 2010
I’ll Be Watching You
Jun 25, 2010
Big City Love
Jun 24, 2010
Jewish Wedding
Jun 23, 2010
Socialismul, spune ea…
Transport socialist
SOCIALISM PE INTELESUL TUTUROR !
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat ca nu a picat vreodata pe cineva la examen, dar, odata a picat o grupa intreaga.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA !
Profesorul le-a spus, “OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.
Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un 8.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, iar cei care au studiat mai putin au fost bucurosi.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o “pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6!
Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 (picat).
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.
Profesorul le-a spus ca socialismul ar fi picat in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
- Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
- Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci pietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni. Nu poti multiplica bogatia divizand-o.
Acea clasa a insistat ca socialismul este functional si ca nimeni nu ar trebui sa fie sarac si nimeni bogat, toata lumea EGALA !
Profesorul le-a spus, “OK, vom face in grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Notele tuturor vor fi mediate si fiecare va primi aceeasi nota, astfel incat niciunul nu va pica si niciunul nu va primi nota 10.
Dupa primul test, notele au fost mediate si toti au primit un 8.
Studentii care au studiat intens au fost suparati, iar cei care au studiat mai putin au fost bucurosi.
Cum cel de-al doilea test se apropia, studentii care studiasera putin au invatat si mai putin, iar cei care studiasera mai intens si-au spus ca si ei vor o “pomana”, asa incat si ei au studiat mai putin.
Media celui de-al doilea test a fost 6!
Nimeni nu mai era fericit.
Cand a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4 (picat).
Notele nu au fost crescatoare deoarece au aparut certurile, acuzatiile, ura si nimeni nu a vrut sa invete pentru beneficiul altuia.
Spre marea surpriza a tuturor studentilor, toti au picat.
Profesorul le-a spus ca socialismul ar fi picat in final deoarece, atunci cand recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, de asemenea, mare. Dar cand statul nu mai acorda acea recompensa, nimeni nu va incerca sau va vrea sa aiba succes.
Nu putea fi o explicatie mai simpla.
Iata un scurt paragraf care sintetizeaza totul:
- Ceea ce primeste o persoana, fara a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la randul ei, nu primeste pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fara sa fi luat mai inainte de la altcineva.
- Cand jumatate din populatie vede ca poate sa nu munceasca, pentru ca cealalta jumatate va avea grija de ea, si cand jumatatea care a muncit realizeaza ca nu are sens sa mai munceasca, pentru ca altii sunt beneficiarii muncii lor, atunci pietene, acesta este sfarsitul oricarei natiuni. Nu poti multiplica bogatia divizand-o.
Jun 23, 2010
Ecografie
