search
top


Scrisoare deschisă.

Asta nu-i grădină !

Dragă Ilinca,

Am ales această modalitate de comunicare pentru că sunt lucruri pe care trebuie să ţi le spun în faţă şi Dumnezeu mi-e martor că am încercat, dar când mă uit în ochii tăi, se instalează o fâstâceală mai bună vecină cu o anestezie generală decât cu sfârşeala aia pe care o ai când te vezi cu tigrul într-un safari adevărat, nu din ăla cu animale împăiate.

Am înţeles dorinţa ta de a nu mai cumpăra tot felul de nimicuri, suveniruri din călătoriile noastre, totemuri canadiene, turnuleţe Eiffel, vase de Murano, negri burtoşi de Congo, scalpuri de căpetenii malgaşe, pentru că trebuie şterse zilnic de praf şi chiar odată, aspiratorul mi-a înghiţit un clopoţel de Vatican, la care eu ţin foarte mult, având Papa lui. Era de cristal. Ţii minte că m-am tăiat la un deget şi tu mă pansai, te uitai în ochii mei şi mă căinai că ce tare m-am tăiat eu spălând vasele? Acum ai să afli că de fapt, eu încercasem să refac puzzlelul (lasă aşa, nu mă corecta, mai bine fii atentă la confesiunea mea!) din aspirator, cu o răbdare îngerească sau drăcească, nu pot discerne care dintre ei este mai răbdător: eu sau îngerul ? Mă gândesc, aşa cum strămoşii noştri daci s-au învrednicit să lase ceva obiecte aparţinând cultului lor, noi să lăsăm câteva artefacte din diferite zone ale globului şi peste 2000 de ani, toate gazetele, fie ele imperialiste sau socialiste, să scrie că pe acest loc, în urma săpăturilor arheologice în vederea construirii unui nou aerodrom pentru OZN-urile vecine şi prietene, au trăit doi oameni foarte civilizaţi care fabricau obiecte ale diferitelor culturi ale lumii. Cum îţi sună? Nu-i impunător? Dacă te-am convins, te rog pe acestă cale, să scoţi din debara sacul ăla cu toate aceste obiecte şi să le expunem încă de pe acum. Dacă nu, măcar pendula aia cu picior şi cuc pe care am cărat-o eu tocmai din Groenlanda, că tu n-ai vrut să mergi  pentru că-ţi era frig în ziua aceea şi groenlandeezii mi-au vândut-o că ei n-au nevoie de ceas într-un ţinut care are 10 luni noapte şi 5 luni zi (aşa ştiu ei, dat fiind faptul că noaptea este mai lungă).

Am gângurit odată un semn de împotrivire că să nu mă mai dezbraci la piele de câte ori intru în casă din grădină ca să beau un pahar cu apă, sau să nu mă mai satur să te privesc pentru 15 minute de pauză, sau să te ajut să cureţi cartofii pe care numai eu îi curăţ. Tu nu mă ajuţi deloc! Când ies afară, mulţumit de ceea ce am constatat prin casă, trebuie iar să mă îmbrac şi deşi mi-ai spus “ce, ţi se strică coafura!?” eu mă gândesc la efortul pe care trebuie să-l depun, mă las păgubaş şi mă întorc în casă, de data asta pentru mai mult timp şi pentru un duş. Ducă-se de gazon! Îl aud cum creşte, dar îţi promit că după aia, îl tund periuţă ca să poţi ieşi tu cu tălpiţele goale şi să te încarci de ioni pozitivi. Aş dori să mă cheme Ion în clipele acelea, dar nu mă cheamă nimeni…

Dacă tot am alunecat pe panta confesiunilor, hai să-ţi explic de ce miroseam eu a ruj, ieri. M-am tot gândit şi am găsit următoarea explicaţie: am fost la Mall şi nu la pâine, de m-ai întrebat tu ” te-au pus ăia s-o frămânţi?”. Am vrut să-ţi fac cadou un ruj care să-mi placă şi mie la gust. A venit o domnişoară- frumoasă de luat palme după ceafă dacă aş fi fost cu tine- şi mi-a recomandat câteva culori. Mie nu-mi place roşu coraille nici pe Charlize Theron aşa că am ales culoarea 573, care mi s-a părut mai atrăgătoare decât 572 ,pentru că avea un 1 în plus. În ceea ce priveşte gustul, a trebuit, am fost forţat, ameninţat chiar, să-l probez pe domnişoara, politica firmei fiind chiar de asemenea natură, încât am fost pătat şi pe guler. De la zbaterea mea…

Te rog să citeşti această scrisoare, editată în timp ce tu dormeai, iar dacă nu, mă derobez de orice caracter pe care-l mai am şi am s-o public în numele bunei cuviinţe care trebuie să mă anime.

