Nov 23, 2010
Carrefour şi mâine
Plantă rară
Aşteptam la rând la carne la Carrefour. Erau două persoane în faţa noastră. Prima a cerut o vrăbioară miică-miică- ori era la cură, ori n-avea bani, ori îi plăcea să vină în fiecare zi, ori n-avea frigider, ori mai găsiţi voi motive şi să-mi scrieţi!- şi a dispărut cu căruciorul gol folosindu-l drept trotinetă. A dărâmat o babă! Nu-i nimic, şi eu mai dărâm! Cu persoana din faţa noastră, vânzătorul se cunoştea, pentru că persoana i-a zis:
-Ce faci mă Viorele? Ai vândut pămânţii ăia?
-Am vândut mă tot pământul anul trecut când încă mai avea valoare? Am luat bani buni pe el?
– Cât mă?
– 4 milioane de euro.
-Mă Viorele, tu mă iei peste picior? Cum mă, atâţia bănet?
– Da mă, nu te mint! Atât am luat. Am început trei case. una pentru fată, că s-a măritat, una pentru băiat că-i încă student şi vrea şi el libertate şi una micuţă pentru mine şi baba mea. Am mai fost anul ăsta în concediu în Tenerife, luna viitoare ne ducem în Franţa. Uite aşa…
– Mă Viorele şi de ce mai munceşti mă aici?
– Mă, io toată viaţa am tranşat carne. Asta-i meseria mea! Vrei să mă las acum şi să lâncezesc în papuci acasă? Nu mă interesează salariul, aş veni şi pe gratis, dar dacă tot îmi dau ăştia ceva îi dau şi eu la copiii mei. Câte puţin aşa. Nu-i nărăvesc!
– Şi cu restul ce faci?
– Îi ţin la bancă. Doar n-oi vrea să-ţi dau şi PIN-ul!
Am asistat fără să vrem la acest dialog. Nu ne grăbeam aşa că nu i-am zorit. Ilinca a rămas entuziasmată de atitudinea lui Viorel. I se potrivea ca un taior Chanel toată filozofia lui despre modul de gestionare a banilor. Ne-am uitat admirativ la el. Şi el la Ilinca. I-am arătat câţiva muşchiuleţi. A strâmbat complice din nas şi ne-a făcut semn să aşteptăm.
-Este frumuşel al dracu’, zice Ilinca, dar văd că ne-a lăsat în plata Domnului.
Numai ce-l vedem că vine cu nişte muşchiuleţi rozalii pe care-i împachetează într-o hârtie ca să nu-i vadă ceilalţi cumpărători. Politica magazinului este ca ambalarea să se facă direct în pungi transparente, dar când Ilinca zâmbeşte, se schimbă până şi această politică. Mie cum mi-a schimbat politica atunci când am cunoscut-o?
De atunci, o las numai pe Ilinca la carne. Când Viorel strâmbă din nas, Ilinca scoate discret limba. Este parola lor că nu prea este proaspătă carnea. Îi desenează un cerc prin aer şi asta înseamnă că se ne mai vânturăm prin magazin. Şi ca să fie timpul cu folos, comandă şi nişte păstrăvi şi somon şi-i lăsăm la eviscerat. Vine lângă mine şi dacă tot suntem fleandura prin magazin, mergem şi probăm fesuri fistichii, pălării, cagule de schi, ne urcăm pe scutere, facem poze. Mă împinge uşor-uşor spre raionul de electrocasnice, unde-i un client pe Km pătrat. Acolo mă sărută, uitându-se în stânga şi dreapta, după care repetă operaţiunea. Pour la bonne bouche, mă roteşte către camera de supraveghere, mă sărută cinematografic şi le scoate limba o nanosecundă pour les connaisseurs. Ca să nu fie dezamăgiţi cei din subsol, ia ostentativ şi un fier de călcat pe care îl lăsăm la casă. Nu mai are nevoie! Are vreo cinci acasă: cu aburi-fără aburi, cu mâner-fără mâner, cu fir- wireless, scăpat pe jos- nescăpat pe jos. Mai trecem pe la ochelari de soare şi ne facem poze cu toate perechile prezentate, deşi sunt d’ăia ieftini de tăiat ceapa. Eu probez, peste haine, un cămeşoi de noapte pentru bunicu’. De atâta râs, Ilinca a mişcat poza. Acasă a trebuit s-o şterg pentru că din tot înscrisul “Oxford” nu rămăseseră vizibile decât primele două litere, ori eu sunt un domn…
A sunat mobilul cui?. Era Viorel care adusese carne proaspătă. Am trecut pe la peşte, am constatat că în buzunarul halatului vânzătoarei este loc de o bere şi am ajuns la Viorel. Pachetul era pregătit, cântărit şi cu codul de bare pe el. Lui Viorel, a încercat prima oară Ilinca să-i dea de-o bere. Eram şi eu de faţă când Viorel a ripostat politicos ca un duce:
– Doamnă, când văd ochii dumeneavoastră, nici dacă tata m-ar fi dezmoştenit şi eu ar fi trebuit să împing la tomberoane de la 5 dimineaţa ca să-mi hrănesc cei 10 copilaşi pe care să-i am de prin cele zece cartiere pe unde am făcut eu curat pe la 10 femei şi tot n-aş primi un ban de la dv. Domnule,sunt curios, la mângâiere, pielea doamnei este tot aşa de fină precum o văd eu la ochiul meu format? Părul îi este întotdeauna aşa de bine aşezat încât să-i scoată în evidenţă formatul perfect al obrazului şi pomeţilor? Este doamna la fel de alintată când vrea să obţină ceva de pe o listă cu colesterol şi trigliceride şi glucide şi proteine?
