Sep 5, 2010
Buletiniştii
Căinii de pază ai societăţii iepureşti
Constat, după atâţia ani de viaţă, că multe fete îşi fac un titlu de glorie din a fi fost în adolescenţă băieţoasă, cu sabia la picior, mai mereu aşezată pe harţă pentru a-i lua apărarea uneia din gaşcă, care evident, nu numai că a făcut nefăcute, dar l-a şi înjurat pe administratorul blocului. Cu siguranţă, nici n-aş cădea în celaltă extremă, adică să-i sugereze administratorului, cu toată puterea de convingere şi cu toată condescendenţa, să se ducă la dracu’ şi ăsta abia să aştepte s-o facă. Cui îi face trebuinţă aşa ceva când creşte mare, când evoluează ca soţie şi mamă!? Dacă, prin nu ştiu ce zaruri ale sorţii, aş simţi nevoia să am un arţag, Dumnezeu mi-e martor că nu l-aş căuta în căminul conjugal. Excesul de hormoni negativi (am drept de proprietate intelectuală asupra celor pozitivi) îl pot cheltui în tribune, în autobuz, la cârciumă, la biroul şefului.
Mândria, ca fată, de a fi zbir chiar şi printre băieţi, de a te căţăra în pom ca să ai de unde cădea şi apoi, pe ghips, să scrie toată clasa câte ceva frivol doar în engleză, ca să priceapă şi tocilarii că viitorul le aparţine numai celor ce vorbesc americana, mândria aceasta spuneam, prin extrapolare şi juxtapunere peste existenţa unui băiat, ar echivala cu a-i scrie o scrisoare iubitei şi s-o înduioşez definitiv că aveam casa plină de păpuşi, că săream coarda şi jucam şotron în pauze, că bârfeam cu fetele băieţii care ne plăceau, că nu m-am dat niciodată pe balustradă, deşi nu eram conştient că am nişte unelte de păstrat pentru mai târziu. Ce ziceţi? Mi-ar fi dat prietenia, destinatara? Mă îndoiesc tare! Cât pot eu…
Gena aia mică cât celula, nu se modifică radical la maturitate, nu-şi ascunde definitiv Stăpânul Relelor în nucleu. În lanţuri, strunit cu mişcări scurte şi ordine tăioase, dar la plimbare prin liniştea căminului, tot îl scoate pentru a-i atrage atenţia jumătăţii sale că biciul nu este acolo numai pentru designul panopliei, dar şi pentru a se impune despotismul ocârmuirii. Mi-ar fi fost viaţa o ştimă doldora de note calde, ca un vals scris de un compozitor care a trăit iubirea cu intensitatea unui parfum de femeie, dacă Ilinca s-ar fi născut după mine sau cu mult înaintea mea? Dacă dădeam de un satrap a cărui singură comandă ar fi fost “nu te duci nicăieri în seara asta!” ?
În ziua în care mi-am luat buletin eram aşa de fericit încât îl răsfoiam şi în faţa raţelor care mergeau în cârd, convinse de instinct că balta este aproape. Şi era. Puteam să iau cărţi de la Biblioteca Municipală cu el. Nu mai stăteam la mâna bibliotecarei şcolii, care îmi băga sub nas numai Tom Sawyer şi Cireşarii, pe care le citisem de câteva ori. Pentru frumoasa vârstă am primit de la părinţi o bicicletă mare, bărbătească, cu cadru ca lumea. La început, până a mă obişnui cu ea, mergeam vârât pe sub cadru. Eram mascota străzii. Un contorsionist cu buletin. Exerciţiile zilnice m-au perfecţionat activ şi ajunsesem să alerg pe lângă ea şi s-o încalec din fugă. Eram Şaptecai. Pe Liţa am cunoscut-o la o petrecere de buletinişti. Era frumoasă, cu părul lung, fir gros, ochii migdalaţi şi cam împănăţică pentru vârsta ei, dar hulpavi cum eram noi băieţii cu acnee, mi se părea tare potrivită. A aflat că am bicicletă, ceea ce pentru noi buletiniştii echivala cu motocicleta. M-a rugat într-o zi să o duc la mătuşa ei, adică din sud, în nord. S-a suit cu mare dezinvoltură pe cadru şi eu dădeam clasă la toată clasa: aveam motor, aveam mândră! Senzaţia pe care o ai la 14 ani, când conduci o fată pe cadru, este inegalabilă. Nu se compară cu a avea fata pe şaua din spate a motocicletei. Poate se apropie un pic de senzaţia pe care o încerci dacă ea conduce… O duceam zilnic la mătuşa ei, iar noaptea visam zâne şi cum nu prea le aveam cu pipăitul prin somn, mă trezeam cu noptiera în barţe pupând deşteptătorul, pe care, în ciuda evidenţei, îl uram pentru că el era cel care mă gonea la şcoală în toiul dimineţii. Tocmai ieşeam de la pâine când am văzut-o pe Liţa (nu ştiu de unde venea diminutivul şi nici ea!) pe o altă bicicletă, pe un alt cadru, cu un alt băiat. Eram eu Şaptecai, dar eram şi o iscoadă destoinică. I-am urmărit până la poarta unde o lăsam eu pe Liţa aproape în fiecare zi. El era mătuşa George. Am jurat atunci că nu mai urc nicio fată pe cadru. Acum, dac-ar fi cazul, mi-aş călca totuşi jurământul pentru că am GPS şi Google şi aş afla ceva whereabouts despre destinatar.
Am terminat Liceul Sportiv, am fost campion naţional la juniori, săritura în înălţime. Toţi profesorii îmi vedeau o carieră strălucită cu IEFS-ul. N-a fost aşa! Tenacitatea de a-mi folosi creierul în detrimentul întinderilor de ligamente, de a evita un post obscur ocupat şi astăzi de foşti colegi de liceu (profesor de recuperări locomotorii în sanatorii de mare sau de munte) dorinţa de a cunoaşte lumea nu din nacelă ci la pas, m-au împins spre Facultatea de Comerţ Exterior (R.E.I). Nu regret şi mă mândresc cu nişte colegi de excepţie. Sunt unii care comentează şi pe blogul Simonei Catrina, iar comentariile lor sunt lucide, despică firul în esenţa lui şi trântesc nişte concluzii năucitoare, demne de urmat.
Sunt propriul meu stăpân IT, dar am un şef peste inimă, care-i mai şefă decât toate!
Si pe langa asta esti incantarea multora dintre noi cand iti citim scrierile pe acest blog. Multumim.
Si cu asta, am mai insfacat o optime din secretul pe care-l haituiesc de cateva zile. Am o rabdare de pradator cu pene de camuflaj, cand vine vorba de recompense asa spectaculoase. :))
Simona Catrina´s last blog post ..Meseria e catusa de aur
Este minunat ca te simti implinit in toate vietile, in viata iubirii, a mariajului si a carierei. Cred ca aceasta bucurie de a trai te face sa ne oferi si noua povesti frumoase, in care sufletul implinit este subiectul.
Multumim mult. 🙂
O alta imagine pe care mi-a transmis-o postarea ta este a fetelor dornice de razbunare. Impresia mea este ca in Romania, libertatea a fost inteleasa diferit decit in alte tari, in care oamenii, de-a lungul timpurilor au luptat pt a o cuceri si a o pastra. In Romania oamenii au inceput sa circule cu masinile pe sens interzis, ca semn de libertate, sau au produs si dat liber rautatii, lucru care pina la urma le invenizeaza tot lor sufletele, pt ca trecatorii, trec.
Insa uite ce am gasit pe Internet, dis-de-dimineata, o fomula care sterge orice spell, mormait in miez de noapte, sau la cintecul cocosilor. Se poate folosi si contra unor posturi de TV :
🙂 🙂 🙂
Evil GO BACK ritual
On a day when the moon is FULL, offer a cup of milk or honey to the Goddess and pour out your heart’s worries and fears. Chant
Evil magic, draw back!
Evil magic can’t come near
This is my will, so mote it be.
Uncrossing Ritual
Am mai gasit si alte formule pt cine este interesat. 🙂
MM, ai scris frumos, ca de obicei :). Dar eu tot am o nelamurire: durerea, dezamigirea a fost si ea in pas cu tehnologia GPS? S-ar putea sa am eu o varianta mai veche de Google , dar sa stii ca eu cred ca ori cu Google, ori ca iscoada sentimentul e acelasi si la fel de dureros. Sa nu ti-l incalci, eu am jurat mai demult ceva si stiu ce vorbesc
ODLM, cred ca am avut intotdeauna un mic complex de inferioritate fata de cei cu inclinatii sportive.
Eu nu am putut niciodata si nu voi putea accepta ca cineva sa arunce un obiect spre mine, ma simt de-a dreptul jignita. 🙂
Am fost exclusa din echipa de basketball a scolii, dupa primul meci de antrenament, deoarece eu stateam numai la mijlocul terenului, gindindu-ma ca nu ar fi avut niciun sens sa alerg intr-o directie pt ca oricum tot se intorceau in cealalta directie.
🙂
piesa cu piesa, puzzle-ul se leaga, omuledelamunte. mi-e drag sa te descopar.
(am fost o fata baietoasa. stiu acum ca asta s-a intamplat din cauza excesului de energie pe care-l aveam, din cauza spatiilor insuficiente necesarului meu si pentru ca am crescut intre baieti. nu vad in asta nici un motiv de lauda, nici ceva de ascuns. e un fapt. unul ca oricare altul)
simf´s last blog post ..Culturile agricole în stadiul actual Poze
@Simona- Aproape toată ziua stă cu Gabi, în redacţie, pe Mac-ul lui. Este optimea care-ţi lipsea sau încă păstrezi penele de camuflaj?
@Odille- Mă vezi tu mormăind, la al doilea cântat al cocoşilor( pe primul mi l-a tăiat vecinul), descântece dacă trec pe roşu sau o iau pe interzis într-o defectuoasă înţelegere a noţiunii de libertate? Şi în engleză? Sa nu înţeleagă bietul poliţist nimic?
@All Blacks- Pe atunci nu aveam GPS. Aveam numai PS(Position System) şi era una şi bună: pe cadru. Normal că sentimentul răneşte onoarea, dar eu n-o iubeam, n-o citem pagină cu pagină. O frunzăream doar…
@Odille- la câtă superioritate demonstrezi în comentarii, un mic sentiment de inferioritate că mingea se îndreaptă spre tine jignitor de rapid, trece neobservat. Rămâi aşa, la mijlocul terenului şi urmăreşte-ne detaşată cum ne agităm!
@Simf- ţi-ai schimbat providerul de net sau ai căpătat alt IP de la el. Nu erai în baza mea de date. Acum eşti!
Erai băieţoasă, dar văd că dacă ţi-ai schimbat IP-ul eşti o mamă iubitoare de Mirune şi Ane şi o soţie devotată unui Răzvan. Nu-i ăsta idealul oare?
Acum lucrurile par fara echivoc, Omuldelamunte, dar nu-mi vine sa cred. Noi suntem foarte putini in redactie, deci… Eu stiu cine sta acum pe Mac-ul lui Gabi… Asta inseamna ca ai fost si tu in redactie? No way… Sau… (?) Cu siguranta, puzzle-ul e mai complicat decat pare si e doar pentru copiii destepti… Mai spune-mi!
Simona Catrina´s last blog post ..Meseria e catusa de aur
@Simona- Bingo!
Esti groaznic, nu pot sa cred!!! :)) Sa vii asa, fara preaviz, sa ne vezi nervoase si ciufulite, si nearanjate (ca noi ne aranjam mutrele abia dupa a doua cafea, cam asa), aaaaa!!!!!!!! :))))))
Simona Catrina´s last blog post ..Meseria e catusa de aur
Buna Dimineata!
Noi am fost intr-o stare de asteptare, nestiind daca piesa plina de surprize frumoase, s-a terminat, sau nu. 🙂
In Toronto vara a trecut in toamna, la 6 dimineata deja nu mai este lumina, asa ca am ajuns la concluzia ca s-a lasat si cortina.
Cum noi avem inca long-weekend, va fi o zi de lenevie activa.
O saptamina frumoasa. 🙂
@Odille- Labor Day marchează toamna canadiană, cu strânsul şezlongului din terasă şi înlocuirea lui cu o canapea în faţa şemineului. Mulţumim de urare. V-o returnăm!
ODLM, Labour Day este o zi cu nuante de toamna si tristete, pt ca primavara este asa de departe.
Deja, ma uit afara si vad doi copaci cu frunze roscate. Cei care iubesc toamna sunt niste optimisti si cred ca au, spre marele lor noroc, mari doze de serotonină.
Dupa legile anglo-saxone, dupa Labour Day nu mai este voie sa porti haine albe. Un alt motiv de tristete.
Am terminat si tortul de bezea si ciocolata si am intrat pe ceai de tei cu radacina de ginger. Se spune ca acest ginger este foarte bun, dar nu stiu precis la ce. 🙂
@Odille- nu te lua după două frunze de maple tree! Cu o frunză roşie nu se face toamnă. Dac-ai terminat bezelele, e jale! Rădăcina de ginger este pentru de descântec, de împlinire, de inimă roz. Ia cu moderaţie, ca dragostea să se întindă pe mulţi ani de acum încolo!
ODLM, am vazut pe Internet ca voi sunteti inca in plina vara si ma intrebam pe ce meleaguri eşti cu bicicleta.
Tocmai eram la ora descintecului mormait. Si cum sunt cam paraponisita ca am terminat bezelele, voi savura 🙂 un pahar cu lape, miere si ginger, ca pt Goddesses. 🙂
@Odille-Am fost cu bicicleta şi deja m-am întors. Bicicleta a împlinit 2 săptămâni şi 492 km. Au fost şi zile în care am sărit-o din necesitate, cu mari regrete…
Este lape praf, sau este lapte normal?
ODLM, m-ai impresionat cu numarul de Km in 14 zile. Felicitari pt vointa. Ce culoare are bicicleta? Este cumva cu motor? 🙂
Mie nu-mi place laptele normal, insa acest lapte cred ca este de la niste vacute care cresc in Candy Land, pt ca desi este 2% si Lactose-free, este atit de delicios de dulce, incit devii addicted. 🙂
Acum, daca ma gindesc bine, de ce o fi avind asa un gust dulce? 🙂
@Odille- Bicicleta este negru mat cu alb. Ca pentru prinţi. Nu are motor, doar pedale.
Enjoy your candy milk!
ODLM, interesant ce amintiri mi-a trezit imaginea ta bucurindu-se de noul buletin. Mi-am dat seama ca amintirile mele legate de evenimente foarte importante din viata mea, au pastrat si imaginea rochitelor pe care le purtam in acele momente.
La unul dintre examenele de admitere la facultate, care mi se parea mai dificil, imi aduc perfect aminte ca purtam o rochita cambrata, alba cu pete de culoarea bujorilor. Pina si coafura mi-o amintesc.
Prima oara cind am dansat cu tinarul de care eram indragostita, am purtat o rochita de culoare verde inchis, iar la petrecearea de la absolvirea facultatii am purtat o rochita alba.
Ce fel interesant de a salva informatiile! 🙂
ODLM, eleganta bicicleta ai!
Oare ce culoare trebuie sa aiba bicicletele pt printese? Sper ca rosie. 🙂
Cred ca astazi soseste la Toronto, Cristina C.
Cristina, noi te asteptam cu drag. Bun Venit! 🙂
@Odille- Este ora 4.15 în miez de dimineaţă. Te culci sau te scoli?
Rochiţa de la balul de absolvire încalcă legea anglo-saxonă de interzicere a îmbrăcăminţii albe după Labor Day, sau nu erai anglo-saxonă pe atunci?
Şi eu îmi amintesc coafura de la primirea buletinului. Zero. Sportivii erau obligaţi să fie aerodinamici.
@Odille- da, este neagră şi elegantă ca o limuzină şi albă ca prinţesa dinăuntru.
Bicicletele pentru prinţese cred că au ghidonul fix şi un paj care aleargă pe lângă. Culoarea este roşie, ca să-l enerveze pe paj şi să fie vigilent la oştenii care rotesc capul.
ODLM, pe atunci nu eram anglo-saxonizata , rochita era o combinatie intre Paris Match si Elle. Erau un fel de carti de vise. 🙂
ODLM, nici nu stii ce aproape esti de adevar. Bicicleta mea rosie, desi foarte simpla, are ghidon facut de comanda, inalt, pt ca eu sa stau frumos, dreapta, ca sa vad ce face pajul. 🙂
@Odille- Poziţia “dreaptă în şa” nu este aerodinamică de loc. Când bagi viteză, nu şuieră austrul?
ODLM, bicicleta mea are o singura viteza, cea de plimbare cu trasurica.
Asa ca pot sa stau cit de tzantzosha doresc! 🙂
Daca vorbim despre biciclete, parintii mei credeau ca o fetita trebuie sa ia lectii de pian, franceza si balet. Ca urmare nu am primit bicicleta. Abia pe la 12 ani, am gasit o bicicleta veche barbateasca, pe care tatal meu nu o mai folosea si fericita, am luat-o la vale cu lantul sarit incit si acum ma cuprind fiorii.
(n-am schimbat providerul, am intrat pe net din alta parte. si voi mai intra, rar, de-acolo.)
simf´s last blog post ..Schimb confort urban pe libertate rurală 41 Tomnatic proces-verbal
ODLM, astazi este prima zi de scoala. Intotdeauna am o stringere de inima pt copii, gindindu-ma la cum simteam noi. Numai ca aici copiii se bucura cu adevarat sa inceapa scoala. Sistemul este mult mai putin opresiv. Chiar au fun.
@Odille- Dar de ce de astăzi şi nu din 1 sept.? Copiii româneşti încep pe 15 sept., deci copiii canadieni sunt mai opresaţi.
ODLM, Aici scolile incep imediat dupa Labour Day. Cred ca vor sa le dea mai mult timp de joaca, la scoala. 🙂
Fetita mea, abia incepuse clasa a I-a, si venea acasa cu betisoare.
Nu stiam ce este cu betisoarele, asa ca m-am dus la scoala. Mi s-a spus ca le preada Teoria multimilor. 🙂
Intii trebuie sa-ti spun ca pe vremea aceea, copiii nu aveau voie sa aduca acasa niciun manual pt a nu fi stresati cu lectii, de catre parinti. 🙂
Dupa aceea la un open house la scoala, l-am rugat pe sotul meu sa o tina pe profesoara de vorba si eu am copiat toate numele manualelor din bancuta fetitei mele,cu editurile si apoi le-am comandat.
Profesoara refuzase sa-mi spuna , sau sa-mi arate ce manuale foloseau in clasa.
ODLM, parca mi-ar face placere sa vad macar o data o fotografie a unui iepuras fugarind ciini de vinatoare, sau vulpi.
🙂
@Odille- Iepuraşii fugăresc şi câinii de vânătoare şi vulpile, dar de regulă, ei cedează din lipsă de antrenamente la stadion.
Buna Dimineata!
Ce ne-a surprins cind am sosit in Canada a fost convingerea copiilor ca “they can do anything they want. They just have to want it”. Acest adevar ne era complet strain.
Cred ca iepurasii nu stiu acest lucru. 🙂
Calităţile noastre cele mai lăudate
Ne sînt ades în lume drept crime reproşate;
Aceasta se întîmplă de cîte ori prin ele
Oprim executarea intenţiilor rele.
Iepurele odată
Fu tras la judecată
De un ogar. În tufe atuncea prezida
Copoiul, şi sentinţe fără apel el da.
Ogarul către el aşa se adresă
Şi-n limba lui strigă:
„O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc,
Te rog să mă asculţi: eu viu să jeluiesc
De acest ticălos,
Ce sufletul mi-a scos.
Căci vrînd a-l întîlni, pe deal sau pe cîmpii,
El fuge parc-ar fi gonit de vijelii;
Ş-apoi n-aleargă drept,
Cu el să poţi da piept,
Ci merge tot cotiş
Şi sare curmeziş;
C-un cuvînt, n-are pas, nici umblet creştinesc.
Dar ce să mai vorbesc,
Cînd chiar măria-ta, d-o fi cum am aflat,
Ai fost adeseaori de dînsul înşelat?“
„Destul — lătră atunci copoiul cafeniu —
Pe el nici îl ascult, purtările-i le ştiu,
Orice pentru el crez, şi iată-l osîndit
Să fie jupuit.
Carnea va rămînea pentru judecător,
Iar labele vor fi pentru jeluitor.“
Grigore Alexandrescu-
Iepurele, ogarul şi copoiul
„Romînia literară“, 16 aprilie 1855
oachi82´s last blog post ..DIN CICLUL RESUSCITAREA BUGETULUI NOSTRU
Bine v-am gasit!
Am ajuns in Canada ieri si la birou azi.
Calatoria a fost lunga si incurcata … ba de lucratorii francezi care erau in greva si avioanale intarziau, ba de lucratorii canadieni care se miscau la Montreal cu incetinitorul. In concluzie am plecat din Brasov la 5 dimineata si am ajuns la Hamilton in casa mea la 8 seara ( adica 3 dimineata ora Romaniei) reusind sa pierdem legatura din Montreal spre Toronto cu toate ca am avut 2 ore la dispozitie, si sa ajungem si fara bagaje care nu se stie pe unde sunt inca.
Despre ce am gasit la birou nu va mai spun ca va apuca durerie de cap/dinti/ genunchi/etc.
Ma bucur sa fiu cu voi chiar daca mult mai departe.
Cristina C, bine ai venit. Noua ne-a fost dor de tine.
Cred ca francezii au fost in antrenament de greva, pt ca de citeva luni au anuntat ca vor organiza o mare greava pe la mijlocul lui Septembrie. 🙂
In privinta excursiei Toronto-Bucuresti-Toronto, dupa ce ma intorc imi spun ca nu voi mai traversa oceanul. Dar apoi imi amintesc numai lucrurile frumoase si plec din nou la drum cu tot entuziasmul.
ODLM, am auzit pe alt post de radio ca esti la o Sf. Maria. Petrecere frumoasa!
🙂
Odille eu am spus de anul trecut ca orice trecere prin marele si incurcatul aeroport de la Paris e o aventura dar n-am avut incotro. Cu Lufthansa sau mai bine Austrian Airlines totul e organizat nemteste.
@CristinaC- Bine ai plecat din România. Ai ajuns la casa ta unde-i cald şi şemineu. Eu desprind concluzia, din spusele tale, că să nu ne ducem la Braşov pentru că Air France face mizerii.
@Odille- Mulţumesc. A fost foarte frumos. Am cântat cu chelnerii de gât.
Cristina C, de la un timp pilotii nemti cred ca folosesc o noua metoda de greva, la aterizare se arunca brusc la sol si la aterizare, se ridica precum racheta, spre disperarea mea. Consecinta fiind, doua luni de dureri de urechi. Nu a fost o singura data.
Nu mi s-a mai intimplat asa ceva cu nici o alta linie aeriana.
@Odille- Tu nu decolezi de loc?
ODLM, numai citeodata! 🙂
Sorry, am vrut sa spun la “decolare”.
@Odille. Intuiam şi eu, dar am vrut să te mai aud.
Eu iubesc decolarile. AM o snstie de placere pe care nu indraznesc sa o compar.
Pe mine ma omoara lipsa de organizare si profesionalism din Franta si din provincia zisa franceza Quebec.
Gemantanele noastre inca nu au sosoit dar le-au aflat pe la Paris azi. Pacatul e ca tot ce imi trebuia neaparat e acolo;( unguent pentru prpaditul de genunchi caruia nu-i place vremea din Ontario)
Va tin la curent ( mai mult sau mai putin aerian)
Cristina C, si eu care imi faceam planuri de vacanta (vacanta, care deocamdata este numai 1% posibila)cu Air France pt ca ultima oara personalul de la bord au fost foarte gentili, au uniformele acelea frumoase si-mi place cum spun: “But, of co… rrrse:”.
Cei de la Lufthansa, servesc masa, apoi lasa apa, suc, etc, pe o masuta, sa te balangani singur pina acolo pt ca cica este mai sanatos sa te plimbi in avion, iar pe ele/ei nu-i mai vezi decit cind mijeste de ziua.
Ultima oara, sotul meu a gasit pe un tip lesinat pe jos in fata toaletelor, la etajul inferior si a trebuit sa-i gaseasca pt a-i ruga sa dea ajutor pasagerului. Cind indraznesti sa te duci peste ei, ai senzatia ca esti in Libraria Sadoveanu (cea de pe Magheru) unde toate vorbesc despre felurile de mincare pe care le gatesc si tu nu indraznesti sa le intrerupi pt a intreba de o carte. Parca ar vinde catering, nu carti.
Cred ca vom pleca cu pensionarele noastre de la Air Canada, sunt ele satule de job, dar sunt foarte politicoase.
Sper sa primiti bagajele in seara asta.
Pe miine. 🙂 🙂 🙂
Buna Dimineata, Buna Dimineata si LA MULTI ANI ANEI, care are “apples”, de Ziua Onomastica. 🙂
LA Multi Ani Ana are apples! Sa iti traiasca omule si sa ne bucure zilele!
Crisina C, Buna Dimineata! V-au sosit bagajele?
Am impresia ca ODLM a cam parasit-o pe Ana, cea cu merele, astazi, si este in plimbari dialogale pe alte ulicioare. 🙂
@Odille şi CristinaC- Ana cu mere în panere vă mulţumeşte
Odille, n-au sosit bagajele. nu mi-am venit nici in fire… nici chiar de matase. Cred ca cel mai bun lucru e sa ma duc sa manac un mar.
Air Canada mi-a adus la poarta bagajele… azi dimineata cand ieseam pe usa… sa speram ca nu mi-au luat tuica!
Cristina C, in ultimii 10 ani au aparut zeci de carti, care-ti garanteaza o completa vindecare de orice afectiune, printr-un dialog convingator cu genunchiul, mina, gripa, etc.
Cel care nu se face bine inseamna ca nu a vorbit convingator, nu s-a concentrat destul, oricum vina este a lui.
🙂
Multumesc Odille!
Pun in calendar timp de “convorbiri cu genunghiul meu”.
Nici nu suna asa rau… mai stii poate transcriu convorbirile!
@CristinaC- dacă vorbeşti cu genunchiul, să mi-l dai şi mie la telefon. Îl sperii cu Artrostop şi se potoleşte.