M-me Calimachi-part twelve

Ai înţeles cum e cu zânele? Zi-i măi!

C- în sfârşit, s-a restabilit legătura între noi. Am dormit până acum. Mă simţeam atât de obosită de parcă am impins eu ascensorul pe glisierele sale până la et.16 şi cu 8-10 persoane în el, nu mai ştiu exact. Trebuie să mă uit în cartea tehnică. Este atât de stranie senzaţia că lifturile astea îmi ard la foc mic o bună bucată din timpul meu… Este ca şi cum  trebuie să-l împing chiar de pe stradă în casa liftului, să-l poziţionez pe glisierele alea în secţiune “H”, care nu sunt nici vaselinate cum trebuie, se me pregunta a me. Măi şi nu-i un muncitor să sară să mă ajute. Stau toţi cu mâinile în buzunar- aceleaşi mâini, aceleaşi buzunare- şi mă urmăresc mai degrabă pe mine. Tipic muncitoresc. Mă uit la unul gras care stă pe două scaune- şi ar mai avea un rest de pus şi pe un taburet dacă i s-ar împinge unul discret- dar cred că este supărvarzărul, că prea se uită cel mai insistent. Le-am spus: “săi mă unul să mă ajutaţi!”, dar parcă vorbeam cu piticii Albei ca Zăpezii. Erau toţi mui fascinados, mai ales că eu împingeam liftul, nu-l trăgeam, aşa că toţi muşchii se încordau în fibra mea longilină, dar şi bombată la capăt. Tu ce-ai făcut? Ai dormit şi ai visat şi tu ca mine?

M- Hi, Caliope. Am dormit şi eu puţin cu Mess-ul în stand-by. Eram gata-gata să te visez, dar când am întrebat de tine, mi-au spus nişte muncitori că eşti la împins un lift în casa lui şi că după aia, mai ai încă unul şi încă unul.  Astăzi a venit doamna Mala pentru a semna un nou contract de livrare. Nu arată deloc rău la vârsta ei, dar era tare speriatos, com una galina pe tronson Ţernavoda- Luhliu Gara. Se uita la pixul meu Cross şi nu-i venea să creadă că semnează un contract de asemenea anvergurios. Erau două milioane de clementine în joc şi avea teamă că nu pot număra atâtea. Am asigurat-o că am o mândreţe de contabilă care cu asta se preocupă când nu sunt lângă ea. Am uitat oare să spun că a adus-o şi pe fiică-sa care este ca o zână bună de tot? Am observatos ke este infipta forte şi me plak cu plasere gigantos mai ales dak este si formosa la kip si body cu thalia ingusta. Am semnat contractul sub ochii ei aţintiţi când asupra paragrafelor cu privire la cantitate şi preţ, dar şi asupra celor privind penalităţile de 2% pentru întârziere în livare şi 1% pentru neplata la termen.  Penalităţile nu sunt in oglinda asa cum este la ţara civilizat, dar am akeptatos kompromessa ke pre duios mi-a zmuls un yes.  Me dat mau, ce mai!

C- Corect se spune “mi-a luat mau” , dar văd că soliciţi să-ţi iau eu mau definitiv şi să nu mai ai niciunul de rezervă. Nada, zero, zilch.

M- Doamna Mala este foarte mândră de fata ei si m-a lăsat şi pe mine să fiu mândră de ea. De bucurie, s-a dus în micuţa bucătărie şi ne-a făcut câte o clementinată la storcător. A făcut atâta zgomot încât n-am putut auzi ce m-a întrebat aia mică. Parcă a spus ceva despre un număr de telefon şi pentru că n-am înţeles prea bine, mi l-a dat pe-al ei.  În particular, este foarte timidă şi nu sărută deloc ca tine.

C- Ah, Thikalos Domestos, ai o şansă mare că Phillips este a casa acum şi nu pot veni la hotel ca să-ţi arăt que sunt mui nervosa. Zice că nu-i mai merge neonul azi şi că-l mai lasă, poate-şi revine. Acum este în baie, dă nişte bluze prin maşina de spălat, dar înainte de asta, a instalat un bec înăuntru ca să vadă fiecare bluză dacă este randalinată cum trebuie. Nuş’ ce dracu’ a avut o bluză că a făcut un arc voltaic cu becul lui şi i-a ars exact cuvântul “better” de i-a rămas numai “Let’s make things”. I-am spus să se ducă să-i pună lozinca asta veiozei lui. S-a supărat şi de atunci stă în fund pe gresie şi urmăreşte orice sarcină electrică. Veioza cred că a avut deja una, pentru că am văzut că i-a făcut programare la un ginecolog. Fiecare bluză şi-o trece prin ciclu separat de spălare. Nu vrea ca microbii să se amestece între ei: unii sunt microbii de la service, alţii de la restaurant, alţii de la laborator. Se pot naşte nişte mutanţi pe care niciun microscop să nu-i recunoască când flutură din mâniţe pe lamelă şi-i pot periclita sarcina veiozei lui. Electrică, desigur…

M- Caliope, aş trece pe la tine, mi-e tare dor, dar decât să mă împiedic de cineva pe gresie, mai bine îmi înfrâng această pornire. Te invit la restaurant în seara asta, numai să nu vrei unul grecesc. Pentru tzatziki mă ai pe mine, pentro fekut arshice te am pe tine. Mai am o livrare de făcut şi apoi să trec un pic pe la bancă, după care vin să te iau pe la ora…

Băi, nu se poate! Mereu pică internetul ăsta când ţi-e lumea dragă de tot. Acum, de unde ştie Caliope când să coboare? M-am gândit şi la mobil, dar nu poate cât e Phillips acasă…