search
top


Dijon

C'est la vie.

Via nu era la drumul mare. Până acolo, trebuia  să străbaţi un hat lăsat pârloagă  . Unchiu’ Mişu ne-a coborât la drumul mare, ne-a dat traista cu merinde şi i-a făcut lui Tănase un semn cu degetul:

-Mă Tănase mă, să nu te pună dracu’ să dedulceşti şi băietu’ ista la ţigări din pănuşi de păpuşoi, că io vă miros măi şi dacă mă bunghesc c-aţi fumat, apăi nu scăpaţi numai cu sudălmi. Tănase, tu ai să mă păgubeşti şi de nişte pălmi, măi! Hai, să fiţi potoliţi că io poate mă întorc pâna-n seară!

– Bine, săru’-mâna tată!

-Săru’-mâna unchiule, m-am trezit si eu…

Am luat-o pe jos, nu înainte de a ne umple bidoncelele cu apă de la fântâna din drum. Tănase mergea înaintea mea şi c-o ciosvârtă de toiag culca bălăriile la pământ. Lăcuste, fluturi, muşte săreau în toate părţile. Pentru ei, venise Apocalipsa. Era cald. Tănase gâfâia şi lovea cu furie de parcă toată ura lui se strânsese pe câţiva metri pătraţi. L-am oprit şi l-am luat de umeri uitându-mă fix în ochii lui.

-Ce faci mă Tănase?- i-am zis. Potoleşte-te că-ţi sare inima!

-Omor ciocoiu’. Tata mi-a povestit că tot pământu ăsta, cu lanurile de grâu, păpuşoi şi vii, era al unui chiabur care îl chema Dijon. Tata a muncit de mic pământu’ ăsta. Când culegea via, Dijon avea câini dresaţi care patrulau printre butaşi.  Câinii ăştia, pe cine vedeau ei că stă jos, îl muşcau de mână şi nu-i dădeau drumu’ decât la comanda lui Dijon. Tu ai văzut ce muşcătură are tata pe mână?  Tu, aşa copil, să zicem că eşti tata. Cum ar fi să te muşte o javră de câine de mână şi tu să nu poţi să faci nimic, decât să ţipi şi să-l aştepţi pe Dijon? D’aia am io boală pe Dijon… Da’ lasă că l-o pedepsit Dumnezău! Dijon a avut şi el un băiat, cam slăbuţ aşa şi n-avea el sânge în obraz. Avea însă talent la pictură cu caru’. L-a dat ta-so la o şcolă de arte, la Paris. Zicea că acolo-i şcoală adevărată, nu ca aicea, care cu boi şi ţărăncuţe. Avem şi noi acasă un tablou de-a lu’ Didier. Didier, c-aşa-l chema pe fi-su, s-a înhaitat acolo la Paris cu o uşuratecă care îi păpa toţi banii. Dijon făcea mulţi bani cu vânzarea vinului şi-i trimetea lu’ fi-su că, zicea el, trebe’ mulţi arginţi pentru pensule, vopseluri, pânze, rame. Didier picta numai când era beat. Tu ai văzut pictura aia din camera de musafiri în care dormi tu, nu? Ei, tanti aia cu umbreluţă cu dantele, care dă mâna să i-o sărute un domn, este pictată de Didier. Nu-i fotografie ! Era beat…

– Măi, eşti copil? Nu-i poză? Doamne, ce talent! Eu dacă nu vedeam că-i pânză şi e semnată Didier Dijon ‘79  şi că uleiul este aplicat păstos şi străluceşte din unghiuri de lumină, aş fi jurat că este poză pe hârtie.

– Nu pricep ce tot îndrugi tu acolo, dar este pictură când îţi spun… Dijon a murit muşcat de-un câine turbat. Câinele ăla tocmai muşcase un om în vie şi când Dijon s-a dus să-i dea comandă de stop, a dat strechea în câine şi l-a muşcat şi pe el. Dijon a fost dus la Paris, la spital. N-a fost chip să-l lecuiască nici doctorii ăia. L-au îngropat acolo, la Paris. Mai bine, că spurca pământul ăsta sfânt aicea. Mama lui Didier a vândut tot. Şi conacu’ şi moşia, până şi pânzele lui Didier. Bunicu’ meu, care devenise vechil pe moşia lui Dijon, a cumpărat pe nimica şi vie şi tablouri şi mobilă cu argintarie cu tot. I le-a lăsat pe toate lui tata. De aia mângâie tata pământul ăsta de câte ori vine pe aici. Vine, se aşează în genunchi la hotar, ia un bolovan de pământ în mână şi-l freacă în palme până se face praful ăl fin. Apoi, adună praful cu grijă şi-l aruncă în vie, să nu se piardă niciun fir din ce-i pământu’ lu’ bunicu’. Aşa se iubeşte mă pământu’ ! Şi io fac la fel, după ce l-am văzut pe tata cum îngenunchează. Ce ştiţi voi de la oraş!

Tănase s-a căutat prin buzunare şi a scos un pachet cu ţigări “Virginia”. Şi-a aprins una după ce a smotocit-o tacticos între degete, aşa cum fac cârciumarii când oferă o  ţigară muşteriilor. Mai bine că nu mi-a întins şi mie pachetul, că i-l mototoleam. Eu de abia mă lăsasem…

– Măi Tănase, tu fumezi? Păi o să te smintească unchiu’ dacă află.

– Păi n-o să afle. Doar dacă-i spui tu! Da’ io o să zic că şi tu ai fumat şi atunci o să te smintească maică-ta… Las’ c-ai să vezi tu ce fac ca să nu mă miroasă tata! Uite, asta-i via !

Publicitate

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: