search
top


Am mai spus şi…nimic!

Am ieşit de ziua lui Nea Vali pe la Mall.
Am observat ca n-am observat nicio schimbare.
Aceeasi paraşută la semafor,cu incheietura mâinii stângi pe volan,expunând ostentativ inelarul,singurul dezgolit de orice bijuterie,aluzivă invitatie către fiece octogenar, cu oarece burtă si actiuni Rompetrol. Surâsu-i împietrit dospeşte in el toata amarăciunea planetei, instalată în ADN pe vecie.
Unghiile-i sunt albe, lungi, pătrate, lucioase, cu certitudine singurele instrumente in măsura a bate darabana pe bord. Dragule cetitor, manelele se simt strunite cu adevărat numai cu astfel de utilaje, plecate doar de câteva clipe din inlănţuirea unei cefe rase si boţite..
Copitatul ei se regenerează acum prin somn, cu triluri de pick-hammer. I-a dat maşina numai cateva ore,cât să-şi faţâie dosul prin Mall. Ştie că nu-i va fitui banii pentru că locurile de parcare sunt permanent ocupate şi pâna va găsi unul se face ora de intâlnire aşa că, nu va avea timp decât sa vadă un butic, care avea si ieri aceleaşi poşetuţe si pantofiori. ” Hanei, maine I go to Londou. Lots of părses and şuuz acolo”.
Ea trebuie sa se intoarcă si să aducă maşina la timp, pentru că altfel, iar o sa le spună fetelor ca a călcat pe greblă. Cum vă inchipuiţi că va coborî copitatul să-şi preia Lexusul cu scaune de piele beige si GPS cu soft de navigaţie valabil numai in Groenlanda ? Da ! Acesta-i răspunsul corect ! Şlapi,călcâie cu harta Bărăganului, maio roş, un şiret de la bermude şubrezit sub povara unei burtoaie  kaizer toată , un elefant tatuat care-ţi dirijează imaginaţia spre locul unde s-ar ascunde trompa,dar care să-ţi stârnească dorinţa de a fi rămas corigent la Anatomie si Zoologie. Dimpreună…

Ea, fostă plată, da’ plată duşumea, a fost reintrodusă in circuit de către un doctor, cu plată. După plată si rasplată: este dodoloaţă peste tot si cholesterolul 300. Asteaptă cuminţică în maşină,cu aerul condiţionat pornit, pentru că cine a spus că siliconul este imun la căldură, pe dracu’ a avut dreptate !
Apare deci copitatul, frecându-se la ochi şi aplicându-i un brânci uşor mai tare, dându-i astfel de înţeles că la volan e locul lui.
– Unde mergem?
– Pei honey mic şi dulce ca bomboana dupe colivă…
– Uite,o vezi…?
– …aş vrea să mergem la Mall şi să-mi cumperi o inimă cu inimioare de ciocolată în formă de inimă.
-Mergem unde zic io!

Au plecat în trombă, lăsând în urmă 160 gr CO2/km.
Nu i-am mai văzut. Au apărut alţii. Sunt puzderie…
Kokalars din toate ţara,răspândiţi-vă!

4 Responsesto “Am mai spus şi…nimic!”

  1. Una says:

    Guitry pare un prieten de nadejde. Croitul drumului prin viata are un farmec aparte pentru meltenii care vor la scara aspirator de femei, isi imagineaza ca stiu ce vor pentru ei si mica viata prin care trec asemenea unui bolid..Dar aleg mereu, nush cum se face, doar accesorii.Eu ma bucur pentru ei, sincer:)

  2. omuldelamunte says:

    Chiar nu înţeleg de ce te bucuri pentru ei şi accesoriile lor. Să sesizez o urmă de ironie?

  3. Una says:

    Da, obisnuiesc si ironii.Lunea.

  4. Jinx says:

    Amy plak moolt roz cu ynymyoare si kuvinte doolcy. Voua nu-tzy place?

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: