Feb 8, 2010
2 Tabără dragă
Am ajuns seara spre noapte. M-am şi mirat că la viteza cu care am mers am ajuns în aceeaşi zi. Becul aprins era singurul indiciu că acolo era o casă de om. Am fost cazaţi în stânga baieţii şi în dreapta fetele, cu un instructor care moţăia între cele două uşi. S-a considerat că toţi am avut mâncare pe drum, aşa că bucătăresele erau plecate şi cantina închisă. Au fetele un spirit de sacrificiu adânc infipt în cortex: să hrănească masculul înainte de a pleca la vânătoare pentru ca prada să fie bogată şi copiii bine hraniţi. Acest instinct atavic-mă rog,deocamdată, o parte din el- lucra în aceeaşi măsură şi-n căpşorul Ilincăi : un sandviş gigant şi un pupic de mulţumire s-au încrucişat în acea noapte, exact în perimetrul presupus a fi păzit de un instructor. Acest cerber dormea în timp ce mie mi se fura inima, cu aceeaşi dexteritate exersată de mii de ani pe om.
Băieţii erau sculaţi cu o oră mai devreme pentru că intram în serii de câte şase la spălător : un butoi mare cu apă de ploaie, o ţeavă găurită in 6 locuri şi una bucată instructor responsabil cu caneaua. Lozinca era: “repede,repede, că intră fetele!”. De mici eram instructaţi să le respectăm, dar să ne şi temem…
Micul dejun. Acum realizez că era unul singur pe ţară care mergea cu marmitele pline cu marmeladă,ceai,margarină,pâine neagră şi împărţea micul dejun în tabere,în armată,în spitale, în camine,în închisori. Cu astea am crescut. Cu Big Mac, însă…!?
Abia acolo am aflat că nu este o tabără de ars gazul,ci o tabără de muncă. Culegeam struguri pentru vin. În paneraşe pe care le vărsam într-un coş la capul rândului. Contra unei lame de gumă,am luat rând lânga Ilinca. Mai târziu,eram repartizat din capul locului lângă ea pentru că instructorii deja dezvoltaseră un reflex: oriunde mă puneau tot lângă Ilinca eram.Aşa se învârtea Pământul în acea parte a locului.
Tare era fragilă Ilinca. Încheietura mâinii era subţire şi se vedea sângele albastru, o prevestire a ceea ce urma să ravaşească ea, odată mare ajunsă. O zână cu ochi albaştri, care-i transforma pe băieţi în praf de stele şi pe fete în arici… de invidie. Cu aşa ceva trebuia să convieţuiesc eu lângâ rândul meu de struguri. Mai scăpam câte un paneraş-două în coşul Ilincăi. Am fost avertizaţi că la sfârşitul taberei, nota la purtare era influnenţată si de cât de harnici am fost pe parcurs. Eu şi aşa nu avusesem niciodată 10 la purtare, aşa că ce mai conta !?
Marele dejun. Iar trecea nenea cu marmitele cu ciorbă si cartofi. Un somn obligatoriu şi apoi intram în spaţiul educativ-recreativ. Ne învârteam ca bezmeticii în cerc şi cântam “joacă,joacă băiete că eşti frumos ca un castravete”. Ne alegeam perechea şi ne învârteam invers acelor de ceasornic. Era un dans precursor al Periniţei (un adevărat dezmăţ erotic faţă de nevinovatele noastre strângeri de mână) . Ilinca era cea mai frumoasă. Din tabără. Din toate taberele. Din toată ţara.
Băieţilor le dadea ghies sufletul s-o ia pe Ilinca la dans, dar un soi de solidaritate băieţească îi îndeparta de ea. Era măi totuşi unul care a smuls-o (aşa vroiam eu să fie încadrată fapta) la dans. Poţi să-mi spui şi mie ce treabă avea el, când se ştia că îi purta sâmbetele Cristinei- una frumoasă din Braşov,dar care avea o căutătură aşa de urâtă, că pâna şi câinii comunitari traversau din calea ei ?
Se inventase guma de mestecat. La noi în oraş veneau vaporenii turci în căutare de distracţii cu fustă. Doar să-i prinzi seara prin parc şi să-i întrebi “Mister,ciclets?” şi cumpărai de toţi banii cele mai felurite arome.
Cine avea cea mai faimoasă colectie de ciclets din toată tabăra? Măcar din punctul ăsta de vedere eram bucuria Ilincăi. De zmeură,de banane,de mentă ; cine-i putea oferi o plăcere mai mare !? Avantaj, io!
În fiecare dimineaţă, în ritm alert de “Am cravata mea” ,eram duşi în vie. Am evadat din rând şi cu ultimii bani am cumpărat de la magazinul sătesc un baston împletit pe deasupra cu izolatia de plastic de la firele de curent. Erau toate culorile papagalului prezente,inclusiv un roz chiloţiu şi-un bleu furou.
Am fost prădat în culmea succesului. Atât colecţia de gumă cât şi bastonul papagal nu le-am mai găsit la patul meu. Prea mare pierderea! Să munceşti o vară întreagă ştiind că într-un târziu ea îţi va zâmbi încununându-ţi efortul, şi tu?… să pierzi toată agoniseala din cauza unui neom !? Vino-ţi în fire şi clădeşte mai departe, pui de om!
Abia aşteptam să le povestesc alor mei ce înseamnă ” o tabără educaţională în spirit civic al epocii în care trăiam”.
Am ajuns acasă.Poarta era deschisă şi casa închisă. M-au gasit ai mei dormind pe banca din curte, cu vlaga la pământ si cu febră 40. De necaz. Devastator. Mare producător de febră…
oi fi fost si eu ilinca cuiva?
nope. sigur nu. pe mine, de cele mai multe ori ma confundau cu un baietzel mai firav.
Cat de frumos poti simti! Din ce poveste ziceai ca ai aparut?
faină scriitură :). voi reveni
Place.
[quote] un butoi mare cu apă de ploaie, o ţeavă găurită in 6 locuri şi una bucată instructor responsabil cu caneaua.[/quote]
Deja vu
disparut?