search
top


PNAAC

O floare galbenă

Am luat maşina mea şi am plecat şi noi pâş-pâş să vizităm mănâstirile din nordul Moldovei, cum te uiţi în susurul apei, pe partea asta de Prut. Nu voiam să mai dau peste un pocinog de reporter, care m-a aşteptat odată să ies dintr-o agenţie de turism şi să mă întrebe că “de ce v-aţi luat vouchere pentru Maldive, da’ bogăţiile patriei le-aţi vizitat?” Noi vizitasem câteva bogăţii pe la Snagov, Cornu, Sinaia, Predeal, Pipera, dar nu ne-au lăsat înăuntru. Aveau tonete pentru portar şi camere de luat toate vederile. Una nu mai rămânea!

Nici nu ne-am ostenit prea tare ca să ne sculăm cu noaptea în cap. I-am cam hurducat pe scări măsuţa de mic dejun a Ilincăi, ceaşca de cafea era cam lebădă albă pe lacul de cafea maronie din farfurioară şi ce să vezi, plutea! Păinea era prăjită auriu, untul scos din vreme la temperatura chambre, ouşorul cleios decopertat, gemul amaretto, laleaua înfiptă în vaza-eprubetă, apa cu petale de trandafiri în bolul-retortă. Mă uitam în ochii ei pentru a-i smulge o privire aprobatoare, un gest micuţ de mulţumire cum ar fi o gleznă scoasă de sub plapumă. Când am văzut că ouşorul a dispărut, deja m-am ridicat posomorât să mă rad. De sub nişte mustăţi de amaretto am auzit-o:

– Karl Marx ( aşa-mi spune ea mie când dau să mă îndrept spre Gilette) pentru răsfăţul din dimineaţa asta, te las să conduci şi cu 110 Km/h.

Eram pe casă deja, ca un motan care vede toată pisicimea din curte, se ţine de horn şi-şi dă cu părerea că “aia dungată, de când îi miaun eu, dar parcă-i surdă!” Ţin să precizez că motanii le poartă aşa un respect Musettelor că ar fi în stare să coboare în curte pentru o curte romantică. Eu voi fi motan în altă viaţă şi-mi însuşesc de pe acum comportamentul lor. Dacă s-o termina împărţeala cu motanii, atunci voi fi tot om şi voi preţui femeia mai abitir decât acum.  Am îndoieli însă că se poate…

Seara dinaintea plecării fusese rândul meu să spăl vasele şi invariabil, la sfârşit, mă apucă o poftă de lămâie cu zahăr, ca de homari. Faceţi voi asocierea între un spălat banal de vase şi o lâmâie.  O fi de la detergentul cu lămâie? Dă o lene peste mine şi la urmă, arunc linguriţa în chiuvetă. Ei, ce-ar mai fi să pun o ţâră de detergent pe burete şi să spăl şi linguriţa? Este o răzvrătire masculină, o reminiscenţă a repulsiei faţă de linguriţa care îmi îndopa sirop de tuse, untură de peşte, pastile pisate cu ser fiziologic, propolis cu zahăr, răcită în frigider şi lipită pe cucuiul din frunte. Când intră Ilinca în bucătărie, dă o roată şi în loc să mă ţuce pe obraz a felicitare- aşa cum fac eu- mă întreabă de ce linguriţa nu stă lângă prietenii ei cuţitul şi furculiţa. “Păi n-am  avut apă caldă”- zic eu cu năduf. Neastâmpărata a băgat la cap şi dac-o întreb de ce aeriseşte casa iarna din oră în oră, de ce merge aşa tare televizorul când găteşte, de ce mă tachinează şi-mi întoarce toate mânecile pe dos ( am la deceuri cât o maimuţică de 3 ani), îm răspunde invariabil: “Păi n-am avut apă caldă” (PNAAC).

Mergeam conform ordonanţei de urgenţă cu 110 km/h şi prin sate, cu 50, numai că satele spre Moldova se ţin de mână  ca-n “ţară, ţară, vrem ostaşi”. Soarele se grăbea şi mergea mai repede decât noi ca să se culce. Am văzut o săgeată care indica 2 km până la pensiunea “Matilda”, trei margarete, cuptor de pâine, apă de fântână, ciorbă. La viteza cu care mergeam prin sat am putut citi tot şi am dat şi-un mail de pe mobil. Am ajuns în poartă şi numai ce vedem că începe să culiseze spre dreapta, pe o roată de căruţă cu şină de plat-band. A apărut şi telecomanda: un Culăiţă cu o căciulă ţuguiată de blană, pe o temperatură de 30 de grade, iar dedesubt cred că dublu. Erau vreo 5 maşini în curte, semn că “Matilda” era plină. Mirosea a pâine caldă pe vatră. Clienţii stăteau la mesele răspândite prin toată livada şi ca telecomanda lui Culăiţă, au întors toţi capetele, în ordine: după Ilinca, iar după Ilinca, după Ferarri, după trusa de golf din portbagaj, după sticla de ţuică de Glasgow, după mine. Mai aveau doar două locuri la mansardă, cămăruţa aia de dai cu capul când te scoli şi stai pe marginea patului cu linguriţa pe frunte.

‘Nea Cocoş, proprietarul, a înşfăcat valiza aia mare şi grea cu cremele Ilincăi, iar eu am luat doar preţioasa trusă de golf şi pijamaua mea cu berbecuţi. Tot ce era mai de preţ le aveam cu acte şi erau lângă mine. Ne-am turnat între noi cu cana cu smalţul alb, în lavoarul de pe măsuţa de fier forjat. Era şi chiuvetă, dar nu puteam să sărim ocazia de a ne stropi şi pe picioare şi pe cap, baleind toată zona. Am coborât la masă şi imediat a venit lângă noi Tanti Cocoş ( ce ciudat sună!):

– Am făcut la cuptior un claponel cu mujdei şi iacă, c-o bardacă de vinişor alb si duci pi gâtlej di zici că nici n-o fost!

Meniul era ispititor şi după jucălăul cu apă din mansardă, chiar că ne-o prins bine. A doua zi, Ilinca s-a sculat ca o crizantemă. Adică a înflorit ultima, când toate celelalte cliente-flori începuseră să se vestejească. Eu venisem s-o trezesc şi taman aşa m-a prins: pe marginea patului, cu linguriţa pe frunte. Am coborât la cafea şi corn cu miere. Primul lucru, Ilinca a început dimineaţa vorbind cu florile. Oare de ce când o fată vorbeşte cu florile este o scumpă şi o gingaşă, iar dacă pe mine mă surprinde cineva astfel, zice că sunt cu mintea pe coclauri?

Zbura o rumoare prin livadă că ‘Nea Cocoş s-ar fi oţărât la Culăiţă- care avea şi el cameră lângă noi la mansardă- cum că iar ar fi uitat apa deschisă şi s-a umezit tavanul de dedesubt preţ de-o blană de oaie. Zicea:

– Să vezi cân’ s-o scula ce-i dau io o cazma la nănău de-o să mă ţină minte până poimarţi!

Am mărturisit că că ( na că mă bâlbâi!) noi am produs paguba şi că m-am împiedicat de carafa de smalţ. S-a uitat cam chiombâş la mine deoarece ştie sigur cum carafa stă doar de decor fără pic de apă în ea, dar a acceptat banii pentru o găleată de vinarom plus manopera, plus TVA-ul de la materiale de construcţie care este acelaşi ca şi pentru pâine.

Ne-am luat rămas bun de la pensiunea “Matilda” şi când l-am întrebat pe ‘Nea Cocoş de ce se numeşte aşa, Tanti Cocoş, prin spate, ne făcea semne că este numele ibovnicei. Am intuit că Tanti Cocoş nu avea vlagă să ţină şi pensiunea deopotrivă cu  aşternutul, aşa că p’aici ne-a fost calea, fără să mai intrăm în detalii!

În maşină, peisajul era din ce în ce mai frumos. Şi-a scos bluza şi a rămas într-un maieu perforat, ca ăla în care se joacă table jos la bloc. M-a întrebat:

-Ai luat aparatul foto?

-Nu!

– De ce?

– PNAAC…

38 Responsesto “PNAAC”

  1. Nami says:

    Ma intreb cat e realitate si cat finctiune, cat mici floricele si cat o cana cu apa rece din ceea ce scrii. Frumoasa Moldova. Manastirile nu imi sunt cunoscute, dar tot am punctat ceva prin zona. 🙂
    Nami´s last blog post ..Viata corporatista in martie

  2. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor,

    Am ajuns la concluzia ca mie imi plac mult povestile, mai mult decit multe alte bunatati. 🙂

    Karl Marx esti cumva cu bicicleta, pt ca in curind cred ca noi, aici, vom pleca la schi? 🙂

    Frumos ai descris rasfatul de dimineata si atmosfera pensiunii. Eu, cred ca mi-as pune busuioc in par (sa-i placa lui…), dar si pt ca dezinfecteaza totul in jur.

    Mi-am dat seama, si nu cred ca gresesc ca in Canada/America, nu exista pensiuni. Cine citeste acest comentariu si stie vreo pensiune pe acest continent, va rog frumos sa-mi spuneti, pt ca sunt curioasa.

    Aici, scuza cu PNAAC nu ar merge niciodata, pt ca apa calda este ceva permanent. Ar trebui gasita o alta scuza. Pt Ilince ar fi o scuza: Pt ca sunt asa o scumpa! 🙂

    O Zi frumoasa!

  3. @Nami- Nu crezi că există pensiunea? Este din şosea 2 km la stânga, apoi dreapta după chioşc şi când ai ajuns în dreptul unui căine care (semn distinctiv) latră şi mai mergi 300 m casă dai de ca sa lui Culăiţă. El te va îndruma pe uliţă, pentru că eu nu-ţi pot da adresa ca să nu mă acuze ministrul Turismului că-i fac reclamă unui alt Cocoş.
    Dacă ai noroc, miroase a pâine proaspătă.

  4. Odille says:

    Cristina C, celor noi alese sa scrie pe blogurile Tango, le urez din toata inima, tot succesul pe care si-l doresc.
    Numai ca eu nu am timp sa le citesc scrierile.
    Cu voia lui ODLM, sunt aici un vizitator acceptat temporar, dar poposesc si pe vreo 3 alte bloguri care deasemenea imi sunt dragi.
    Insa pt a participa cu adevarat trebuie sa ma incadrez in atmosfera, sa simt dinamica blogului si pt asta nu as avea timp, oricit as dori.
    Mai mult, acum imi este teama si de virusi pe acele bloguri.
    Insa imi imaginez cit sunt noile scriitoare de emotionate si le doresc sa-si indeplineasca visele.

  5. @Odille- eu am centrală proprie şi am apă caldă la discreţie, cu excepţia zilelor când vor tăia ruşii gazul. Scuza este pentru amăgirea părţii feminine a întregului.
    Da, sunt cu bicicleta de unde-ţi transmit starea vremii: este cald de mers în maieu perforat.

  6. CristinaC says:

    Foarte frumoasa povestea din dimineata asta. Mai vreau si continuarea.. se poatea nenea?
    Ultima data am fost la manstiri in 89 toamana. A fost un drum de vis. La Putna am stat intr-o casa plina cu “perni si d dune di puf” si dimineata am mancat oua pe care tanti “Cocos” abia s-a indurat sa le faca caci trebuia sa dea oua ca sa poata cumpara paine. Aceea a fost mancare pana pe seara cand ne-am oprit la Lacu Rosu, caci numai acolo am mai gasit ceva de mancare. Ce vremuri…

  7. CristinaC says:

    Odille si eu le urez succes noilor bloguri. Nici eu nu prea am timp de alte bloguri si da, ai dreptate ca sa iti placa trebuie sa intri in atmosfera lor. Aici, vin caci la blogul Omului am o atractie… fatala!

  8. CristinaC says:

    Uitasem sa va spun ca in calatoria din 89 ne insoteau doi prieteni ziaristi din Olanda si nu puteam nici cum sa mergem la hotel… asta ar mai fi lipsit!

  9. Odille says:

    Dragilor, mie mi s-a terminat pauza. Va voi vedea mai tirziu.

    Cristina C, eu astazi sunt ca o ratzusca in ceata, asa o vreme este pe la mine. 🙂

    Esti si tu pe lac cu mine, sau la tine este soare? 🙂

    Am fost si eu la minastirile din Moldova inca de cind eram copil. Am atitea imagini dragi. Inca am in poseta o jumatate de iconita pe care mi-a dat-o mama mea inca de la primul drum la acele minastiri, cind cred ca aveam 4 – 5 anisori.

  10. CristinaC says:

    E ceata Odille si la mine… foarte deasa. Asa de deasa ca a cam intrat si mintea mea in ceata.. iar e jumatate din departament bolnav….

  11. nina dumitru says:

    Karl Marx,esti un patriot desavirsit, iar nenea si Tanti Cocos sunt niste gazde fara cusur.
    Va doresc o zi fara ceata … cu soare in suflet si in atmosfera.
    La Pitesti cred ca maieul perforat a fost azi un obiect vestimentar de mare atractie. Au fost aproape 20 de grade.
    nina dumitru´s last blog post ..Fara iubire nu sunt nimic

  12. Oachi says:

    Ce vis frumos de vacanta in dupa-amiaza asta plumbuita !
    Chiar asa cum a zis Cristina ! Mai vrem !
    Odlm, contra lamaii de dupa spalatul vaselor iti recomand masina de spalat vase 🙂 ! Dupa ea, o sa ai chef doar de o tuica de Glasgow …
    Fetele vorbesc cu florile pentru ca sunt surori …
    Sunt curioasa, la ce ti-a folosit trusa de golf in Moldova 🙂 ? La dat gastele din calea Ferrari-ului ?
    Vrem poze cu de-acum multcunoscuta pijama cu berbecuti 🙂 ! E personaj, nu se poate sa n-o stim si noi 🙂 !
    Oachi´s last blog post ..SUPERMAN si SUPERWOMAN

  13. Oachi says:

    Pentru toate doamnele care vorbesc cu florile , dar si pentru domnii care le (in)canta :
    http://www.youtube.com/watch?v=6Y0_z_LntVo
    Oachi´s last blog post ..SUPERMAN si SUPERWOMAN

  14. CristinaC says:

    Oachi… multumim! Acuma sigur se va ridica ceata!

    Nina eu inca mai port haine de iarna… chiar daca in magazine au aparut maieurile…

  15. carmen says:

    O SUGESTIE ,DACA TAIE RUSII GAZELE TREBUIE SA TRECEM LA ALTE FORME DE ENERGII: SOLARA, EOLIANA,GEOTERMALA SI CE O SA SE MAI REINVENTEZE….

  16. Odille says:

    Vin pe blog ce mare placere. Dupa nebunia de zi cu zi, imi place sa simt ca va intilnesc intr-o livada cu mere unde este liniste si bine, cu flori, libelule si fluturasi si Ricci, uimit, urmarindu-i. Am mare nevoie de o pauza de la tot ce se intimpla in lume.

    Oachi, iti multumesc, si mie imi este draga aceasta piesa muzicala.

    In doua alte variante:

    Nana Mouskouri – Plaisir d’amour

    http://www.youtube.com/watch?v=-WvXpgLtTwY

    Charlotte Church – Plaisir D’amour (Live)

    http://www.youtube.com/watch?v=T_dDZhfMvL0

  17. @Oachi- ce de întrebări! Cât de vorbăreaţă eşti! Îmi aduc aminte de-o fetiţă de clasa I-a care i-a spus maică-sii: “eu nu mă mai duc la şcoală. N-am învăţat să scriu, nu ştiu nici să citesc şi nici nu mă lasă să vorbesc!”
    Maşina de spălat vase nu face treaba aşa de bine cum o fac eu. Ea merge cu curent, eu merg cu o linguriţă de zahăr.
    Trusa de golf n-o las acasă. Nici nu ştii când poţi să dai de un golf în Moldova. Dacă-l ambalez, Ferarri face destul zgomot cât să atragă gâsculiţele, nu să le alunge.
    Eu nu dorm în pijama. Aia cu berbecuţi este de fapt un pantalonaş cu mâneci scurte şi ies indecent în poze. Berbecuţii totuşi mă inspiră. Noaptea mi se face poftă de pastramă de berbecuţi.

  18. Oachi says:

    Odille, faine ambele piese, recunosc ca pe a 2-a nu o stiam. Totusi, Andre Rieu mi-a placut cel mai mult pentru ca e … jucaus, aduce a primavara care sta sa vina si a bucurie, care la fel o asteptam sa vina …
    Oachi´s last blog post ..SUPERMAN si SUPERWOMAN

  19. Oachi says:

    Odlm, eu eram :)!
    🙂 🙂 🙂
    Oachi´s last blog post ..SUPERMAN si SUPERWOMAN

  20. Oachi says:

    P.S. Imi place tare mult tabloul ! “Floarea” galbena a cules tot soarele !
    Oachi´s last blog post ..SUPERMAN si SUPERWOMAN

  21. @Carmen- dacă taie ruşii gazele, eu am energie pozitivă şi cu cea negativă a duşmanilor mei (pe care nu-i am deocamdată) o să generăm curent electric cu scântei. Cât să-mi meargă netul.

  22. @Nina- ‘Nea şi Tan’ Cocoş îţi mulţumesc pentru aprecieri şi li se alătură şi Karl Marx.

  23. @Odille- până or înflori livezile în Canada, eşti binevenită în livada asta, iar după aia, tot mai cald este aici…

  24. Odille says:

    ODLM, iti multumesc mult pt invitatie.

    Ador verile, visez la ele. Ma rasfat si la plus 40 de grade si nu imi este cald. Nu port nici palarie de soare si nici ochelari de soare.

    In schimb, atunci cind ma duc la plaja la mare, port palarie de soare, stau sub umbrela si am un prosopel pe umeri.
    Daca ma intrebi de ce, nu voi sti sa-ti raspund. 🙂

    P.S. Daca ai asa o pijamaluta decoltata si cu imprimeu cu tema, nu cred ca vrem poze. 🙂

  25. Odille says:

    Am primit un mesaj care m-a intrigat. Ce se intimpla cu toate datele si password-urile pe care le avem pe Internet. Ideea este ca ar trebui sa lasam un digital will. (Testament Digital)
    Va dau un articol:

    New stuff to worry about …

    http://www.popularmechanics.com/technology/how-to/tips/what-happens-to-your-online-data-when-you-die?click=pm_latest

  26. Odille says:

    Va trimit acest mesaj primit de citeva zile. Cuprinde citeva interviuri luate de Eugenia Voda. Am avut timp sa urmaresc numai pe cele cu Dem Radulescu, Doina Levinta si Jean Constantin.
    M-au impresionat, uneori m-au cuprins fiorii si in gind le-am multumit ca ne-au dat voie sa patrundem in vietile lor.
    (Imi cer scuze daca le-ati vazut deja).

    http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/arte

  27. Odille says:

    Oachi,
    “P.S. Imi place tare mult tabloul ! “Floarea” galbena a cules tot soarele !”

    Ce adevarat si frumos ai spus! 🙂

    Noapte Buna Dragilor! 🙂

  28. lotusull says:

    Odille, stiu ca aici la ODLM sigur te gasesc si vroiam sa-ti cer scuze ptr faptul ca ti-am aprobat mai tarzior comentariul( oricum doar primul trebuie aprobat, cred ca am bifat eu acolo niste optiuni, trebuie sa le mai studiez ).
    Am fost la copii si am ajuns seara tarziu, dar uite ca sa vezi ca am avut o zi frumoasa, reintalnirea dupa cateva zile de concediu cu copiii mei s-a lasat cu pupici si zambete si constatarea : ” vai, dar ce-ati crescut mai puilor, pui” 🙂
    Si uite asa, copiii nimanui nu sunt de fapt ai nimanui si ei cresc frumos si se fac mari, precum in povesti .

    ODLM, floarea galbena este foarte frumoasa si tare delicata.

    O zi senina tuturor 🙂
    lotusull´s last blog post ..Şi vin- şi pleacă- şi rămân…

  29. nina dumitru says:

    Dragilor, am trecut pe aici sa va las un gind bun:
    http://www.youtube.com/watch?v=IFBxrIdBz9I&feature=related
    fetelor, stiati ca o sa cinte la Toronto??

    Odlm,Gicutza doarme intr-o pijama roz pe care are aplicata o maimuta sau iepuras , dupa caz,,, a primit-o cu generozitate in ziua in care venit pe lume… cit desprte poze :)) nu stiu daca e cazul…la el …
    Sa aveti o zi senina!
    nina dumitru´s last blog post ..Fara iubire nu sunt nimic

  30. CristinaC says:

    Happy St. Patrick’s Day spune lumea pe aici… si toti sunt imbracati in verde!
    La toronto va fii o parada asa cum e si la NY, in fiecare an…

    O zi buna va doresc tuturor!

  31. Odille says:

    Astazi sunt ca o albinuta, incerc sa rezolv cit mai multe lucruri.

    Ma alatur Cristinei C sa va urez o zi frumoasa.
    🙂

  32. @Odille- vezi că albinele nu dau miere pe zloată. Mai bine-ai fi căprioară până se topesc gheţurile Canadei de pe străzi şi parcuri. Şi căprioarele rezolvă lucruri.

  33. @CristinaC- era un banc:
    Pe unul cu Ferarri îl opreşte un omuleţ verde:
    – Sunt marţian, sunt verde, sunt homosexual şi vreau şi eu 1 leu să-mi cumpăr o pâine.
    Mai încolo, îl opreşte un omuleţ galben:
    – Sunt saturnian, sunt galben, sunt homosexual şi vreau şi eu 1 leu să-mi cumpăr o pâine.
    Mai încolo îl opreşte un omuleţ albastru:
    – Ia spune tu omuleţ lunatec, albastru şi homosexual, vrei şi tu 1 leu, sau ce vrei?
    – Sunt sergent Măruţă. Actele la control, vă rog.

  34. CristinaC says:

    Omule… martieni ar trebui sa fie imbracati in rosu… razboinici…

  35. Oachi says:

    Odille, la noi nu se fac nici testamentele care ar trebui sa se faca, darmite astea digitale ? Suntem atat de departeeee …. cam pe unde sunt martienii aia verzi, rosii, galbeni 🙂 …
    Oachi´s last blog post ..SUPERMAN si SUPERWOMAN

  36. @Nina- te-am prins! Îţi plac melodiile sublime.

  37. @Lotus- În Settings(coloana stângă), click pe Discussions şi apoi bifează căsuţa “Comment author must have a previously approved comment”. În felul acesta, doar primul comment trebuie moderat, apoi trai nineacă, la liber!
    Floarea galbenă mi-a servit mie de model.

  38. @Oachi- la noi, cu o şpagă, se dă sentinţa că Tatae era slab la minte când şi-a făcut testamentul, iar reclamantul are dreptul legal la toată averea lăsată de răposat. ” Rog pârâţii să permiteţi accesul în casa defunctului şi totodată să desfiinţaţi cultura de porumb de pe cele 723 ha. În caz contrar, vom fi nevoiţi să ducem la îndeplinire sentinţa cu executor judecătoresc”.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: