search
top


Dan Puric

Ana are aşa mere?

cum si-a luat permisul auto Dan Puric…

“Dumnezeu,  iubindu-ma,
ma tot pune la felurite incercari ca sa nu ma plictisesc.
Asa a fost si cu  soferia. Ne-am luat si noi masina.
Atunci mi-a zis sotia ca  ar fi bine sa-mi iau permis si eu, ca,
cine stie, s-ar putea  sa fie nevoie vreodata sa sofez.
Pentru mine, lucrul asta a venit prea tarziu si m-am dus la prima
lectie de soferie cu emotii de liceean, la un PECO,
unde trebuia sa ma intalnesc cu instructorul.
Tremuram rau pe marginea  trotuarului, ca la  bacalaureat,
si il asteptam.
Cel mai bun  lucru era ca omul  nu ma cunostea.
A venit cu o Dacia de pe vremea lui  Ceausescu, careia,
cand i-a pus o frana, chiar in fata mea,
i-au sarit suruburile pe jos. Le-a adunat tacticos si le-a
pus la locul lor, ignorandu-ma.. Era mecanicul absolut, la
intalnirea cu imbecilul absolut.

Locul mortului

Nea Ilie era plin de vaselina si avea un fes slinos pe cap.
M-a citit din prima, si-a dat seama cu cine are de-a face.
Daca m-ar fi cunoscut, mi-ar fi  spus: «Vai, maestre,
ce onorat sunt sa va fiu eu  instructor!» Cand mi-a zis,
fara sa se uite la mine: «Ba, asta e cheia!», am inghetat.
«Fii atent, a continuat el, ambreiajul este tata, frana
este mama, iar acceleratia este copilul tampit care alearga
pana ce da cu capul in prima masina.» Absolut genial!
Apoi  imi spune scurt: «Treci in locul meu!» Eu, speriat:
«Lasa-ma, nene, ca n-am mai pus in viata mea mana pe
asa ceva».
«Ba, tu nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului
si sa te conduca toti tampitii?»
Si atunci m-am gandit sa  strig si eu la poporul roman:

«Popor roman, nu te-ai saturat sa stai pe locul mortului
si sa fii condus de toti tampitii?»
Era o adevarata resuscitare, domnule!
Si imi tot repeta:

«Hai, hai, invata sa conduci!»

Ceea ce a urmat a fost incredibil. M-a scos direct in trafic.
Si eu trebuia sa am mana pe volan, pe chei, pe schimbatorul de
viteze, trebuia sa ma uit in cele doua oglinzi, dar si in ochii lui.
«Unde te duci, maaa? Nu vezi unde ma bagi?
O calci pe baba aia! Nu te uiti in spate?
Vezi, ba, ca intra ala in tine!»

Si m-a tinut asa, de inghetam si transpiram tot, doua zile
la rand! Nu mai eram sanatos! Nici un rol, in viata mea,
nu m-a solicitat atat de mult si nu m-a adus
intr-o asemenea stare. In a treia zi s-a linistit de tot.
Statea batranul cu o mana pe volan si cu fesul pe ochi..
Dormea, domnule! «Inseamna ca am inceput sa conduc bine»,
mi-am zis.

Crucea Sfantului Andrei

Nu l-ati vazut pe Puric disperatul intre Maestrul sau dormind
si traficul din Bucuresti. Si, tarandu-ma incet-incet,
am trecut pe langa un cimitir. Atunci Maestrul a deschis ochii:
«Ba, vezi? Aici e o fosta eleva de-a mea!»
Mie mi-a inghetat coloana vertebrala. «In cimitir?»
«Pai da! Nu e singura, e cu sotul!» «Cum a ajuns acolo?»
«Tot asa, ba, ca si tine, nu a oprit la Crucea Sfantului
Andrei, aia pe unde trece trenul. Pai, ba, cand vezi o cruce
nu te opresti sa te inchini? Treci ca animalul? Ce-o fi cu
graba asta, ca tot acolo ajungi!»
Omul asta m-a crestinat pe mine, teologul lui peste. Avea
dreptate! Cand vezi Crucea Sfantului Andrei, te uiti in dreapta
si nu crezi nici macar in ala de-ti face semn cu steagul,
ca e tara plina de prosti.


Vei invata sa conduci cand vei sti sa te feresti de prosti, nu cand vei sti legea!!!”

One Responseto “Dan Puric”

  1. Odille says:

    @Omuldelamunte, excelent articol, iar poza este delicioasa.:)

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: