Sep 3, 2010
Cocoş Anel
Izvorul Rece, jud.Oltenia
Pentru a verifica starea tehnică a componentelor iubitei, privirea ta este subiectivă şi nu spune mare lucru peste ceea ce este ştiut deja. O îmbraci cu rochiţa aia albastră cu “V cleavage”, fără mâneci şi fără tiv peste genunchi, ci deasupra lui. O ajuţi ca părul, la spate, să nu stea rebel. Să-i fii oglindă, cum i-ai fost toată viaţa privind-o, când ochii tăi râdeau acompaniaţi de un zâmbet cât o orchestră.
Parchezi maşina, îi deschizi portiera, o iei de mână în parc şi la chioşcul de îngheţată, unde se frişchează nasul copiilor, o laşi să meargă înaintea ta, la câţiva paşi distanţă. Să nu cedezi insistenţelor şi rugăminţilor “Stăpâne, mi-e mai lesne să port balerini la plimbare” ! Este o greşeală care te costă o depunctare masivă şi obţii doar diplomă de participare. Ilinca trebuie să poarte toc înalt, nici prea jos ca Mamae, dar nici cui ca pentru tango de noapte. Eşti în spatele ei şi scoţi carneţelul mic, de buzunar şi notezi toate privirile care se întorc a admiraţie: el 51, ea 64 “dacă n-ar fi aşa bogată, aşa ceva mi-aş lua”, el 32 “ce dulce este! oare unde să găsesc aşa ceva?”, el 23 “şi eu stau ca prostu’, numai la computer!” ea 28 “are ochii verzi ca mine, da-i mai frumoasă” ei, 83 acum în toamnă ” pe vremea nostră se purtau rochii de catifea poale-n praf, acum, degeaba aşa tentaţii…” ea 48 “lasă c-o pune ea osânză pe dânsa şi s-o văd dacă se mai învârte ţanţoşă printre noi, astea…”
Ăsta-i jobul meu, să notez fidel gândurile exprimate de fiecare din juriu. Carneţelul stă la ea în poşetă întru nemodificare. Se merge în fiecare săptămână prin parc şi o îmbrac cu acelaşi gen de rochiţă pentru a nu vicia rezultatul şi a avea un numitor comun. Doar parfumul îl schimbăm, pentru că se mai întâmplă câte un mojic care se află-n ciorbă şi întreabă original ” cu ce parfum vă daţi, ca să vă am în memorie?” I se şterge memoria imediat ce o iau pe Ilinca de braţ, o sărut pe obraz şi îi ofer o floare de sub tunică. Pentru astfel de ocazii, eu port strategic flori prinse cu ace de siguranţă, ca un magician care-şi venerează asistenta precum toţi bărbaţii din sală.
În baza rezultatelor obţinute, acasă, pe perete, trasez un grafic în sistem vectorial pe coordonatele 0xy, care-mi indică un trend de creştere neîntâlnit nici la Bursa din New York, în zilele ei de boom al acţiunilor Coco Chanel. Cartonul se arată meschin în comparaţie cu amploarea săgeţii ascendente şi am trecut deja la scrierea pe perete. Nu ia pastile, nu-şi impune regim. Totuşi, când o încercă o poftă cam de 5 prăjituri, îi citesc câteva pasaje din “Capitalul” de Marx şi fără greş, cu mici icniri, se lasă păgubaşă şi mă trage de mână spre magazinul cu rochiţe. Aici nu i se face greaţă nici dacă vede un chinez mâncând.
În parc apar şi jandarmi călare. Ţin ordinea sub căpăstru, dar numai ziua, pentru că noaptea, boschetarii işi aşează aşternuturile de carton ondulat pe bănci cu vedere spre lac. Ei reprezintă hrana de noapte a ţânţarilor femele şi a puricilor. Caii sunt potcoviţi cu potcoave de 99 de ocale de polimeri ca să nu facă clonc-clonc pe asfalt. În spatele lor şi în ritmul lor, merge un amărât, un sfrijit, cu un coşuleţ de rafie şi o lopăţică. Este un angajat al Primăriei cu un salariu ciuntit cu 25% şi atunci, culege şi el numai 75%. Doar părinţii trec prin emoţii capitale când, printr-un salt de panteră, işi feresc puiul de a culege bila de pe jos. Curiozitate ce am avut-o şi eu când eram mic, iar mama m-a frecat o zi cu spirt şi m-a pus să trag un loz de 3 lei. Nu-i adevărat ce se spune!
Ilinca nu rezistă până nu mângâie toţi caii. Şi ăla brun şi ăla alb. Ca să nu lovească trecătorii, au coada făcută coc. Caii şi elefanţii sunt animalele ei preferate. O duc la circ numai pentru cai şi elefanţi. Eu, pentru lucrătoarele de la trapez…Nu o pot desprinde de lângă cai, aşa cum nu-i pot desprinde pe aia mici din faţa vitrinei cu jucării. Emană feromonii iubirii a tot ce-i sublim în lume şi caii simt asta. Jandarmii, nu !
– Haide Ilinca! Ai să termini toate mângâierile şi eu ce mă fac în seara asta!?
– Haida de, lasă gagaa că am destule şi pentu tine! Nu încapi tu pe mâinile mele!?
Până să încap pe mâinile ei, am scos sticluţa cu spirt şi i-am oferit o frecţie de Beauty Saloon. Cu pistolari şi uşi batante …
Ce m-aşteaptă deseară, numai eu ştiu… Cum de mi-ai găsit-o pe inima mea, Doamne!?
ODLM, marturisesc ca imi fac mare placere povestile tale, scrise cu atita finete si dragalasenie.
Cind am vazut noua postare, m-am grabit sa termin tot ce era foarte urgent pt a-mi rezerva timp sa o savurez cu o cafeluta cu scortisoara, miere si ciocolata. 🙂
Se spune, dar nu mai stiu cine a spus, ca “Un barbat adevarat iubeste in viata o singura femeie, numai ca trebuie sa aiba foarte multa imaginatie”. 🙂
Cred ca tu te califici pentru o iubire de o viata.
Mulţumesc Odille. Sper că îţi imaginezi cât de mult mă bucură aprecierile voastre. Chiar repetitive ca un refren al unui cântec de dor.
Imi fac cu adevarat mare placere postarile si cometariile. Din acest motiv, biata biografie a lui Truman sta pe unde o las si a trebuit sa o prelungesc la biblioteca. 🙂
Sunt inca la problema impartirii Europei de Est. De fapt despre acest fapt citesc si am tot citit si voi citi, doar, doar voi intelege, cum o jumatate de Europa a fost daruita unei tari!
@Odille- O cafeluţă cu ciocolată, miere, scorţişoară? O combinaţie trotil ca gust! Imi închipui că eşti un calvar pentru cei care vând îngheţată cu toate mixturile pe care le soliciţi.
Da,iubirea solicită multă imaginaţie, dar şi răbdare. Cred că mă supra-apreciezi şi, fără falsă modestie, nici eu…
@Odille- Acum, dacă ai prelungit perioada împrumutului lui Truman, crezi că ai putea să umbli puţin la epilog şi să faci ca România să se învecineze la Nord cu Canada?
Nu te căzni să înţelegi! Aceeaşi întrebare ne-o punem de secole: cum o jumătate de Europă a fost cucerită de Imperiul Roman şi n-am rămas la ei, de-am ajuns la ruşi?
Pentru Viitor avem unelte, dar pentru Trecut, nu!
ODLM, s-ar putea sa te surprinda insa eu nu sunt pretentioasa la prajituri si inghetata. Imi aleg numai pe cele cu cea mai multa ciocolata. Amestecurile le amin pt cind voi creste mare. 🙂
Ma voi concentra pe mutarea Romaniei la sudul Canadei. Din metoda cu incretirea nasucului si indeplinirea dorintei, deocamdata am realizat numai incretirea nasucului. 🙂
Propun ca o comisie extrasa din grupul admiratoarelor unei asa iubiri ( de fapt unei asa aclamari a unei singure, unice si irepetabile iubiri 🙂 )sa o contacteze pe Ilinca si sa-i propuna sa fie de acord cu clonarea , in functie de numarul solicitarilor exprimate in scris, a susnumitului ODLM pe scurt ( sa nu irosim din pagina 🙂 )
Daca este de acord, atunci sa isi dea acordul scris, sa nu se razgandeasca mai tarziu. Si nivelul de sensibilitate in randul populatiei masculine va creste simtitor …
Daca nu este de acord, o sa ne trimitem barbatii la reciclare pe acest blog, sa vada cum sta treaba cu sensibilitatea si cu exprimarea ei :). Si nivelul de frustare feminina va creste la fel de simtitor :)…
Ups ! Dar daca vor fi clonate tot atatea Ilinci cati ODLM ? La cererea Omului ?
oachi´s last blog post ..THIS IS ROMANIA
Oachi, please, let us agree to disagree, pt ca mie imi plac unicatele si doresc sa cred ca sunt unica.
Zilele trecute am primit un e-mail cu un catelus adorabil, am crezut ca este o papusa.
L-am trimis mai departe si am primit raspunsuri: “It is genetically engineered”. 🙂 Culmea este ca si cred ca este adevarat.
Parca si-a pierdut din farmec.
Oachi, cum merge mutarea?
Odille, te rog io sa te antrenezi ! Dar vezi ca nu trebuie sa incretesti nasucul, ci sa-l balansezi discret stanga-dreapta… Cica asa : http://www.youtube.com/watch?v=yOBls2I1fvc&feature=related
Asteptam aproape oricat, dar poate te incadrezi pana la Craciun :)… Craciunul asta :), evident.
oachi´s last blog post ..THIS IS ROMANIA
Cred ca am si melodia perfecta pentru Ilinca si ODLM 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=tfm0Vsh5Tjo&feature=related
Odille, inca n-am terminat…
oachi´s last blog post ..THIS IS ROMANIA
Deocamdată, urmăriţi acest link. Aşa arăţi dacă strâmbi mult din nas:
http://www.youtube.com/watch?v=JAA0W-ebUzQ&feature=related
@Odille- Şi noi suntem manipulaţi politic şi nu ne-am pierdut din farmec, precum căţeluşul brun.
@Oachi- Eu nu mă dau clonat nici pace! Să se dea toţi omuleţii de la munte la Ilinca mea, ca eu să nu am pace şi să dorm cu jordia la capul patului? Sau să-i prindă paparazzi pe la dive şi Ilinca să mă pună pe mine pe răzătoare? Ce soartă crudă îmi hărăzeşti! Mă duc să plâng…
ODLM, Mda… cred ca nu voi folosi metoda incretirii nasucului, daca ar urma sa arat ca in acel link. 🙂
@Odille- Spre deosebire de tine, aş vrea eu să pot strâmba din nas la ele, da’ uite că nu pot! Au zâmbet subjugant!
ODLM, o arma sigura si testata, pt aparare: The Baseball Bat.
Am stat citeva luni in Romania si dormeam linga mine cu un baseball bat.
La un moment dat a sunat cineva la usa, fugarit de “cinii blocului”.
Asta se intimpla in centrul Bucurestiului, deoarece romanii nostri, desi stateau la bloc, credeau ca stau la stina si vroiau sa aiba ciini vagabonzi prin bloc.
Eu am sarit cu baseball bat, l-am tras pe tinarul speriat in casa si el mi-a prezentat o invitatie de la Ambasada Canadei pt Ziua Canadei.
Va dati seama ca acel baseball bat nu-l foloseam, era numai ca un Bau-Bau.
Dupa citeva zile am reusit sa mut, impreuna cu un medic veterinar si un jandarm, pe catelusa cu dintii de otel, la un alt bloc, mult mai departe. 🙂 🙂
ODLM, sorry, nu te cred! 🙂
Oachi, as vrea, din toata inima, sa pot sa promit.
Omule… daca nu te lasi clonat macar patenteaza si vinde ceea ce te face asa…eu cumpar!
Odille, muta te rog Romania cu nasucul pe undeva prin Ontario… ca tare mi-as lua muntii cu mine.
Cristina C, eu am sperat in unirea continentelor. Scapind de ocean ne raminea numai sa ne suim in masina si eram la Bucuresti.
Bucuresti – Brasov ar fi luat ceva mai mult. 🙂
Cristina C, cind te intorci, ni s-a facut dor de tine?
@Oachi- Mulţumesc pentru Joe Dolan. Ce mai dansa mama pe melodia asta! Are Joe aşa un timbru plăcut că aş fi dansat şi-n burtica mamii, dar cred că ar fi încurcat-o eşarfa lui.
Deşi în zilele noastre Joe Dolan este un pic desuet, totuşi vocea rămâne marcantă, ca de altfel şi Tom Jones şi Engelbert Humperdink şi mai sunt…
@Odille- Eu n-am jucat niciodată baseball. Cine-i “baseball bat”? Mijlocaş, fundaş, portar şi de ce aţi sărit amândoi pe săracul tânăr mesager?
Bravo! Halal justiţie! Aţi mutat dinţii de oţel la altă stână. Mai din vale…
Oachi, si mie imi place Joe Dolan.
Multumesc.
ODLM, eu a trebuit sa-l protejez pt ca il atacasera ciinii din hol.
El a fost foarte speriat pt ca eu am iesit din apt. cu acel baseball bat si l-am tras de mina in casa. Nu am avut timp sa-i explic.
Erau o catelusa si prietenii ei.
Si mie imi era frica de ei.
Justitie ca in Romania. 🙂
ODLM, Mi-a placut comentariul tau. 🙂
Odille- Şi noi suntem manipulaţi politic şi nu ne-am pierdut din farmec, precum căţeluşul brun.
Noapte Buna!
@CristinaC- Eşti în munţii patriei? În ciuda numelui meu, eu sunt acum în şesul patriei.
Oachi, de ce o induci în eroare pe Odille. În clip gurița se balansează (?) stânga dreapta. Si registrul e mai larg. Asa ca Odille, daca nu ne iese cu încrețirea nasului, putem încerca cu datul din mâini în sensul, direcția și amploarea mișcărilor pe care dorim să le imprimăm. Ori, cu prinsul de lobul urechii, cu pocnitul din degete și bătutul din picior. Sau, poate că abia după ce primim o mătură devenim vrajitoare?! 🙂
E clar, ODLM e sortit Ilincii și invers! Altfel nu si-ar căuta jordia. Ar fi plictisitor, totuși, să existe o singură formă de manifestare a sensibilității masculine. Si un singur tip de cuplu regăsit în iubire pe viață. Eu iubesc unicitatea în diversitate.
Printre altele cred că am vrut să spun că nu e sănătos să aspirăm la plagiate, imitații, clone si alte uniformizări. Ader la soluția Cristinei C. Doar că nu femeile trebuie să cumpere patentul :). Că doar nu vor să se trezească, fără ca nimeni să încrețească nasul,transformate în omuleți de la munte. Tocmai imi trece prin minte că e un vis androgin asta.
@Semndefoc- Mă bucur că te-ai întors din concediu.
Mă bucur că așa pare. M-am întors de ceva vreme si am intrat asa repede în febra muncii si a mirării că timpul zboară prea amețitor, încât nu găsesc un ritm așezat pentru primenirea gândurilor. Ale mele, ale altora…