search
top


Toblerone

Ştiu că e veche, dar vreau să subliniez cât exagerează pisicile

Când îţi petreci aşa de mult timp la creşă, institutoarea se dumireşte care dintre bebeluşi este mai dezgheţat, mai cu iniţiativă, mai cu o privire de bărbăţel şi m-a aşezat chiar în vecinătatea ferestrei. Ăsta era locul râvnit de alţi colegi de-ai mei pentru că era mai îndepărtat de uşă şi nu se observa când săream geamul şi plecam în oraş. Educatoarea mea era mai trupeşă decât a celorlalţi, urmare a studiului comportamental al celui ce vă scrie. Eram cel mai activ în a arunca suzeta şi elefănţelul pe supat, după care îi indicam cu degeţelul meu mic şi scump, însoţit de un scâncet scurt şi la obiect, locul. Ea se apleca şi mă felicitam în sinea mea că nu are ochi la spate să-mi vadă sticlirea din privirea unui boţ hârşit în astfel de experimente. Scutura elefănţelul, iar suzeta o ştergea de halatul scurt, fără mâneci, pe talia subliniată de un cordon lat, care-i evidenţia şi susul şi josul. În semn de apreciere, îi cuprindeam faţa cu mânuţele, râdeam cu spasme şi apoi o mângâiam peste tot. Colegii mei de pătuţuri aveau institutoare mai în vârstă care nu s-ar fi aplecat pentru nimic în lume, ce-i drept însă, nici nu prezentau vreun interes dacă ar fi făcut-o.

Mânaţi de experienţa mea, colegii au început să arunce suzetele şi elefănţeii luaţi cu semnătură de la magazie, chiar sub pătuţul meu. Să vezi ce mormane de suzete şi elefănţei erau de jur împrejurul arealului meu şi, spre nefericirea lor, făceau trosc sub paşii vioi ai trupeşei mele! Ca să nu le confunde, suzetei mele i-a fost ataşată o aţică roşie, iar elefănţelul era comandă specială, cu o trompiţă cu un număr mai mare. Se apleca numai după cele lucruri marcate special pentru mine, dar colegii de pătuţuri profitau şi ei de privelişte şi dacă vreunul dormea, era sculat cu ghionturi. Golănei încă din pampers, ce mai!

În acea zi, aveam de întâmpinat la aeroport un unchi care venea de la Montreal şi care îmi promisese câţiva metri de Toblerone. Era ceaţă şi un vânticel de noiembrie ceea ce mă îndreptăţea, cred eu,  să-mi iau canadiana cu mine ( de multe ori stau în cumpănă dacă nu-i corect să spun că-mi iau canadianca cu mine, dacă e să mă iau după trecut). Sala de “Sosiri” era aproape goală. Mai aveam până să vină avionul. Pe unul din scaunele lipite pe vecia lor cu o bară de aluminiu eloxat, cineva mânca un croissant de catering şi plângea tăcut, ca pentru dânsa. Atras mai mult de părul lung, castaniu şi nişte ochi albaştri cu gene lungi prin care se opinteau picăturile să răzbată, m-am aşezat alături, adică în gol, plin de compasiune pentru ceva ce ea pierduse în mod evident. Sosise de la Bruxelles, iar iubitul ei nu ajunsese la aeroport. Avea tocul rupt la un pantof, încercase să deschidă valiza pentru o altă pereche, dar cheia se rupsese în broscuţă, iar valiza era şi ea şontoroagă de-o rotiţă. Toate se întâmplaseră în renumitele adâncituri româneşti prezente pretutindeni afara, dar şi înăuntru. Un semnal de SMS pe telefonul meu mi-a întrerupt compasiunea ce tocmai o manifestam. Câştigasem o excursie la mănăstirile din Bucovina. Providenţa îmi dădea de înţeles că prea mă uitam cu păcat la ea. I-am scos şi celălalt pantof şi am rugat-o să suie picioarele pe genunchii mei. Pardoseala era rece, ea caldă. Cu cealaltă mână încercam să fixez rotiţa valizei. Îmi trebuia o şurubelniţă de la maşină. Primesc alt semnal de SMS. Era unchiul meu care mă anunţa că a pierdut legătura din Londra şi că nu soseşte decât mâine. Îmi părea ceva rău de ciocolată, dar turista care avea aşteptări de la mine, făcea cât toată fabrica Toblerone.

Se uita peste umărul meu şi tot scotea nasul şi iar se pitea, ca la vânătoare de mistreţi. Mi-a şoptit:

– Stai în dreptul meu să nu mă vadă! Poza care mi-a trimis-o cred că este de acum 30 de ani. Îi recunosc trăsăturile. Al naibii, şi zicea că nu are riduri! Păi ălea sunt tranşee, nu riduri! Este un freak cu burtă( cum ar zice un bun prieten virtual). Stai locului, că dacă mă vede nu ştiu ce să-l mint!

Eu eram statuie. De unde, până a veni la aeroport, eram un bebeluş cu energie debordantă, acum înlemnisem în scopuri nobile, tocmai ca să apăr o cauză derutantă. I-a sunat telefonul. L-a închis. Mistreţul s-a îndepărtat de obiectiv dând din mână a lehamite. Ea s-a liniştit întrucâtva şi chiar m-a rugat s-o masez un pic pe tălpiţele umflate de la zbor. Îi admiram gleznele fine şi am îndrăznit să urc şi privirea. Se înscria în standardele solicitate de reviste. Talia, acolo unde umblu eu cel mai des cu ochiul, era modelată spre a fi  cuprinsă pe o poieniţă, pe o păturică şi de sărutat posesoarea. Cu foc…

Îşi făcea studiile la Bruxelles şi venise în vacanţă, la părinţii ei, la Motru. Avea şi garsonieră în Bucureşti. Am luat-o în braţe până la maşină, după care, m-am întors pentru valiză. De emoţie, cred că am procedat invers, deci bine. Întotdeauna când sunt emoţionat, iau partea verde a lucrurilor, acţionez corect, nu cedez impulsurilor şi procedez ca la carte. Mai trist este că nu prea sunt emoţionat…

Tot în braţe am urcat-o la bloc şi am trecut-o pragul în felicitările vecinilor. Ce să zic, oamenii recţionau normal, numai că nu observau singurul lucru anormal din peisaj: valiza. Le-am închis cu delicateţe uşa în nas ca să evit întrebările de paparazzi. Studenta era tare surmenată. Am comandat mâncare chinezească şi între timp, eu i-am descuiat valiza şi mintea precum că ar trebui să se culce la pătuţ. Evident că şi mie mi-era somn. Într-o oră am adormit ca nişte valize. Una din valize s-a sculat ca să deschidă uşa chinezului. Era noapte deja şi eu întârziasem la creşă.

 

123 Responsesto “Toblerone”

  1. @Odille-Mă alătur CristineiC în ideea sugerată că ai fi prinţesa din Toronto, ingenuă şi sexy, dar în cu totul alt fel decât sexy pur.

  2. @Odille- “costul de baie” este inspiraţional nu prin acoperirea lui cu rochiţe, ci prin punerea lui la uscat.

  3. Odille says:

    Draga Cristina C, esti asa o dulce, mai dulce decit orice printesa. 🙂
    Am vazut un interviu luat Doinei Levintza si mi-a placut una dintre ideile ei.
    Fiecare femeie trebuie sa aiba un stil in felul de a se imbraca, ea trebuie sa stie ce imagine doreste sa proiecteze: delicata, dura, ingenua, sexy, etc.

    Eu am alt principiu, cred ca fiecare femeie trebuie sa se cunoasca bine si sa se imbrace dupa cum simte ea ca este. Daca este ingenua sa se imbrace ca o ingenua, sau poate fi si ingenua si sexy, dar in cu totul alt fel decit sexy.
    Trebuie sa-si asume un stil.

  4. CristinaC says:

    Odille, rochiile Dianei cred ca arata grozav pe tine! Sunt pentru printese…

  5. Odille says:

    @Cristina C, cu ajutorul tau am pasit pe blogul Victoriei. Am citit primul comentariu si sunt total de acord cu autoarea.
    Rochiile pe manechine nu au niciun pic de stralucire. Pot sa spun ca nu-mi plac. Extraordinar cit de importanta este persoana care le imbraca!

  6. Odille says:

    @ODLM, o rochita poate fi uneori, mai misterioasa si mai atragatoare decit un costul de baie deux-pieces. Depinde si cine o priveste. Pe rochita! 🙂

  7. @Odille- articolul este din ziarul “Cotidianul” care, în România, este gratis. Probabil că în Canada este cu abonament pe net, ceea ce cred că se va întâmpla curând şi cu ziarele noastre aici. În esenţă, păstorul amercan şi-a amânat inepţia pentru octombrie anul acesta. Zice că nu mai avea baterie la ceasul cu cuc şi i-a dat “ignore”.
    Şi rochiţele sunt o bună investiţie pentru o lună, dar mai bună este investiţia în costume de baie deux-pieces.

  8. Alina Grozea says:

    ODLM, nu stiu ce sa comentez, decat ca esti un povestitor exceptional! Sunt cu gura pana la urechi! 🙂
    Alina Grozea´s last blog post ..Femeia ventuză sau cum n-am de gând să devin

  9. CristinaC says:

    Odille… pe Bolgul Victoriei West din tango e un articol cu rochite… cam scumpe ce-i drept dar cred ca scopul scuza… pretul.
    http://victoria.revistatango.ro/2011/05/rochiile-printesei-diana-in-expozitie-la-toronto/

  10. Odille says:

    Hello @ODLM!

    Acel site nu display articolul, dar il voi cauta pe Internet. Cred ca a aminat prezicerea pt ca probabil vrea sa mai adune citeva milioane de dolari de la fraieri.

    In curind vor reincepe campania si cei cu anul 2012.
    Eu, insa, voi dona banii pt mine si rochite. 🙂

  11. Odille says:

    Cristina C, la noi a plouat, a turnat, dar nu mai mult decit ploile vesnice de aici.
    Acum, insa avem soare. Dis-de-dimineata mi-as fi dorit sa plecam in Carolina. Am dat si telefon, ca apoi sa-mi dau seama ca s-a terminat vacanta.
    Dar dupa cite furtuni au anuntat nu cred ca vom gasi vreo fereastra sa dam o fuga acolo, pina cind nu se termina sezonul furtunilor, in Noiembrie.
    Nu voi uita niciodata cum am fost evacuati de la Sunset Beach (Carolina de Nord), si apoi ce greu a fost drumul. Parca turna apa din cer si fulgerele erau pe cer pe orizontala, se deschideau ca niste fermoare imense. Era ca un spectacol de lumina si zgomot.
    Camioanele produceau asa un curent puternic de aer si apa incit sotul meu abia tinea volanul in mina si masina pe linia de pe autostrada. Parbrizul era improscat cu o masa de apa.
    A trebuit sa ne adapostim sub un pod pt ca nu vedeam nimic in fata.
    Am ajuns la granita Canadei si nu ne mai mergeau nici stergatoarele de parbriz, nici usile autoamate si nici farurile.

  12. Odille says:

    Cristina C, iti multumesc. Mi-a placut ideea ca “ei trebuie sa se intilneasca la momentul potrivit”. Asa de adevarat!

    Ati vazut acel clip despre prietenia intre un om si un crocodil?
    Dureaza de 20 de ani, mai mult decit multe prietenii intre oameni. 🙂

  13. CristinaC says:

    Odille, Mark Levy, If Only IT Were True.
    E destul de usurica, se citeste rapid si ideea e interesanta. S-a facut si un film dupa ea. CArtea e pe departe mai buna. Filmule tinde sa fie o comedioara si nu reflecta estenta cartii dupa parerea mea, care nu sunt critic de specialitate. Filmul se numeste Just Like Heaven
    http://www.imdb.com/title/tt0425123/.

    Cum a fost furtuna din Toronto aseara? Pe noi ne-a ocolit.

  14. Odille says:

    Prieteni de 20 de ani!

    (La inceput am crezut ca “Prietenul” este din plastic. 🙂

    Amiguinho Pocho.wmv

    http://www.youtube.com/watch?v=7rzNLqJzboY

  15. Odille says:

    Buna Dimineata cu soare, tuturor!

    Cristina C, cum se numeste cartea, pt ca ideea mi se pare interesanta?

    O zi frumoasa! 🙂

  16. CristinaC says:

    “Dragostea nu e suficienta pentru ca doi oameni sa imparta cu succes o intreaga viata — ei trebuie sa fie compatibili si sa se intalnesca la momentul potrivit”.
    zice un personaj dintr-o carte pe care tocmai am citit-o, la sugestia Amaliei…cred ca e adevarat

  17. Odille says:

    Cristina C, iti voi spune cum simt eu. Cred ca primul pas catre casatorie trebuie sa fie o mare iubire. Daca nu incepe cu o mare iubire, parerea mea este ca ar fi o numai o co-operativa.
    Pt ca iubirea sa reziste trebuie sa fie compatibilitate.
    (Eu am prieteni buni, suntem compatibili, dar niciodata nu mi-a trecut prin minte ca as putea sa ma indragostesc de ei).
    Si apoi pt ca un mariaj sa fie fericit cred ca trebuie ca ambii soti sa fi atins un anumit nivel de spiritualitate. In orice moment sa doresti sa faci viata celuilalt, mai frumoasa, mai buna si mai usoara, chiar daca asta ar insemna un efort in plus pt. tine. Acest ultim punct include si respectul pt Eu-ul celuilalt.

    Casatoria este o institutie foarte complicata. Procentajul de casatorii care rezista timpului imi arata ca oamenii muncesc sa-si mentina mariajele.
    Citeva statistici:

    http://imfcanada.org/default.aspx?go=article&aid=1182&tid=8

    The percentage of marriages in a given year that will end in divorce before their 30th wedding anniversary has increased slightly from 36.1 per cent in 1998 to 37.9 per cent in 2004. [3]

  18. Odille says:

    Cristina C, imi pare rau de tot ca te doare genunchiul. Si aici a plouat on and off, toata ziulica.
    Vreme minunata pt broscutze si ratzusti! 🙂

  19. CristinaC says:

    Odille, mie joaca asta de-a vine ploaia, nu mai vine ploaia ma darama . Ma doare genunghiul de zici ca mi l-a taiat cineva acum un minut. Am asteptat sa se porneasca ploaia… si nimic inca. E doar 6 dupamasa asa ca mai am sperante.

    In alta oridine de idei… eu cred ca casatorie depinde mult de compatibiliate si de puterea de adaptare a celor doi. in istoria fiecarui cuplu sunt varfuri si puncte de minim. Depinde de ei sa resiste si sa nu se piarda usor.

  20. Odille says:

    Astazi, ne-am facut curaj si ne-am plimbat inarmati cu umbrele. In parcuri si pe alei, cimpuri verzi presarate cu galbenul papadiilor. Nu pot sa cred! Cu citiva ani in urma era un razboi declarat contra lor. Vecinii faceau atac de apoplexie daca vedeau papadii in curtea vecinului si puteau sa te dea in judecata. Iar acum ele domnesc, mindre si galbenele. Mie imi plac, galbenul lor si verdele ierbii sunt o combinatie foarte placuta.

    Cristina C, am pindit ploaia din masina, am ascultat la radio “Peter and The Wolf” si cum s-au oprit picaturile pe parbriz, am zbughit-o pe alei. 🙂

  21. Odille says:

    @ODLM si @Cristina C, mariajul este o institutie ciudata. Doi oameni straini, care este adevarat ca in acel moment se iubesc, semneaza o hirtie, prin care promit ca vor sta in aceeasi casa, 24 de ore, pt restul vietii. 🙂
    Promit ca vor face totul impreuna fara nicio pauza, ca se vor iubi, intelege si respecta pina la moarte.
    Cum media de viata a crescut foarte mult, sunt oameni care traiesc si peste 100 de ani, acesti doi semnatari ai documentului vor trebui sa stea impreuna 80 de ani. 🙂

    Privit la rece este aberant sa crezi ca toti cei care semneaza acest act vor rezista atitia ani.

    Daca este, insa, o foarte mare iubire, daca sunt compatibili, daca spiritual sunt la un nivel in care inteleg ca nu ai voie sa controlezi viata altcuiva, daca au aceleasi valori, sunt convinsa ca 80 de ani li se vor pare prea putini, si vor dori sa se intilneasca si intr-o alta viata.

  22. Odille says:

    Ohh! Mesajul 100! Ar trebui sa primesc un cintecel! 🙂

  23. Odille says:

    Cristina C, ai absoluta dreptate, povestea scrisa pe “Smart Woman” se aplica si invers, insa eu am vazut multe cupluri care functioneaza dupa modelul postat. Mi se pare foarte trist.

    Lotusull in noua ei postare descrie cu o mare si trista acuratete, momentul cind simti ruptura in suflet. Ce se petrece dupa aceea sunt numai bandaje si alifii.

  24. @CristinaC- ele spun nu până la adânci bătrâneţe

  25. CristinaC says:

    Odille, mi-a placut articolul dar cred ca si reciproca e adevarata…. Si ele ar trebui sa invete sa spuna NU.

    Apropos de melodie… am urmarit aseara, total intamplator ” Billboard music awards”… Neil Dimond a luat un premiu ce va de genul music Icon…

    S-a stricat vremea…. iar!

  26. Treburile mă ţin legat de mâini, de picioare, de cap. Făceţi-vă voi de cap! Comentaţi, cântaţi, link-uiţi, lăudaţi-mă! Tocmai îmi cresc penele…

  27. Odille says:

    Da, sunt singurica pe aici! 🙂

    @ODLM, te rog sa-mi dai voie sa postez adresa unui articol scris pe “Smart Woman”, articol interesant. Spun acest lucru pt ca am intilnit in viata reala cazuri de acest fel.

    “Nu concepeam viata fara ea. Asa a devenit obisnuita acel “NU” si atunci nici macar nu am mai cerut nimic.”

    http://smartwoman.hotnews.ro/nu-concepeam-viata-fara-ea-asa-a-devenit-obisnuita.html

  28. Odille says:

    Prima melodie rock implineste 60 de ani!

    ‘Rocket 88,’ widely considered first-ever rock song, turns 60 in obscurity

    http://ca.news.yahoo.com/rocket-88-widely-considered-first-ever-rock-song-100006090.html
    (de pe ecranul Yahoo)

    http://www.youtube.com/watch?v=Gbfnh1oVTk0

  29. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor!

    Ce este cu voi asa de tacuti intr-o zi splendida ca astazi? @ODLM pe unde esti?
    A trebuit sa ma duc pe citeva adrese de internet pt a ma convinge ca ceea ce citesc despre vremea din Bucuresti este adevarat. 🙂
    31 de grade! Vreme de mers la mare, strand, iaz mai putin in Bucuresti, de stat in gradina la umbra, de papat inghetata in cupe mari si cu motz de frisca naturala.
    Si tocmai acum am plecat din Romania!

    O zi minunata! 🙂

  30. Odille says:

    Cristina C, da, foarte cumintica, de frica! 🙂

  31. CristinaC says:

    Odille… imi pare rau ca n-ai voie deloc ciocolata… Tu niciodata n-ai facut nimic din ceea ce nu aveai voie? Asa cuminte esti?

  32. CristinaC says:

    Omule… si sotul meu taie crengi… sper sa nu vina primaria sa ne amendeze… dar a inceput sa ploua. Deci ai trimis poaia inapoi…

  33. Odille says:

    Nu as vrea sa credeti ca mie imi place zgomotul in general. Numai in particular, in Romania. Este parte din package. 🙂

  34. Odille says:

    @ODLM, Postul de radio al Prieteniei. 🙂

  35. Odille says:

    Vorbesc acum pe Skype cu un fost coleg, care este in Herastrau cu laptop-ul. Cald, frumos, numai ca am inteles ca astazi este Ziua Turciei si se serbeaza cu muzica turceasca, volum maxim.

    Acum imi dau seama ca zgomotul din Bucuresti este ca o suzeta pt mine. 🙂

  36. @CriastinaC- am uitat să-ţi spun că nu este nevoie să te scuzi că ai postat un articol lung şi nici că ai adus ploaia la noi. Eşti pardonabilă oricum.

  37. @Odille- acum sunt într-o pauză de adăpat. Este aproape torid în grădină, eu tund gardul viu ( nu de fier forjat) şi zgomotul trimmer-ului nu-l aud pentru că am muzica pe urechi. Tu pe ce post de radio cânţi? Ca să intru puţin pe ăla.

  38. Odille says:

    @ODLM, am vazut ca ai trilulit ca un “mierloi” , voios pe blogul Simonei, dar ma gindesc la “mierloii” aceia mari care au pacalit atita lume anuntind sfirsitul lumii si care acum isi inventariza donatiile.

    Sunt uimita de marea dezamagire a celor care au crezut si sperat in Sfirsitul Lumii. Cu adevarat Gradina lui Dumnezeu este mare. 🙂

    http://ca.news.yahoo.com/christian-movement-eats-last-meals-says-goodbye-preparing-092607387.html

  39. Odille says:

    Daca ar trebui sa spun un singur cuvint despre Canada, cred ca as alege “Linistea”. In mod special pt bucuresteni, venind aici am senzatia ca nu mai aud, ca traiesc invelita intr-un nor. Parca nu-mi aud nici gindurile.

    Ma intreb daca-mi lipsesc zgomotul, nevroza Bucurestiului. Imi trebuie o perioada de adaptare ca la cosmonauti. 🙂

    Sfatul meu este sa va bucurati de zgomot si de nevroza, au un farmec al lor. 🙂

    Pupici!

  40. Odille says:

    Cristina C, nu am voie nici macar acel fake de ciocolata.

    @ODLM, eu deja cint! 🙂

  41. Odille says:

    Buna Dimineata Dragii mei!

    Ma uit la Vremea din Bucuresti si ma simt nedreptatita. Am stat o luna si jumatate in Romania si cred ca numai 4 zile nu a trebuit sa port paltonasul zmeuriu. Imediat ce am plecat voi ati intrat intr-o vara splendida. Ma bucur pt voi, dar nu este drept. 🙂
    Aici, ma bucur daca vad luna la 5 dimineata. O iau ca un semn bun. Macar nu este ceata sa o tai cu cutitul. 🙂

    O Duminica minunata!

  42. CristinaC says:

    Odille eu cred ca poti incerca ciocolata in dose homeopatice… stii ” viermisorii” de ciocolata folositi la decoratii? sunt de marime homeopata…

  43. CristinaC says:

    Ce zi frumoasa afost aiz la noi…. inainte de saptaman poiosa care va incepe maine…depre uragane, furtuni , vant nici nu vreau sa aud.

    Omule noi n-am trimis ploaia acolo…

    Si da inca n-a venit sfarsitul lumii.

  44. @Odille- sălai este cusătura de mântuială care rezultă în urma însăilării.
    Eu am supravieţuit sfârşitului, dar văd că şi voi, aşa că hai să cântăm!
    Le scrisesem zânelor să mă aştepte dincolo, dar acum le aştept aici. Pe blog…

  45. Odille says:

    @ODLM, ce este “la sălai” ?

    Dragilor, dupa cum vedeti Sfirsitul Lumii nu s-a intimplat. Insa pt a nu cadea intr-o stare de apatie, am inceput sa fim bombardati cu stiri cum ca va incepe sezonul furtunilor:

    “U.S. forecasters are predicting 12 to 18 named storms this year, six to 10 hurricanes, and three to six major hurricanes — which are those packing winds of 176 kilometres per hour or more.”

    Si asta incepind de acum pina la inceput de Noiembrie. Si s-ar putea ca de data asta sa aiba dreptate.
    S-a terminat si cu planurile mele pt Florida. 🙂

    P.S. Am inteles si motivul pt care s-a anuntat acest sfirsit al lumii. S-au facut donatii de milioane de dolari.

  46. @Odille- zâne, iepuraşe, răţuşte, mimoze, you name it! Aşa am fost croit ca să scap nişte mărturisiri pe la sălai.

  47. Odille says:

    Dragilor, avem o zi splendida, soare, caldura. Am fost la o scurta plimbare pt ca mai mult de 30 de minute nu am rezistat. Pomii sunt infloriti, Nu-ma-uita bleu si roz peste tot pe alei, lalelele de toate culorile si garofitele salbatice completeaza combinatia de culori.

  48. Odille says:

    Bineinteles, in afara de alte slabiciuni deja declarate de cate tine pe blog. 🙂

  49. Odille says:

    @ODLM, cu citeva luni in urma cred ca spuneai ca te pierzi foarte tare si atunci cind apar iepurase in fata masinii tale. In special cele cu ochi albastri. 🙂
    Sa inteleg ca slabiciunea ta ar fi zinele si iepurasele? 🙂

  50. @Călina- cum adică “să vină Mrcea după zâne”? Crezi că le ţin eu la mine pe toate? Multe mi-au scăpat, ce-i drept, ca să le iau în balon, dar n-am eu zile câte zâne frumoase sunt pe glob…
    Sunt convins că ele înţeleg ceva şi se aglomerează la poartă, în weekend.

  51. @Odille- ba tocmai atunci când sunt cu zâne am nevoie de cip, pentru că mă pierd foarte tare.

  52. calina says:

    De ce nu-l rogi pe Mircea sa vina dupa zane? ar ajunge mai repede si nevatamate :), altfel daca stai si astepti sa inteleaga ele ceva, trece weekendul 🙂

  53. Odille says:

    @ODLM, somn dulce, ca al ursuletilor din clip! 🙂

  54. Odille says:

    @ODLM, cred ca atunci cind esti impreuna cu o zina nu ai nevoie de cip. Te atrage precum magnetul. 🙂

  55. Ploaia m-a băgat în casă. Era o zi superbă, cu soare mult şi deodată, dinspre Canada veni o ploaie ca să ude gazonul tuns. O binefacere…
    Tunetele mă îndeamnă la un somn de weekend, iar la fulgere, Nea Ilie îmi face poze cum dorm.

  56. Odille says:

    @ODLM,… :), ce bine ma cunosti! Chicotesc, chiar si pe un scaunel imi este teama sa ma sui. 🙂

    Orice as face, spun: Doamne fereste!

    Cind fetita mea avea in jur de 4 ani, era o nazdravana si eu tot timpul ii spuneam:
    Nu, Doamne fereste, poti sa cazi!

    Intr-o zi, m-a intrebat ceva si eu aveam asa de multe lucruri in minte, incit nu am dat atentie si i-am spus: Da, poti.
    Imediat ea mi-a raspuns:

    “Nu, nu, nu, Doamne fereste, Evelyne poate sa cada!
    Atunci mi-am dat seama ca ma intrebase daca ar fi putut sa alunece pe bara scarii de la parter pina in subsol.
    (Numele folosit nu este cel real)

  57. @Oachi- n-ai s-o prinzi pe Odille în balon cât îi hăul şi dudăul! Cred că stă mult în cumpănă dacă să se urce pe un scăunel când vede un şoricel, darămite în balon!
    Mie mi-ar place să stau un weekend în balon cu o zână şi să facem un grătar la flacăra producătoare de aer cald şi apoi să sorbim un ceai contra temerii de a se sfârşi aerul cald. Pentru mai multă siguranţă, aş zbura deasupra apei cu vestă de salvare şi papion cu cip de localizare, ca la urşi.

  58. Odille says:

    @Oachi, intotdeauna am fost foarte dura cu mine insami, ca si cum intreg universul ar fi pe umerii mei.
    A trebuit sa simt ca sunt in control, si bine stim cu totii ca orice control am crede ca avem, este, in cele din urma, ca echilibrul unui pai.
    Trec acum, prin niste momente cind as vrea sa-mi arunc grijile peste bord.
    Balon nu prea as vrea sa fiu (desi acel clip al tau este dulcel), dar o pasare mica, draguta si colorata, cred ca as dori.
    Dar sa am in preajma o pasare mare si puternica, in caz ca am nevoie de ajutor. 🙂

  59. Oachi says:

    Cristina, de ce sa-ti ceri scuze ?!? E bine sa ni se reaminteasca din cand aceste lucruri, problema e ca citind zicem “da!” , dar de maine ne intoarcem tot in tiparele stiute … Doar niste “cutremure” proprii ne determina cu-adevarat sa ne schimbam gandurile, actiunile . Altfel, traim tot asa cum stim. Practic, nu putem sa ne comportam asa cum ni se recomanda, adica perfect :).

    Odille, la un nufar pe lac seara vin tzantarii 🙂 … N-ai vrea mai bine cu un balon cu aer cald ? E atata culoare in jur …Imagineaza-ti !
    http://www.youtube.com/watch?v=zyyCcjbrWOM&feature=related
    Oachi´s last blog post ..INCA UN VIS DE NOAPTE

  60. Odille says:

    Buna Dimineata!

    Cristina C, minunat mesaj!
    Eu, insa, la ora asta din zori, as vrea sa fiu cuibarita intr-un nufar si sa ma plimb pe un lac dupa cum ma duce briza.
    Sunt asa de obosita de a ma simti tot timpul vinovata fata de mine, ca parca nu am facut destul, sau nu am facut lucrurile in mod perfect, de a-mi consulta tot timpul lista de ce am de facut in viitor, incit as vrea sa ma las in voia nufarului pt un pic. 🙂

    O zi frumoasa tuturor! 🙂

  61. CristinaC says:

    Imi cer o mie de scuze!

  62. CristinaC says:

    omule te rog sa nu te superi pe mine dar n-am stiut cum sa dau likul si m-am gandit sa “impart” cu voi articolul acesta:

    May 20, 2011

    If the World Ends Tomorrow

    The world is supposed to end tomorrow, according to predictions that have now gone around the world, as information tends to do these days. Some people believe it, others do not and others may not be so sure. It would be nice to know what time the world will end so I can be dressed and ready to go. I don’t want to see the end of the world in my pajamas.

    I can joke about this because I do not believe that the world is going to end on May 21, but as I was pondering the idea of that this evening, I began to wonder what I would do if that were indeed the case.

    Here are some questions I asked myself:
    What did my life stand for?

    Did I do things I was proud of?

    Did I recognize all of my opportunities and make the most of them?

    Do I have any regrets, things undone, words unsaid, feelings unshared or situations incomplete? Do they matter?

    If I had 24 hours to tie up all of my life’s loose ends, what would I do with that time, who would I want to spend it with and what would I want to remember about my life?

    But more importantly, if the world doesn’t end tomorrow, what will I do on the next day?

    We tend to live in the future, ignoring what is happening today, focused instead on the potential that tomorrow holds. If today isn’t a good day, tomorrow can be better, more fulfilling, more abundant, happier and the success we didn’t have today can be created at another time.

    But all of tomorrow’s potential depends on what we do in each moment. And if we don’t use the information from the results we obtain in each moment, the next moment, hour, day, week or year will yield the same results. We don’t see each moment as powerful if it doesn’t fit our definition of what powerful means to us and yet, every moment holds all of the potential and promise we need to fulfill our most cherished dreams, if we know how to use it.
    Each moment is our time to shine, an opportunity for us to live the dream life we have always wanted, whatever that looks like and there is one simple thing we can do to ensure that this happens consistently and predictably. We must learn to love, honor and respect ourselves in the same way that we want others to.

    In each moment we do our best and so does everyone else. How much time do we spend judging ourselves and others, judging our words and actions, thinking that we or they could have done better? We each do the best we can in each moment and when we can accept that, we can do something different in the next.

    While I was pondering the pending ‘end of the world’, I thought about everything that has happened in my life up until this moment and I asked myself the question,

    ‘Did I live the life I was capable of living?’ Not in the sense of was I rich, smart, or successful enough, but was I happy, fulfilled and satisfied? Did I give myself enough credit, was I forgiving, generous, kind and thoughtful enough with myself? We do those things for others and often forget to give those things to ourselves.

    We are kind to others but we need kindness too.

    We are considerate with others’ feelings but what about ours?

    We try to be nice to everyone but are we nice to ourselves?

    We celebrate others’ successes but do we take time to celebrate our own?

    We try to show others love but do we love ourselves?

    If the world exists beyond May 21, 2011, I challenge everyone to be kind to themselves, to love, value and appreciate themselves, to use the beauty, potential, power and promise of each moment to create the future you desire. You can’t hate yourself and expect the world to love you and if you hate yourself, how can you be part of creating a loving world?

    What kind of world do you want to live in? Each of us has the power to affect the world and the more we focus on the good we want in the world, we participate in its creation.

    It is all there for you, in this moment, not in the next 5 minutes, next week or next year. We are told to live in the ‘now’, the present moment and where is that? It is the moment in which we are breathing. While we think we live from day to day, we actually live from moment to moment because our life depends on our ability to breathe—if we aren’t breathing, we are not alive. Breath is the first thing we take when we are born and the last thing we do before we die. Breath is life and we breathe every moment of every day.

    So breathe deeply, fully and expansively and as you do that, fill each moment of your life with the knowledge that you are deserving, lovable, worthy and wonderful. Fill your mind with thoughts that empower and enrich your life. Send those thoughts out to the world so we can create a world that is loving, joyful and peaceful.

    Give yourself the kindness and consideration you generously give to others and it will be returned to you many times over. Do your best, because that it is all you can do and know that everyone around you does their best to.

    And live each day as though it was the only day in your life because it is.

    I will spend May 21, the ‘day the earth ends’ working in my garden, spending time with friends, doing things I love to do with people I love to be with. And if, by some slim chance, the earth does end then I’ll go happy, knowing that I lived my life the best way I could.

    And if the world doesn’t end tomorrow, I made myself some promises:

    To know that each day I do my best and that is all that I can do, and so does everyone else. Blame and judgment add nothing to our relationships or our lives, everyone always does their best and we have to be willing to accept them wherever that place is in their life.

    To remember that the only person whose happiness, joy, abundance and love I can be responsible for is mine and to live each day expanding those energies as much as possible. I then make this possible for others, but not when I play small and settle for less than I deserve.

    To dream as big as I can and to have the big thoughts that will support my dreams.

    To remember that I am a miracle in motion, that my life matters to the Universe, to humanity, to the people who know me and even to those who don’t. Each of us is important and by being all we can be, we serve the world and our purpose in the best, most powerful way.

    And to be in gratitude for the opportunity to be able to know that if the world ends tomorrow, I go with a clear heart, a smile and with gratitude for the wonderful opportunity to be here, in this place, at this time and to know that I did my best because that was all I could do.

    If the world ends tomorrow, what do you want to remember about your life? What are you proud of, what do you love about the person you have become today? Life is not about who loves you, it’s about how much you love, honor, respect and appreciate yourself. If the world ends tomorrow, you can go with a clear heart and know that you did your best today, yesterday and the day before and if there is a tomorrow, you will do your best then too.

    Thank you for being part of my life, you are a joy and a blessing on my journey.

    Many blessings,

    Jennifer Hoffman

  63. Odille says:

    Oachi si ODLM, pe mine nu ma mai surpinde nimic. Cind te invaluie norul timpitzeniei, probabil ca absurditatile ti se par normale.

    Cu ani in urma am vazut la TV o masa rotunda unde erau invitati oameni educati, citiva Chief Executive Officers a unor importante companii americane, toti fiind evanghelisti.

    Erau absolut convinsi ca in curind vor fi luati in Rai, numai ca, spuneau ei, nu stiau ce vor face cei care au picioare artificiale, dinti falsi, etc. Se intrebau daca vor pleca cu ele, sau nu. Asta era singura lor problema, restul rezolvasera. 🙂
    Eu m-am uitat, am ascultat si nu puteam sa cred ce vad si ce aud.
    Insa cred ca ei sunt fericiti.
    Nu cred ca acest lucru este posibil in Europa de Vest, la acest nivel de CEOs.

  64. Odille says:

    @ODLM, de cite ori stau in Romania mai mult decit doua saptamini, cind ma intorc ma surprind diferentele de tot felul.

    In primul rind ma uimeste linistea. Apoi pe strada, desi in Toronto este trafic, fata de Bucuresti, este ca si cum as conduce masina intr-o statiune, cind nu este sezon. 🙂

    Simt ca nu sunt pe deplin “acasa” nicaieri. Sunt in cautare. In Florenta am plins cind am plecat, pt ca mi s-a parut ca un colt semana cu Piata Universitatii. In Toronto, am plins cind am ajuns cu masina pe o straduta cu castani infloriti. Semana cu Romania. Castanii aici sunt foarte rari.
    Cind sosesc in Bucuresti sunt fericita, dar nu mai este orasul pe care l-am lasat. Caut ceea ce cunoasteam de cind eram copil, adolescenta, si ma bucur cind retraiesc o amintire.

  65. @Odille- da, am văzut şi noi la ştiri interviuri luate unor americani tâmpiţei. Culmea este că acest pastor a mai prezis în 1994 tot ceva asemănător, dar nu s-a întâmplat şi cu această ocazie, s-au mai născut câţiva cretini care să-l creadă. Mare-i grădina Domnului şi unii îi sar gardul la glumeţi.

  66. Oachi says:

    Cristina, mi-au placut noile anotimpuri de la voi 🙂 !

    Odille, nu prea imi dau seama ce simt cei care se pregatesc de sfarsitul lumii azi la 18,30, decat ca simt cum le bate vantul … pe undeva … Daca vine sfarsitul, cum cred ei, firmele alea la care lasa in grija bietele animale, cui apartin ? Robotilor ?!? Only in America …

    P.S. O lume fara ciocolata e o lume fada !
    Oachi´s last blog post ..INCA UN VIS DE NOAPTE

  67. @Odille- arborele de cafea şi arborele de cacao o să-ţi ducă lipsa. Homeopatic vorbind.
    Oooo, gogoşile româneşti au ajuns şi-n Canada? Cred că ies sub preţul pieţei din ţara noastră dat fiind faptul că energia în Canada este mai ieftină şi ea reprezintă 48,5% din cheltuielile materiale ale produsului. Mâna de lucru este ieftină dat fiind faptul că este prestată de negri, ceea ce face ca acest produs să fie foarte competitiv pe piaţa românească, după cum bine subliniam şi în dizertaţia de mai sus.
    De aceea, aş avea o propunere de business globalizat, multinaţional: când mai vii în România să aduci o valiză de gogoşi.
    Ălea politice nu sunt vandabile.

  68. Odille says:

    Pe unde sunteti cu totii? Eu am mai dormit un pic, dar voi?

    Am inceput sa descopar o alta lume, “Lumea Fara Ciocolata”. Am inceput un tratament homeopatic si nu am voie cafea si ciocolata.

    Am incercat Almond Butter, un fel de crema de migdale. Se poate minca si pe piine, eu am facut o combinatie intre aceasta crema si gogosi cumparate de la un magazin rominesc. Este bunisor! Puteti sa incercati.

    Somn usor!

  69. Odille says:

    @Oachi, gata, incep sa iau lectii de Salsa! 🙂

  70. Odille says:

    Abia acum am aflat de la CNN, ca multi americani cred ca miine va fi sfirsitul lumii, la ora 18.30. Totul se baseaza pe ceea ce sustine pastorul unei parohii.

    Conform acestei religii, cei buni vor fi luati acolo sus, iar pt cei rai li se va pregati o soarta asemanatoare cu ceea ce pregatea vrajitoare pt Hansel and Gretel. Ceva cu ceaunul! 🙂

    Probabil ca vedeti si voi la CNN (desi voi aveti un CNN pt Europa) interviuri luate americanilor si cit sunt de convinsi unii dintre ei de acest lucru.

    De ce va scriu aceste rinduri? Pt ca mi-a placut sa aflu ca sunt firme care s-au orientat rapid si au facut contracte cu cei convinsi de sfirsit, contracte prin care se obliga sa aiba grija de pisicile, cateii, pasarile, care apartin celor care vor fi luati acolo sus.
    Inteleg ca in aceasta religie animalele nu se duc nicaieri.

    Va dati seama ce simt cei care cred asa ceva.

  71. CristinaC says:

    Un weekend minunat va doresc…
    Eu ma bucur ca nu ploua… inca. Asa e Odille, ne-au promis putin soare printre picaturile de ploaie.
    La noi e “long weekend” adica e liber si luni si se numeste Victoria Day, sau May Two/Four, sau ziua regalitatii… culmea e ca in Anglia nu e long weekend!
    In acest weekend sunt deschise toate centrele de gradinarit, lumea deschide piscina… si oficial canadienii decalara ca a inceput vara…

    Apropos de vara… stiti cum se numesc anotimpurile canadiene?
    Almost winter, Winter, Stil winter, Road Repairs…

  72. oachi says:

    Odlm, imi pare rau ca nu-ti prezint o “tobleronica”, dar mi-ar place ca toti sa prindem varstele alea cat mai inaintate miscandu-ne asa ( sau pe-aproape 🙂 ) :
    http://www.youtube.com/watch?v=Y037-K_BW0Y&feature=share
    oachi´s last blog post ..SPAIN STRAIGHT INTO MY VEIN

  73. @Odille- asta poate în folclorul canadian. În folclorul românesc, când faci prostioare, te dă la ziar ca exemplu şi apari şi dezgolit/ă.

  74. Odille says:

    @ODLM, Niu..Niu..Niu! Na-na este rupta din Rai, cind bebelusul este “naughty”, cind vo’beste p’ostioa’e si cind isi arunca suzetele “supat”, asa spune folclorul nostru. 🙂

  75. Odille says:

    Un clip dragut care circula acum pe Internet, despre felul in care Canada isi protejeaza ursii.

    @Simf, cred ca te vei regasi in acest clip, in dragostea oamenilor pt animale.

    —————————-

    Bear Counting in Canada

    This is wonderful and the audio is hilarious! Enjoy.

    (The link to this is at the bottom of the page. The park is named after the Algonquin Indians.)

    This clip is great for animal lovers and young children — Momma Bear and her three very young cubs in the wild of northern Ontario , Canada . Humane wildlife experts taking a winter bear census right in the hibernation dens.

    http://www.youtube.com/watch_popup?v=vJRDpTUIrJI&vq=medium

  76. @Odille- nee-nee, nu bun na-na, doale, lău…

  77. Odille says:

    Ma intrebam ce a facut Ricci in toate zilele si noptile acelea lungi cu ploaie? @ODLM, poate ar fi bine sa-l imbraci intr-o pelerina de ploaie? Cu gluga.
    Ideea mi-a venti astazi cind am vazut catelusi plimbati de catre stapini si imbracati si incalcati dupa ultima moda pt catei. 🙂

  78. Odille says:

    @ODLM, dar bebelusul acela cu “degetelul lui mic si scump”, na-na a luat vreodata? 🙂

  79. @Odille- ” New Concepte in Marketing” are şi o urmare pe care tu, din delicateţe, n-ai postat-o. Eu, în măgăria mea o zic:

    “One thing is for sure: I’ll never buy toilet paper from them”

  80. Odille says:

    Sa nu credeti ca incerc sa fac reclama la produsele Ikea. Insa au niste puisori de perna o frumusete. Micuti si cu tot felul de desene si culori, care de care mai atragatoare. Oriunde as calatori, eu am cu mine un puisor de perna Ikea. 🙂

  81. Odille says:

    Imi pare rau ca nu pot sa postez si fotografiile care insotesc acest mesaj.
    Ideea mi se pare delicioasa. 🙂

    New Concepts in Marketing……………..

    Sense of Freshness….

    A while ago a new supermarket opened in Newton , NJ .
    It has an automatic water mister to keep the produce fresh.

    Just before it goes on, you hear the sound of distant thunder and the smell of fresh rain.

    When you pass the milk cases, you hear cows mooing and there is the scent of freshly mowed hay.

    In the meat department there is the aroma of charcoal grilled steaks with onions.

    When you approach the egg case, you hear hens clucking and cackling, and the air is filled with the pleasing aroma of bacon and eggs frying.

    The bread department features the tantalizing smell of fresh baked bread and cookies.

  82. Odille says:

    Va doresc un weekend minunat!

    Ni s-au promis si noua crimpeie de caldura de 22 de grade, printre picaturi de ploaie.

  83. Odille says:

    @ODLM, am si eu o rugaminte, daca esti asa de dragut. Cind te mai intilnesti cu melcul, intreaba-l cum este sa mearga cu casuta dupa el tot timpul? Asa mi-ar place si mie sa calatoresc, cu totul. Cred ca tot mi-ar lipsi ceva. 🙂

  84. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor!

    Oachi, foarte nostima sceneta si asa de reala! 🙂
    M-am trezit in zorii zorilor, pe la 3.30 AM si cu un glas dulce si soptit, l-am intrebat pe sotul meu: Dragul meu dormi?
    Dupa secunda aceea nu mai dormea! 🙂

  85. @Oachi- Mircea Crişan şi Sorina Dan. Ce vremuri…

  86. @Psipsina- nu mă iau direct de pisici, mă iau de cap cum sunt ele în stare să vadă un armăsar sadea. Ţânţarul se umflă în pene când este astfel confundat.

  87. @Odille- un melc mi s-a urcat pe geam şi mi-a povestit că ploaia a trecut şi prin casa lui, dar în niciun caz nu trece prin geam ca în Canada…

  88. @CristinaC- se adună orele de soare, câte un pic- câte un pic, mai 10 minute de anul trecut, mai 7 minute de la anul, uite aşa se fac cele 4,5 ore…

  89. @Lotusull- secretul este halatul alb, scurt şi fără mâneci, iar dacă-i şi decoltat, i-ai câştigat la pieptul tău. Rămâi aşa micuţă în talie. Bebeluşii intelectuali se uită mult la acest aspect, pentru că ea îl scoate în evidenţă pe el şi pe ei. Am uitat cum se numesc, doar îi visez…

  90. @Simf- îmi creşte inima când capăt astfel de feed-backs în aceeaşi măsură în care vă place vouă.

  91. Odille, CristinaC – bebeluşul a vrut de mic la medicină, dar nu s-a înfiinţat încă o secţie care să studieze numai anatomia femeii frumoase. Au băgat-o şi p’aia a bărbatului, materie pe care aş fi picat-o cu laude de fiecare dată. Nu mă pot dumiri ştiinţific cu ce gândeşte bărbatul, că parctic ştiu: cu inima şi cu ochiul.

  92. Odille says:

    Dragilor, abia va mai vad printre genele incarcate de somn.
    Cred ca voi pleca la un nani bun pt citeva ore. 🙂
    Noapte Buna!

  93. psipsina says:

    odlm, te iei de pisici? 😆
    psipsina´s last blog post ..muzică din… braşov

  94. Odille says:

    Am reusit sa ma tupilez si eu un pic pe blog, o mica pauza in belsugul atitor activitati pe care trebuie sa le indeplinesc urgent. 🙂

    Cristina C, sa stii ca si rominii erau exasperati de vremea urita, insa printre multe zile cu ploaie, aparea o zi splendida de vara, mai ales in weekend.
    Cind eram in Romania, am vorbit cu prieteni, care pornisera spre Modova si mi-au spus ca ploaia trecea prin umbrele. 🙂

  95. CristinaC says:

    Odille, aseara la stiri spunea ca in ultima saptamana a fsot soare 4.5 ore… eu nu stiu zau de unde le-au adunat si pe astea.

  96. @Odille- ai dreptate! Şi eu visez la frumoase…
    Sunt în continuare pe treabă.

  97. Odille says:

    @ODLM, eu visez tot timpul la lucruri frumoase! 🙂
    O zi buna! 🙂

  98. Nu este 4 dimineaţa. Sunt cu treabă.

  99. @Odille- nici n-ai venit bine şi visezi la Florida? Laşi un anglo-saxon să se împuşte în Toronto?

  100. Odille says:

    @ODLM, voi face lumina in povestea cu valizele. Am plecat din Toronto cu 3 valize, una fiind folosita mai mult pt cadouri. (In realitate, as fi avut nevoie de 4 valize). Pt aceasta a treia valiza am platit Can $ 50. La intoarcere am folosit valiza pt a aduce medicamente. Am rugat pe Ingerasii mei sa nu am nevoie de niciun medecament, insa in Canada pt majoritatea medicamentelor iti trebuie reteta. Cum mie nu-mi place sa depind de nimeni, le cumpar si le pastrez. Cind expira, le arunc.
    Insa la plecarea din Romania, pt o valiza in plus se platesc Euro 55, pt ca suntem europeni. 🙂

  101. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor!

    Este 4 dimineata si deja de o ora, sunt vrednica precum o albinuta.

    I-am spus “Buna Dimineata”, ploii pt a ma imprieteni cu ea, dar visez la Florida. 🙂

    Am vorbit ieri, cu un anglo-saxon, un barbat in jur de 55 de ani, foarte echilibrat, care ne-a declarat, ca daca mai ploua asa, he was going to shoot himself. Deci ploua! 🙂

  102. lotusull says:

    ODLM, abia acum a inceput sa se faca lumina in capul meu si-am inceput sa pricep de ce pruncutii mei, cei vajnici baietei isi arunca suzetele si sticlele cu lapte pe jos 🙂
    Stii cand am realizat ca au mai crescut nitel ? Da, sigur, dintisorii mici si albi, n-au mai fost doar doi, semn clar de crestere. In plus, s-au alergat pe sub patuturi si in semn de barbatie au smuls plintele de la parchet si le-au folosit pe post de sabii. Normal, a trebuit sa-i explic sefei mele cum e cand pisica nu-i acasa si incalzeste laptele, iar soriceii isi fac de cap 🙂
    Una peste alta, fotografia are ceva cam tristut. Ma refer la caine.
    lotusull´s last blog post ..Teatrul de păpuși

  103. simf says:

    buna dimineata, om bun, mi-ai luminat chipul a zi frumoasa.
    simf´s last blog post ..Trifoiul necunoscut Poze

  104. CristinaC says:

    Odille eu cred ca EA studia “relatii inter=umane” si voia sa isi incununeze studiile cu o lucrare despre ” cum unde si cand se finalizeaza relatiile virtuale= avantaje si/sau dezavantaje”

    Mi-am amintit de suzetele baietilor… le chema “nini’ si au fost teroarea mea… nu se gaseau deacat in Germania si lumea se termina daca seara nu erau in pat… nu le arunca nimeni sub pat (fiindca numai mama le ridica si nu era fun) Suzeteta a fost un episod destul le lung ( la unul 4 ani) si s-a concluzionat mai tarziu ca… prima dragoste de la suzeta ti se trage.

  105. Odille says:

    @ODLM, ai scris o dulceata de poveste despre suzete, Tobleron si un bebelus precoce care stia sa obtina ce dorea cu “degeţelul meu mic”.

    Teama imi este ca si daca ai fi avut suzetele splendide din ziua de astazi, cele in forma de margareta, sau cele care cinta, tot nu ai fi pierdut ocazia de a le arunca si a admira unduierea educatoarei tale. 🙂

    Si ce anatomie stia bebelusul! 🙂

    Dar ce studia “Ea” la Bruxelles? 🙂

  106. @Odille- ai grijă, când te scoli de cu zori să nu te împiedici de valize!
    Doar politicienii noştri au vorbe fără conţinut, fără un sâmbure de adevăr măcar… Şi ne sunt aduşi varză de către barză.

  107. @CristinaC- n-am Toblerone, da’ am fondante cu nemiluita. Vorba aia: “it takes two to Toblerone”.

  108. Odille says:

    @ODLM, noi aici am devenit asa de lenesi in civilizatia noastra incit alegem, pe cit se poate, fructe fara simburi. Cred ca sunt copii care nu au mincat vreodata struguri cu simburi. Cred ca sunt toti modificati genetic si ei nu se mai inmultesc dupa vechile legi. Cred ca pe acesti struguri ii aduce barza. 🙂

    Eu, spre exemplu, nu maninc peste, de teama oaselor, dar si pt ca nu sunt pesti din ciocolata. 🙂

  109. Odille says:

    Cristina C, am fost incurajata 🙂 sa-mi deschid valizele, am facut cumparaturi si acum am fost rasplatita cu o pauza in care sa va intilnesc. La sosire, am lasat valizele nedesfacute in mijlocul casei si am fost tzup, pe Internet. Am vazut niste priviri usor nerabdatoare 🙂

    De obicei cad de somn pe la 19 – 19.30 si apoi la 1 noaptea ma trezesc si trilulesc si sunt vrednica precum Alba ca Zapada. Timp de 5 – 6 zile.
    De data asta, insa, voi incerca sa fiu Alba ca Zapada pina pe la ora 22.00. Poate sar fusul de data asta. 🙂

  110. Odille says:

    Dragilor, ce scumpi sunteti! 🙂

    Cel mai greu imi este sa ma obisnuiesc cu ideea ca sunt la asa de mare distanta. De fapt nu m-am obisnuit niciodata, accept ca sunt asa de departe.
    Voi, insa, mi-ati indulcit sosirea in Canada.
    Multumesc mult dragii mei, Lotusull, Oachi, Cristina C, ODLM.
    🙂

  111. CristinaC says:

    Omule, cu Toblerone nu astepti pe nimeni?

  112. CristinaC says:

    Omule, pana vin eu pepenii nu mai sunt in oferta… sunt de prin Chile, Columbia cred. Nici eu n-am inteles dar sa stii ca aici doar din acestia se vand ca sa nu iti mai spun ca strugurii sunt tot fara samburi, acestia au fost in oferta saptamanile trecute cam $1.7/kg in loc de $5.
    Singura posibilitate ar fi sa vii sa vezi si-apoi sa crezi.

    OAre cum se va acomoda Odille la fusul orar dupa atat vreme de decalj? Eu cred ca doarme deja.

  113. @CristinaC- sunt în momentul Delta. Tocmai mă vărs în mare. O aştept pe Odille cu pozele, pe Oachi cu dulceaţa de cireşe amare şi pe tine cu pepeni fără sâmburi, care nu înţeleg cum se înmulţesc, doar dacă fac copii ca marţienii: din priviri.

  114. @Oachi- mistreţul o căuta disperat, dacă n-o mai căuta-o şi azi..

  115. @Odille- bine ai sosit la ei!

  116. @Oachi- Odille nu are nevoie de mâncare în frigider. A plecat cu o valiză de joffre şi amandine de aici.

  117. CristinaC says:

    Bine ai venit Odille. Banuiesc ca totul a mers ca pe “aripi”.
    Sa iti spun care sunt ofertele saptamani? Pepenii verzi fara samburi… $2.97 la reteaua loblaws…

  118. Oachi says:

    Hei, Odille, asa repede ati ajuns ? Bravo !
    Acuma fugiti sa umpleti frigiderul ?

  119. Oachi says:

    Hm, as zice ca tobleronica din aeroportul gol te-a “citit” dinainte ce cunoscator fin al ciocolatei , fondantelor, dulciurilor in general esti si si-a evaluat rapid alternativele :)… Ce sa faca c-un mistret , care cred ca n-avea nici colti de argint , cand avea asa un bebelus dezghetat?!?
    Este stiut ca niste lacrimi scapate artistic si profund interior rascolesc orice baietel oricat de dezghetat ar fi el si cu initiativa la purtator … Sau mai ales …
    Oricum, noi fetitele nu exageram niciodata, doar pisicile, da !

  120. Odille says:

    Dragilor, am sosit de 15 minute. Fugim la cumparaturi.
    @ODLM, scuze, nu am avut timp sa citesc postare noua, dar promit ca o voi face foarte curind.

    O seara frumoasa!

  121. CristinaC says:

    Omule esti delicios… ca Toblerone ce-i drept.
    Imi place cum scrii tot ce iti trece prin minte la un moment dat delta t.
    Poate ecoti o carte ” aventuile unui baiat cuminte la cresa” O cumpar in mai multe exemplare. Promit!
    Ma gandeam , acum dupa ce am citit si indelung am zambit, sa ma apuc si eu sa bat campii cu gratie… o sa incerc in particular ca asa in public nu prea am curaj, sau cum ar spune nepotica mea ” I’m a little shy at teh beginning”

    Multumesc pentru zambet!

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: