search
top


Protector & Gamble

În apă? Cu plăcere.

Azi m-au trimis institutoarele la bancă. Eram înciudat pentru că ajuns în faţa counterului, fiind scund şi nătâng, nu reuşesc s-o văd pe cea care-mi cere explicaţii şi amănunte despre cont. Sunt ca o maşinărie care aude şi răspunde automat cu detalii dintr-o lecţie pe care am învăţat-o la creşă. L-am luat şi pe Salam Câinele Minune cu mine pentru că urma să scot o tolbă de bani peşin şi ăsta rupe când îi spun că am cash la mine. De fapt, îl înţeleg. Şi eu sparg teancuri de cash când intru în magazinele de şurubele.

Am trântit poarta creşei, semn clar de răzvrătire că azi, în loc să mă joc sub nuc, un blam hai-hui pe la bancă şi nu întrezăream nicio distracţie sau vreun giumbuşluc cu care le exasperasem pe educatoare. Am ajuns la primul semafor şi cu gândul la elefănţelul meu, aşteptam culoarea verde, aşa cum învăţasem la lecţiile despre culori predate de un nene poliţist. Nenea, după lecţii, se ducea în spălătorie şi împreună cu educatoarea de la dormitorul 2, se dezbrăcau de haine, le băgau în maşina de spălat şi atârnau o treanţă de clanţa uşii ca să nu mai văd eu nimic! Cu mintea mea neprihănită îmi imaginez că o certa tare rău pentru că prea ţipa a deznădejde. Trecuse vreodată pe roşu şi poliţiştii nu uită. Precis!

Am simţit o mână caldă, catifelată, cu degete lungi şi manichiură roşu corai, care mă cuprinde Protector and Gamble pe după umeri:

– Tu unde te grăbeşti aşa de dimineaţă, copil buflei, bucălat şi cârlionţat? Lasă degeţelele alea mici şi scumpe  şi nu le mai freca atât a nedumerire! Pot să te ajut să treci strada?

M-am uitat în sus, atingerea mi-era familiară, vocea caldă, cunoscută. Era studenta de la Drept, mă! Avea o rochiţă albă, chic, fără mâneci, cu o cordeluşă neagră pe talie şi un baticuţ la gât cu bordură neagă şi desen imitaţie piele leopard alb cu negru. Acum distingeam mai bine câţiva pistrui răzleţi pe pielea ei albă ca rochia. Soarele bătea un pic pieziş, dar scotea în evidenţă pistruii pe care ea încercase toată viaţa să-i pitească. Pentru mine, erau numa’ buni de pupat unu’ câte unu’ şi apoi  în combinaţie de n luaţi cu ea cu tot…

Salam se tot agita de bucurie pe lângă studentă, dar şi pe lângă un cărucior sport în care se afla o minune de fetiţă.

– Nu ştiam că ai deja un copil, i-am zis.

– Aaa, nu-i al meu. Este al unor prieteni. M-au rugat să o plimb şi să am grijă de ea, puţin.. Mi-e tare dragă şi a împlinit un an alaltăieri, fix de 1 iunie.

Am trecut strada în admiraţia şoferilor de taxi care boxau scurt în claxon. Salam nu cred că atrăgea atenţia, copila era pitită în cărucior, deci nu, iar eu eram prea banal pentru nişte şoferi de taxi arşi de soare numai pe braţul care stătea afară pe geam. Acum, ajuns la creşă, suit în scăunelul meu înalt de mâncat, cu tăblie pentru elefănţel şi avioane, mă gândeam în timp ce educatoarea îndopa la mine cu mere rase şi eu biscuiam filozofic: “oare pentru cine claxonau mârlanii de taximetrişti?”

Banca era colea, nu mai aveam mult. Studenta cu pistrui la Drept mă însoţea nu pentru că eram mic şi prost şi săream calul cu binecunoscutul meu elefănţel, ci pentru că eram ghiduş şi nu mai încetam a o alinta pe copila aia mică din landău. A sunat un telefon. Salam nu avea, nici copila, eu aveam un telefon de jucărie la care, dacă apăsai pe diez, ţâşnea apă caldă, iar pe celelalte taste cânta Marseilleza, aia cu “hai în stradă copiii patriei…”. Singura care putea deţine un telefon era studenta care avea şi-un ringtone cu “nu răspunde, nu răspunde! dacă-i cineva…” Ca ăsta:   Nu_Raspunde_Mo Pentru a-l asculta, trebuie să aveţi instalat Quick Time, free de pe Google.

Erau părinţii copilei care vroiau să vină să o preia de la studentă, dar şi din braţele mele. După un sfert de oră apare o maşină, (parcă argintie) şi se deschide o uşă din care coboară o mămică cochetă. Studenta ridică cu o dexteritate uimitoare copila şi o aşează frumos în scăunelul de pe bancheta din spate, apoi ia căruciorul, îl pliază şi cu aceeaşi dexteritate, îl potriveşte în portbagaj. Eu mă aşezasem perplex pe bordura proaspăt pusă de edili şi-i admiram manevrele repezi şi precise. Maşina a plecat, iar aia mică se întorsese şi prin lunetă ne făcea cu mânuţele “buy, buy”, deşi nu aveam de cumpărat nimic, dar atâta engleză ştia ea…

Studenta a rămas cu mine şi-mi explica natura dexterităţii ei de manevrabilitate a copiilor:

– Merg la sală imediat după cursuri şi lucrez intens tot abdomenul, trag de metatarsiene şi metacarpiene până se amestecă, după care, trec la trenul superior şi-l muncesc de-i sar pectoralii.

Eu nu înţelegeam nimică din toată geografia ei corporală şi doar dădeam din cap ca un impiegat în haltă. “Până la Motru mai aveţi doişpe kilometri” aş fi răspuns dacă m-ar fi întrebat vreun călător… Tot ce vedeam, erau mâinile acelea fine, cu degete lungi şi terminate cu ojă roşie, care-mi indicau porţiunile corporale ce trebuiau lucrate sistematic (deşi le vedeam bine şi eu pentru că d’aia sunt băieţel), dar azi nu se ducea la sală pentru că era tare obosită.

Am intrat în bancă şi m-a luat în braţe pentru a putea ajunge la tejgheaua din spatele căreia auzeam eu când veneam singur, vocea care-mi poruncea să spun contul şi parola. Totdeauna am ţipat aceste date, dar se vede treaba că avusesem noroc numai de oameni cumsecade, care nu au profitat umblând prin conturile creşei pe când noi dormeam liniştiţi şi visând la pisicuţe şatene, foste blonde, foste brunete, foste roz… De data asta, le-am spus şoptit la urechea studentei care le-a transmis wireless celei din spatele tejghelei. Am fost direcţionaţi către casierie de unde am ridicat o tolbă. Efortul îmi dăduse o paloare în obraji şi studenta a cotroboit prin gentuţa mea de tablă şi a găsit biberonul cu lapte, în care educatoarea mai scăpa şi o cinzeacă de coniac de pufoaică. L-am dus repede la gură, mânuţele fiindu-mi fleşcăite, am rugat-o pe studentă să mi-l ţină şi am adormit abandonat în braţele ei. Eram singurul din toată creşa care mă întremam miraculos cu un asemenea amestec de lapte, coniac, mâini frumoase, braţe grijulii…

Oh Doamne, ce amintiri frumoase am de la creşă…

 

 

66 Responsesto “Protector & Gamble”

  1. Dana says:

    sara buna

    🙂 si multe alte emoticoane de ris…
    excelent text…ma intreb cum “suna” amintirile de la liceu..ups?!

    cum e la Bucuresti…vremea…gradina ta….vecinii…e armonie?

    azi am primit 29° de la Mamaia..cu astea de la Viena (32°)….fac 61°:) nu-mi trimite si mie nimeni o tzira de racoare.

  2. Odille says:

    @ODLM, cred ca baietelul nazdravan si atit de sensibil la frumusetea feminina a crescut intr-un domn sugubatz, care iubeste si admira femeia. 🙂

    Si eu am “umlam hai-hui” dis-de-dimineata prin oras. 🙂 Asa de nerabdatoare eram incit am ajuns la magazin cu jumatate de ora inainte de ora deschiderii.
    Am probat citeva rochite albe delicioase, “Calvin Klein”, insa imi erau prea mari. Dar nu m-am dat batuta. 🙂
    Mi-am luat masinuta, si pe ploaie, furtuna, fulgere, m-am dus la un alt magazin. Si ghinion, nici acolo nu aveau masura mea. Insa am cumparat o frumusete de rochita , bleu, ca un cer de vara.

  3. Odille says:

    Intreaga dimineata cit am condus masina, aceeasi stire s-a repetat, la fiecare citeva minute. Eram amenintati si atentionati, ca stratul de Ozon s-a micsorat si mai mult, si ca urmare oricind vom fi afara, va trebui sa fim complet acoperiti si sa purtam ochelari de soare si palarie.
    Trebuie sa va spun ca noi nu am avut soare pina acum citeva zile, iar astazi a plouat si furtunit, incit era intuneric, asa ca pe inserat. Nici vorba de ultraviolete. Poate, ultra cenusiu!

  4. @Dana- n-o cunosc pe Sara, dar dacă zici tu că-i bună, te cred.
    Aaa, am multe amintiri din liceu, dar parcă la creşa am fost mai obrăznicuţ.
    La Bucureşti, toată vremea vecinii sunt în grădina mea la un mic şi două beri.
    Nu te-ai săturat de răcoare?

  5. @Odille- băieţelul năzdrăvan are aceeaşi minte şi dacă ar auzi mama că eu fac numai nebunii când sunt singur, mi-ar zice că “mamă, ţie nu ţi-a venit mintea încă?”
    Este trist să alergi după rochiţe şi să nu găseşti size pe măsură, aşa cum nici eu, câteodată, nu găsesc şurubele numărul 2. Atunci, umblu hai-hui prin magazine şi înciudat, în cele din urmă, îmi mai iau un Ferarri. Să fie acolo…

  6. arcadia says:

    Dacă te cunoştea Garcia Marquez azi am fi citit Dragostea în vremea creşei =))
    arcadia´s last blog post ..Am întâlnit şi părinţi depăşiţi

  7. @Arcadia- Garcia chiar m-a întrebat dacă am auzit de el şi mi-a cerut o poză cu mine la creşă pe blană, pe burtă

  8. Odille says:

    @ODLM, sunt convinsa ca mama ta stie ca faci mici nebunii si se bucura pt tine. 🙂

    @ODLM, care Garcia Marquez? 🙂 Eu am auzit numai de @ODLM! 🙂 🙂

  9. Dana says:

    buna dimineata

    hahahahahahahaha…sara buna means in termeni academici buna seara..e voie sa folosim graiuri ardelenesti???:)
    oricum sara e buna la suflet…bineinteles ca la asta te referi, nu?
    imi place racoarea…asa la 25°…fara zapuseala.

    o zi faina!!!

  10. @Odille- Garcia scrie doar cărţi. N-are blog…

  11. @Dana- dacă mi-ai recomandat-o pe Sara, eu întâi mă uit la ea şi apoi la sufletul ei. Aşa suntem croiţi noi, deşi sufletul este cel ce rămâne în cele din urmă.
    Suntem bătuţi în cap…

  12. psipsina says:

    da,da… ce amintiri frumoase ai de la creşă. 😆 încă de pe-atunci aveai wireless la studente.
    psipsina´s last blog post ..duzina de cuvinte- a whiter shade of pale

  13. @Psipsina- până să trec pe wireless am tras de fire de am căpiat. Studenta s-a uitat ceva timp la mine, după care nu mi-a mai răspuns de la capătul celălalt al firului. Suna mereu ocupat…
    Şi acum îmi ţiuie în urechi tonul ăla.

  14. Dana says:

    odlm…eu zic sa ramii la pisi…fructul interzis 🙂 🙂

    o zi insorita si nu asa stresanta ca a mea!!(emoticon sunshine)

  15. @Dana- la noi e soare mult şi am stat în el fără coperiş pe cap aşa că o să te ascult şi o să rămân la fructul însorit şi o să scot stresul din pisi.

  16. Odille says:

    In sfirsit a venit si la noi vara. Avem o zi superba si am primit si cartofi prajiti de la “Wendy”. 🙂

    @ODLM, stiu eu, stiu eu, de ce suna telefonul ocupat! 🙂

    Studenta a observat privirile sagalnice aruncate si altor studente. Ea ar fi dorit sa fie “Studenta”, spre exemplu: “Studenta Amanda”, sau “Studenta Victoria”, iar nu oricare studenta din categoria “Studente”. Ca urmare si-a ocupat telefonul cu suparare. 🙂

  17. Odille says:

    Cristina C, cred ca nu ai Internet nici astazi. Mi s-a intimplat si mie cu citiva ani in urma sa nu am legatura la Internet timp de 2 zile. Atit am fost de frustrata incit am telefonat companiei (Rogers) si am cerut credit pt 2 zile.
    Spre surprinderea mea factura urmatoare includea acel credit. 🙂

  18. Odille says:

    @ODLM,

    “@Odille- Garcia scrie doar cărţi. N-are blog”.