Viorel începuse Conservatorul, apoi s-a lăsat, a dat la Medicină, a făcut un an şi a văzut că în celălalt regim măcelarii erau printre cei mai bogaţi români. Acum, la bătrâneţe, regretă că n-a terminat niciuna, dar tot el zice că se descurcă binişoar cu cele 4 milioane şi dobânda anuală de 150.000 E
Dacă nu-l prindem pe Viorel în tură, Ilinca nici nu se gândeşte să cumpere carne. Ori eu, soia cu aromă de carne, lapte de soia, pate, tort, brânză sau tot ce mai poate inventa din soia o cineva dragă mie, nu vreau să le simt nici măcar în cartier!
-Grumpy, venim şi mâine când este Viorel în tură. Aşa de bine îmi fac nişte complimente cu carne încât, pentru o oră, mă fac să mă simt mai frumoasă decât tine, deşi lumea îmi spune că tot timpul este aşa, inclusiv tu!
Cum să mai spun ceva când îmi mângâie buzele cu cireşelele ei şi-mi fură toate argumentele, numai ce închide căuşul palmei în care eu am citit doar aventuri pe marea noastră.
Buna dimineata… eu nu voi putea adormi caci mi-ai dat multe teme de gandire:
1. Cine, cum si unde te-a invatat pe tine, Omule sa scrii si sa descri asa de frumos si sa treci in scrierile tale asa de lin de la un subiect la altul?
2.Viorel si atidudinea lui chiar exista sau e un personaj de basm in Romania zilelor noastre?
3. De ce nu vine si sotul meu la carrefour-ul nostru cu mine? ( probabil n-am piele asa de fina ca Ilinca)
4. De ce nu ma lasa sa-l sarut in magazin? (sigur nu l-ar recunoaste nimeni; nici chiar eu)
5. Oare de ce scapam noi toate fierul de calcat pe jos? ( o fi o gena feminina?)
6. Cum sa fac sa se molipsesca comportamenul tau la toata suflarea de gen masculina?
7. N-ai vrea tu sa devii gazda unui TV show international care sa se transmita zilnic in locul stirilor pe tot mapamondul si pe cine sa conving sa produca show-ul? ( daca as avea banii l-as produce eu)
8.
9.
10….
Nu mai spun ca intru chiar eu la idei!
Crezi ca pot adormi?
Salutari celor care cumpara in intersectie, in ciuda semnelor de punctuatie stradala care le arata ca au depasit viteza de incarcat cosul cu bunatati 🙂
@ODLM: poate se temea de o vrabioara mai mare, poate avea ochelari cu care vedea monstruos si simtea cam tot asa, poate vroia sa testeze nervii vanzatorului, poate avea muschii slabiti si nu putea cara greutati, poate vroia sa te faca pe tine sa scrii despre ea, poate era un cod evident secret prin care transmitea informatii ultraclasificate lui Viorel, poate avea un catel mic de tot care manca putin, poate vroia sa o dea la laborator pentru analiza, poate nu cunostea sensul cuvantului “mic”… 🙂
@Ana-Bell- vaaai, câţi “poate” ai găsit tu şi sunt alţii care nu/mai “poate” ştiu să scrie! Restul e tăcere.
Bună prânz!
@ODLM: fac si eu ce pot ca sa evit sa iti spun (din nou) ca scrii frumos 🙂
Buna Dimineata Dragilor! 🙂
Cristina C, sunt sigura ca ai primit multi pupici de la sotul tau inainte de a va casatori. Ar trebui numai sa-i reamintesti cum! 🙂
G’umpy, s-ar putea ca cei care cumpara numai un pic de carne sa fie pe o dieta de soia, sau de orez. In Canada, dupa o moda (s-ar fi putut sa fi fost si sanatoasa) de orice, dar soia sa fie, incit eu ma si jenam sa spun ca nu maninc nimic din soia, s-a trecut la moda orezului.
Orice, dar sa fie din orez: piine din orez, chec din orez, lapte din orez. Am intrat si noi in virtej si am facut snitele, date prin faina de orez. Nu s-au putut minca pt ca erau ca talpa. Am dat vina pe faina! 🙂
ODLM, ma inscriu si eu cu cerere de raspuns la punctul 2 al Cristinei C 🙂
@Odille: eu am mancat chiftelute de soia dupa ce au reintrat in moda in Romania 🙂 si erau bune 🙂 Iar laptele de soia e suuuuper.
@Ana-Bell- subtil compliment pentru care, până şi un insensibil ţi-ar mulţumi. Merci, e felul mea de-a-ţi mulţuuumiiii.
@Ana, 🙂 acum vad ce inseamna sa am prejudecati. Eu nici macar nu am incercat nimic din soia.
Laptele din orez este Ok, insa are o multime de alte ingrediente, incit am incercat si am renuntat.
@Odille- care “noi” a făcut şniţele dintre voi? Este foarte important cum tăvăleşti talpa prin făină. Dac-o scapi pe jos, iese mai abordabilă pentru că o cădere frăgezeşte şi cele mai tari caractere. Nu se găteşte niciodată fără cipilică de chef! Altfel, nimeni n-are chef!
@Odlm, chiar a trebuit sa intrebi, care noi, ca sa ma imbujorez ca Piticul Bashful, did-de-dimineata?
OK, recunosc, sotul meu le-a facut, dar eu am stat in bucatarie cu el si i-am tinut de urit.
🙂
@CristinaC şi Ana-Bell- Viorel de basm chiar există şi se află situat în Carrefour Feeria. E frumuşel “al dracu’ “. O să-l recunoaşteţi plesnind de sănătate. Dacă nu, vi-l arată Ilinca. O s-o recunoaşteţi plesnind de încântătoare.
@Odille- cum să spui că i-ai ţinut soţului tău de urât? Ţine-l de harnic ce-i ! Asemenea exemplare sunt de aur! Eu sunt de diamant, pentru că şi spăl după aceea…
@ODLM, am invatat ceva, dupa ce am urmarit un documentar la TV, cu luni bune in urma.
Cristina C, cred ca l-ai vazut si tu.
Filmasera cu camera ascunsa, ce se intimpal in bucataria unui restaurant in America. Imi amintesc numai ca era vorba despre un chain.
Atunci cind un client s-a plins ca steak-ul nu era bine facut, m-am ingrozit cind am vazut ce faceau cu acel steak in bucatarie. Aruncat si tavalit pe jos si apoi servit.
Am invatat de atunci, ca toate plingerile sa le fac dupa ce terminam masa. 🙂
@ODLM, eu il entertain in asa fel incit, dupa cum spune el, nu are o clipa de plictiseala, sau o clipa linistita, desi citeodata, cred ca si-ar dori. 🙂
Citeodata ma gindesc ca atunci cind am fost mica, am fost precum “Vorbareata” din acel clip. Numai ca eu si cint. 🙂
@ODLM, sa fii atent ca Ilinca, fiind atit de incintata, sa nu va treaca pe o dieta numai de carne. 🙂
Sunt uimita de usurinta si inocenta cu care se vorbeste despre milioane de Euro, in Romania. Nu am mai vazut asa ceva in nicio alta tara si nu inteleg motivul.
Cind am ajuns in Canada, erau tinere de virsta mea, venite din Scotia, Anglia, care povesteau ca in tarile lor aveau un aparat de facut caldura in case, in care trebuiau sa puna bani pt a-l face sa porneasca. Nu aveai bani, nu aveai caldura. 🙂
Iar in Romania, averi imense s-au facut in citiva ani! 🙂
@Odlm, foarte dragut, m-ai impresionat. Cred ca ar trebui sa ma adresez de acum inainte cu “Diamant”, in loc de ODLM. Suna chiar frumos. 🙂
Ma gandeam ca eu am intrat in tagma care “nu/mai “poate” stiu sa scrie” :). Ce sa mai spun cand vad l’amour dezmierdat de oriunde, printre capatani de varza, frunze de spanac, tuns iarba, un mic shopping la muschiuleti, pastravi, rochite si posete, whatever …?!?!
Indragostiti, pentru onor privirea-nainte ! Catre Ilinca si Odlm !
Oachi´s last blog post ..LOVE AND MARRIAGEINCOTRO
@Odille da, sunt mulţi milionari în euro, dar şi mai mulţi în lei vechi. Sunt unii care au chiar un milion de lei vechi pe lună.
În ce an ai ajuns tu în Canada?
Şi noi, când nu avem lemne, aprindem focul cu bancnote.
@Odille- aşa-i, dar dacă ospătarul intră în bucătărie deja nervos de la altă masă şi se răzbună pe friptura ta? la noi, în service-urile auto, se instalează camere de supraveghere, nu ai voie în atelier, dar îţi poţi urmări maşina pe monitoarele din sala de aşteptare. Au şi wireless neparolat.
Am un prieten care spune că toate femeile i se plâng după, nu înainte! Cred că a dat peste nişte sărmane.
@Ana-Bell- când eram mai mic, am băut nişte apă de ploaie din burlanul casei părinteşti unde legase mama câţiva motocei cu şfară de prichiciul sobei, de crăpau mâţele jucându-se cu ele, care adunase apa din jgheaburi pline cu ceai din frunze de plop. Laptele de soia are acelaşi gust. Mirosul nu-l ştiu. Mă ţineam de nas…
@Odille- noi facem multă gălăgie aici şi CristinaC şi Ana-Bell lucrează…
@Oachi- cum ai sintetizat tu de frumos postările mele! Vorbe catifelate aduci!
@ODLM, noi, cei nascuti dupa razboi in in Romania, nu ne-am dat seama ce inseamna o mare criza economica. Cei din Canada, aveau in singe groaza de criza a bunicilor, sau a parintilor.
Am idealizat capitalismul, crezind ca inseamna numai bogatie, fara sa vedem si saracia.
Iti voi da un site la care sa te uiti numai cind vei avea un pic de timp. Mii si mii de orfani, sau copii saraci englezi au fost trimisi in Canada, Australia.
Abia in 1960 s-a terminat cu trimiterea copiilor englezi saraci peste hotare.
Noi nici nu am fi putut visa ca asa ceva era posibil sa aiba loc in Anglia!!!
Eu, cel putin, nu am stiut ca saracia poate fi atit de ingrozitoare.
http://en.wikipedia.org/wiki/Home_Children
http://en.wikipedia.org/wiki/Home_Children#History_of_British_child_migration
@Oachi: ai intrat tagma cum laude in categoria “poate mai vii pe aici” ca pana si mie, care abia de te cunosc, imi e dor de tine 🙂
@Odille: sa incerci lapte de soia si sa imi zici daca ti-a placut 🙂
@ODLM: matele crapau de la mirosul laptelui de soia, cand nu crapau de cat le trageai tu de motocei 😀
@CristinaC: sa ne tinem tari si sa muncim ? Sau sa ne tinem tari si sa nu muncim ? 🙂
@ODLM, bine ca mi-ai atras atentia, voi fi tacuta.
@Odlm, Ana m-a provocat! 🙂
@Ana, sunt alergica la soia (nu glumesc), din cauza asta incerc produse pe baza de orez. Checurile sunt chiar gustoase, daca sunt de lamiie. Insa se gasesc numai in frigider si expira in 5 -6 zile.
🙂
@Ana, lucrai, sa facem liniste?
@Odille- Na, că tocmai ce zisesem că se lucrează, iată că apare şi Ana-Bell de după paravanul egiptean! Acum vine şi CristinaC! Un pic de răbdare că-i pe highway!
@Ana-Bell- pe vremea aia nu se inventaseră mâţele de soia. I-am dat acum mâţii mele din rezerva strategică de la vecină, nişte lapte de soia. Cred că n-o mai prind pe la mine niciodată!
@Odille: stiu ca e periculos cu alergiile… Mie imi place orezul cu lapte, n-am mai mancat de mult, o sa fac azi 🙂
@ODLM: am aparut de dupa egiptean, paravan n-am 🙂
@ODLM, pun pariu ca Ricci (sau Richi?)a ris cu gura pina la urechi! 🙂
@Odille: incercam sa lucrez, da’ vocile voastre se tot aud si ma distrag 🙂
@ODLM: mata ta trebuie sa fie una de soi, de nu vrea soia 🙂
@Ana, daca egipteanul este Omar Sharif tinar, este mult mai bine decit orice paravan. 🙂
@Ana, orez cu lapte, cu coaja de lamiie si scortisoara. Si un pic de dulceata de visine, on top. 🙂
Am o capa( de catifea) si o spada ( in priviri). De capa ma mai impiedic ori cu pana , ori cu vorba (dulce mult-aduce ), dar spadaaa….Crucifica si impietreste deopotriva 🙂 !
Ana-Bell, mai bine sa va fie dor decat sa va plictisesc 😉 …
Am niste taceri asa de plicticoaseee…
oachi´s last blog post ..LOVE AND MARRIAGEINCOTRO
Si un pic de chocolate sauce. 🙂
Reteta:
http://allrecipes.com//Recipe/chocolate-sauce/Detail.aspx
Oachi, tu stii ca noi te asteptam cu mare placere. De plictisit, nici vorba!
Daca imi amintesc bine (daca ma insel, te rog sa ma scuzi), ai spus ca in scoala ti se spunea “spioana”? De ce? Ca un adevarat semn de aer tu stiai tot, vedeai tot? 🙂
Te intreb, pt ca asa sunt cei din Gemeni, pe care-i cunosc eu. Au o capacitate de a inregristra tot ce se petrece, spune , reclame, melodii. 🙂
@Odille, Ana-Bell- Ricci n-a râs. Doar lătra. I-am dat şi lui, l-a mirosit, şi s-a retras. Acum nu-l mai găsesc. Mâţii i-a căzut cu tronc la burtică pentru că nici pe ea n-o mai găsesc. Şi nici pe vecină. A dat soia-n ei!
Odille, crezi ca mai stiu ? Eu si-acum ma pacalesc ca vad-stiu tot. Culmea e ca ii pacalesc si pe altii :)! Da’ nu-i chiar asa … Am un cip care sterge inregistrarile mai vechi… mai ales alea care nu-mi plac :).
Uite ! Pentru tine, ca tot ai suferit singura de febra Craciunului iar noi am fost cam indiferenti de la caldura , n-am percutat pe masura, o reclama care mie mi-a mers la suflet :
http://www.youtube.com/watch?v=4TMwBFK2qHI&feature=channel !
oachi´s last blog post ..LOVE AND MARRIAGEINCOTRO
Oachi, multumesc mult pt clip. Ma bucur de toate aceste imagini. 🙂
Duminica am avut Santa Claus Parade, dar nu v-am mai dat imagini, ca prea va perpeliti la soare si caldura, ca sa va bucurati de saniute si zurgalai. 🙂
@ODLM, nu as vrea sa se inteleaga ca eu as fi o alintata 🙂 si ca nu fac nici snitele. Insa sotul meu este atit de priceput, face lucruri atit de delicioase si vrea sa faca totul dupa gustul lui incit si menajerele si-au dat demisia. Eu, in domeniul asta, nu sunt in competitie. 🙂
@Odille- nici eu n-aş vrea, dar uite că asistenţa aşa a înţeles!.Ar trebui să facă totul după gustul tău. Ia exemplu de la Ilinca: ea face totul după gustul ei, cum spuneam…
Am ajuns… da, eram pe highway in drum de la un campus la altul.
V-ati distrat vad in timp ce eu eram in sedinta care are loc aproape in fiecare marti dimineata si nu se rezolva mai nimic . Recunosc ca nu stiu sa scriu foarte bine dar invat de la voi si de acum ati invatat si voi ca sunt repezita si nu pun virgulele cum si mai ales cand trebuie.
Acum ar trebui sa ma apuc de lucru ca am cam pierdut vremea dar ma gandesc la snitele si la orez cu lapte cu sos de ciocolata.
Omule ai raspuns doar la punctul 2 si asta pentru ca a intrebat si Ana-Bell…
te citesc omule. si sint mai mult ca sigura ca si prietena mea Simona te citeste in fiecare nou post.
intr-una dintre zilele acestea, cind ne vom scrie e-mailuri despre viata imi voi incheia scrisoarea (si nu e prima data) cam asa: “l-ai citit pe Omuldelamunte? am doar atit de zis: vreau si eu!” si stiu sigur ca ea imi va raspunde ca si ea vrea… la fel.
🙂
iana stai la rand te rog…si eu vreau
Eu as fi dorit sa se introduca o lege prin care mass media sa fie obligata sa aiba un procentaj de minimum 70% de stiri bune.
Ar fi o placere.
@ODLM, la tine, procentajul deja depaseste cota de 90%.
Ma bucur sa incep dimineata cu o doza de bine si frumos. 🙂
Omule , am intrat dimineata , am citit si mi s-a cam taiat respiratia atat de frumos si pe gustul meu scrii ! Na, ca ti-am facut ditamai complimentul dar jur ca sunt sincera. Reintru acum cu gand sa-ti las ceva cuvinte de multumire pentru incantarea sufletului si ce-mi vad ochii ? 54 de comment-uri ! Am scos mai intai un off , cati mi-au luat-o inainte doar pentru ca nu mi-am gasit eu cuvintele abia cazuta din pat dar sincer ma bucur sa vad cat succes ai si mai ales sa le intalnesc aici pe dragele mele CristinaC si Odille.
Cred ca mai voiam eu sa zic ceva dar uite ca m-am luat cu vorba … Ma intreb citindu-te “Omule tu esti real ? de buna seama imi raspund odata ce scrii si eu pot sa te citesc .Apoi ma intreb : dar oare Ilinca exista ? si tot eu imi raspund – de buna seama ca da , daca scrie atat de frumos despre ea Omul ei , mi-aduc aminte ca exista si gemenii , deci existati cu totii cu siguranta . Si stii ceva ? Ma bucur , si adorm cu un zambet larg pe fata…..
Ma bucur ca mai exista oameni ca voi care stiu sa se bucure de iubirea lor si de orice nimic in egala masura , in timp ce cu totii traim intr-o lume atat de gri.
Marina, si mie imi era dor sa te aud. 🙂
@Odlm, daca l-ai intreba pe sotul meu, te asigur ca ar spune ca face totul numai dupa gustul meu. Ar cam avea dreptate….:)
Cristina C, in magazin poti sa-i dai sotului tau un biletel, pe care scrie: “Un pupic!”.
Dupa ce se obisnuieste, ii dai unul real. 🙂
Odille, 🙂
Aici nu ne mai judeca nimeni dupa zambetele complice !
Te imbratisez ! … stii tu : strans , strans !
Marina, ma bucur din inima ca putem zimbi, ride si glumi, cit dorim. O imbratisare si de la mine si ginduri bune de tot pt tine. 🙂
Odille… trebuie sa vina cu mine in magazin in primul rand.
Marina, daca am invata cu totii sa incercam sa ne facem o mica bucurie unul altuia, sa ne aducem un zimbet, sau macar sa nu aducem tristetea, am trai intr-o lume mult mai buna si mai frumoasa.
🙂
Cristina C, pe noi nu ne intrece nimeni la imaginatie. Tu il cunosti bine, sunt sigura ca vei gasi o cale.
Poti sa-i spui ca daca merge la magazin, va primi o surpriza.
Cred ca este asa de placut sa ne amintim sa ne jucam. 🙂
Da Odille ai dreptate cred ca trebuie sa imi pun imaginatia in functiune si mai stiu si o alta stratergie… sa ii spun ca baietii vor sa cumparam ceva… Cand e vorba despre baieti… e timp pentru orice
Cris C convinge-l sa vina cu tine sau mai bine zis convinge-l ca vrei tu sa mergi cu el intr-un magazin de electronice , high-tech , chestii de astea …. Restul stii tu , il iei prin surprindere . Eu cred ca voi doi va iubiti foarte mult – am vazut pozele , stii ! – asa ca un pic de joaca de copii ca pe vremuri nu poate fi decat foarte frumoasa !
Pupici multi !
Cristina C, scrie un biletel si pune-l sub perna sotului tau, spunindu-i ce placere ti-ar face daca ar merge cu tine la magazin. Lipeste pe biletel un sticker cu un zimbet si un kiss. 🙂
Incerc.. si va spun ce s-a intamplat!
Cris trebuie sa fii mai entuziasta ! Iarta-ma poate esti obosita si stresata dupa o zi de munca ….. Vreau sa stiu ca esti bine . Te pup !
Cristina C, voi sunteti asa un cuplu dragut si potrivit si va iubiti asa de mult.
Citeodata, grija imigrarii, a cresterii copiilor, a jobului, nu va mai lasa timp sa fiti romantici.
Stiu ca sunteti romantici, dar trebuie sa va oferiti un pic de timp.
🙂
@Fiinţe dragi şi sensibile- sunt copleşit de căldura cu care îmi comentaţi postările. Până la vârsta asta nu am avut porniri în a scrie decât pentru prieteni în agonia iubirii plecate din casa lor, sau chiar pentru alţii cărora dragostea le înfipsese ghimpii unei gelozii nedefinite dar probatorie. Nu am scris niciodată pentru mine şi cu atât mai mult, în spaţiul public. Prin complimentele vostre mă motivaţi să continui când tocmai ce-am realizat că mai am atâtea de spus…
Este firesc să-mi fac complexe pentru ceea ce citesc la alţii care au scris despre iubire-fântâna-vieţii, la măiestria cu care sună adunarea şi cuvintele să le vină ţinându-se de mână, într-un dans al plăcerii minţii. Sunt un personaj persistent şi, îmbărbătat de voi, caut să fac o introspecţie din ce în ce mai adâncă în inimă, pentru a elibera în palpabil ceea ce este pentru alţii doar sentiment de trăit şi nu de pictat în cuvinte.
Vă mulţumesc pentru bunătatea de a mă asculta.
@CristinaC- Trebuie să le iau pe puncte, inginereşte, pe abscisă şi ordonată:
1. Profesoara de română, talentul asemănător al tătălui meu, mama, în eterna ei iubire…
2. Am răspuns despre coordonatele lui Viorel
3. Eu chiar l-aş trimite de câteva ori cu lista în mână şi să vadă că nu se descurcă singur, cu două coşuri, ba chiar i-aş scrie pe listă şi câteva bucate ce nu există: sâmburi de caise jumătăţi, miere de cactus lupendis, ceai pentru ridicare tonus şamd. Odată va ceda şi te va solicita. E greu până învaţă dedesubturile cumpărăturilor pentru ţinerea familiei în armonie, că apoi, se îmbracă singur pentru coşniţă.
4. Spune-i că ţi-a intrat o geană în ochi şi surpinde-l cu un sărut. Se va uita în jur ruşinat şi te va duce la electrocasnice.
5. Bine că nu călcaţi rufele pe vapor! Altfel l-aţi fi scăpat în apă.
6. Suflarea de gen masculin mă consideră anormal, dar eu nu pentru ei trăiesc…
7. Aş dori să fiu moderatorTV, dar nu ştiu decât 8 limbi internaţionale, restul sunt dialecte şi-i încurc pe oamenii ăia, săracii.
Bunătate de suflet, noapte bună!
ODLM, Imi place extrem pct nr.6 🙂
si imi mai place foarte mult ca (sper) aici la tine ma pot exprima liber fara fraze alambicate (nu pentru ca n-as putea ci pentru ca timpul e atat de comprimat si eu ma simt bine cand toti vorbim aceeasi limba …. stii tu ce vreau sa spun ) . Mai stiu ca sunt pe aici pe undeva niste ochi care privesc , judeca si cand te astepti mai putin , ataca in modul cel mai urat cu putinta . Sper pentru moment sa se abtina …….
@Marina- tu eşti tare sensibilă în simţuri şi văd că simţi frumos. Nu degeaba se spune despre Odille şi Cristina că te plac!
Omule esti o comoara la casa …Ilincai!
Si sa stii ca suflarea de gen masculin te invidiaza big time! Ei doar pretind ca nu vor sa fie ca tine… dar vor sa fim noi ca Ilinca ta intai… si pentru asta mai asteptam multe, multe, foarte multe scrieri din sufletul si condeiul tau caci noi (si ei) invatam zilnic de la tine ca viata e foarte frumoasa si fiecare clipa conteza. Multumim ca existi si multumim Simonei ca te-am descoperit.
@Marina- chiar te rog să nu foloseşti fraze alambicate. Sunt consumatoare de timp şi pentru tine în a le construi şi pentru mine în a le pricepe.
Ochii aceia care judecă poate că există, dar nu se vor manifesta la mine pe blog decât numai în limitele decenţei.
Omule, ochii despre care vorbeam au mai pandit nu cu foarte mult timp in urma , au si atacat intr-un mod care din respect pentru tine prefer sa nu-l numesc .
Tot ce sper e sa nu se mai repete si sa inteleaga ca daca nu-si are locul intr-un spatiu plin de sensibilitate si frumos e mai bine sa taca ……
@CristinaC- Caracterizare: suflet de bumbac 100%, bună, caldă, pufoasă; sensibilă la stimuli de descriptio amore; nu spune că ştie, spune că mai are de aprofundat ceea ce ştie; cei îndepărtaţi se simt apropiaţi în preajma ei.
Mai sunt multe, dar nu mai am loc în CV-ul ei de atâtea calităţi.
Eu am fost invaziv pe blogul Simonei şi-i mulţumesc pentru că m-a acceptat şi încă un buchet de mulţumiri pentru alte lucruri proprii mărinimiei ei.
@Iana- ţin la tine, dar mai mult ţin la Ana-ecou. Vă doresc ca tristeţile voastre să se refugieze în munţi şi să nu mai îndrăznească să coboare vreodată.
Eu am deplina convingere ca Ilinca exista cu tot cu dragalaseniile ei delicioase. Si doar am vazut-o cu ochii mei , cu cateva posturi mai inainte, nu? 🙂
Buna dimineata 🙂 Ce de lumeee 🙂 Ce-mi place !!! 🙂
@Oachi: eu nu ma plictisesc niciodata de ce imi place si cu atat mai putin de cine imi place. Si, oricum, daca cuiva nu-i place ceva poata sa nu citeasca respectivul comentariu, deci you’re safe (zic asta mai mult pentru mine, sperand sa imi fie sarite comentariile prea lungi si neinteresante si sa nu ma certe nimeni ca la aterizare inca mai rulez avionul desi pista s-a terminat cu 3 orase in urma 🙂 ) Eu sunt pro Oachi, mai ramane sa fii si tu pro Oachi 🙂
@Marina: nu te-am mai vazut pe aici (doar pe dincolo 🙂 ), dar eu sunt mai noua pe pajistea lui ODLM. Ma bucur sa te citesc si tare bun e stilul pe care sa-l pricep si eu, fara dictionar si google search 🙂
@Odille: n-am facut orez cu lapte, daca nu fac nici azi o sa ma pedepsesc citindu-va o zi fara sa raspund 🙂
@CristinaC: ODLM a raspuns la punctul 2 pentru ca, in marea lui intelepciune, stie ca tu ai rabdare dar nebuna de mine nu 🙂 Subscriu, sedintele nu duc niciodata la vreun rezultat, desi daca ai casti in urechi si un loc potrivit pot fi o excelenta pauza muzicala 🙂
Si, inainte de sedinta cu constiinta mea 🙂 , o melodie pe care o vad apreciata de ODLM cand se uita in ochii Ilincai 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=es_p_sa2wRA
@Ana-Bell- Bună să-ţi fie inima. Mulţumesc pentru link-ul cu Cindy Lauper.
Acum, o melodie care mă făcea să dansez în londou:
http://www.youtube.com/watch?v=fgBNebr0vJw&feature=related
Vaai, când Blondie rotea ochii şi strâmba guriţa aia perfect conturată cu gloss, dădeam biberonul la o parte s-o văd pe ea, dansam ţinându-mă de hamuri şi abia apoi, la rugăminţile mamei, reluam procesul de hrănire. Voi adulţii, nu puteţi percepe la fel strâmbăturile lui Blondie, dar eu, şi acum suspin după biberonul care imi era furnizat de către conducere şi nu trebuia să muncesc eu pentru el.
@Blanca- eu exist prin Ilinca, deci vă scriu.
Şi Kim Wilde pentru frumuseţea din vocea şi trupul ei:
http://www.youtube.com/watch?v=fgBNebr0vJw&feature=related
E soare, merge sa-l imbracam in bemoli. Eu o sa ma (be)car putin la treaba dar ma intorc 🙂
http://www.youtube.com/watch?v=ozqRpptRZ_s&feature=related
frumoasa Ilinca ta. sa nu o termini de povestit 🙂
@Ana-Bell- văd că nu te-ai întors. Te-a cotropit munca?
@Odille- Trezeşte-te ! Este ora 5 dimineaţa! Nu se doarme, se scrie!
@Îngheţată de ciocolată- Cum s-o termin de povestit? Păi ea face trăsnăi la minut. Dacă le adun într-o zi, îmi dau mai mult de o zi…
@ODLM: munca este cel mai aprig dusman al romanului. De fapt, al romancei. De fapt, al meu. De aceea ma lupt cu ea (munca), cu el (dusmanul), otravindu-mi zilele, sa nu cumva sa bea munca din ele si sa vrea sa ramana 🙂 Desteapta cum sunt, mai uit si beau eu, ramanand cu un gust amar, ca de roman cu fiere la titlu 🙂 Da’ imi trece, ca ma cinstesc cu dusmanu’ de doua ori pe luna si pentru 3 ore sunt numai miere 🙂
Ana mea poate sa fie “rezolvarea” tristetilor mele. Simbata seara, la mall, s-a pozat cu mosul. un mos proaspat si odihnit. care a imbratisat-o pe Ana si a vorbit cu ea (nu erau decit 2-3 copii la rind la poza) apoi mi-a dat si mie o “big hug”, un pic prea big pentru gustul meu si pentru virsta lui.
ajunse acasa mi-a zis ca ea ma iubeste pe mine, il iubeste mosul si… “ma iubesc si pe mine singura”. si asta ma urmareste zilele astea. sa ma iubesc singura. ca eu am uitat cum e sa te iubesti pe tine. Ana are 2 ani si 8 luni. am de invatat o groaza de lucruri de la ea. doar sa deschid ochii si urechile.
Iana , foarte desteapta Ana ta ! Sa fie sanatoasa si sa-ti aduca numai bucurii ! Uite ca noi oamenii mari mai putem inca invata din inocenta unui copil . Cred ca n-am stiut niciodata sa ma iubesc pe mine , dar ma gandesc la asta de acum incolo ….
S-a intunecat la voi?
Am fost la un “event breakfast”… s-au recunoscut campionii in educatie, angajatorii care participa in educatie.. 700 de persoane prezente in sala…
iana te rog sa te iubesti pe tine la fel cum se iubeste Ana ta sau chiar mai mult. Nu te luat dupa unele din noi…
Ma apuc de muncit… e soare afara…
@Iana- Dacă moşul era “moşulecetânăreşti” şi s-a pretat la o îmbrăţişare la umbra unui costum roşu ce ascundea multă vigoare, înseamnă că trezeşti interes suflării masculine cu totul diferit de cel manifestat de el, Anei. Asta nu poate decât să te bucure, pentru că moşul nu ştie cât umor ai, cum scrii de bine, cât suflet pui. Pe el l-a frapat aspectul şi, cu excepţia cazului absurd în care moşul era babă, el a avut o pornire cât mai masculină posibilă şi este o nedreptate că “pornire” este de genul feminin când de la noi pornesc toate!
Să fii iubită de tine! Şi de noi şi de ei !
@CristinaC- bine-ai venit la muncă! La noi se întuneca de la ora 17:00, iar la voi este pauza de prânz acum. Sala cam mică. Doar 700 de persoane? Cine a cântat?
Odille văd că nu are emisiune astăzi.
Omule… sala de banchet nu de spectacole… cua oamnei asezati la masa…eu cantat toti Oh Canada la un moment dat. Si la noi se intuneca la ora 17:00. ce pacat!
Acum cativa ani am aflat si eu de “faimoasa ” soia si am luat si am facut snitele, mancare . Entuziasmata dupa ce am mancat “experientele mele de la borator”, l-am intrebat pe sotul meu cum i-au placut. A ezitat un moment in care cred ca a scotocit prin minte ce sa-mi spuna dupa care mi-a zis ca au fost foarte bune dar crede ca el nu s-ar putea obisnui. Am renuntat la soia. L-am mai iscodit eu si peste cateva zile si cand a fost convins ca soia e un capitol inchis si a vazut ca nici eu nu as fi prea incantata mi-a marturisit ca a avut senzatia mancand soia ca mananca burete cu gust de mancare. Cam asta e aventura noastra cu soia.
Imi este drag sa citesc cum “ciripesc” aceste randunici si ma bucura veselia si aerul lor zglobiu. Si Ilinka ta omule e o randunica, din ce scrii cred ca e frumoasa dar cred ca are si un suflet la fel de frumos ca altfel nu cred ca te-ai multumi numai cu aspectul…Si apoi Dumnezeu l-a inzestrat pe fiecare cu cate un talent. Uneori omul daca e atent il descopera, alte ori trece multa vreme pana sa realizeze ca il are. Si apoi darurile ce le primim de sus nu sunt pentru folosul nostru ci pentru cei din jurul nostru. Oferindu-le altora bucuria e mai mare. E mai ferice a da decat a primi. Bucuria e mai mare vazand bucuria celui ce primeste. Asa ca multumim ca te simti incurajat sa scrii in continuare.
O seara buna tuturor.
Omule,
sa inteleg ca nu stii cum sint mosii din mall-uri?
sint mosi adevarati. cu barba si burta adevarate. sint oameni care isi lasa barba si burta sa devina ca din poveste. se costumeaza si arata foarte “adevarat”. am poze. pe cuvint! 🙂
@Iana- Ce-am înebunit? Nu m-am dilit încă să mă uit la moşii din mall. Eu când văd unul mă reped imediat la Ilinca. Ea iubeşte Moşul Crăciun, iar la noi, ăştia sunt studenţi fără o leţcaie. Au bărbi şi burtă de la garderoba teatrului. Am fost şi eu Moş şi uite aşa îmi sticleau ochii după alţii albaştri sau verzi.
@Carmen- cum să mă muţumesc numai cu aspectul? Aspect găsesc prin toate cotloanele. Frumuseţea fără încărcătura sufletească este o bombă cu ceas. Explodează cu schije de confetti atunci când apare alta cu caroseria lustruită, dar la fel de goală.
@CristinaC- noi, la banchete, cântăm şi dansăm.În ziua de azi, numai cu oameni aşezaţi, dar cu ani în urmă, numai cu zurbagii.
OF omule… stiu cum e la banchetele normale,,, aici lumea cadn se aduna in anumite scopuri, unle caritabile, altele ca sa adune fonduri sau sa aduca populatiei la cunostinta ce fac si cum dreg ii chema la o intrunire care trebuie sa fie cu mancare( de parca canadienii ar fi morti de foame sau ar fi fost vreodata lipsiti de mancare) altfel lumea nu vine. Nu ma intreba de ce ca nu stiu sa iti spun ca de vreo 12 ani incerc sa aflu. Deci Industrie Education Counsel o organizatie non profit care mai mult nu face decat face s-a gandit sa multumeasca partenerilor de business si i-a adunat la un mic dejun. Lumea s-a intalnit, au vorbit, au mai pus la cale proiecte au mai barfit… ca deh se poarta peste tot asta si… Urmatorul “mic dejun”imoprtant pentru comunitatea educationala il tine “local training bord” si tot asa. Cu breakfast iesi mai ieftin cei ce se respecta si chair vor rezutate fac lunch & learn sessions. Toate par foarte importante si sunt foarte oficiale, prilej pentru cei din varf sa vada cum sa mai ceara si cum sa mai cheltuiasca banii guvernamentali. TRebuie sa recunosc ca se si munceste si exista si rezultate. Si cand se cheltuieste pentru educatie si sanatate trebuie sustinuti nu-i asa?
Cam asta a fost banchetul meu azi…