search
top


Spionul polonez

Mai am un singur hope...

Am fost trimis într-o delegaţie să le vând ceva polonezilor. Cutuma era să fim însoţiţi şi de o stea, două, trei, care să vegheze la vinderea ţării pe doi gologani (atât făcea pe atunci, acum nu-i mai avem nici p’ăia!). Purta numele (conspirativ, cred) de Marciana, venită de la Minister, dar de fapt, de pe Marte, odată cu noi bărbaţii. Avea atâtea stele pe umăr că zgâria pereţii, iar tocurile ei sunau a cizme de cazemată.. Mă purtam cu ea aşa cum acţionează un şofer pe autostradă, conştient fiind că are anvelopele umplute cu gaz de brichetă. Ştia nicio limbă şi p’aia prost! La Otopeni, mie mi-au deschis valiza, iar Marciana a trecut fluierând, doar uitându-se pe sub sprâncene la vameş. Vameşul polonez, în schimb, avea cititor de oameni. S-a uitat în ochii mei şi mi-a făcut semn din cap că “sejour plăcut”, dar Marciana, cu valiza aia de lemn şi lacăt ( aici exagerez, dar ţinuta ei, cam asta cerea) a fost puricată ca maimuţa odrasla.  Până la hotel n-a scos un cuvânt. Cred că memora detalii despre cum să mă încondeieze acasă ca spion polonez. La hotel în Varşovia, am lăsat-o pe ea să aleagă camera şi apoi am cerut şi eu o cameră cu 10 etaje mai sus.

A doua zi, la breakfast ( glojbeală, pe limba ei) a mâncat ca de prânz şi cină. Cred că era înfometată special de acasă ca să-i fie treze simţurile, dar tentaţia era mult peste putinţă. Nu eu! Mâncarea. Eu nu eram decât un amărât de spion polonez, pe care nu-l pasiona mersul societăţii ei. Acesta a fost şi motivul pentru care a preluat frâiele tratativelor, vorbind o românească cât de cât inteligibilă:

– Tovarăşi polonezi…preţul…preţul carel (aşa vorbeşte Marciana) da-ţi este mic…nu bun deloc…rupe-ţi dela gura muncitorilor româneşti…nu acoperă plusvaloarea şi noi nu putem construi comunism cu elemente ca ale voastre.

Apoi Marciana s-a întors către mine şi mi-a tradus:

– Leam spus că preţul nu este bun, că rup dela gura muncitotorilor româneşti şi că nu putem construi comunismul. Leam mai spus eu câte ceva, dar în mare, cam asta trebuie să reţii.

A continuat apoi, tot în româneşte, numai pentru cretinii de polonezi, pentru că mie urma să-mi traducă:

-Tovarăşi polonezi, dacă ţineţio tot aşa…eu cu camaradul meu de faţă…ne ridicăm înţelege-ţi…şi vom raporta în ţară că împiedeca-ţi propăşirea singurului sistem…singurul sistem de natură să aducă prosperitatea şi pacea peste tot în lume…CAER fraţi tovarăşi! Dacă mări-ţi preţ acceptăm să ne invitaţi la masă… ca să ne strângem mâna tovărăşeşte.

Eu înţelesesem altceva, dar traducerea Marcianei a înlăturat orice echivoc. Era o traducere cât de cât fidelă din română în română. Singura femeie din sala de tratative era Marciana, altfel, cum dracu’ să spună polonezii “stupid woman” tocmai mie?

Dar dacă mi-ar fi impus partidul o nevastă ca Marciana? Aş fi avut de gând s-o păstrez? Da, la gheaţă, pentru devoratorii de istorie a partidului, ca exponat în Parcul Lenin, să se topească odată cu apariţia soarelui şi pe strada noastră. Mă uit la Ilinca, cocoţată în vârful patului, cu picioarele sub ea, muşcă dintr-o lămâie. Parcă-mi ghiceşte amintirile. Se strămbă caraghios şi mi-o şterge pe Marciana din memorie, bit cu bit. Picioarele ei sunt cu vârfurile întinse ca şi cum ar merge pe poante, în văzduh. Glezna subţire şi albă se citeşte cu greu pe aşternul la fel de alb. Oja burgundy rupe monotonia albului. Genunchii rotunzi şi fără oase proeminente sunt amândoi în căuşul palmelor mele. Am zis că-i fac o radiografie să văd dacă s-a născut cu oase la genunchi. Să n-o fi luat cu defect! Muşcă din nou din lămâie, se strâmbă şi dă din mâini zemuită toată. Vrea să pară necioplită şi nu reuşeşte. Dacă sucul de lămâie n-ar fi transparent, ar arăta ca o copilă de doi ani căreia i-ai dat să mânănce singură, pentru prima oară, cu un linguroi cât un polonic.

Ridică din sprâncenele abia făcute şi mă întreabă:

– Colosule din Rhodos (eu, de fapt aş fi “Gânditorul” al lui Auguste Rodin, dar Ilinca îmi încurcă câteodată statuile sculptate de mine cu atâta migală în mintea ei) tot la Marciana ţi-e gândul, de te strâmbi aşa, fără de folos?

– Ajută-mă Ilinca s-o alung din gând, fii tu începutul, fii tu sfârşitul, fii tu primăvara, fii tu toamna vieţii! Suntem în plină vară şi nu ştiu cum faci, dar mereu îmi sare frunza de viţă…

Am fost făcut “măgăhuş”, ceea ce m-a îmboldit patriotic să cresc la statutul de adultul lui. Buzele-i erau acre pe dinafară, dar mierea lor avea să le dea gustul ceaiului de flori englezesc “all perfumed flowers of the world”.  Lămâia a căzut pe covor. Am s-o culeg mai târziu…

142 Responsesto “Spionul polonez”

  1. @Rodica Botan- aş da şi din sănătatea mea prietenilor

  2. Rodica Botan says:

    Sanatate tuturor…unii s-o capete, altii s-o recapete si restul s-o mentina.
    Rodica Botan´s last blog post ..LIA CORBU – CONCURS NOV 2010 1

  3. @>Carmen- mulţumesc pentru gând.

  4. carmen says:

    @omuldelamunte- Ne bucuram pentru ca cel mic e mai bine. Sanatate

  5. Odille says:

    ODLM, multumim pentu vestile bune. Gindurile cele mai bune sa fie cu Serban si cu voi.
    Febra se ia cel mai bine daca iti apropii ochiul tau de ochiul copilului.
    Noapte Buna!

  6. @CristinaC, Odille- Şerban este mai bine, nu mai are dureri şi nici febră. Dimineaţă mergem pentru noi analize de sânge ca să vedem dacă i-au scăzut leucocitele de la 9000 aseară, la 5700 cât are el normal.
    Mulţumesc că vă interesaţi. Am stat până la ora asta pentru că sunt de gardă să-mi apropii obrazul de fruntea lui. Cu această ocazie, am şi postat ceva.

  7. Odille says:

    Cristina C, eu nu mai indrazneam sa intreb. Sper ca totul este bine.

  8. CristinaC says:

    Omule care s starea copilului?

  9. Odille says:

    ODLM, hi! hi! hi! 🙂

  10. @Odille- ăăăă, şi domnii educaţi zic la fel, da’ mai gros. Hă!

  11. Odille says:

    @ODLM, gata, am gasit!

    Odille Says:

    October 30th, 2010 at 11:23 pm
    Buna Seara dragele mele Simona, Marina, Simf, Anamaria, am sosit si eu, mai sunteti online?

    Anamaria Says:

    October 30th, 2010 at 11:27 pm
    ihi! cum zic doamnele educate!

  12. @Odille- fiind aşa de prins cu alte treburi nu am timp să caut ce ţi-a spus Anamaria. Fii bună şi repetă, ca să aud şi eu!

  13. Odille says:

    Rodica, tu scrii frumos si ai dreptatea in ceea ce spui despre ODLM, insa, la prima vedere am citit CAER 🙂 si mi-am adus aminte de cooperarea intre tarile comuniste, cind noi exportam rusilor tot ce ne cereau ei si primeam inapoi obiecte de fier forjat.

  14. Odille says:

    @Carmen, eu ii admir si le sunt recunoscatoare celor care le inventeaza si celor care scriu glume reusite. Ne ofera citeva clipe placute.
    Ideea cu Sudoku este buna. Eu nu am rabdare, imi fac planuri, imi scriu liste in minte, sunt nervoasa ca nu au destul personal, reclam (nu pe functionare, ci management-ul). Mi-ar place sa am rabdare, dar temperamentul nu coopereaza. 🙂

  15. carmen says:

    @Odille-simpatice joculetele.Imi plac teribil jocurile de perspicacitate la care trebuie sa gandesc fara sa ma grabesc. Sunt de principiul “Festina lente – Grăbește-te încet! “cum este una din maximile imparatului Augustus. Cand sunt nevoita sa astept la o coada unde datorita galagiei si comentariilor oricum nu poti citi, am o carticica cu jocuri sudoku si imi place sa le dezleg.Asa timpul trece mai rebede si nici nu ma mai enervez pe biata functionara care in urma restructurarilor face si ea fata cum poate de cand a ramas singura sa faca munca si celor doua foste colege disponibilizate.

  16. Rodica Botan says:

    Omule de la munte…frumos ai tors din caierul vremii…

  17. CristinaC says:

    Omule… eu nu intru in panica… nici cand trebuie, zice sotul meu.

    Nici eu nu stiu cat de bine e dar asta e….

    Totul o sa fie bine!

  18. Odille says:

    @ODLM, o inteleg pe Ilinca perfect. (Poate ar trebui sa mai luati niste opinii ale altor medici).
    Eu intram intr-o panica ingrozitoare cind fetita noastra avea vreo problema. Pediatrul m-a pus pe mine sa respir intr-o punga pt a-mi reveni.

  19. Odille says:

    @ODLM, noi ne cam prefacem ca ne jucam pe aici, dar suntem cu urechea spre tine.
    Sper ca totul este bine cu copilul.
    Gindurile cele mai bune.

  20. Narciselor din plină toamnă, vă mulţumesc pentru încurajări.
    Ilinca este aşa de panicoasă încât este în stare să-mi inducă o frică şi dacă o frunză ar fi gata-gata să-mi cadă în cafea. Sunt atâţia microbi pe o frunză-n vânt, de parc-ar avea toţi un simpozion pe tema sterilizării prin vorbe fierbinţi de peste 300 grade, ale oamenilor.
    Dacă nu-i iau în seamă avertizările, astăzi am fost “cotor de varză”.

  21. Odille says:

    Cristina C, si eu pe tine si pe ceilalti prieteni de blog. 🙂

  22. CristinaC says:

    Ha!
    Odille cred ca oricum te alegeam!

  23. Odille says:

    Dragilor,
    Am stricat tot testul. Trebuia sa inceapa cu:

    “Deascopera acum cine este adevaratul tau model in viata !

    Fa intai calculul, apoi duci in jos cursorul pentru a vedea cine este eroul/eroina ta.

    Fara smecherii !!!”

  24. Odille says:

    Dragilor, un test pe subiectul pe care-l discutam: 🙂 🙂

    Calcul :

    1.Alege un numar intre 1-9

    2.Inmulteste cu 3

    3.Adauga 3

    4.Inmulteste din nou cu 3

    5.Ai obtinut un numar format din 2 sau 3 cifre.

    6.Aduna-le.

    Numarul obtinut va arata cine este modelul tau.

    Acum mergi in jos .

    1.Albert Einstein

    2.Audrey Hepburn

    3.Barbara Streisand

    4.Amadeus Motzart

    5.Bill Gates

    6.Ghandi

    7.Maica Tereza

    8.Roger Federer

    9.Odille

    10.J.F.Kennedy

    Stiu, stiu ca am charisma.

    Poate intr-o zi vei putea sa fii si tu ca mine.

    De ce mustacesti?

    P.S. Nu mai incerca cu alte numere,eu sunt modelul tau si trebuie sa accepti asta.Acum click pe Forward,sterge numele meu si pune-l pe al tau in dreptul cifrei 9 si bucura-te de reactia prietenilor tai care au simtul umorului.

    🙂 🙂

  25. Odille says:

    Cristina C, cred ca pe mine m-a ajutat in rezolvarea acelui test si faptul ca sunt specialista in a construi castele pe nisip si din nisip. 🙂

  26. Odille says:

    Oachi, Cristina C, …minciuna prin omisiune, sunt de acord cu voi.
    Cred ca depinde de context.
    Sunt cazuti in care daca as spune adevarul, as rani si atunci voi incerca sa schimb subiectul.
    Imi face mare placere sa aduc laude atunci cind ma impresioneaza ceva, dar a aduce laude fara sa cred in ele, mi s-ar parea necinstit.

  27. iana says:

    Omule,
    acum am citit. pun si eu gindurile mele bune pentru puiul tau. va fi bine! si sper ca nu va avea nevoie de operatie.

  28. CristinaC says:

    scriu cam gresit in timp ce lucrez… gandesc
    acel

  29. CristinaC says:

    Oachi… minciuna prina omisiune: nu m-ai intrebat… nu ti-am spus.
    La diplolmatie e: m-ai intrebat si am evitat sa raspund schimbad elegant vorba si pana ti-ai dat seama… eu am disparut…
    Pacatul meu e ca sunt impulsiva si spun ce si cum gandec in aceel moment… am cam pierdut.

  30. oachi says:

    Ana-Bell, sunt de acord cu tine in privinta minciunii prin omisiune. Nu mai stiu din ce timpuri, sau de unde, am retinut o idee : exista minciuna- minciuna, apoi minciuna prin omisiune si al 3-lea tip…statistica 🙂 …
    Minciuna prin omisiune ne este cel mai la indemana, si cel mai usor de scuzat , la o adica …
    In privinta lucrurilor mai putin frumoase, eu mai prefer si … diplomatia 🙂 , daca s-ar putea dusa la rang de arta ! E un alt tip de minciuna ? Sau un alt mod de a prezenta realitatile ?
    oachi´s last blog post ..OGLINDA RETROVIZOARE

  31. CristinaC says:

    Odille… intuitia e mai buna decat o credeam eu…cred ca as face fata si la scoala de vrajitoare bune..

  32. @Odille- culmea este că eu l-am descifrat cu emisfera dreaptă. Dacă fetele construiesc castele de nisip şi vine valul şi le distruge, băieţii vor construi altul mai durabil în care să încapă şi fetele şi bucuria de a fi cu ele.

  33. Odille says:

    @ODLM, mi-am permis sa postez acest mesaj. Daca nu-l vrei pe blog, te rog sa-l delete.
    🙂

    DACA REUSESTI SA CITESTI PRIMELE CUVINTE, CREIERUL VA DESCIFRA CELELALTE.
    >
    > 0D474 1N7R-0 21 D3 V4R4, 574734M P3 PL4J4 0853RV4ND D0U4 F373 70P41ND 1N N151P, 151 D4D34U 53R105 1N73R35UL C0N57RU1ND UN C4573L D3 N151P CU 7URNUR1, P454J3 53CR373 51 P0DUR1. C4ND 3R4U P3 PUNC7UL D3-4 73RM1N4, 4 V3N17 UN V4L, D157RU64ND 707UL, R3DUC4ND C4573LUL L4 0 6R4M4D4 D3 N151P 51 5PUM4…. M-4M 64ND17 C4 DUP4 4747 3F0R7, F373L3 V0R 1NC3P3 54 PL4N64, D4R 1N L0C D3 4574, 4L3R64U P3 PL4J4 R424ND 51 JUC4NDU-53, 51 4U 1NC3PU7 54 C0N57RU145C4 UN 4L7 C4573L; M1-4M D47 534M4 C4 4M 1NV4747 0 M4R3 L3C713: D3D1C4M MUL7 71MP D1N V1474 N0457R4 C0N57RU1ND C3V4, D4R C4ND M41 74R21U UN V4L V1N3 51 D157RU63 707, C3 R4M4N3 3 D04R PR1373N14, 6R1J4 51 M41N1L3 4C3L0R4 C3 5UN7 C4P481L1 54 N3 F4C4 54 5UR4D3M.
    >
    > Daca îl Citesti Si-l Intelegi, Esti Inteligent(~a) Si Ai Emisfera Stânga Dezvoltata. DACA NU IL DESCIFREZI, NU-L TRIMITE MAI DEPARTE !!!

  34. Odille says:

    @Ana, sigur ca te inteleg. Niciunul dintre noi nu doreste sa primeasca ne-complimente.
    Ginduri bune. 🙂

  35. CristinaC says:

    Ana Bell imi pare rau ca fugi. Nu ma pot trezi prea devreme caci ma culc foarte tarziu… cum sa facem noi sa ai internet si acasa?

  36. Ana-Bell says:

    @CristinaC, buna dimineata 🙂 Tu ai venit, eu trebuie sa fug.
    Va pup 🙂

  37. Ana-Bell says:

    @Odille: pe scurt, nu complimente astept pe vreun blog, doar ca mi-as dori sa nu mi se spuna lucruri urate. Mai precis, sa fiu mintita prin omisiune. Daca cuiva nu-i place ceva la mine nu vreau complimente, ci doar sa nu-mi spuna ca nu ma place. Nu stiu daca o sa fii de acord, dar cred ca o sa intelegi. 🙂

  38. Ana-Bell says:

    @Oachi: probabil ca sunt atat de multi oameni pe blogurile frumoase nu doar pentru calitatea scrisului gazdei, care e mierea care ii aduce la stup pentru prima data, ci pentru faptul ca acolo, pe blog, se intalnesc cu straini; si, straini cu totii fiind, nu e nevoie sa se minta unii pe altii. Blogurile sunt al mod al omului “modern” de a spune ca are nevoie de sinceritate in relatii si ca, daca n-o gaseste la cei ale caror nume le stie, o cauta la cei pe care ii poate recunoaste dupa scris. 🙂

  39. Ana-Bell says:

    @Odille: nu ma refeream la copii, la cei care invata mereu din exemplul parintilor si niciodata din vorbe care n-au suport faptic 🙂 Doar la nevoia, ocazionala, de a auzi ceva frumos, chiar daca ar putea fi neadevarat. Eu m-as putea lasa mintita din cand in cand, in special in zilele in care sunt mai posomorata. Insa nu ii mint pe altii. E un obicei cu care am fost crescuta si pe care il cultiv pentru ca, desi uneori face din mine o inadaptata, nu am gasit scuze sa ma dezic de el 🙂

  40. Odille says:

    Sorry, am vrut sa spun “dupa canapele”.

  41. Odille says:

    Scuze ca iau asa de mult spatiu astazi.
    Ma refer la ceea ce spunea Ana.
    Intr-o noapte, pe blogul Simonei, am primit o replica asa de nostina de la Anamaria, incit si acum, dupa vreo 4 zile inca ma amuz cind mi-o repet in gind. 🙂
    Cind aveam un catel, de cite ori ii cumparam cadou, ea, fericita fugea cu jucarica care chitzaia si se ascunde pe dupe canapele. Vroia sa se joace singura cu ea, nu vroia sa o imparta cu noi. Noi auzeam numai chitzaielile de dupa mobile. Abia dupa vreo 2 zile ne aducea jucaria ca sa ne jucam impreuna.
    Cam asa am facut si eu cu replica lui Anamaria. 🙂

    Un lucru nostim, frumos, iti merge la suflet.

  42. Odille says:

    @Ana, chicotesc gindindu-ma cum ar fi daca toti de pe blog ne-am complimenta in mod complet neadevarat si artificial.
    Cred ca in scurt timp nu ar mai participa nimeni.
    Oamenii au nevoie de adevar, de schimbare de idei si informatii si de dragalasenii.
    Numai o opinie, desigur.
    Va trimit o piine calda. 🙂

  43. Odille says:

    @Oachi, ai spus frumos ceea ce gindesc si eu. 🙂
    Ti-am simtit lipsa pe aici.

  44. Odille says:

    @Ana, in cazul acesta cred ca va trebui sa cadem de acord ca nu suntem de acord. 🙂

    Am vazut parinti care-si incurajeaza copiii sa cinte la vioara, si-i lauda, le organizeaza mici show-uri atunci cind au musafiri, spre disperarea musafirilor, dar asta nu-i va face mari violonisti. In realitate este o pierdere de timp.
    Daca un copil nu are talent pt muzica, spre exemplu, ii dai multe alte optiuni si isi va gasi un domeniu in care va excela.

    Acelasi lucru pt cei care scriu, sau orice alt domeniu.
    In privinta bunatatii sufletesti, eu simt oamenii buni imediat, sunt ca niste cuptoare pline cu piini calde si eu simt aroma piinii.
    Am invatat, si aici iti dau dreptatea, ca nu trebuie sa spui niciodata unui copil ca este rau.
    Insa trebuie sa-i dai exemplu tu, ca parinte, ce inseamna a fi bun.

  45. oachi says:

    Dragele mele, cred ca mai mult conteaza cum ni se spun cuvintele frumoase, ce credem despre cei care ni le fac … si mai ales ce inseamna ei pentru noi si stima noastra de sine :).
    Cred, Ana-Bell, ca daca simiti ca unele lucruri sunt exagerate si ascund un interes, nu mai au acelasi farmec ca atunci cand vin de la persoane necunoscute, de exemplu …
    Stiti cum se spune ” sa ma minti, dar sa ma minti frumos 🙂 ” ….
    Avantajul aici este ca n-avem de ce sa ne mintim 🙂 …
    oachi´s last blog post ..OGLINDA RETROVIZOARE

  46. CristinaC says:

    Buna dimineata …cu o ora mai devreme decat saptamana trecuta. La noi abia in weekendul ce urmeaza schimbam ora.

    Omule o sa fie bine totul. Sunt sigura ca baiatul e pe cele mai bune maini pe care le puteati gasi in acest caz. Banuiesc ca nu intervin chirurgical pana nu trece febra de tot ca sa nu riste. Sunt cu gandul la voi!

  47. oachi says:

    Odlm, ii doresc copilului tau insanatosire grabnica si daca se poate fara operatie, fie ea si laparoscopica, cu atat mai bine ! Sper sa scapati repede, bine si usor de toate problemele !
    oachi´s last blog post ..OGLINDA RETROVIZOARE

  48. Ana-Bell says:

    @Odille: ba da, vreau 🙂 Vreau sa mi se spuna ca sunt frumoasa, desteapta, cu suflet mare etc. Iti spun si de ce: cel putin atunci cand mi se spune ca sunt un om bun eu devin un om mai bun decat eram inainte de a mi se face acel sa ii zicem compliment. Oamenii care ma incojoara cu frumos ma fac mai frumoasa. Poate doar in ochii mei, dar pana la urma doar noi ne judecam cu adevarat pe noi si, oricat ar crede altcineva ca eu sunt absolut geniala, daca eu ma cred ultimul ratat din lume pentru mine atarna mai greu parerea mea. Si, daca eu nu am o parere buna despre mine, ce se va revarsa peste marginile trupului meu nu va fi frumos. Pentru ca nu poti sa te simti mizerabil si sa te porti cu cei din jur admirabil. Trebuie sa poti sa fii bun cu tine insuti/insati si, apoi, o sa poti fi bun cu ceilalti. Asa cred, cel putin. La cata incredere am in parerile mele, sun 99% sanse sa ma insel 🙂

  49. Odille says:

    Ana, cred ca majoritatea oamenilor sunt sensibili, uneori foarte sensibili.
    Oare chiar ai vrea sa auzi lucruri mincinoase, eu nu cred? 🙂
    Cind intru intr-un magazin si incep sa probez rochii, daca o rochie nu mi se potriveste ca stil, culoare si o vinzatoare imi aduce laude pina la cer, devin arici, si o rog sa nu mai faca acest lucru. It is a total turn off. Imi piere cheful sa mai cumpar ceva si plec.

    Daca primesc o critica, ma bosumflez, imi fac un mic proces si daca este adevarata, mi-o insusesc. Recunosc ca nu cu mare bucurie, dar asa este fair pt toata lumea.
    🙂

  50. Ana-Bell says:

    @ODLM: sunt cel mai mare critic al meu. Ma uit la mine si nu-mi place nimic. De aceea am mare nevoie sa aud lucruri frumoase, adevarate, semi-adevarate sau de-a dreptul mincinoase. Stii vorba aia: “adevarul doare”; si cand ma critica cineva si ma doare, ma intreb daca sunt prea sensibila dar critica e nedreapta sau daca nu cumva critica e adevarata si … stii tu… Stii replica din The Holiday: -do you know where I live ? – Yes – That makes one of us; asa e si cu mine, daca cineva ma place…that makes one of us 🙂

  51. Ana-Bell says:

    @Odille: multumesc 🙂

  52. Odille says:

    ODLM, mi se rupe inima cind spui asa. Ai dreptate, durerea copilului un parinte o simte amplificata de 1000 de ori.

  53. Odille says:

    ODLM si Cristina C, mi-ati adus aminte de povesti despre schi si virsta.
    Cu ani in urma aveam prieteni niste amici, care atunci aveau in jur de 45 de ani. Ei erau in Canada de mai mult timp. Ne-am hotarit sa ne ducem toti la schi, eu la chalet.
    Doi dintre ei erau convinsi ca erau schiori buni de tot, cu experienta in Romania, asa ca s-au dus victoriosi deja, sa cucereasca muntele.
    Prima challenge a fost sa se suie pe ski lift. Unul din ei nu a reusit de prima data, altul si-a pierdut un schi. Erau asa de pleostiti si asa de uimiti de ce se intimpla, iar noi rideam cu lacrimi. 🙂

  54. @Carmen- este tare greu să fii părinte şi să-ţi vezi puiul topindu-se de durere. Îl mângâi pe obraz şi mă lipesc de el, doar-doar s-o transfera la mine.

  55. Odille says:

    Cristina C, am admiratie pt curajul schiorilor, insa eu sunt prietena cu saniuta si cu dealurile mici. Cind am venit in Canada am cumparat o sanie frumoasa din lemn (asa cum stim noi) si eu si sotul meu mergeam cu rindul cu fetita noastra.
    Insa am vazut copiii canadieni care se aruncau la vale pe niste fisii de platic colorate, asa ca mi-am cumparat si eu o fisie, albastra, desigur, ca sa ma asortez.
    M-am aruncat si eu jumatate de zi pe un delusor modest, iar a doua zi eram vinata din cap pina-n picioare.
    Am terminat cu fisia si m-am bucurat de sanie. 🙂

  56. @Ana-Bell- ştiu că eşti waterproof ca un adevărat Patek Philippe, dar dacă ai fi şi un adevărat criticproff ca eu, ai fi o scoică dură numai c-o perlă: tu!

  57. Odille says:

    ODLM, nu cred ca mai ai tu chef de istorioare despre schi, dar costumasul meu era in mai multe nuante de bleu, aveam caciula de vulpe polara si sotul meu imi cumparase schiuri asa cum are Omul Zapezii, pt mers pe teren flat.
    Am practicat cu ele prin casa si vazind ca nici intr-un mediu controlat nu prea ma descurc, am stat de fiecare data, multumita in chalet, dar fara caciula. 🙂

  58. Odille says:

    Buna dimineata Dragilor!
    ODLM, m-am trezit cu gindul si cu grija la ce vesti vom avea si ma bucur din suflet ca sunt bune.
    Parinte fiind stiu ce inseamna sa fiu cu sufletul in git si sa ma rog sa fie copilul bine repede de tot.
    Nu trebuie sa va mai spun eu, dar Ana are dreptate ca la apendicita trebuie tinut copilul sub observatie serioasa.
    In Germania, acum citiva ani, o cunostinta, care era medic isi internase fetita in spital, administrindu-i antibiotice intravenos pt a incerca sa salveze apendicele. Am inteles ca asa este acum practica.
    Gindurile mele cele mai bune.

  59. carmen says:

    Of! e tare greu sa fii parinte , si sa vezi copilul bolnav. Ma rog ca bunul Dumnezeu sa dea intelepciune doctorilor si totul sa iasa cu bine. Iar pe voi sa va intareasca sa treceti cu bine cu totii peste aceasta incercare. Si eu am operat ambii baieti de apendicita pe la varsta de sase ani. Asa ca stiu ce inseamna o interventie fie si ea moderna parascopica.

  60. Ana-Bell says:

    @ODLM: sunt si rezistenta la apa, sa stii 🙂 🙂 Chirurgul tau e destept 🙂 ; de obicei, chirurgii se reped sa te taie… N-ar fi rau sa vezi ce alimente dauneaza apendicelui, stiu ca sunt unele care il pot deranja. Ca sa i le scoti din alimentatie. Si sa nu faca efort. Si zi-mi sa ma opresc. Mai trec mai tarziu, toate bune.

  61. @Ana-Bell- eşti pansament. Mulţumesc. Febra a scăzut, fără anti-febrile, la 36.6. Chirurgul a spus că va fi nevoie de operaţie dacă simptomele persistă, altfel, apendicita trece de la sine dacă este bine şi din timp tratată. Acum este în faza “altfel…”. Sper ca gândurile noastre adunate cu ale voastre să dea o rezultantă negrijulie.

  62. Ana-Bell says:

    @ODLM: cred ca inseamna ca apendicele nu mai e la locul lui ci a migrat cu acte pe sub ficat. Pana in 38 de grade e ok, unii pediatri o numesc “sub-febra”. Cand ajunge pe la 39 devine important un antitermic. Insa cu apendicita nu e deloc de joaca. Operatia e simpla, complicatiile pe care le poate da boala netratata nu, insa. Deci e bine s-o rezolvi la momentul potrivit, dupa cum iti vor recomanda doctorii. Nu stiu vreun doctor care sa-ti poata fi de folos fix pe problema puiului tau, dar stiu alti doctori pe care ii pot intreba, de vei avea nevoie. Daca nu l-ai mai operat niciodata, e bine sa le spui doctorilor daca sufera de vreo alergie. Asta pentru ca nu toate anestezicele se “pupa” cu alergiile. Si daca se poate cu anestezie locala si nu totala, cu atat mai bine. Sa va faceti bine (el la trup, tu la suflet) repede 🙂

  63. @CristinaC- ştii că ai îmbătrânit când toate celea te dor, iar ce nu doare nu mai funcţionează; când bătrânica pe care o ajuţi să treacă strada este chiar soţia ta.

  64. @Odille- bănuiesc că tu eşti mult prea fină pentru costum bleu de băiat la schi. Măcar un trandafiraş la gât, un bocanc roz şi un schiu alb…

  65. @Odille, CristinaC, Ana-Bell- vă mulţumesc pentru gândurile voastre de spre mai bine. Durerile au dispărut, dar a început febra 38.3. Suntem cu puşca la picior. Am făcut azi-noapte ecografie. Se pare că are un apendice sub-hepatic. Doctorii vorbesc o altă limbă. Operaţia, în acest caz, trebuie făcută laparoscopic.

  66. Ana-Bell says:

    @ODLM Sa iti fie puiul bine! Presupun ca ii vei face o ecografie pentru diagnostic. Sper sa nu aiba nimic. Dar, daca are apendicita, iti doresc sa aiba o operatie usoara si sa ii fie lui bine imediat iar tie liniste din nou.

  67. Ana-Bell says:

    Buna dimineata tuturor 🙂

  68. CristinaC says:

    Odille, eu am schiat si atunci cand am inceput nu aveam costum asortat… cand am mai crescut mi-am luat. Si aici am schiat, nu ca la Brasov cei drept, dar La Mont Tremblant in Quebeq si foarte mult la Blue Mountain, la doua ore nord de la noi. In ultimii doi ani n-am mai fost caci nu ma lasa genunchiul dar ma fac eu bine… Problema cu iarna si frigul cred ca mi se trage de la varsta. Sotul meu si un prieten au o vorba… ” stii ca ai imbatranit cand nu-ti mai place iarna, cand le urezi prietenilor cand ii vezi multa sanatate si cand nu mai admiri sotiile prietenilor ci pe fiicele lor!”

  69. CristinaC says:

    Omule suntem cu toate gandurile noastre bune langa voi! Sa fie bine va dorim!

  70. Odille says:

    ODLM, imi pare rau de tot.
    Sanatate multa si numai bine.

  71. Este ora 2.30 din noapte. Acum m-am întors acasă cu unul din băieţi suspecţi de apendicită. În funcţie de cum se manifestă, s-ar putea să-l operez laparoscopic. O zi bună, măcar vouă.

  72. Odille says:

    Cristina C, cind era fetita noastra inca micuta, mergeam cu ea la schi la Horseshoe Valley. Eu ma imbracam in costum bleu de schi, eram asortata, dar imi petreceam toata ziua in chalet, la cafeluta si prajituri aduse de mine. Afara niciun pic, decit de la masina la chalet si invers. 🙂

  73. Odille says:

    Cristina C, mi-ai citit gindurile, insa cum as dori sa ma nasc tot femeie, as dori sa aleg Europa. Asa ca nu prea am sanse la acele temperaturi. 🙂

  74. CristinaC says:

    Odille soare e si aici dar dimineata cand am plecat eu … adica la 8 erau-2C
    deci soare cu dinti…In viata urmatoare vreau sa traiesc intr-un loc unde temperatura nu scade sub 25C!

  75. Odille says:

    Dragilor din Bucuresti, vad ca aveti o vreme splendida pt Noiembrie. Nu-mi aduc aminte de niciun inceput de Noiembrie cu plus 20 de grade, cum veti avea Simbata.
    Probabil ca veti fi toti la strand.
    Ma bucur pt voi. 🙂

  76. Odille says:

    Cristina C, chiar ma suparasem rau pe seful tau! Ma bucur ca te vad. 🙂

  77. CristinaC says:

    Odille esti o draguta!
    Seful meu vrea doar rezultate … nu-l intereseaza cum se obtin. Eu sunt tot timpul pe aici.

  78. @Ana-Bell- iubirea se roteşte prin perimetru, se uită în agenda de lucru şi pune degetul pe rană care se tămăduieşte sau necrozează, depinzând de cât de uman eşti cu aproapele. Fără ingredientele de care spunea Odille, nu merge nimic.

  79. Odille says:

    Sorry, nu am precizat, raspunsul meu se referea la comentariul lui ODLM.

  80. Odille says:

    Nu sunt sigura daca am inteles bine, tu crezi ca iubirea tu ti-ai ales-o, sau te-a ales ea pe tine?
    Daca trecutul ar deveni viitor nu as vrea sa-mi aleg iubirea, as vrea sa ma aleaga tot ea pe mine, asa cum s-a mai intimplat. Eu as putea sa gresesc! 🙂

    Eu nu inregistrez niciun film pt ca m-as simti vinovata, fiind contra legii.
    Insa avem un canal unde nu sunt reclame.

  81. Ana-Bell says:

    @Oachi: ODLM exista. Mi-a zis mie Ilinca 🙂

  82. Ana-Bell says:

    @ODLM: eu m-as multumi sa-mi aleg eu iubirea 🙂 Desi, uneori, oranduirea si carmuitorii pot sa te loveasca kafkian si sa-ti puna capac. 🙂

  83. @Ana-Bell -eu vorbeam la timpul care sper să nu se mai întoarcă, deşi eu l-aş întoarce, dar să-mi aleg eu orânduirea, cârmuitorii şi aceeaşi iubire în clocot, fără capac. Zic eu că amândoi n-avem dreptate.
    După unele, G este terminal…

  84. @Odille-am învăţat să fac economie la timpul meu. Orice film, serial, emisiune, cu reclame, o înregistrez pe hard-disk şi când ajung la publicitate dau pe fast forward, plus că îl văd când vreau eu şi fac pauză când adorm la el. La scene de iubire dau pe slow-motion. Poate învăţ să mă dezvăţ să nu tac în timpul filmului. Mereu mi se pare că au tăiat…

  85. Ana-Bell says:

    ODLM, stiu ca nu mai exista nici RF nici RD, eu am ajuns acolo dupa Marciana, cand nemtilor le cazusera doua consoane si se inveleau intr-un simplu (?) G; insa m-am adaptat timpului despre care vorbeai 🙂 Pe de alta parte, ca sa respectam adevarul istorico-gramatical, G se termina tot in G, ba chiar incepe cu G, de unde rezulta ca amandoi avem dreptate si ca tranchilitatea ta molcoma poate fi un tratament mai eficient pentru bolile belicoase de care ma tratez 🙂

  86. Odille says:

    ODLM, eu cind apare cite un episod din acel serial, imi gasesc imediat un loc lenes intr-un fotoliu, ca o pisica si inghit episodul fara sa respir. Respir numai in pauze. 🙂
    Sufar pt ei ca atit de multi ani au fost despartitit si este o bucurie sa vezi ce cuplu armonios, ce stelute in priviri, umor si cita dragoste, dupa atita amar de timp.

    Cred ca-mi voi lua abonament la acest serial. 🙂

  87. @Ana-Bell- până să scriu eu, cred că a sărit şi asistenta după tine, iar pe mine m-a lăsat slobod prin curte să-mi iau singur doza de tranchilitate.
    Ce se termină în G? RFG? Nu mai există! Începe cu G.

  88. Odille says:

    Buan Dimineata Dragilor si o zi frumoasa!
    🙂
    Carmen, iti multumesc mult.
    In weekend am inchiriat 5 filme si pe pe toate le-am dus inapoi dupa ce ne-am uitat la fiecare numai circa 10 minute. Nu stiu ce imaginatie au acesti oameni sa scrie asa niste scenarii amarite, sau bolnave.

    Cristina C, noi, cei de pe blog, vom face o petitie adresata sefului tau, prin care sa-l rugam sa nu mai iti dea asa de mult de lucru, pt ca iti ducem mult lipsa.

    Ginduri bune! 🙂

  89. @Odille- Lionel, dacă ar da în judecată PTTR-ul american, şi-ar câştiga bătrâneţea şi i-ar renuvela iubirea pentru Jean. Pe asta se bazează societatea de consum americană. Eu m-aş mulţumi numai cu iubirea şi o pensioară nesimţită.

