search
top


Croaziera 12

O zână înainte de furtună

Bărbaţii simt când se apropie furtuna şi-şi caută întâi resurse pentru a se linişti ei înşişi, pentru a-şi înfrânge pornirile de panică de hulă. Marinarul singur, fără un suflet de femeie alături, culeasă de prin toate porturile de pe Googlemap, sau cea de bază, de acasă, la care se întoarce cu conştiinţa amorţită, dar şi cu un buzunar plin de gologani, din care se deduc fireşte, cheltuielile cu sufletele menţionate tot de mine mai sus, marinarul simplu spuneam, nu are a se griji decât de inima rânduită frumos pe portativul bluzei sale dungate, paralel cu marea.

Sărmanul turist de croazieră însă, trebuie să se stăpânească pe sine, să-şi întipărească această atitudine pe cutele de pe frunte, ca mai apoi s-o ţină la piept pe cea care, terifiată fiind de poveştile cu oceane învolburate, cu jumătate de suflet ar sta lângă şemineu, dar cu jumătatea care-i stăpâneşte inima ar merge cu tine şi la capătul lumii, de aici şi de dincolo. Pentru lume poţi fi o persoană, dar pentru o persoană poţi fi lumea.

Furtuna înnegrise deja cerul la orizont, iar noi chiar într-acolo ne duceam! Briza era caldă şi se plimba prin părul zânelor ca şi cum mai fusese pe acolo, deşi ele erau atât de tinere încât numai crivăţul apucase să intre cu toată suflarea pe sub căciulile cu urechi şi care le duseseră vestea fetelor din acea parte a stepelor înţepenite. Eu eram brambura pe covertă în căutarea unei îngheţate care s-o dea gata pe Ilinca, reţetă proprie, dar greu acceptată de furnizorii de plăceri îngheţate. Ba n-aveau dulceaţă de nuci verzi, ba nu castane cu frişcă de cacao, ba nu Exquisite Rum Nordico, ba nu pahar cu picior fumuriu. Am dat peste un Hans la bar, care stătea pleoştit, cu mâna stângă pe o halbă de bere şi cu dreapta arăta spre o femeie matură rău care hohotea.

– O vezi, zice Hans, o vezi pe Gertrude, nevastă-mea, ce urâtă este  când plânge? Păi o am pe Eva la mine în Dortmund şi este frumoasă şi când plânge. Să-i vezi şi ochii ăia albaştri ca marea asta de sub noi, s-o vezi ce bătăioasă este şi cum îi risipeşte pe cei potrivnici! Poţi să-mi explici, Mein Herr, cauza acestei ciudate anomalii?

Hans avea dreptate în retorica lui, dar era atât de supărat, că în van i-aş fi explicat eu fenomenul, tot n-ar fi înţeles ciudăţenia adevărată etern. Totuşi, pentru a-i intra în voie, l-am întrebat de când o cunoaşte pe Eva.

-Oho, Mein Herr, de când telefonul mobil era cât şipca de la gardul meu de la fermă. Eva stă la două ferme de mine, dar tata m-a obligat s-o iau pe Gertrude care avea taică-su uite aşa o fermă de mare, iar pentru exemplificare, mi-o arăta pe Gertrude al cărui piept stătea pe masa rotundă de şedinţe.

A mai venit o bere, l-am lăsat pe Hans, am ieşit pe punte, iar prima oară m-a frapat cum s-a înfoiat un şezlong de pânză de lângă mine. A făcut pac-pac de trei ori şi a rămas aşa umflat de parcă vântul se aşezase invers, cu faţa la punte şi-i plăcea atât de tare încât îşi propusese să-i cheme şi pe fraţii lui, că doar erau puzderie de şezlonguri pe care să stai cu “he-he” în sus. Numa’ ce-am trecut-o prin flitrele gândirii abisale fraza de mai sus, că toate şezlongurile s-au ocupat ca la Opera din Viena. Ai fi zis că erau vântoasele zbenguite şi în jucăreala lor făceau copiilor deliciul care arătau şezlongurile umflate cu degetul de prielnic vânt ( ordinea cuvintelor este bramburită tocmai pentru că aşa am gândit-o atunci şi acum n-o mai schimb deoarece nu ştiu ce am vrut să spun!). Chiar nu era glumă! Vântoasele începuseră să se bată pe locurile din şezlonguri şi din naţi-o ţie-dă-mi-o mie, au început să zboare brăţare, legături contra-fort, dibluri de mascare (n-am să enumăr acum toate părţile componente, pentru că s-ar putea să vă faceţi un şezlong exact după descrierea mea şi ăsta-i un secret de fabriaţie al Şezlongarilor de Pretutindeni Inc.). Al doilea meu gând ( pe primul îl consumasem la bar) a fost să mă îndrept spre cabină pentru a o linişti pe Ilinca. Îngheţata “Corinthe sur Champs du Mars”( reţetă proprie, pentru care trebuie să veniţi la mine acasă, în zilele mele bune, când am toate ingredientele, ca să v-o arăt prin geam ce culori îmbietoare poartă) nu reuşisem s-o încropesc, aşa că trebuia să existe o explicaţie pentru ce întârziasem atâta.

-Băgăjel ( aşa-mi spune ea mie când dau din colţ în colţ, ca o valiză semnalată ca suspectă la 112) ia să-mi povesteşti tu mie d’a fir a’ păr ( fin apropo, s-a prins că m-am uitat la priza -m-am emoţionat total- care se plimbase prin părul zânelor) pe unde ai umblat cât timp eu citeam “Capitalul” de Marx, pentru plăcerea ta?

În loc de orice răspuns, am luat-o în braţe grijuliu şi i-am dat din rezerva mea de fondante pentru că sunt conştient că au un efect calmant pentru un cuplu aflat la ora întrebărilor. Am ajutat-o să-şi scoată pijamaua în stilul fetelor, cu mâinile încrucişate în talie şi întorsul pe dos, după care, cu pieptul ca în faţa gloanţelor, a început să aducă bluza la stadiul iniţial, pe faţă, cu mişcări lente, aparent neîndemânatice şi aruncând ocheade nevinovate tocmai către mine, care eram la nici câţiva centimetri de a o mângâia. În cele din urmă, m-a lăsat mofluz, numai cu uitatul şi şi-a pus o bluză de marinar pe care scria, ca pe dictando: “Nu-mi cere o ceva anume din mine, sunt toată a ta!”

Când a început să tune, Ilica mi-a sărit pur şi simplu în braţe şi aşa, luată pe sus, am scos-o din cabină şi am dus-o la cofetăria de interior. Geamurile mari, glisante, erau închise şi grindina ciocănea în ele doar-doar o intra pe undeva. Vasul a început un tangaj stânga-dreapta, ca orice indecis care nu ştie stânga ce face dreapta. Zânele erau toate în cofetărie. Cu siguranţă nu inima, ci alte elemente constitutive ale sărmanului meu corp îmi dădeau ghies a le proteja chiar şi una câte una. Ilinca m-a fixat cu privirea dar şi cu nişte odgoane mari, invizibile, cu noduri ca de ostatec care, pe măsură ce te mişti te strâng tot mai tare. Când le vedeam atârnate ca rândunelele de bara de susţinere para-vântuiri, îmi venea în minte imaginea mea, eu fiind mic şi acum ajuns mare, atârnând de bătătorul de covoare de care mă desprindea mama cu orăcăieli până să ajung să şed la masă, dar pace de te înţelege cu mine! Nu stăteam nici cât o cioară-n par…

19 Responsesto “Croaziera 12”

  1. Odille says:

    @ODLM, Foarte curajosi, galanti, dornici sa se sacrifice, asa am fost noi educate sa credem ca sunt barbatii.
    In plina furtuna, cind nu se stie daca vaporasul va ajunge la mal, este de asteptat ca un barbat sa se lupte cu vijelia si in mod deosebit sa ignore zinele de la bara, pt a gasi inghetata favorita pt iubita lui. 🙂
    Gluma, gluma, dar noi chiar credem ca asa este normal sa fie.
    Cred ca basmele, cu toate faptele lor de vitejie, au facut un deserviciu si barbatilor si femeilor.
    Eu, spre exemplu, astept de la un barbat, full treatment “a la Ileana Cosinzeana”. 🙂 🙂

  2. Odille says:

    Test interesant pt Ilene Cosinzene si Feti Frumosi:

    Cum calculeaza chinezii varsta creierului!

    Un test care verifica varsta creierului daca este egala cu varsta…corpului sau… mai in varsta!!!
    1. click pe “Start”
    2. Asteapta numaratoarea inversa: 3, 2, 1
    3. Memoreaza pozitia numerelor pe ecran si click pe cercurile de pe ecran in ordinea crescatoare a numerelor, de la cel mai mic la cel mai mare.
    4. La sfarsit calculatorul va va da virsta creierului vostru. Succes!
    http://flashfabrica..com/f_learning/brain/brain.html

  3. Ana says:

    Dragilor, am trecut doar sa va urez week-end senin si frumos, cu rotunjimi de lumina.

  4. Ana says:

    ODLM, ma bucur ca esti inca in croaziera, asteptam asta de la tine, cum gasesc o secunda de liniste citesc.

  5. @Odille- eu nu ştiu dacă Ileana Cosânzeana a primit “full treatment” pentru că tocmai acolo a fost cenzurată povestea, dar pot să-ţi spun că eu mă uitam la zânele atârnate, însă erau atât de transparente încât vedeam grindina prin ele, iar preocuparea mea de bază era s-o strâng pe Ilinca la piept ca să nu vadă eu eu văd grindina.

  6. @Odille- eu am mai făcut testul ăsta acum câţiva ani când îmi arăta că am un creier de infant de 2 ani. Mi-e frică să-l mai fac acum că cine ştie unde mă trimite şi vârste mai negative de 9 luni nu există.

  7. Odille says:

    @ODLM, ieri seara am terminat sezonul 3.
    Sunt impresionata de calitatea scenariului, de felul cum au fost alesi actorii, de felul magistral in care-si joaca rolurile, de capacitatea de a reda realitatea unei perioade trecute.

    Numai ca am acum un maldar de documente pe birou care ma asteapta. 🙂

    Weekend frumos tuturor! 🙂

  8. Odille says:

    @ODLM,eu prin “full treatment” inteleg protectie, gingasie, atentie, inghetata de nuci verzi si nicio alta zina in background. 🙂

  9. Odille says:

    Sper sa va gasesc aici mai tirziu, deja intr-un weekend voios. 🙂

  10. Odille, ai găsit Sezonul4?

  11. CristinaC says:

    Scuzele mele dragilor. n-am avut nici macar un minut ca sa va salut
    De cate ori am intrat a aparut altceva mai urgent.
    Va urez un weekend minunat.

  12. Odille says:

    Cristina C, multumim si tie la fel.

  13. Odille says:

    Acum am reusit si eu sa revin.

    @ODLM, din pacate nu pot sa-l download pt ca este ilegal la noi.

    Am reusit sa dau o fuga si la un magazin specializat in asa ceva si mi s-a spus ca sezonul 4 va apare abia pe 29 Martie.

    Nu am avut timp sa caut pe Internet, dar sper sa gasesc o cale sa-l download in mod legal.

    Nu te-a surprins faptul ca Betty nu-si saruta niciodata copiii?

  14. Odille says:

    @ODLM, m-ai ambitionat si va trebui sa repet acel test pina cobor si eu la virsta de 2 ani. Sunt un pic mai sus deocamdata. 🙂

  15. CristinaC says:

    Odille…. toata Canada downlodeaza ilegal si toata lumea stie. Oricum nimeni nu poate controla. Eu daca asa vea timp n-as sta pe ganduri!

  16. Odille- nu te lasă conştiinţa să-l descarci de pe net sau site-ul nu-ţi dă acces?

  17. Odille says:

    @ODLM, nu ma lasa constiinta.

  18. Ana says:

    Salutare cu soare, dragilor 🙂
    ODLM, abia acum am reusit sa citesc. Scrii mai repede decat pot eu parcurge 🙂
    Barbatul trebuie sa sprijine femeia, dar femeia care isi iubeste barbatul il va sprijini inapoi, la randul ei, ca sa zic asa. Si nu-l va pune in odgoane, ca strang mai tare sufletul decat trupul. Si, in final, femeia ar vrea sa ramana cu sufletul barbatului, ca trupul e material perisabil 🙂

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: