Jun 20, 2012
Wilhelm Spritz II
Doar o oră ce-a lipsit… Mă feream să-i spun Spritz. Wilhelm era un nume decent, chiar domnesc. Se uita fix la un con de brad dărâmat de-o veveriţă. Căuta cu privirea veveriţa şi probabil că nu o desluşea în brădiş. A întins mâna după sticla cu adjuvant. După câteva sorbituri a zărit şi veveriţele. Noi vedeam una, el jura că sunt două. Mi-a întins sticla ca să-mi pot... read more