  90. Oachi says:

    Lumea nu s-ar mira asa, Odlm, daca vorbele tale n-ar fi asa mestesugit rasucite cu umor tandru si profund. Eu m-as fi intrebat mai degraba nu daca Ilinca exista, ci daca tu esti real ??? Dar da, trebuie sa acceptam ca existi, ca existati si sa visam frumos in fiecare zi. Care fiecare zi e atat de minunata pe cat vrem si putem noi sa fie, chiar daca asta suna ca intr-un curs motivational :)…
    Dar trebuie sa mai acceptam si ca nu sunt atatea Ilinci si nici oamenidelamunte pentru fiecare de pe pamant, oricat ne-am dori.
    Va doresc infuzii optimiste de iubire 🙂 !
    Oachi´s last blog post ..OGLINDA RETROVIZOARE

  91. carmen says:

    @Odille-minunate reflectii. Si eu cred ca trebuie sa privesti partea plina a paharului si cred ca e foarte bine sa gandesti pozitiv,sa te “hranesti” cu “hrana” adecvata ca sa poti trece cu bine peste multele lucruri urate care te inconjoara si care de multe ori vrand nevrand te ating. Nu am vazut acel serial, poate o sa am ocazia sa-l vad . Mie mi-a placut spre exemplu “Veer-Zaara” un film in care tot asa iubirea adevarata rezista in timp indiferent de vicisitudinile vietii care par a o face imposibila.
    Pentru tine cateva videoclipuri din filmul mai sus mentionat daca iti plac poti gasi intregul film pe youtobe
    http://www.youtube.com/watch?v=1tmTFU7l3zg&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=JobqiujbpVk&feature=fvw
    http://www.youtube.com/watch?v=4OiGK-hT2Ww&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=-yOLxjQlwUY
    http://www.youtube.com/watch?v=8phfxmqQEtI&feature=related
    http://www.youtube.com/watch?v=BXvWy4pdLcs&feature=related
    O zi buna tuturor

  92. Ana-Bell says:

    Domnu’ ODLM, sssst, va scriu de la clinica de ponderare a impulsurilor vitale, am o permisie scurta, ca am sarit gardu’ putin si, pana sare si asistenta dupa mine, scriu si io ca am pareri. Io zic ca Dumneavoastra ati gresit cand v-ati pus intre limba poloneza si limba de lemn a doamnei cu valiza grea de urechi, nici nu stiti ce sus ati fi ajuns (mai sus de etajul 10) daca luati o camera pe acelasi etaj, eventual connected, ca sa va prelucreze la capitolul negocieri de succes stimabila Dumneavoastra insotitoare. Acum ati fi fost de mult plecat in ceva care se termina in G si ne-ati canta de pe zidul daramat al Berlinului intr-o sasa aproximativa, un cremwurst va rog, hic. Da’ pana la urma tot e bine ca ati ramas. Noi, astia care mai visam institutionalizat pe aici, avem nevoie sa credem in ceva, iar Dumneavoastra ne cam faceti sa credem in iubire, bat-o vina de a exista. Deci, acum, ca m-am expus cu parere cu tot ma duc, azi ni se serveste terci si n-as rata nici injectia de la ora 15.00, ca azi ne dau doza dubla 🙂

  93. Odille says:

    In seara asta am vazut la TV, un episod dintr-un serial englezesc. Cred ca le-am vazut de cel putin 2- 3 ori, dar ne uitam intotdeauna cu placere.
    Cred ca noi, oamenii, avem asa de multa nevoie de o credinta, ca binele invinge, ca dragostea este vesnica, ca vom putea sa ne protejam copiii intotdeauna.
    Serialul englezesc “As Time Goes By” ne da acest sentiment de bine, ne asigura ca dragostea rezista timpului.

    O mare iubire intre doi tineri Jean Pargetter (asistenta medicala – Judy Dench) si Lionel Hardcastle (Geoffrey Palmer – Second Lieutenant), care s-au intilnit in 1953.

    Lionel Hardcastle este trimis in Corea (razboiul din Coreea), ii trimite o scrisoare iubitei lui, scrisoare care nu ajunge la destinatie. Fiecare considera ca celalalt si-a pierdut interesul in acea relatie.
    Se reintilnesc din intimplare dupa 38 de ani, cind amindoi ramasesera singuri. La inceput stingaci, isi povestesc cei 38 de ani si isi dau seama ca o singura scrisoare care nu a ajuns la destinatie le schimbase complet viata. Romanta reinvie si se casatoresc.
    Acest sentiment ca o dragoste nu dureaza o singura vara ne da o siguranta ca viata are un sens, o stabilitate , ne da incredere.
    Cred ca asta vrea ODLM sa ne spuna prin povestile lui.

    Barbara Streisand
    http://www.youtube.com/watch?v=B_YIYsIIWjo

  94. Odille says:

    ODLM, cei care erau deja supraincarcati cu emotii, sentimente, au primit un warning sa stea indoors in ziua cind buclucasa Venus isi facea de cap. 🙂

  95. Odille says:

    ODLM, cred ca o “o clinică de ponderare a impulsurilor”, asa cum bine o numesti tu, ar putea fi o idee benefica pt mai multa lume decit crezi. 🙂 🙂

  96. Odille says:

    Nu ma surprinde faptul ca intr-o societate unde majoritatea mariajelor, sau relatiilor sunt lipsite de armonie, de iubire, de intelegere, este foarte greu sa fie acceptata ideea unor mariaje fericite, armonioase si incarcate cu iubire.

    Aceste mariaje exista, insa pt a mentine aceasta armonie trebuie sa combini o lingurita de efort, cu un polonic de iubire, unul de dragalasenie, un polonic cu rabdare, unul de umor si chicoteli, inca unul de intelegere si cel mai mare polonic plin cu amintiri pastrate din clipa cind te-ai indragostit.
    Si ai o formula magica. 🙂

  97. @Carmen- da, am în tolbă ceva, dar trebuie s-o deşert şi-mi ia timp până-i găsesc băierele.

  98. @Odille- Căţelul, purcelul şi mailul mureau de foame şi de dor. Voi sunteţi bine hrăniţi şi vă mulţumesc că aţi avut răbdare să gătez trebile urgente.

  99. @CristinaC- eşti la muncă cu o oră mai devreme.V-aţi mai apropiat de noi. Ne despart numai 6 fuse.

  100. @Odille- eu semăn la un colţ cu Melanie Griffith. Am o viaţă dezordonată, în sensul că îndrăgesc numai la apogeu şi o clinică de ponderare a impulsurilor m-ar mai aduce pe şine, din când în când.

  101. @Odille- Planeta Venus a fost printre nori, nu printre noi! Radiaţia de care faci vorbire vine de la partener, cu o pleiadă de meteoriţi Cupidonaşi.

  102. @Anca- Omul de la minte, nu te minte ! Chiar s-ar fâstâci în faţa unei tinereţi aşa de mari. Ar strânge-o-n braţe pentru un “La Cumparsita” pasional.

  103. @All Blacks- te întâmpin, încă din poartă, cu un gând de pace. Fii binevenită! Ceasul este un plug-in pe care nu-l pot struni eu, oricât aş vrea. Creatorul poartă vina.
    Iar ai lăsat un semn de întrebare cât uşa! Ce coincidenţe mari zici tu că se plăzmuiesc?

  104. @Ilinca (vreau să fiu!)- De ce-ar fi Ilinca o plăsmuire? Este prea crudă lumea ce-o trăim? Nu mă pot învălui într-un material izolant şi să-mi făuresc experienţa mea cu fiinţa ce mi-e dragă? În fond, sunt trăiri asemeni, de mii de ani. De ce ne-om osebi de strămoşii noştri? De ce eu, de ce Ilinca? De ce tu?
    Visează şi trăieşte şi cu micile netrebnicii ! Aduc împăcarea la rangul iubirii.
    Scuze pentru răspuns întârziat. Mai treci, mai stai pe aici!

  105. carmen says:

    Bine ai revenit. Cred ca ai “tolba” plina cu noi povesti si sper sa le impartasesti cu noi, ca sa avem si noi cu ce ne delecta. Ne-ai obisnuit cu postarile tale , si ne-ai invatat cu “narav” acum asteptam cu nerabdare sa ne mai uimesti cu amintirile impletite cu povestile in stilul omului de la munte.

  106. Odille says:

    Anca, tineretul trece printr-o criza in intreaga lume, cu exceptia Frantei.

    Nu mai au timp, chef, dorinta sa viseze si sa lupte pt dreptate si pt viitorul lor.
    Nu sunt lozinci.

  107. Odille says:

    Bine ai venit! Ne-am simtit un pic cam abandonati, dar asteptam la rind dupa purcel, catel si mail. 🙂 🙂

  108. Anca says:

    Buna Odille, abia acum am citit comentul tau adresat mie. Intr-adevar, a fi tanar prin definitie inseamna a fi visator, si eu cred in asta… Mai cred intr-o lume mai buna unde tinerii vor avea curaj nu aere, idei nu fite.
    Anca´s last blog post ..Trecute- fix!

  109. CristinaC says:

    Bine ai venit!
    Ne-ai lipsit!

  110. De cum am sosit, de cum v-am citit. Am mailuri care aşteaptă o reacţie, am căţel şi purcel care trebuie mângâiaţi, dar revin la voi plin de optimism.

  111. Odille says:

    Happy Halloween!

    Daca nu ati vazut filmul de Disney, “Halloween High”, uitati-va la el. Este asa de dragut. 🙂

    http://www.youtube.com/watch?v=6dNPf8kBkfo&feature=related

  112. Odille says:

    ODLM, fii linistit ca noi suntem foarte cuminti aici, chiar si de Halloween. 🙂

  113. luni seara ma intorc si daca am timp intru la comments.

  114. Odille says:

    Weekend bun dragilor!

    Un comentariu la o idee interesanta a altui comentariu:

    Cred ca Miracolul iubirii este si faptul ca “Ilinca” poate fi creata de mintea celui indragostit, dintr-o fiinta pe care poate nimeni altcineva nu ar putea sa o vada ca “Ilinca”.
    In acelasi timp un barbat devine “ideal” in momentul in care crede cu toata fiinta lui ca si-a gasit femeia ideala.

    Este un fel de joc de “make-believe”.
    Voi aduce un exemplu concret.

    Am vazut un interviu la TV, luat lui Melanie Griffith si Antonio Banderas.
    Melanie, cu sinceritate, declara ca si-a facut multe operatii estetice pt a arata tinara (era ingrozitor de siliconata si un pic mototolita), deasemeanea spunea ca a fost addicted la droguri si alcool si ca inca, din cind in cind, trebuie sa se duca la clinici de dezintoxicare si dezalcoolizare. Deschis povestea de viata promiscous pe care a dus-o inainte de mariajul actual.
    Iar Antonio Banderas, se uita la ea ca la Centrul Universului si spunea ca ea este cea mai frumoasa femeie pe care a intilnit-o vreodata. Isi declara admiratia pt ea fiindca “se duce singura” la dezalcolizare si “dezintoxicare”, pt ca este calda si sincera.
    Cu siguranta el o vede ca pe Ilinca lui.

    Eu pretuiesc iubirile in care amindoi renunta la acel self-love in favoarea celuilalt, in care fiecare doreste sa ghiceasca dorinta celuilalt, in care si in somn fiecare doreste sa-l ocroteasca pe cel iubit si de vise rele.

  115. […] citit pe blogul Omului de la munte o postare legată de comunism. Şi am comentat, căci aşa-mi stă-n […]

  116. Odille says:

    Ma intrebam de ce sunteti asa de tacuti si cumintei, apoi mi-am deschis casuta de e-mail si m-am lamurit. 🙂 🙂

    Am fost bombardata cu mesaje, ca astazi, toata lumea este sfatuita sa stea afara, pt a prinde radiatia de la Planeta Venus pt o incarcare cu Energia Iubirii. Cel putin asa am inteles eu. 🙂
    Va doresc sa prindeti cit mai multe raze venusiene. 🙂

    Un crimpei dintr-un prim mesaj:

    “Plasma from Venus will reach the earth on October 29, 2010, resulting in an etxtraordinarily intense radiance, as the Sun, the Earth and Venus are all aligned in a row.
    Are you ready for a “Venusian Download”?!?

    Are you ready to change your concepts of love? Are you ready to re-member the original knowledge concerning LOVE? Are you ready to throw old patterns and structures aboard and embrace LOVE as it presents itself to you?”

    🙂 🙂 🙂

  117. Anca says:

    Omule de la minte, nu ştiu dacă te doare cu adevărat, însă daca ar fi a ta, chiar nu ai şti ce să faci cu ea?
    Anca´s last blog post ..Drumul…

  118. Odille says:

    Buna Dimineata tuturor!

    Anca, Noi toti trebuie sa visam spre lucruri mari si frumoase, insa pt tineret cred ca a visa este o responsabilitate.
    Eu imi pun toata increderea in tineret si l-as dori militant si cu o constiinta a drepturilor lui si a capacitatii de a le obtine.

  119. Ilinca (vreau sa fiu!) says:

    Buna (re)gasire!
    Mai vin, mai plec.Vin cand ma invinge prostia, lasitatea si ura ce mustesc in juru-mi.Vin cand ostenesc sa mai fiu singura si puternica cum mi-am promis si jinduiesc in taina sa ma fac Ilinca, molateca, visatoare, sa ma las deopotriva iubita/adorata si sa fiu la radndu-mi iubitoare,pasionala, nebuna de dor…
    Stiu ca nu sunt singura de pe aici care viseaza sa fie Ilinca.Dar mai stiu ca desi visam la asta cu ochii deschisi, Ilinca nu se exista, vorba ardeleanului.Ilinca e o plasmuire a mintii.Si nu, nu pentru ca ea nu ar putea fi atat de desavarsita in rostul ei.Ci pentru ca inca nu s-a “inventat”, in viata reala, of course, barbatul care nu se limiteaza doar la a cunoaste/intelege resortul atat de complicat si totusi atat de simplu al sufletului Ilincai. Barbatul care sa-si astearna viata in expeditii prin curbele sinuoase ale sufletului ei. Barbatul care dupa ce o va domoli/imblanzi nu va pune saua pe ea tratand-o ca pe un bun din dotare.Barbatul care nu se va simti ofensat cand seara in pat, inainte de somn,cu o carte in mana ,intr-o clipa de desfatare si rasfat, indrazneste sa-i ceara un pahar cu apa – dimpotriva, il va considera un gest de dragoste si recunostinta fata de toata truda si grija ta de peste zi. Barbatul care sa nu fie tentat macar pentru o clipita, sa-i fluture persuasiv prin fata ochilor competitii inegale cu alte semene, dureroase si umilitoare..
    “Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
    iau cuvintele si le-nec in mare.
    Suier luna si o rasar si o prefac
    intr-o dragoste mare”

    O sa ma iertati daca pentru cateva clipe v-am furat din visare…O sa ma ierti si tu, omule de la munte ca ti-am tulburat mirifica lume…La fel precum o sa ma iert si pe mine de fiecare data cand imi pernit slabiciunea/incapatanarea sa ma fac, cand voi fi mare, Ilinca- “primavara si toamna vietii” omului meu, cum frumos ai glasuit.

    Dimineata cu soare in glastre.Asisderea, in suflete!

  120. all blacks says:

    🙂 Foarte frumos, m-ai impresionat din nou :), desi nu sunt eu lamurita cu ceasul asta al tau si nu cred in coincidente asa maaari :)…

  121. @Anca- mă doare tinereţea ta, dar aşa de tare, de parcă ar fi a mea şi nu ştiu ce să fac cu ea.

  122. Anca says:

    Nu prea am prins vremurile, eram prea mică (abia dacă aveam 4 ani când s-a “terminat” cu toate), dar am auzit poveştile. Şi sincer, uneori am impresia că încă nu s-a terminat… Pardon! Tot timpul am impresia. Ne agăţăm de trecut şi dăm vina pe comunism.
    Anca´s last blog post ..Drumul…

  123. Odille says:

    Carmen, multumim pt urari. Si tie Noapte buna si vise frumoase.

  124. carmen says:

    Asa e nu mai conteaza o bere ,oricum avem o ameteala de la “bramburitii” ce ne gonduc…Somn usor tuturor. Ma duc poate visez ceva frumos, poate “merg” pe undeva la munte…ieri am avut un cosmar; am visat ca am pierdut microbuzul ce ne transporta la munca si alergam prin tramvaie sa ajung la munca…bine ca m-am trezit ca obosisem de atata drum…toate cele bune tuturor sa fiti binecuvantati…

  125. CristinaC says:

    Omule eu am prieteni multi in Germania si am fost de foarte multe ori. Imi place dar si acolo ca si in Anglia esti Auslaender sau nu esti de-al lor. In Germania nici pe altii de origine germana nu-i considera de-ai lor. Aici in Canada diversitatea e normala si la o adica toti suntem venetici… diferenta e doar de timp si nu te fac sa simti ca esti altfel ( vorbesc in general ca exceptii se gasesc mereu).

  126. Odille says:

    ODLM, da cu “Umbra” in camera. Noroc ca nu vorbeam in somn! 🙂
    Acum zimbesc, dar imi era asa de frica.

  127. @Carmen- mai beau o bere, doar de plăcere. Tot nu am cu cine vota…

  128. Odille says:

    Ce aberatie a fost acest sistem comunist! Toti taceam, unii îi pândeau pe altii.
    Daca vreodata luam un taxi, coboram cu vreo 200 de metri inainte de casa pt a nu fi vazuta de vecini. Inca nu stiu daca acesti oameni care tineau dosarul unei zone, erau platiti, sau o faceau dintr-un spirit de voluntariat.

    Cristina C, de neimaginat faptul ca tu nu ai putut pleca in RDG, dar nu ma mira.

  129. @CristinaC- eu dacă aş şti germana cum o ştii tu, aş emigra în Germania. Este linişte, este curat şi totul se întâmplă la fix şi-in minut. Maximum!

  130. @Odile- ah,”umbra” era cu noi, dar chiar s-o cazez în cameră cu mine???

  131. CristinaC says:

    ODML, la mine a fost mult mai simplu… A plecat in RDG tot departamentul de cercetare/incercari si eu nu. Numai eu vorbeam fluent germana si statusem cu echipa de instalare a aparaturii o luna de zile 16 ore /zi dar…mi s-a spus ca am prieteni( nici macar rude)in strainatate si trebuie sa renunt la legaturile (telefoane, scrisori) cu ei ca sa ma lasae sa plec in RDG.
    Le-am spus ca pe mine in RDG m-a dus tata si eu nu renunt la prieteni.

  132. Odille says:

    ODLM, Oh, nu am stiut, am crezut ca fiecare plecam cu “umbra” dupa noi! 🙂

    In privinta iepurasului, da, am ajuns aici iepuras si cu o fetita mica iepurasica si m-am transformat in leoaica, pt a-mi proteja fetita.
    Am cam ramas asa. 🙂

  133. carmen says:

    Cred ca baiul cu noi ca natie este ca suntem prea permisivi si trogloditii astia urca nepermis de sus. Dam drum liber spre ascensiune tuturor “lichelelor”, care demonstreaza ca sunt, din pacate, coborate de pe paginile lui Caragiale si nu au nici un haz. Desi nu suntem beti , ci perfect treji, suntem din pacate in situatia cetateanului turmentat…nu ca nu am sti pe cine sa alegem ci pentru ca nu avem ce alege nici macar ce culege…

  134. @Carmen- troglodiţi de interior sau exterior, ce mai contează? Erau acolo cât să ne dejoace planurile noastre de a vinde ţara în care ar fi vrut să locuiască toţi capitaliştii putrezi, dar noi nu aveam loc pentru ei pentrui a-i pofti la bunăstarea noastră, superioară oricărei găndiri economice de până atunci.
    Mulţumesc pentru că ţi-a mers la inimă.

  135. @Anca- Marciana nu numai că ar fi ajuns la 1%, dar mi-a ajuns până peste cap. Ipotetic vorbind, partidul putea face orice din tine. Dacă erai copitată, te făcea zâna care aplaudă, Miss “Avântul Colectivizării de Voie”.

  136. @Odille- asta nu se întâmpla cu noi, chiar dacă eram numai bărbaţi, fiecare şedea liniştit la locul lui, în camera single. Fiecare aveam microfoanele lui, ca să nu ne confunde glasurile.
    Şi? Ai rămas tot alb?

  137. Anca says:

    La cum am citit eu despre Ilinca, nu cred că Marciana ar fi ajuns la nici măcar 1% din ceea ce este ea. 🙂
    Anca´s last blog post ..Drumul…

  138. carmen says:

    N-am prea sti sa pretuim ceea ce e frumos si de calitate daca nu am da de mult prea multe ori nas in nas cu “uratul” si la propriu si la figurat…Interesant jocul contrastelor…Oripilat de angoasele trecutului revenirea brusca la un prezent placut te face sa rasufli usurat. Aroganta binemeritata pentru trecut intoarsa intr-o eleganta romantata la timpul prezent atat de frumos realizata. Prapastia dintre cele doua imagini frumos redata si in poza…Sunt placut surprinsa si de aceasta postare, care mi-a mers la inimina.
    Eu nu am avut “onoarea” sa fi cunoscut specimene din astea pentru ca nu am plecat “pe afara” si “trogloditii” din interior erau “cantitati neglijabile” ii recunosteai de la o posta si ii puteai ocoli cu putina atentie; aveau un miros specific de “zeama de varza acra” uitata in butoi primavara…Ce e mai rau ca acesti “trogloditi” au urmasi si merg printre noi azi in “travestiti”…
    Pacat ca in realitate se cam intampla invers de multe ori visezi frumos si cand te trezesti prezentul nu e la fel de incantator…

  139. Odille says:

    O informatie care este in afara subiectului.

    In Canada s-a incercat sa se voteze o legislatie care sa oblige firmele canadiene care actioneaza in alte tari, sa respecte aceleasi legi de safety si mediu ca cele din Canada. Legislatia nu a fost aprobata. Va dau un articol din The Globe and Mail, de astazi.
    Deci, atentie la Proiectul Rosia Montana!

    http://www.theglobeandmail.com/news/politics/ethical-mining-bill-defeated-after-fierce-lobbying/article1775529/

  140. Odille says:

    @ODLM, poveste de zimbete amestecate cu fiori reci! Umor si amintiri imbinate frumos.

    Mi-ai adus aminte de prima mea delegatie in strainatate. Am fost insotita de o “Marciana”, care deasemenea nu vorbea nicio limba straina. Stiam sigur ca ea are stelute, pt ca eu nu aveam.
    Cred ca ai avut noroc, eu a trebuit sa stau in camera de hotel cu Marciana. Imediat cum a intrat in camera, a zbughit-o la baie si a inceput sa pipaie peretii, de sus pina jos. Mi-am dat seama ca era in cautare de ceva, probabil, microfoane.
    Cit eram eu de infricosata la prima mea trecere peste frontiera, asta mi-a pus capac. Am devenit un iepuras alb. Nu stiam ce ascund peretii. 🙂

  141. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor,

    Am incercat sa citesc pe sarite, dar voi reveni.
    O zi frumoasa!

  142. CristinaC says:

    Frumos scrii omule!
    M-am mirat la inceput si ma intrebam ce-ti veni sa ne amintesti de “marcienii” pe care i-am avut mai toti.
    Iertare! Ar fi trebuit sa invat deja ca toate drumurile si gandurile tale duc la Ilinca.
    Ma duc sa-mi cumpar o lamaie de la cantina colegiului…nu stiu daca mai am acasa!

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: