search
top


O tocmeală aievea

 

Raluca şi câinele

Deseori sâmbătă dimineaţă mai leneveşti în pat hăi-hăi, peste ora 8, ca o răzbunare pe dimineţile când sari ca luat de flama de la ora 7 din timpul zilelor lucrătoare. Nu te aştepţi să sune la poartă decât poate poştaşul care îţi aduce vestea unui salariu crescut cu minus 25 la sută., dar pentru asta apare din culise câinele meu care se oţărăşte la poştaş şi, admiţând că i-aş da drumul, ar ajunge chiar şi la guvern. Prin spate, pe Paris.

O sonerie nu-i niciodată rebegită, lipsită de vlagă, să zici că săraca tuşeşte şi se tratează cu băi de nămol. Nici a mea nu-i mai brează! Zornăie la toţi curenţii, de înaltă sau joasă frecvenţă. A sunat când eu eram încă în pat, sărit doar o jurubiţă de 8. Înadins mi-am instalat interfonul la parter, doar-doar, până imi iau halatul ăla cu berbecuţi, până nimeresc papucii alergaţi de câine şi până cobor c-o mână-curentă în braţe, cel care sună se lasă păgubaş şi încearcă la vecin. De obicei sunt oamneni care-mi cer să le sponsorizez o expediţie în Himalya şi dacă cumva n-am alpenstok prin garaj, măcar o sumă modică ca să-şi cumpere unul cu instrucţiuni de urcare, sau alţii care sunt spânzuraţi prin Bucureşti şi le trebuie exact aceeaşi sumă modică pentru biletul de întoarcere, sau unul cu ţiitoarea lui, dintre care numai ea este trează, iar el trebuie tratat cu tescovină, că dacă întrerupe tratamentul “se trezeşte domnu’, dracu’ şi mă bate”. Întotdeauna am sperat să nu fiu “Domnu’ dracu’”.

De data asta, pe monitor mi-a apărut un cap de copil.

– Numele meu este Petre şi am o tocmeală tocmai potrivită pentru dv.

– Zi-i Petre, ce alizeu te aduce la poarta mea?

– Nu mă aduce niciun zeu domnule, vreau doar să vă arăt o tocmeală.

– Bine Petre, aşteaptă un picuţ să mă îmbrac, să leg câinele şi sunt tare curios să văd cum arată o tocmeală în carne şi oase.

-Aştept, că n-o fi degeaba.

Era o mojicie din partea mea să mă aştepte să-mi beau şi cafeaua, nu-i aşa? Probabil miza pe elementul de surpriză învelit în tocmeală şi pe neîndemânarea gândirii mele în a-şi da ghionturi de dimineaţă. Avea experienţă, iar asta se va vedea. I-am dat drumul în curte şi ne-am înâlnit la mijlocul aleii cu un platan şi-un rug de mure.

– Bună ziua, numele meu este Petre şi am o tocmeală tocmai potrivită pentru dv…

– Petrică, ai mai spus-o, treci peste asta!

– Ştiu, dar altfel nu pot continua. Şi vă rog să nu-mi spuneţi Petrică aşa cum îmi spune nesuferita de soră-mea. Pentru asta, nu-mi place de ea, altfel este cea mai blândă soră cu mine. Din lume. Mama zice “să vă aveţi ca surorile, măi Petre!”. Am aici seminţe pentru răsaduri de roşii de ălea mici ca cireşele, sau mari cât un pumn de-a lu’ mama când îi dă în foc ciorba, seminţe de ardei gras sau iute şi mai am…

Am citit despre ardeiul iute că este dăunător ca un gândac de Colorado pentru ficat, dar alt doctor isteţ zice că are foarte mulţi oxidanţi şi-ţi creşte viteza de reacţie la stimuli. Trebuia să-i împac pe toţi, astfel încât am hotărât să mănânc ardeiul numai până la jumate. Jumătatea rămasă i-o dau soţiei pentru că cealaltă jumătate este, cum altfel…şi anume, dăunătoare!

-… şi mai am seminţe de vinete, de pătrunjel, de leuştean, de flori…

–  De dovleci din ăia care se urcă pe gard şi din care se face supa, ai?

–  Nu am d’ăia care se urcă, dar am galbeni, care stau pe jos şi eu îi rad, le pun zahăr şi nucă eu cu soră-mea, iar mama ne face plăcintă, toamna, aproape de iarnă. Am acasă seminţe d’alea.Vreţi?

– Cu cât dai seminţele de roşii?

– Care, alea mici? Alea mici sunt trei la leu, iar alea mari, că sunt mari, le dau cu două la leu. Aveţi pământ de flori şi borcănaşe d’ălea mici de iaurt de plastic? Cum să vă zic?

– Iaurt de plastic n-am mâncat. Caserole vrei? Zi-mi Gicuţă!

– Oooo, nu! Nea Gicuţă este un vecin de-al meu şi-a lu’ mama şi-a lu’ soră-mea care are atelier de tocilărie şi toată ziua toceşte foarfeci, cuţite, bricege. Acolo îmi tocesc eu săpăliga. Am să vă zic Domnul Salvatore. Mama povesteşte că bunica a crescut-o cu melodii de la unu’ Salvatore Adamo şi uite ce nepoţi a făcut! Aveţi sau nu ce v-am întrebat? Borcănaşe de plastic, nu caresole.

– Petre, am un sac de pământ de flori, dar caserole de iaurt nu am.

– Păcat, noi mâncăm multe iaurturi cu covrigi. Am acasă, mă duc să aduc şi mai aduc şi seminţe de dovleac, nu?

A plecat ca din puşcă şi s-a întors ca reculul. A venit c-o sacoşă plină cu caserole şi pliculeţe de seminţe scrise frumos, cu specia şi denumirea în latină.

– Domnule Salvatore, pusu’ nu costă, dar o să trebuiască să vin în fiecare zi să le ud. Am io pipetă. Udatu’ este trei borcănaşe la leu. Ia să vedem, avem aici 30 de borcănaşe, deci 10 lei pe zi.

– Câţi ani ai Petre?

– Cât îmi daţi? Aşa zice soră-mea. Ha! Eu am 12 ani şi soră-mea 7.

Petre s-a ţinut de treabă. A pus câte o sămânţă, cu penseta, în fiecare caserolă, a mai adus caserole de acasă şi venea în fiecare zi să le ude. Eu le scoteam dimineaţa la soare, iar el venea seara, le uda, după care le băga în garaj şi le punea o folie pe deasupra. A venit şi la repicare, le uda cu găleata în fiecare zi, le rupea toate buruienile, zicea că “încă sunt în garanţie”. L-am întrebat într-o zi:

– Petre, părinţii tăi ştiu unde eşti şi ce faci?

–  Domnule Salvatore, părinţii mei au avut un accident de maşină. A intrat un microbuz în ei. Tata a murit la spital, iar mama a rămas cu picioarele paralizate. Eram şi noi în maşină, dar eram mici. N-am păţit nimic. Dormeam în spate. Mama a primit un cărucior rablagit de la spital, cu un braţ rupt, iar mânerele nu mai au cauciucul de care să te ţii ca să nu-ţi îngheţe mâna. Io le-am înfăşurat în cârpe, dar soră-mea are şi nişte mănuşi de lână făcute de mama care, dacă nu mai merge la şcoală, are timp să împletească.

– Cum adică nu mai merge la şcoală ?

– Păi, ea este profesoară de Biologie, dar au pensionat-o. Io de asta vin la dv., pentru că nu ne ajungem cu banii. Căruciorul ei nu mai are cauciucuri, nu găsim pe măsură şi mă enervează tare când scârţâie pe cimentul din bucătărie cu roţile alea de fier. Eu cu soră-mea o ajutăm. Îi curăţăm cartofii, ceapa, mai mărunţim varza. Ea doar le stivuieşte în cratiţă. Noi îi punem lângă mână sarea, uleiul, zahărul, spumiera, lingura de lemn. Depinde ce găteşte. Vara are de la mine de toate: pătrunjel, leuştean, ceapă, usturoi, roşii. Cartofi luăm din piaţă. Solul de aici nu permite… Vreau să-i fac o surpriză. Numai soră-mea ştie. Vreau să-i cumpăr un cărucior nou şi s-o scoatem la plimbare, să nu-i mai fie ruşine cu rablagitul ăla cu care o plimbăm numai seara, după ce s-a dus soarele. Îi este aşa de dor de soare, iar în curte n-avem loc s-o plimbăm pentru că-i plină toată de straturi de d’ăstea ce v-am pus şi dv.

Brusc, deşi avem aparat de făcut pâine, mi-am dat seama că am nevoie de Petre să ne cumpere pâine în fiecare zi.

–         Iote colea banii, cumpără una pentru noi şi două pentru voi!

–         Ce bine Domnule Salvatore, că mama când o trimite pe soră-mea la pâine, vine cu coltucii mâncaţi. Eu n-am mai apucat un coltuc de nu mai ştiu când, de când a lăsat-o mama şi pe ea să traverseze.

Petre a sunat la poartă. Nici nu mă mai uitam în monitor, doar era Petre, cel care-mi aducea pâinea.

–         Bună ziua Domnule Salvatore. Aşa vă cheamă, sau v-a botezat fiul meu? Aşa face cu toată lumea. Eu nu sunt Mama, eu sunt Afrodita, zeiţa frumuseţii, iar soră-sa, Raluca este Bambi. Raluca, vino mamă încoace şi nu mai zgândări câinele ăla, poate te muşcă! Domnule, aş vrea să ştiu dacă banii pentru căruciorul ăsta nou sunt de la dv. aşa cum spune Petre? Petre, te rog repetă ce mi-ai spus mie, că ai banii de la Domnul Salvatore!

–         Doamnă, nu este nevoie să v-o mai spună el. Banii, da, sunt de la mine, dar a muncit în fiecare zi pentru asta. Dacă am roşii cherry sau soiul inimă de bou, dovlecei, florile astea, toate sunt muncite şi aduse în stadiul ăsta de Petre. Surpriza îi aparţine în întregime, eu n-am făcut decât să cumpăr o idee.

–         Vă mulţumesc Domnule Salvatore. Acum îmi explic de ce vrea el de la mine toate denumirile în latină şi modul cum se creşte fiecare plantă. Nu era deci numai pentru curtea noastră….

Au plecat împingând cu rândul la căruciorul care nici nu se auzea pe strada mea asfaltată. În liniştea aceea neobişnuită, mama îşi auzea bătăile inimii şi gândurile care-i susurau un leit-motiv: “ce răsaduri bune are mama!”

Petre a venit la mine, de atunci, în fiecare an . Vindea castraveţi la grădinar, dar a făcut-o cu sârg şi cu devotament până a ajunge student. Mai trece din când în când pentru a-mi arăta carnetul de student sau poze cu Raluca şi maică-sa.

Vă las acum, văd că mă sună Petre. Alo…

 

Autor: Lucian Spirescu

 

 

 

 

25 Responsesto “O tocmeală aievea”

  1. Odille says:

    Frumoasa poveste, care m-a luat prin surprindere, apoi m-a tinut alaturi de personaje pina la ultima fraza.
    O poveste de viata, despre parinti buni, copii crescuti frumos, despre oameni adevarati si mai ales despre afectiune si caracter.

    Poate metoda “Salvatore Adamo” ar trebui aplicata in toate familiile? 🙂

    Iti multumesc pt un frumos inceput de weekend.

    Fotografia este delicioasa. 🙂

  2. Odille says:

    Am eu impresia, sau la voi a sosit astazi primavara si sunteti toti ocupati cu seminte, rasaduri si plimbari prin soare?

    O zi minunata!

  3. @Odille- drept grăieşti iepuraş zgribulit sub fulgi canadieni. A sosit primăvara şi eu sunt în curte la strâns de crengi rupte de iarna venită dinspre Canada, dar am înţeles că se duce de acolo.

  4. nina dumitru says:

    Impresionanata poveste! Uite asa citind povesti ca asta te reevaluezi si realizezi cit esti de bogat pentru ca esti sanatos, si asta e definitoriu …
    Iti multumesc ODLM pentru povestea asta , si nu stiu de ce , eu cred ca vom mai auzi despre Petre…
    Odille, tot iarna la voi? Si azi ? Noroc ca in suflet e cald…, chiar si asa cu ultimele evenimente… Am citit despre temerile tale legate de locul unde sunteti pozitionati voi. Sa auzim numai de bine! Doamne ajuta!

  5. Odille says:

    ODLM, Si Petre-Petrica si Ricci nu te ajuta? 🙂 Ricci abia ar astepta sa-i arunci cite o crenguta si el sa ti-o aduca inapoi? 🙂

  6. @Nina- da, cei sănătoşi suntem bogaţi şi fericiţi că ne putem creşte copiii aşa cum trebuie în viaţă.

  7. Odille says:

    Nina, ar trebui sa fiu fericita pt ca acum sunt zero grade si mai avem si un pic de lumina usor cenusie. Insa miine va fi mai frig, iar eu nu am curajul sa ma uit la prognoza pe urmatoarele 10 zile. 🙂

    Ginduri bune.

  8. @Odille- Petre este student şi munceşte la o firmă de curierat, iar Ricci este un încurcă-lume. Eu aşez crengile frumos şi el le zgândăreşte şi parcă ar vrea să le pună la loc în copac. Le-am dat foc şi acum latră că i-am stricat jucălăul.

  9. Iată care este raţiunea pentru care am schimbat header-ul blogului:
    Din ziua în care a apărut “Tipografia unei evacuări” pe HotNews, am avut cca 2600 de vizitatori. Statistica WordPress şi Google Analytics îmi arată de câte ori a fost vizitată fiecare postare şi cât timp s-a stat pe ea. În ultimile zile, din lipsă de timp, nu mai postasem decât la rubrica “Ale altora”(AA) iar vizitatorii mergeau ce mergeau pe postări de pe YouTube sau alte drăgălăşenii, dar se plictiseau pentru că aşa ceva pot găsi şi pe YouTube, şi nu înaintau mai departe pe posturile mele originale. Ori, eu ceea ce vreau să scot în evidenţă sunt postările care-mi aparţin şi nu drăgălăşeniile de pe YouTube. Majoritatea au părăsit blogul după cca 4 min. şi nu au intrat mai adânc, la categoria “Primenirea gândurilor mele” (PGM). Acesta este motivul pentru care blogul se deschide default cu PGM, iar cine vrea şi distracţie poate da click pe AA. Sorry folks!

  10. Odille says:

    @ODLM, am inteles acum ratiunea acestei noi prezentari a blogului si ai dreptate. Insa, nu s-ar putea sa ai o coloana care sa cuprinda Arhiva, cu toate titlurile povestirilor tale?

    M-am uitat la blogul lui “Lotusul”, in coloana din stinga, le are grupate pe ani.

    Imi dau seama ca esti enorm de ocupat, dar poate pe viitor. 🙂

  11. carmen says:

    Foarte sensibila si induiosatoare postarea. Am citit-o impreuna cu sotul meu , si intre cateva zambete si curiozitatea aflarii deznodamantului ni s-au umezit ochii…

  12. CristinaC says:

    Buna sambata dragilor
    Omule, multumesc ( la puterea n+1)pentru ceea ce citesc aici la tine si ma face mai buna in fiecare zi. De fapt poate ar trebui sa multumesc si soartei ca m-a adus pe blogul tau!
    Cred ca am intuit rapid de ce venise Petre, dar de aceea tot mi-au siroit lacrimile pana am sfarsit cititul de m-a intrebat sotul meu ce mi s-a intamplat si nu m-a crezut cand i-am raspuns… nimic
    Multumesc

  13. CristinaC says:

    Primavara ziceti voi?
    Ninge cu fulgi mari si pufosi ca nu mai imi sunt dragi deloc!

  14. Crisss says:

    Minunata poveste de viata!Imi face o deosebita placere sa te citesc si mai ales sa simt ca vibrez cu sufletul prin minunatele tale ganduri . Esti un pansament pentru imima!

  15. carmen says:

    Povestea asta mi-a adus aminte de doua versete care se potrivesc ca o manusa cu postarea sau mai bine cred ca postarea se potriveste bine cu ele:

    “Religia curata si neintinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor si sa ne pazim neintinati de lume.” (Iac.1:27)

    “Nu oricine-Mi zice: “Doamne, Doamne!” va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este in ceruri.” (Mat.7:21)

  16. @CristinaC- te văd cu drăcuşori printre fulgi. Cred şi eu!

  17. @Odille- blogul “Lotusului” este pe platforma “Blogspot”, care este diferită de cea “WordPress”. Totuşi, dacă dai click pe luna martie, spre ex., pe coloana din dreapta “Archives”, vor apărea toate cele 15 postări din această lună, în ordine cronologică, şi din categoria PGM şi AA. Şi tot aşa, pe feb.2011 ai 21 de postări, pe ian. 2011 ai 17 postări, etc. Mai ai şi posibilitatea, tot pe coloana din dreapta, să zăboveşti cu mouse-ul pe zilele din categoria “Plimbă-ţi mouse-ul…..” şi dacă apare mânuţa, îţi apar şi titlurile postărilor din acea zi, dacă nu apare mânuţa, înseamnă că în ziua aia am dormit sau v-am răspuns la comentariile voastre, dragelor .

  18. Odille, CristinaC, Crisss, Carmen, vă mulţumesc pentru cuvintele voastre calde. Tresalt la fiecare apreciere şi mă motivez singur aici, în fotoliul meu.

  19. Odille says:

    @ODLM, Offf, te rog sa ma scuzi! Abia acum am descoperit si rubrica “Arhive”.

    Voi studia blogul tau mai mult pt a vedea ce alte goodies mai gasesc. Asa cum fac si copiii de Pasti, numai ca ei cauta oua de ciocolata. 🙂

  20. carmen says:

    Ma bucur ca esti motivat caci din cand in cand se “naste”cate o postare minunata. Noi care “te vizitam” si apreciem continitul si forma in care redai povestile nu putem sa nu te incurajam,pentru a fi sigure ca pe viitor vom mai putea beneficia de astfel de postari incantatoare.
    Uneori descoperim cu greu unul sau mai lmulte talente cu care ne-a inzestrat Dumnezeu,si atunci cand in sfarsit o facem tot mai avem momente de indoiala, de aceea e bine cand cineva ne mai spune o vorba buna. Si apoi eu am inteles ca darurile venite de sus sunt in special pentru folsul altora si prin aceasta daruire ne bucuram si noi inima .Bucuria ce o daruim altora se intoarce spre noi insutit.
    Faptele Apostolilor 20:35 În toate privinţele v-am dat o pildă, şi v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuşi a zis: „Este mai ferice să dai decât să primeşti.”

  21. @odille- cine-i repezită mică şi nu vede “Archive”?

  22. Odille says:

    @ODLM, eu sunt, si de cind ma stiu am suferit din cauza asta. 🙂
    Sorry!
    P.S. Deja am dat facut o mica, dar placuta calatorie prin arhivele din Februarie 2010. 🙂

  23. @Odille- parcă prin mai, anul trecut, am avut probleme cu serverul şi au dispărut fotografii, dar şi ce-i mai grav, postările au ajuns la stadiul iniţial, revizuirile mele de gramatică, logica expunerii, topică şi uşoare stângăcii s-au pierdut în intervalul de vid dintre Marte şi Venus. Va trebui să intru cu săpăliga în ele, la o adică…

  24. Odille says:

    @ODLM, cred ca noi toti suntem parca, tot timpul, intr-o alergatura. Eu sar de la o activitate la alta, dar fac ce fac si aterizez pe blogul tau, spre supararea celorlalte proiecte in lucru. 🙂 Imi este teama ca intr-o buna zi, celelalte proiecte sa nu ma traga cu minutele spre ele si sa ma dojeneasca. 🙂

    Insa imi doresc sa am timp si sa rasfoiesc, incepind cu prima postare.

  25. Odille says:

    Poposind pe blogul lui Lotusul, am citit ca va incepe un nou proiect si din cite am inteles isi va inchide blogul.
    Mi-ar face mare placere sa o mai intilnim pe aici, cu povesti, ghiocei si bineinteles Flori de Lotus. 🙂

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: