search
top


În infraroşu

O excepţie

Azi mi-am luat bicicletă nouă. Imi place pentru că are două roţi şi nu e roz. Cea veche era de doi ani şi avea deja 7.700 km. Am dat-o în sistem buy-back şi am căpătat o sonerie nou-nouţă la schimb. Omul de pe trotuar, care merge numai pe pista de biciclete, are întipărit în memorie un sunet clasic de sonerie. Nu reacţionează de fel la goarnă, trompetă, broscuţă uau-uau, “alo domnu’ sau doamna!”, după caz. Nu, ei reacţionează numai la sonerie şi sar în dreapta sau stânga (după cum le dictează orientarea politică). Beleaua e că intră în raza de acţiune a body guardelor mele, care, oricât aş merge de avântat, tot sunt scai de mine, precum ciulinii de iepuraş. A nu se înţelege că iepuraşii fac ciulini. Ce am, ce nu am, cert este că se strâng ciurdă să mă întrebe nimicuri: că de unde am ochii şi muşchii ăia, că de ce postez aşa de rar pe blog, că dacă stau la o poză cu fiecare. Mai nou, li se ataşează şi patinatoarele pe role, care nu vin cu rochii lungi şi basma. Vin ca lumea, cu veşminte scurte, fluturate de adieri şi lasă în urmă dâre lungi de parfumuri fine, care, în infraroşu, ar avea aspectul unui reactor pe un cer senin de vară. Fără glumă, fetele noastre îşi dau cu parfum pe biciclete sau pe role, că nu-mi explic să miroasă aşa bichonii sau ciobănescul german lăsaţi slobozi. Până şi câinii sunt năuci. Aleargă frenetic după nişte role cu parfum Van Cleef, iar când din sens opus vine câte un Jil Sander, se uită spre cer şi o pornesc înapoi până la următoarea miasmă.

Eu, conducător de bicicletă, în loc să mă concentrez la asfalt şi la un şanţ pentru un racord de gaze, care ieri nu ierea şi azi ierea să-mi rup gâtul, trebuie să admir năluicile care trec ţinându-se de mână, ca atunci când cad, să cadă şi capra vecinului. Biciclicitatea în România este un sport extrem. Stâlpii sunt puşi din sută în sută de metri şi nici nu ai timp să întorci capul, că vin spre tine ca parul care te aşteaptă noaptea din vecernia de la cârciumă. Denumirea lor ştiinţifică este “Stilpus indrumus”, dar popular li se spune “stâlpii nevestelor”. În vest este o desfătare să mergi cu bicicleta. Fetele au body-stretch de sus până jos, cască pe cap, ochelari, mănuşi, adidaşi. Oricât aş aprecia eu pomeţii, dar numai ăştia să fie dezveliţi? Restul să fie ascuns publicului?  Prea ecologică experienţa. Nu-mi place!

L-am găsit foarte trist pe vânzătorul de biciclete. Stătea în uşă, cu un ventilator pe masă, o cola şi o cheie cu breloc Mercedes. Avea un pregnant accent unguresc. Mi-a zâmbit amar ca şi cum i-aş fi oferit o floare de colţi. Am ochit o bicicletă şi i-am cerut permisiunea s-o încalec până la colţul străzii, nu ai lui!

-Domnu’ ,me rog frumos, lăsaţi la mine o carte de buletin şi cheile de la auto. Ieri o venit la mine un domn tâmpit ca dv. şi o lăsat cheile aste de Merţedes şi o vrut călărit un bicicleta de fiţe care costat 3.500 de euro. Căutat domnu’, căutat Merţedes, căutat bicicleta şi dispărut cu totu’! Gaură mare domnu’, ţeapă rumâneşte! O fost cel mai scump breloc cumperat de mine la viaţa meu.

Chiar îmi părea rău că din Miercurea lui de Ciuc, venise în Bucureşti ca să mai cunoască lume şi a dat peste un “domn tâmpit ca mine”. I-am lăsat cartea de identitate şi cheile de la Ferrari. M-am întors după 10 minute. Bicicleta era în regulă. Îi lipsea bidonul de apă plată, iar mie îmi lipseau maşina şi patronul magazinului. Am simţit o săgeată prin emisfera dreaptă: “dacă ăsta nu era patronul magazinului!”.  Am intrat în magazin şi am întrebat-o pe prima unguroaică frumoasă care mi-a tăiat calea, unde a dispărut patronul. Erau mai multe şi gureşe şi arătoase, care mai de care. Cred că-şi depuneau C.V.-ul.

– O zis că se duce să dea o tură cu o Ferrari şi noi să avem grijă de tine, chiposule.

Mă mai liniştisem, dar eram totuşi îngrijorat să nu mi-o zgârie. Vorbesc de maşină…

A apărut patronul şi fetele au sărit de pe mine, pe el. N-am înţeles nimic pentru că vorbeau stricat ungureşte. Patronul aveau un zâmbet satisfăcut, mai ales după ce i-am spus bancul cu un frizer, pe care el, din Miercurea lui, nu-l aflase încă.

Intră într-o frizerie, un bărbat cu un puşti de cca 6 ani. Bărbatului i se aplică o frizură trendy, este şamponat, masat cu îndemânare, dat cu gel, bărbierit,tot dichisul. Bărbatul ia puştiul în braţe, îl aşează pe scaun şi spune că până îl tunde, se duce până vizavi să ia un cadou unui prieten. Aşteaptă frizerul o oră, două, dar bărbatul nu mai venea.

– Puştiule, ce mă fac eu cu tine că tatăl tău nu mai vine odată?

– Nene, ăla nu este tata meu! M-a luat de pe stradă şi mi-a spus ” iepuraş, nu vrei să ne tundem pe gratis?”

Patronului i-a plăcut tare bancul, tura cu Ferrari şi cum m-am purtat cu asistentele lui, aşa că mi-a lăsat un rabat de 50% şi am cumpărat o bicicletă cu numai 1.750 E. Pomană! Este desenată manual. Cu motive de csardas, sau gulasch. N-am înţeles!

18 Responsesto “În infraroşu”

  1. Oachi says:

    ODLM, sa stapanesti sanatos noua achizitie si la cat mai multi kilometri! Desi nu-s practicanta de “biciclicitate” decat in sala (da’ nu se pune 🙂 ), mai ca mi-as cumpara si eu una … Mai ales dupa ce l-am citit si pe englezul asta simpatic de mai jos : http://www.dilemaveche.ro/sectiune/la-singular-si-plural/articol/ia-ti-bicicleta-si-vezi-romania
    Ce zici, te-ai incumeta sa faci la fel ?
    Oachi´s last blog post ..ZAMBETE DE FAPT- NU PREA

  2. @Oachi- Tare haios articolul englezesc. Mulţumesc. Vrei s-o iei pe coclauri cu bicicleta? Cred că trebuie să legi şi un lup de zgardă şi să-l plimbi nonşalant.

  3. simfo says:

    Omule…Te-am recunoscut din prima!:)
    In desenele mintii mele nu prea semanai,dar nu e o problema.Si bicicleta e frumoasa dar si pretul…
    Am si eu in beci una,tre sa caut pe cineva ca am probleme de inaltime si lipsa de orice fel de cheie,in rest mi-e gandul la ea de-o vreme desi sportul preferat e aerobicitatea,ca sa te citez.. 🙂
    Ma laud curand sper..

  4. @Simfo- Bicicleta nu se ţine în beci ! Este un sacrilegiu! Vechii greci îi aduceau ofrande, deşi nu se inventase încă.
    Un set de chei gen “Swiss Army Knife” costă cât o sticlă de cola “on sale”. Mai greu este să-l găseşti pe “El” priceputul, iar dacă nu, o revizie la un magazin specializat de biciclete din Arad, poate costa cca 20-30 RON,iar pentru fete, când zâmbesc frumos, există o reducere permanentă de 60%.
    Aerobicitatea presupune patru pereţi, un parchet lucios şi o muzică saltimbancă. Sporturile indoor sunt bune când ţi s-a urât cu lumea. Eu tânjesc după peisaje care defilează.
    Laudă-te curând!

  5. simfo says:

    Ai fericit un om,gataa,imi iau set de chei si asta ma scuteste de ganduri.Imi imaginam cum merg la magazin si nu stiu ce sa cer iar oamenii-de felul lor rabdatori si amabili-pot avea cine stie ce reactii astfel incat nu m-am incumetat sa ma expun…
    Pt bicicleta nu am alt loc,dar sa spunem ca ea nu e asa de suparata acolo;m-am straduit sa-i fie bine.
    Ai dreptate si cu sporturile,adica prin natura mea sunt atrasa de tot ce misca,dar cum era de asteptat in Or nu exista piste pt biciclete si se complica totul.Ori,miscarea e parte din viata mea.Partea buna.Iti multumesc!

  6. Odille says:

    Felicitari pt noua bicicleta!

    Imagineaza-ti cit de mult ai savura plimbarea cu bicicleta daca te-ar insoti Ilinca!

    Sugerez o reteta ideala. Sotul pregateste intii bicicleta sotiei. Apoi, cu drag, ii potriveste cu grija casca pe capsorul frumos. Potriveste pedala bicicletei intr-o pozitie favorabila pornirii, controleaza soneria, apoi ii ofera iubitei un paharel cu apa plata din sticla pe care el o cara la briu si apoi o bomboana pt drum. Dupa aceea merge cu bicicleta in spatele ei pt a o incuraja, proteja prin strigaturi fata de alti biciclisti, lauda si admira. 🙂

  7. Odille says:

    Si un comentariu de pe dailycotcodac, care se potriveste de minune acestei postari. Bancul a circulat si in alte variante.
    🙂

    cami_g Says:
    August 27th, 2010 at 4:09 pm

    “Un Biker pedala de zor pe coasta Californiei, cand cerul se intuneca subit si auzi o voce bubuitoare : “Deoarece ai INCERCAT sa-mi fi credincios in toate cele, iti voi acorda o dorinta, caci eu sunt Dumnezeul tau!”
    Se opreste bikerul si spune : “Fa-mi un pod pana in Hawaii ca sa pot merge acolo cu bicicleta cand am chef.”
    Dumnezeu: ”Se poate face, dar nu pot justifica dorintele tale lumesti, mai bine gandeste-te putin si cere-mi ceva care sa-mi aduca si mie glorie eterna, si tie satisfactie spirituala!”
    Se gandeste bikerul indelung si intr-un sfarsit spune: “Doamne, as vrea sa inteleg femeile. Vreau sa stiu cum sa fac o femeie cu adevarat fericita”.
    Dupa o tacere indelungata, Dumnezeu raspunde: “Vrei podul cu 2 sau cu 4 benzi?””
    Barbatii astia!…

  8. CristinaC says:

    Bine v-am gasit. Mi-ati lipsit!
    Omule felicitari pentru noua achizitie. In Scandinavia umbla foarte multa lume pe bicicleta. E drept ca toate strazile au si pista de bicicleta.
    Mi-e dor de voi!

  9. @Simfo- Precizez, setul de chei este pentru El priceputul. Degeaba ai leviere pentru schimbat camerele, chei pentru spiţe ca să nu mai fuleze roata, întinderea cablurilor de frână şi schimbătoare, degresarea şi ungerea lanţului şi multe altele. Păcat că nu sunteţi din cartierul meu( cele care merg cu bicicleta pe acest blog) ! Eu reglez biciclete la toate fetele de pe strada mea. E una, da-i urâtă! Mai e una, dar pe aia nu mă lasă Ilinca.
    Cred că-i bine şi-n beci, dar prinde miros de cramă!
    În Bucureşti sunt piste pentru biciclete, de ochii străinilor. În România, asfaltul pe trotuare este întins manual, numai de către muncitori cu Parkinson, spre deosebire de cel de pe partea carosabilă care este unt, cu excepţia capacelor de canalizare care stau ca pe portativ, când mai sus când mai Do de jos.
    Dacă mişcarea este partea bună, care este partea rea?

  10. @Odille- Mulţumesc!
    Pe Ilinca, dacă o sui pe bicicletă la Bucureşti nu se mai opreşte decât la Viena, unde am un frate. Cel mai mult îi este frică să oprească şi asta numai dacă este nădejdea cu ea. Adică eu.
    Casca nu se potriveşte în stradă, ci sus în budoar, pentru că zulufii nu trebuie lăsaţi de capul lor. Au şi ei locuri amenajate, pe unde trebuie să iasă în evidenţă. Soneria nu se controlează pentru că Ilinca ştie a-şi croi drum şi nici nu funcţionează la pornire cu bomboană, apă plată sau neplată. Numai în pauze.
    Poate la voi în Canada merge cu încurajări. La noi există zicători şi ţipurituri de genul: ” Nu te mai holba băi alifie! Este cu mine!”

  11. Intră un cetăţean în farmacie şi cere o otravă puternică. Farmacista îl întreabă pentru ce are nevoie.
    Cetăţeanul: pentru nevastă-mea. Mă înşeală !
    Farmacista: regret, dar nu pot să fac aşa ceva!
    Cetăţeanul scoate o poză a amantului nevesti-sii, care s-a nimerit a fi chiar soţul farmacistei.
    Farmacista: Aaaa ! N-am ştiut că aveţi reţetă!

  12. CristinaC- Ai venit la ţanc! Tocmai mi-era dor de tine.

  13. Odille says:

    Cristina C, si mie imi era dor de tine.

    Vacanta frumoasa si in Romania, dar fara bicicleta.
    🙂

  14. Odille says:

    Oachi, excelent articolul. Cautarea acestei “culori locale” in satele rominesti, mi-a adus aminte de un tur al orasului Charleston, Carolina de Sud.
    Au oprit autocarul in vechiul centru, totul era imprejmuit cu o panglica si nu aveai voie sa pasesti pe strada.
    Americanii faceau poze, entuziasmati. Spre surprinderea noastra atractia era faptul ca strazile erau acoperite cu coblestones (pietre mari si patrate ca pe Bulevardul Aviatorilor din Bucuresti).

  15. @Odille- Tocmai se scot pietrele mari şi pătrate(bazalt) de pe Bd. Aviatorilor. şi de pe C-tin Prezan. În fiecare an se făceau dune insurmontabile pentru că baza era numai pe nisip şi cu mixtură asfaltică pe la rosturi. Acum se asfaltează conştiincios şi nu cred că noi bicicliştii şi automobiliştii vom mai avea probleme pe acolo. Aceste cuburi de bazalt sunt arătoase numai pe străzi eminamente pietonale (Lipscani şi suita).
    Acum câţiva ani, primăria a scos aceste pietre de pe multe străzi şi le-a vândut în Italia pe 2 lei oficial şi para’ndărăt pe sub mână. Acum italienii au străzi pietonale o frumuseţe şi noi avem consilierii primăriei cu nişte vile o frumuseţe.

  16. Odille says:

    ODLM, eu, daca as fi in locul tau, nu as mai merge decit cu bicicleta, pt ca as putea sa vorbesc la telefon cit as dori. 🙂

  17. Odille says:

    ODLM, ma gindesc ca prin inlocuirea bazaltului veti pierde un obiectiv turistic 🙂 , dar pentru tocuri inalte era un act de curaj sa paseasca printre ele.
    Nu ma surprinde, insa, ca cineva va profita si de aceste pietre.

  18. @Odille- În tomobil, prin bluetooth, se transmite convorbirea telefonică în boxele maşinii. Sunt aşa caraghios când vorbesc singur şi dau din mâini ! Aşa sunt privit de unele babe când stau la stop, duc mâna la inimă în semn de dragoste, sau dau câte o palmă în eter vreunei admiratoare care, chipurile, a greşit numărul.
    Pe de altă parte, sunt şi cocălari cu maşini ultra dichisite şi jmekere, care sunt atehnici terminal şi, în loc să-şi cumpere o cască sau să folosească blue-tooth-ul din dotarea maşinii, staaaau cu telefonul la ureche, adorm la semafor, merg ca melcii sau o iau la stânga după ce au semnalizat dreapta.
    La astfel de maşini, poliţia se uită în altă parte, pe când, la Ferrari-ul meu, se uită la căluţul cambrat.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: