Feb 2, 2010
20010
Nu era el spaima clasei,dar pentru că era prietenul meu, el era …spaima clasei. Îl chema Douglas. Chior Douglas. Se scrie Chior Douglas. Taică-su a insistat să-i spunem aşa. Avea ochii trişti şi certaţi. Fiind cel mai mic din şcoală,noi îi spuneam altfel,ceva care rima cu “mic”. Nu insista că nu zic! Ruşine mare…atâta-ţi spun! Taică-su, diriginta, profu’ de istorie,toţi ştiau ce-i ăla, numa’ că noi, de abia azi am aflat.
Profu’ de istorie – cam basarabean el,aşa – avea o formulă magică de a ne preda. Eram în plină bătalie de la Călugăreni în 13 august 1595. El -Mihai Viteazu adică- era într-un colţ al clasei şi striga: ” fuge mişelul, i-e târşă să dea ochii cu un mândru voievod ! “. Sinan Paşa,care atât aştepta, cu iataganul în vânt (rigla mea) fugea către celălat colţ al clasei şi striga: ” nu fugă,bre,noroi pe giubote aveam de la mlajtina valaha. Mare bekat fekut adus aici giubote noi”. Mai interveneau şi Sigismund într-o româna diferit stricată, plăieşii, spahii, caii care nechezau cu toată clasa,inclusiv profu’. Cel mai greu îi era să imite cadânele,dar asta nu ne împiedica să ne gasim noi originalele, în recreatie, de la clasa de viitoare umaniste. Aşa mai asimilam şi noi un dram din istoria zbuciumată a patriei. Profu’ de istorie tot aşa predă şi astăzi, iar Sinan Paşa stricat a vorbit,stricat a rămas … Am observat că toţi Paşii n-au o boabă de talent la o limbă elevată care conţine în lexic “varză,mânz,viezure,manele”. Toate produsele au instrucţiuni într-o gaşcă de limbi,numai în limba ta maternă,nu! Bieţii Paşi,cum să aprofundeze ei această limbă!?
La Anatomie,profu’ ne aducea de la Şcoala de Arte de peste drum, un model de fată, care, pentru câteva fise, se dezbrăca la ei şi se îmbrăca la noi.
La Dirigenţie, n-am avut stare,am prins o muscă ţapănă,am smuls un fir din bentiţa de matase fină a unei fete şi mai fine (care erau toate obligate să le poarte. Exprimare intenţionat eronată,dar adevărată şi îngropată în acele timpuri) , am legat musca de picior (stângu faţă) cu un bileţel,da’ când zic bileţel,era miiic cât să încapă scris caligrafic ” Ilinca poartă-mă-n gând”. Zbura săraca făptură ca un MIG fără combustibil, ca o bătrână în drum spre farmacie. Păi, am rămas vestit în toată şcoala, iar muştele şi azi feresc capul când mă uit brusc la ele. Ce dovadă mai bună vrei că la Douglas nu schiţează niciun gest, decât că el, când se uită la una,de fapt se uită la cealaltă şi ele,bietele,sunt descumpănite şi nu se aşează în poziţia aia cu picioarele la piept,gata de decolare. Ştii tu…
O dată, când am fost eu elev de serviciu, prin uşa întrdeschisă de la Cancelarie am auzit că un profesor a făcut-o pe diriginta mea rea de muscă. Cred eu că nu este normal ca pentru musca mea, să sufere o dirigintă, chiar dacă m-a spus mamii şi am luat o scatoalcă cu executare pe loc şi una cu transfer. Seara,de la tata…-
Am primit o pedeapsă în care se făcea că trebuie să aduc modelul de fată de la Şcoala vecină. S-a îndeplinit! Am traversat ezitant ce-i drept, dar am devenit turbo pe măsură ce înaintam. N-am avut nicio haltă (bine,aveam şi moacă de pictor aspirant) până la uşa pe care scria “Atelier de pictură”. Cu scârţâit, dar am deschis-o. Era o linişte ca la Vatican. Publicitate.
“Liniştea ca la Vatican” s-a instituit în şcoală după ce zicala ” să n-aud musca! ” a generat în repetate rânduri,hărmălaie. Odată rostită cimilitura de către profesor, noi urlam ca apucaţii, tocmai pentru ca profu’/profa’ să nu audă musca. Doar pe noi… La asta, se punea şi aluzia la vestita mea muscă.
Ei, în liniştea aia am vazut fără să ating, pentru întâia oară în existenţa unui ţânc, un nud feminin ,fără pavăză. Din tot atelierul ăla, fetele terminaseră tema, în schimb băietii, se mocăiau-dacă nu m-aş fi cunoscut pe mine,aş fi zis ca neintenţionat- că “mai sus braţul să dispară umbra” că ” mai sus piciorul să le vedem pe amândouă”. Scorneli de adolescenţi pofticioşi. Eu stăteam rabdator si am aşteptat pâna ce ultimul a desenat şi noiţele de la picioare. Simona sorbea din când în când dintr-un pahar de CICO .Şi eu pe ea. O să vedeţi mai încolo că pe drum am întrebat-o: “cum te cheamă fată caldă şi bună ? ” “Simona, a zis ea. Sensual Simona”. Băi, deci se născuse…
La întoarcere, cu o indifereţă mascată, am întrebat-o cum o cheamă. Abia aici!
Doar câteva lecţii de Anatomie am mai apucat să învăţăm pe mulajul de mai sus. Şcoala s-a terminat şi nu reuşisem să aflăm despre aparatele mult mai complicate ale femeii,cum ar fi inima aia cu care NU ne iubesc ele pe noi, aşa cum noi băieţii am porni şi razboaie pentru a le intra în graţii, atât sunt de frumoase…
Al dracu’ cartof ! Pentru ăsta am avut timp la Botanică să-i parcurgem toată structura…
Doamne,te rog ajută-l pe Douglas să i se împace ochii! Stă pe biroul meu, într-o ramă prăfuită şi zâmbeşte. TRIST…
Doar ce culc acum o frază, o odihnesc pe-o pernă cu zegras din Marea Nordului şi maine dimineaţă, pun cafea în ochi şi o să zămislesc slove meşteşugite întru desfătarea zeiţelor din eter.
Somn lin zeiţelor dacă încă n-aţi pus geană peste geană.
Citit, placut, notat. Keep writing!