Aug 29, 2010
Indicativ secret
Puţine femei isi dezvaluie varsta reala. Putini barbati se comporta adecvat varstei reale.
Mă prinde noaptea câte un film sau un răsfoit de bloguri, de uit de mine. Filmele de noapte de la TV sunt ori horror or sexi, ceea ce nu pare a fi o mare osebire. Actorii îşi joacă atât de natural rolurile din viaţă încât ai impresia că sunt la “Big Brothel”. Am părăsit de mult acest gen. Imi plac filmele cu Sandra Bullock, Zeta Jones, Eva Longoria, etc.
Ajung târziu în dormitor şi nu aprind lumina, pentru că atât îmi trebuie! Se scoală Ilinca şi începe să-mi povestească ca un clopoţel în noapte. Singurul remediu este înfrângerea cu o fondantă a buzelor. Se face plastilină în braţele mele şi-mi şopteşte doar c-o uşoară urmă de reproş:
-Uâtule, cu asta tebuia să începi, nu să mă laşi să depăn nimicui, doa-doa’ oi picepe şi tu că o săutare face cât un catalion de vobe!
Cum s-o întrerup? Îmi citeşte basme. Mi-e drag s-o ascult chiar dacă mi-ar citi şi “Mersul Trenurilor” expirat.
Când ştiu că a muncit mult peste zi, intru în dormitor ca pisica. Nu există capcane pentru pisici? Ba uite că eu am parte de aşa ceva! În fiecare noapte inventează câte una. Ba pune un scaun exact în cărarea mea, ba o eşarfă închisă la culoare care are proprietatea de a se vălătuci la un mers mai pâş-pâş. Degeaba râdeţi cu subînţeles! Nu, oliţa de noapte nu! Asta ar fi din Domnu’ Goe. Dacă trec de Codrii de Aramă, pe partea mea de pat, se află, în ordine: telefonul ei mobil, telefonul cordless, telecomanda TV, telecomanda aer condiţionat, o carte groasă şi un pahar cu apă. Ilinca doarme atât de liniştită încât, dacă i-aş lăsa paharul de apă în mână, până dimineaţă nu l-ar vărsa. Asta pentru că visează frumosul din mine. Şi toate capcanele astea doar oi scoate un strigăt s-o trezesc… Uneori îmi fac cărare cu mâna greblă, singurul, paharul cu apă este mai greu de dovedit. Odată chiar mi-a zis:
– Kiddo, vei să-ţi cumpă’ mami pampeşi?
Indicativul “Cărarea” mă obsedează din armată. Aveam ca instructor un locotenent major, de vârsta noastră. După facultate, nu eram răcani- ţărani, eram chiar elevi.
– Tovarăşi elevi, astăzi vom învăţa despre indicativul “Cărarea”. Când se distribuie în Unitate indicativul “Cărarea”? Acest indicativ, se dă atunci când pe o rază de 400 km în jurul Unităţii va circula o maşină cu număr de Corp Diplomatic al unei puteri străine. Ce face elevul când primeşte indicativul “Cărarea”? Elevul devine vigilent. Unde se adăposteşte elevul vigilent? În Unitateee…
Unitatea era înconjurată de ziduri înalte, iar poarta pietonală era din tablă groasă, de tanc şi avea ca vizor o gaură rotundă, pe care santinela era obligată s-o astupe cu ziar mototolit. Pe toată durata indicativului trebuia să avem boneta pe cap şi o manta de camunflaj, cu motive frunzeşti. Oricum stăteam în Unitate pentru că biletele de voie se dădeau cu mare zgârcenie. Eu eram o excepţie. Comandantul îşi angajase fata la Biblioteca Unităţii. Eu citeam mult şi odată am început să citesc tare dintr-o carte de dragoste. Ingrid a fost atât de fascinată de inflexiunile vocii mele încât, cu bilet de voie semnat de taică-su, dar numai cu ea ca însoţitor, ieşeam în fiecare seară la cofetăria din oraş. Am mâncat, în 4 luni, atâtea prăjituri cu Ingrid încât fasolea la cazanul de la popotă mi se părea că nu prea e dulce destul. Atât de penibilă era situaţia, dar nu aveam voie să scoatem nici pâs pentru că nu se ştia cine este “Vărsătorul” dintre noi. Am aflat, după un astfel de indicativ conspirativ, că motivul pentru care am purtat noi bonetă şi manta a fost o maşină de la Ambasada Nigeriei. Cred că au fost portarul şi femeia de serviciu pentru că nu m-am simţit deloc spionat cu vreun binoclu cu rază medie de acţiune de 400 km.
Am întrebat-o pe Ilinca de ce-mi aşează toate capcanele din toiul nopţii.
– Pentu ca să-ţi testez vigilenţa şi ca să mă dăgăneşti şi să mă ţii în baţe.
Deşi nu i-am povestit niciodată despre indicativul “Cărarea”, pentru ea, eram iarăşi elevul vigilent. Cu bonetă.
M-a incintat aceasta poveste. Sensibilitate si dragalasenie tesute cu matase, intr-un episod dintr-o viata ideala!
Ar putea stirni sentimente diferite, fie aparatia unui Fan Club, fie excluderea personajelor principale din cercurile de amici, pe motiv ca sotiile sunt geloase pe Ilinca, sau ambele variante.
Norocul este ca stii sa fii vigilent. 🙂
Omule, sa inteleg ca in filme preferi brunete si in real life doar blonde?n-as fi zis… Credeam ca frumosul nu are culoare… sau mai bine zis are orice culoare 🙂 …
Oachi´s last blog post ..SPUNE-MI CE DAI- CA SA ITI SPUN CE PRIMESTI
@Oachi- Am spus “etc.” ceea ce înseamnă că lista continuă cu Charlize Theron, Nicole Kidman şi altele de aceeaşi teapă. Frumosul are culoare şi pentru daltonişti.
Dragilor, cred ca cei mai importanti sunt ochii si privirea. Culoarea trebuie sa se asorteze cu privirea. 🙂
@Dragelor- cred că mai importantă este întoarcerea privirii atunci când eşti în mreje. Deşi albastrul este o culoare rece, n-am simţit asta decât o dată şi atunci am plecat spăşit spre locul ce nu era al meu, doldora de rigorile impuse de sfânta taină.
ODLM si Oachi, Uneori privirile sunt fortate sa ascunda sentimente adinci, care cred ca nu-s impartasite si atunci apare platosa in priviea albastra. Cei care, insa, impart acele sentimente, vor reusi sa topeasca platosa si sa citeasca caldura albastrului. Sunt sigura de asta.
O Buna Dimineata va doresc, cu ginduri insorite. 🙂
Cristina C, ma gindesc la tine si la Brasovul tau drag. Zile frumoase.
@Odille- Cred că bate înspre cineva aluzia asta. O fi vreun topitor de platoşe prin cartierul ăsta?
Daca exista o moda si in asortarea privirii, eu n-o stiu… Cred ca niste demoazele cu glezna fina si siliconate-n atitudine, si-ar asorta privirile cu niste conturi celebre pe cat se poate si niste sute cai putere in parcare…
Daca ma gandesc bine, eu imi asortez privirea doar cu bataile inimii. Si chiar cu lipsa lor 🙂 …
Un topitor de platose nu stiu daca avem, dar un tesator sigur avem 😉
Oachi´s last blog post ..SPUNE-MI CE DAI- CA SA ITI SPUN CE PRIMESTI
@Oachi- La conturi celebre şi sute de cai putere, sunt cam rari cei cu un cal putere la aşternut.
Fizica bătăilor inimii se asortează cu chimia privirii.
Ţesător de platoşe? Poate tinichigiu…
ODLM, greseala pe care o facem multi dintre noi, mai ales la trecerea pragului adolescentei catre maturitate, este ca , in inocenta noastra, ne daruim cu tot sufletul. Reteta unei vieti mai linistite cred ca este “abandonul vigilent”, asa cum ati invatat la armata.
ODLM, platosa, dupa multe teste si ani, devine un obiect drag de imbracaminte, cu butoniere pt ghiocei, nici vorba de topitorie. 🙂
Legenda urbana spune ca in timp ce o Pitzi vrea cei 1000 de cai putere and nothing else matters, nevasta celor 1000 nu vrea decat un cal putere. De obicei din alta herghelie 🙂 …
Tesator, da. Cu fire de matase, nu ?
Oachi´s last blog post ..SPUNE-MI CE DAI- CA SA ITI SPUN CE PRIMESTI
Oachi, cred ca trebuie sa te pretuiesti mult pt ca esti asa un om deosebit.
Nu mi-a trecut niciodata prin minte sa fiu in concurenta cu siliconatele si cautatorele de aur. Pt mine ele traiesc in cu totul alta lume si barbatii care sunt atrasi de ele le merita pe deplin.
Odille,prima fraza m-a cam bagat in ceata. Daca e un compliment, multumesc. Oricum acel “must” nu e intotdeauna implicit si obisnuit , sa stii.
In lumea noastra, cautatoarele de aur (ce elegant le numesti! ) ne sar in ochi la fiecare jurnal de stiri, emisiune mondena, sau revista lucioasa de scandal. Asta nu inseamna ca le invidiem ca nu putem fi/face ca ele. Asta ar mai lipsi!
Oachi´s last blog post ..SPUNE-MI CE DAI- CA SA ITI SPUN CE PRIMESTI
Oachi, ceea ce am spus este cu siguranta, un compliment, sper ca nu s-a inteles altceva.
Inca mai cred intr-un echilibru universal, desi in jurul meu majoritatea mariajelor sunt dezechilibrate.
Iti doream un partener de viata si prieteni buni, pe masura ta. In sensul foarte bun al cuvintului.
Fetita mea imi spune ca vreau sa controlez viata celor din jur si eu ma apar, spunind, ca vreau sa o controlez pt ca le vreau asa de mult binele. Probabil, de aici, acel “trebuie”. Scuze! 🙂
Oachi, traind aici, uit realitatea romaneasca. Parca sunteti bombardati cu cautatoare de aur. 🙂
Atunci totul e ok, Odille :).
Ideea mea era ca o persoana deosebita(cum spui tu):
1. Nu e neaparat constienta de valoarea ei;
2. Chiar daca e, nu e neparat sa se si pretuiasca ( ea insasi, nu cei din jur );
Hai c-am divagat. In seara asta e randul meu sa fiu eleva vigilenta :).
Oachi´s last blog post ..SPUNE-MI CE DAI- CA SA ITI SPUN CE PRIMESTI
Astăzi a plouat în Bucureşti şi n-am putut ieşi cu bicicleta. Acum noaptea, s-a mai uscat pe jos şi abia m-am întors dintr-o călătorie. Noaptea câinii sunt mult mai răi şi mai insistenţi. Acum caută băltoace să se spele pe ochi de la spray-ul meu cu piper. Le-am stins lumina pentru câteva ore. Mă duc şi eu pâş-pâş la capcanele mele. Noapete bună.
Oachi, iti multumesc ca m-ai intrebat,m-as fi amarit daca te suparai. Imi dau seama ca am inceput sa pierd si unele nuante ale limbii romine, si sa gindesc pe baza unor principii canadiene.
Aici suntem brainwashed cu ideea “You have to know your own value”. Am inceput sa cred ca este o idee buna. 🙂
ODLM, sper ca nu este Brigitte Bardot pe blogul tau, ca s-ar supara rau de tot. Spray cu piper pt prietenul cel mai bun al omului! 🙂
Noapte Buna!
@Odille- Pui parii cu mine că şi la cei 30 mil. locuitori din Canada, 300 mil. din SUA şi 6 miliarde din lume există căutătoare de aur? Dacă ai fi un fluture poliglot, povaţa asta ai s-o auzi în toate limbile: “Mamă, io cu taică-tu n-am avut mulţi bani ca să te ţinem la facultate, dar nici nu cred că te ducea mintea s-o termini. Ai noroc că te-am făcut frumoasă. Găseşte-ţi mamă un soţ bogat, chiar mai puriu un pic şi n-o să duci lipsă de nimic! Ah, de-aş mai fi odată tânără…”
Te uiţi ce chifle zburdă în jurul lui Hugh Heffner?
@Oachi- Şi eu mă supra-apreciez în oglindă şi-mi cresc valoarea prin capitalizarea dobânzii. Când ies din casă însă, revin la valoarea de emisiune şi circul liber de comisioane şi taxe. La derută!