Primeşte aprecierile mele, pentru că, ale altora, trec întâi prin filtrul meu. Le moderez .

Al tău şi azi.

PS. Astăzi am auzit sloganul “Construim o lume minunată, nouă. Nu vouă!”  Eu mă duc să ne înscriem la “nouă”, deci nu te speria că cineva ţi-a umblat în geantă şi ti-a luat actul de identitate. Am fost eu, deşi or să se mire ăia că aşa o frumuseţe umblă cu urâtul ăsta. Iartă-i ! Ei nu-mi cunosc frumoasele trăiri interioare şi, în prezenţa ta, exterioare.

Al tău şi mâine.

10 Responsesto “Scrisoare deschisă.”

  1. tania says:

    originala! ma intreb din nou. ale cui is drepturile de autor? ale tale sau ale Ilincai? 🙂

  2. @Iana- De ce să mă ierte? Lasă-mă că merit şi eu o supărare din asta la câteva zile!

  3. iana says:

    Ilincaaaa,
    iarta-l, ca nu stie ce spune. 🙂

  4. Odille says:

    @Omuldeamunte, Absolut, acum inteleg! 🙂
    Inca mai chicotesc dupa “Ma duc si miine..” 🙂
    Poate iei cu tine si niste prieteni, sa te ajute. Ii vei avea prieteni pe viata! 🙂

  5. @Odille- Dacă am fost forţat, puteam să mă opun tot personalului care tăbârâse pe mine în buticul ăla exclusivist? Am fost indus în eroare, pentru că la intrare, scria “clienţii sunt obligaţi să testeze gustul pe unul din manechinele noastre”. Am crezut că sunt manechine din plastic, dar erau mişcătoare! Mai rău, pe alt afiş scria: “clienţii care refuză acest serviciu vor fi împinşi înspre cabinele de probă intensă”. Ce oroare! Mă mai duc şi mâine…
    Răpit de extratereştri l-am mai folosit de trei ori şi acum nu mă mai crede nici dacă-i aduc filmul cu camera ascunsă. Glumesc! De două ori…

  6. Oachi says:

    “…Al tau si maine”
    Si-n toate zilele. Amin! 🙂

  7. Odille says:

    Omuldelamunte, sentimente de pus in rama si o scriere frumoasa, insa ma gindesc ca totusi, explicatia cu rujul o va amari pe Ilinca ta. Mai bine sa-i spui ca te-au rapit extraterestrii 🙂 si pe nava lor ti-au oferit o masa numai de Ruj.:) Atit de mult iti doreai sa te lase sa te intorci la Ilinca ta si atit de dor iti era, incit ai papat tot ce era ruj pe masa, inclusiv sclipici pt buze si ruj la tub din acela ca lipiciul. Ilincai ii va fi mila de tine si s-ar putea sa te si ierte. Parca, totusi, nu cred!
    🙂 🙂 🙂

  8. oachi says:

    Daca m-ar chema Ilinca, as da prietenilor toate artefactele altora , sa le lase ei ozn-urilor prietene …
    Si as pune-n cate o sticla fiecare scrisoare primita-n dar, deschisa sau cifrata, sa vada si ei ce destepti,frumosi si deosebiti erau unii din specia noastra…Poate-ar invata si spatiul cum se scrie o scrisoare de dragoste …
    Si as ascunde sticlele adanc sub gazon, precum Jambon care-si ascunde oasele si nu mai stie unde 🙂 ! Pana as face o gradina ca o biblioteca ! Dar sa calc pe semnul dragostei in fiecare zi !

  9. meninne says:

    frumos scris…sper sa te ajute cu illinca 🙂
    sa aveti un vichend bun!

  10. CristinaC says:

    Draga Omule!
    You made my day!

    O sa fac copy/paste si o sa trimit scrisoarea deschisa in mail inchis sotului meu…. s-ar putea sa te caute!

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: