Aug 20, 2010
111
Pentru de dimineaţă
Pe alocuri, când nu mă apucă o lâncezeală de câteva ore, sunt un tip activ cu vagi influenţe heirupiste. Tund şi gazonul, tai crengi, spăl aleea, merg cu bicicleta, iubesc cu patimă. Sunt câţiva din regnul nostru care sunt atât de epuizaţi de munca de la birou încât acasă, cer să fie descălţaţi de soţia care a venit cu un sfert de oră mai devreme, iar cu cealaltă mână să-i aducă o bere.
Pentru astfel de bărbaţi care uneori mai pleacă şi în deplasări de serviciu, eu am să accesez nişte fonduri europene nerambursabile pentru a crea o firmă cu cadre de nădejde, care să-i înlocuiască pe cei plecaţi. Planul de afaceri a fost aprobat chiar de şeful comisiei, un francez de origine somaleză, gentil până la măduva oaselor (oasele lor or conţine tot calciu sau ceva negru de fum?) şi care a avut o singură nedumerire: dacă numele firmei are vreo semnificaţie şi în ce limbă este. Nu-i sugera nimic “Lio Grand Mârlan” şi a trebuit să-i explic că este în limba învăţată în taberele de la periferia marilor oraşe franceze de către fiinţe cam de aceeaşi culoare cu el, ca veut dire son cousins ,dar mai de departe. Auzise ceva despre ei, dar eu i-am aprofundat cunoştinţele. Se va duce la câteva zile la Otopeni să-i întâmpine după ce, în prealabil, îşi va goli buzunarele în maşină şi apoi, după câteva săptămâni, imediat ce vor termina cei 300 E daţi ca ajutor pe viaţă de către statul francez, i-am garantat că-i va conduce şi la plecare. Să nu se obosească să le înveţe numele pentru că vin cu un nume şi pleacă cu altul.
Am susţinut proiectul luând un caz concret. Soţia în cauză ( pentru uşurinţa expunerii, s-o numim Mimi), imediat ce trenul face ” ou-ou” în gară şi avându-l la bord pe Muţunache al nostru, va suna la un număr simplu de telefon 111 şi-i va răspunde unul din ăştia trei de unu. Pentru început, planul are un concept iniţial de trei angajaţi, cu carte de muncă şi dotaţi, urmând ca în timp, să ajung la un număr de 3652 de angajaţi, date fiind perspectivele externalizării serviciilor şi în alte ţări europene, unde numărul mârlanilor se multiplică cu salariul mediu. Toţi angajaţii vor purta nick-ul Mişel, vor nota adresa şi se vor prezenta, în prim stadiu, înfofoliţi până la gât indiferent de anotimp, pentru a nu se prefigura concluzii pripite cu privire la scopul vizitei. Mişel intră în casă, dă un şut la papuci şi înjură în limba ţării primitoare. Se trânteşte pe canapea, cere două beri, întrucât pe prima o varsă pe covor şi dă televizorul tare ca să astupe ţipetele pisicii care se îndreaptă cu viteză spre papuci, urmare aceluiaşi şut meşteşugit şi exersat la sală pe manechine-pisici. Urmează împământenitele şicane cu aduceri de sandvişuri cu o tescovină alături( lasă sticla aici, nu auzi ?!) fumatul în casă, scărpinatul, colacul neridicat, felia de unt căzută conform Legilor lui Murphy şi …taraba mârlăniilor este plină de marfă.
Când dracii soţiei bat în roşu şi ea îi arată ieşirea cu o uşoară împingere cu capul în uşă, aşa cum barbar sunt dezvăţaţi căţeii să mai facă pocinoage, atunci intervine măiestria Mişelului în a-i demonstra că oricând îi poate ţine locul lui Muţunache, care acum tre’ să fie prin staţie pe la Pleşcoi, cu mâna streaşină, uitându-se după vreo placă memorială cu săgeţi indicatoare în 3D, spre casa cu pricina, în care s-a născut turismul românesc şi conziliera preşedintelui.
Mişel se dă de trei ori peste cap şi se transformă în bărbatul atent, romantic, pansament al suprasolicitărilor, aşa cum era Muţunache în luna de miere. Mimi din exemplul meu este culcuşită între perne pe canapea, i se înmânează telecomanda cu proces verbal, este lăsată să-şi savureze telenovelele şi i se aduce un ceai de rodie şi coada şoricelului în speranţa că va înţelege aluzia. Dacă preferă orice alt ceai, în toiul nopţii, Mişel se duce la non-stop, se întoarce pentru o clipă să o sărute deja pe obraz şi-i spune că-i va lipsi cât timp el se luptă cu ploaia, vântul, ninsoarea, arşiţa nopţii, în funcţie de anotimp şi de paralela pe care se deplasează. Se întoarce cu ceaiul comandat, cu o sticlă de şampanie ( face parte din buget) şi cu o ţelină ascunsă pentru cazuri de Mimi trecute de prima tinereţe. Mimi nu mai are lumânărele parfumate de când le-a consumat la căpătâiul soacră-sii. Mişel este chiar încântat că va mai face un drum la non-stop. Sărutări în uşă de data asta şi o promisiune că se întoarce repede “vărzuca mea docilă”. Şampanie, lumânărele, ţelină, cam aceasta este reţeta la care se adaugă un duş şi Mişel circulă ud prin toată casa în căutarea unui prosop, care “uite-l, lovi-l-ar norocul, că era aici după uşă!”. Mimi este şi ea pregătită şi-i aşează frumos pe pernă o pijama de-a lui Muţunache. Bineînţeles că pe bicepşii şi pectoralii lui Mişel nu încape un astfel de veşmânt absolut futil.
Dimineaţă, Mişel se scoală primul , face o piaţă bogată şi îi pregăteşte micul dejun la tavă cu suport de “breakfast in bed”: suc de arancia roşii, proschutto con melone, un ouşor fiert şi moale ca Muţunache, o chiflă cu susan, un cubuleţ de unt şi un mini cofrag cu gem de afine de Toscana. Se adaugă o bezea şi “dacă ţi-a plăcut, pamplemoussa mea cu 3 arome” ne vedem şi deseară!
Preşedintele comisiei, făcea ochii din ce în ce mai rotunzi pe măsură ce eu expuneam mai cu nesaţ, planul meu de afaceri. Cred că îi era teamă că un astfel de Mişel va ajunge într-o bună zi şi la somaleza lui. Este bine că i-am introdus morcovul acesta cât semnul exclamării de pe un banner. Poate că şi alţi bărbaţi care citesc planul meu de afaceri îşi vor struni mitocăniile de teama unor Mişei, antrenaţi după reţetă. Sper să nu înţeleagă că trebuie să-şi taie deplasările şi să stea acasă să râgâie.
Ilinca a fost reticentă la început, dar când a văzut cu câtă pasiune îi instructam pe cei trei Mişei şi cum le desenam fiecare moment de tandreţe, paşi de dans, bezele cu mâna stângă concomitent cu o mângâiere prin păr, atunci şi-a dat seama că aceasta este atitudinea mea de zi cu zi şi m-a încurajat să pornesc afacerea. Totuşi, pentru siguranţă, dacă plec în delegaţie, voi înfiinţa şi o firmă “La Grande Pitzi” cu filiale peste tot.
Somalezul iar a deschis ochii…
cute!
ODLM, Simfo, as veni cu o alternativa.
Implant cu Celule Stem luate de la barbati care adora si pretuiesc femeile si toata lumea va fi fericita. 🙂
@Odille- implantul trebuie sadit in suflet.
Am ajuns la destinatie.
Propun sa se dea cate unu sa ajunga la toti ! Aaa… toante ! A pardon … toate !
P.S.Am o intrebare : nu ma angajati si pe mine la H.R. ?
P.P.S.Intreaba o prietena : postul lui “Mimi” de la curs, e ocupe ?
P.P.P.S. “Le Grande Pitzi” are deja filiale peste tot 😉 ….sorry…
Oachi´s last blog post ..IS THIS REAL !!!
ODLM, Soul Implant? M-ai depasit in a visa!
ODLM, spiridusul cel nastrusnic din mine, parca ar dori ca acesti viitori studenti, sa fie obligati sa zugraveasca intreaga Casa a Poporului, sub supravegherea Ilincai! 🙂
Daca sunteti la munte va doresc sa va bucurati de zile racoroase, dar parca as dori sa fiti la mare , sa va alintati la soare ca niste pisici, sa faceti lungi plimbari pe plaja, mergind desculti prin apa marii.
Noi, dupa ce imi terminam eu jumatatea de ora pe Internet la biblioteca, ne ingropam sandalele de plaja si ne plimbam cite o ora. Adevarat ca multe din plajele unde ne duceam noi erau aproape pustii, mai ales spre seara.
Cat este de frumos pe plajele pustii Odille,mi-e ataat de dor..Numai voi si marea..
Poate repet,dar sunt si eu innebunita dupa barbatii care-si stiu iubi iubitele.Cu adevarat!
Privesti in ochii unei femei si afli tot despre jumatatea ei.
Oentru ca exista oameni care s-au declarat victoriosi in desfasurarea legilor vietii…au ajuns cu intelegerea la limita extrema a fiintei si conteaza!
..
De-asta mi-e drag de Omul nostru cu Ilinca lui cu tot!Si nu numai!
Propun sa fie rasplatit din plin:vacanta placuta,liniste,odihna,sa fie asa cum vreti voi!
🙂
P 🙁
@Oachi- Deocamdata sunt putini si lucreaza in schimburi, chiar si de noapte.Pe masura ce se intetesc cererile, vom creste numarul lor.
P.S. La H.R. sunt doar eu, cu un laptop si un telefon. Ilinca nu are voie sa intre. S-a nimerit unul mai frumos ca mine, da’ n-are caracter! Bata!
P.P.S. Mimi poate fi orice femeie neglijata
P.P.P.S. Pitzi din filialele mele trebuie sa aiba si voce si sa danseze cum le cant eu.
Aici,pe laptop, nu am diacritice si-mi vine foarte greu sa exprim esenta lucrurilor. Luni seara sunt inapoi si o sa ma vedeti cu o fata. Prelunga si zambitoare. Vedeti ce intelegeti fara diacritice?
@ Odille- Sa fie foarte clar! Eu nu cedez celule stem! Ilincai nu-i ajung! Trebuie alintata si draganita periodic. La 5 minute…
@Odille-Suntem la mama mea, la Galati. O mai ajut cu reparatiile,becuri,jaluzele,lucruri care nu se mai inchid sau lucruri care nu se mai deschid.
Am auzit ca numai plajele din Nigeria sunt pustii. Acolo sunt pirati multi si rapesc fetele frumoase. Ma mir ca nu te-au rapit. Cred ca erau in concediu la munte…
@ Simfo- Multumesc pentru urari. Nu repeti, dar simt din curgerea cuvintelor tale ca iubesti barbatii devotati. Daca-l ai, mangaie-l, daca nu, maine sa apara!
ODLM, noi ne-am petrecut multe vacante frumoase in North Carolina si eu intotdeauna imi plec urechea la povesti, mai ales cu pirati. 🙂 Povestile spun ca acele locuri au fost bintuite de un pirat vestit, Blackbeard.
Voi da citeva detalii de pe Internet, pt tine si pt cei carora le plac povestile cu pirati si plajele din Carolina.
“The nefarious pirate Blackbeard (who’s real name was Edward Teach) was a tall man with a very long black beard that covered most of his face and extended down to his waist. He tied his beard up in pigtails adorned with black ribbons. He wore a bandolier over his shoulders with three braces of pistols and sometimes he would hang two slow-burning cannon fuses from his fur cap that wreathed his head in black smoke. Occasionally, he would set fire to his rum using gunpowder, and he would drink it, flames and all. Many people thought he was the Devil incarnate.
In November of 1718, Blackbeard retreated to his favorite hideaway — called Teach’s Hole — off Ocracoke Island:
Cam pe acolo ne plimbam si noi.
Cred, insa, ca sotul meu nu-si face nicio grija pt ca eu sunt atit de alintata incit piratii, chiar si Blackbeard, ma vor aduce inapoi, in caz ca ar face greseala de a ma fura. 🙂 🙂 🙂
ODLM, ma bucur ca esti impreuna cu mama ta. Sunt sigura ca printre becuri si jaluzele vei fi sorbit din ochi si alintat cit se poate. 🙂
Felicitari mamei tale pt un fiu atit de vrednic.
@ Odille- Cum sa aduci inapoi o alintatura pisicoasa? Cu un petec pe ochi si un picior de lemn, eu m-as lupta sa-i fac o insula cu un palmier si sa ma bucur de ea, ca nimeni sa nu ma gaseasca. Ea ar fi comoara ravnita de jumatatea masculina a globului. Ilinca intruneste conditiile…
@ Odille- Daca-ai sti cat de vrednic sunt. Mananc toate bunatatile cu care eu am crescut si cand eram vrednic numai la invatatura, alta responsabilitate nu aveam…Curtea in care am copilarit este aceeasi, numai ca mult mai mica,iar Bau-Bau s-a dat infrant.
ODLM, mi-ai vorbit de casa copilariei si lacrimile, parca erau in asteptare.
Cred ca mama te-a primit cu toate bunatatile, dar si cu atita dragoste.
Eu imi aduc aminte de serbet de lamiie facut in casa si dulceturi de cirese amare, si de nuci si prajituri…. minuni. 🙂
Dar si de curtea bunicilor! Cind eram mai mari, cu atita bucurie ne telefonau bunicii sa venim la visine, cirese, si caise, sau sa venim cind inflorea liliacul.
Alinta-te si bucura-te, sa ai din plin pina la urmatoarea vizita. 🙂
ODLM, oare in spatele acestui nick, “ODLM” se ascunde Piratul D’Artagnan? 🙂
@ Odille- Eeei, acum il faci pe D’Artagnan si scutier! Si piratii si spadasinii iubesc cu ardoare.
ODLM, cred ca fiecare mindra Ilinca are un D’Artagnan al ei. Piratii si spadasinii vor fi numai in povesti spuse seara, la lumina licuricilor. 🙂