    Poate as intelege ca cineva sa nu aiba blog, dar nu se poate sa nu aiba o afiliere la un blog, un membership!
    Fara asa ceva nu te cunoaste nimeni! 🙂

  19. Odille says:

    @ODLM, am trei mesaje care asteapta moderare. Am scris, din greseala, o adresa de e-mail din care lipseste o litera. Scuze!

  20. @Odille- din cauza greşelii ţi s-a schimbat şi poza. Parcă nu mai eşti aşa prăzulie. Eşti indigo

  21. Odille says:

    @ODLM, ce mult imi place culoarea indigo!
    Pacat, insa, am revenit la prazuliu.
    Multumesc pt scoaterea din cosulet a comentariilor mele. 🙂

  22. Dana says:

    odlm….nu mai pot de ris…
    no, propozitia asta cum o sucesti?

    noapte buna!!!!!

  23. @Dana- no, p’asta n-o mai pot suci. E prea scurtă şi apoi, nici tu nu mai poţi de râs şi toţi am vrea o noapte măcar. Bună…

  24. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor!

    @ODLM, s-ar putea ca tu sa fi vazut acest spectacol la TV, pt mine este ceva nou, Toto Cotugno acompaniat de corul Armatei Ruse.
    Numai cind aud cuvintele “Armata Rusa” simt un fior rece, insa combinatia mi se pare ciudata, dar placuta. 🙂

    Toto Cutugno – L’italiano (Russia)

    http://www.youtube.com/watch?v=fUDQO-8Gj2s

  25. Odille says:

    Seara, stapinii isi plimba cateii. Am vazut un poodle alb, frumos ca o papusa, si se numea “Brandy”. M-am gindit ca i-ar sta bine si lui Ricci cu un nume: Ricci – Brandy. 🙂

    O dimineata frumoasa! 🙂

  26. CristinaC says:

    Buna dimineata!
    Am inviat si eu si intenetul si telefonul… sper sa nu fie temporar cum a fost telefonul in fiecare zi saptamana trecuta… caci intenetul murise de tot…
    LA inceput m-am gandit ca o fi o pedeapsa pentru ca hotarasem sa mai stau putin acasa…

    Bine v-am gasit!

  27. CristinaC says:

    Omule… cred ca ai dreptate sa nu ma duc in 13 la servici. Vin la cresa asta a ta ca e mult mai mult fun!

  28. Odille says:

    Cristina C, bine ai revenit! Noi te asteptam cu drag.
    🙂

    Despre cresa lui ODLM, nu prea stiu ce sa spun. Parca era o cresa numai pt baietei. S-ar putea ca noi sa ne fi aruncat suzetutele si nimeni sa nu ni le mai fi dat inapoi si am fi ramas bosumflate in patuturi. 🙂

    Eu am fost norocoasa cind eram bebelusa. Parintii mei fiind tineri, mama mea era inca studenta, m-au dus la bunici, unde mai erau doua surori, studente si ele si un frate. Fetele fiind frumusele erau foarte curtate si curtezanii dorind sa le intre in gratii, nici nu apucam eu sa arunc bine suzetuta, ca ei mi-o si recuperau. Era concurs! 🙂
    Deci, nicio clipa fara suzeta! 🙂

    De fapt stateam mai mult in brate decit in patut. 🙂

  29. Oachi says:

    Bine v-am regasit si eu, sanatosi si voiosi 🙂 !
    Odlm, eu inteleg acuma ca te-au coplesit amintirile cresei, dar inca astept sa aflu : ce s-a intamplat cu cashu’ ( marturisiri complete, de la destinatia initiala pana la finala, daca se poate …), care a fost comisionu’ studentei pentru intermediere si … zau asa, ai adormit in banca 🙂 , cu o fata frumoasa alaturi ???
    Astept next episode ….
    Oachi´s last blog post ..SUNT UN ORB

  30. @Oachi- bine ai venit. Ai fost în delegaţie în provincie?
    Oachi, am adormit şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu peşinu’. Era atât de bine la pept, că mă durea în cot de cash. Cred că trebe să mă scol şi s-o întreb. E colea, lângă bancă…

  31. @CristinaC- în sfârşit, ai net şi telefon! Am pus de-o pizza cu maioneză.

  32. CristinaC says:

    Omule… pizza cu maioneza? Explica-te te rog…
    Eu fug sa fac clatite la dorinta Stefaniei!

  33. Alina Grozea says:

    ODLM, eu zic sa-i dai clasa lu nenea Marquez, si sa ai si carti, si blog! Ma oftic rau, si stii de ce?
    1. pentru ca Mihaela Radulescu deja poate, cu doua caramizi de macula…, ma rog, cu doua “opere literare”, sa se inscrie in Uniunea Scriitorilor.
    2. pentru ca tu, si mai am eu cativa musterii care ma enerveaza, lasati tonele de talent nepublicate.
    M-am saturat sa vad carti publicate de nescriitori si scriitori care nu publica.
    Life it’s a bitch! 🙂
    Alina Grozea´s last blog post ..Fason- frumuseţe- fericire

  34. Alina Grozea says:

    “si mai am eu” am vrut sa scriu mai sus… mi-e foame. 🙂
    Alina Grozea´s last blog post ..Fason- frumuseţe- fericire

  35. lotusull says:

    Alina, da ce ai cu Mihaela Radulescu ? 🙂 🙂
    I-am citit una din carti, am uitat cum se cheama, dar serios, nu e rea.
    🙂
    lotusull´s last blog post ..Cuțu- uite- am chiloței noi !

  36. Dana says:

    Alina..pe mine-unamuna:)-ma roade individia…nu, corectati am scris intentionat asa…
    ma roade, domne´…mr scrie doua “mari opere”…si daca mai ia si nobel-ul..o sa am multe crepaturi de ciuda:):)

    lotusull..esti totala…imi plac cartile fara titlu:):)

  37. lotusull says:

    Dana, titlul ca titlul, dar chestia e ca nici continutul nu prea mi-l amintesc 🙂
    lotusull´s last blog post ..Cuțu- uite- am chiloței noi !

  38. Odille says:

    Nu stiu daca “Uniunea Scriitorilor” percepe niste sume anuale de la membri. S-ar putea sa aiba si nevoie de fonduri noi? 🙂

  39. Alina Grozea says:

    Lotusule, nu ma provoca… 🙂
    Pe scurt, multi scriem frumos, dar putini scriu bine. Si numai aia care scriu bine ar trebui sa publice carti. 🙂
    Alina Grozea´s last blog post ..Fason- frumuseţe- fericire

  40. lotusull says:

    Alina, cam din pacate, aia care scriu vorbe ce si raman agatate de suflet, nu publica carti. Din varii motive. Anonimat, lipsa de resurse, etc.
    In rest, binele cred ca are o definitie tare personala.
    Daca iti spun ce carti nu mi-au placut, dar sunt bine cotate, arunci cu rosii dupa mine 🙂
    lotusull´s last blog post ..Cuțu- uite- am chiloței noi !

  41. lotusull says:

    Hai ca merg la risc, si-ti zic 😛
    Deci, nu mi-au placut :

    – “Despre seductie”, Liiceanu.
    – “De ce iubim femeile”, Cartarescu. Desi mi-e simpatic Cartarescu, cartea asta nu mi-a trezit nici o revelatie.
    – De la Coehlo, mi-a placut doar “Veronica se hotareste sa moara”. Dupa, m-am pierdut pe drum.

    Si ca sa nu creez dezechilibre, dau un vot de incredere pentru Dan Lungu ( “Sunt o baba comunista” chiar merita citita ). Sunt sigura ca o sa mai auzim de el.

    Despre ce consider eu a fi bun, nu mai zic nimicuta, ca am gusturi atipice 🙂
    lotusull´s last blog post ..Cuțu- uite- am chiloței noi !

  42. Odille says:

    Alina si Lotusull, am si eu o lista a mea de carti care nu mi-au placut si care sunt considerate Top.

    Prima pe lista este “Ma numesc Rosu”, autor Orhan Pamuk, Premiul Nobel pt Literatura 2006.

    Nu numai ca nu mi-a placut, dar recunosc ca nu am putut citi mai mult de 100 de pagini.

    Este mare pacat ca oameni cu adevarat talentati, nu publica. Mie imi este dor de acele carti nescrise.

  43. @Alina- îţi mulţumesc pentru aprecieri, însă eu nu am aşa picioare lungi ca ale Răduleascăi.

  44. @Odille- Uniunea Scriitorilor percepe nişte procente din vânzările de carte ale membrilor săi.

  45. @Alinuş- da’ ce-ar fi să te citim noi dintr-o carte cu cotor?!

  46. @Lotus- În “De ce iubim femeile” se aruncă cu inimioare roşii. Nu tomatele sunt cele pe care le meriţi tu! Poate doar culoarea lor…

  47. @Odille- “Mă numesc ODLM” şi mi-ai plăcut cu acestă scurtă recenzie la o carte de autor de Nobel.

  48. lotusull says:

    ODLM, apoi zi si tu, chiar crezi ca de aia iubesc barbatii femeile ? Hm, cuget inca la subiectul asta.
    Si da, parul mi-e de culoarea inimiorelor rosii 🙂
    Odille draga, nici mie nu mi-a placut ” Ma numesc rosu ” . Da’ mi-a fost rusine sa scriu 🙂
    lotusull´s last blog post ..Cuțu- uite- am chiloței noi !

  49. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor,

    Cind sunt stresata, rasfoiesc “La Medeleni” si pt citeva momente intru in atmosfera rindurilor lui Ionel Teodoreanua si uit realitatea.

    Stiu ca ati citit si voi, si poate de citeva ori, dar voi posta un pasaj care m-a impresionat prin incercarea de a capta misterul si complexitatea sufletului.

    Ma intreb daca as dori sa avem cu totii posibilitatea de a ne uita la o harta exacta a sufletelor, asa ca in Yahoo Maps, 🙂 cu etichete si procentaje pt fiecare alt suflet, sau obiect, sau as alege ca fiecare suflet sa ramina un secret, o intrebare?

    Pasaj din “La Medeleni”:

    “Sufletul nu e ca o casa cu multe incaperi, fie chiar nenumarat de multe. Sufletul e ca un mal la care poposesc corabii. Aceste corabii, fiecare din ele aducind altceva – unele rodii si curmale, altele molime, altele cintece, altele sicrie – sunt pribegile incaperi ale acelei case vast inexistente care se numeste suflet. Unele se ineaca si dispar – desi “sint” pe fund – altele, razletite, apar o data numai, in fum de ceata si geamat de sirene. Si mereu e altceva. Alte suflete, dar ceea ce e ingrozitor e ca toate insufletesc acelasi trup.
    Adina, mama, Monica, Olguta… parca nu intrau in acelasi suflet, ci fiecare intr-alt suflet, continut in el”.

  50. Odille says:

    Lotusull, eu am recomandat amicilor sa citeasca 100 de pagini din carte, insa sa imprumute cartea de la biblioteca.

    Mie imi sunt foarte dragi cartile, insa doua carti mi-a parut rau ca le-am cumparat, “Ma numesc Rosu” si autobiografia sotiei fostului Rege Mihai (scrisa cu ajutorul ginerelui). 🙂

  51. Odille says:

    @ODLM, nu stiu daca ai citit ultima postare a Indiscretei, cea din 5 Iunie? Este foarte frumos si intelept scrisa.
    Te rog sa nu te superi daca postez adresa.

    http://indiscreta.wordpress.com

  52. Odille says:

    @ODLM, vad ca ai un vizitator de pe Coasta de Azur. Acolo mi-as dori sa traiesc intr-o alta viata. 🙂 As fi si aproape de Romania. 🙂

  53. @Odille- păi cam sunt câteva care scriu frumos şi înţelept, dar dacă le-aş numi numai pe cele care nu-mi plac, s-ar putea ca vreodată să citescă şi să-mi arunce cu tomate inimă de bou.
    Indiscreta întotdeauna a fost de reclamă.

  54. @Odille- ce-i cu autobiografia reginei? Ce nu ţi-a plăcut?

  55. @Odille- da, de pe Coasta de Azur este Mihaela Rădulescu. A auzit că se vorbeşte despre picioarele ei: unu’ pe Coastă şi unu’ la Bucureşti…

  56. lotusull says:

    Odille, am citit si eu la Indiscreta. E dureros de adevarat ce spune ea.
    ” Nici pe noi nu ne mai intreaba nimeni ce mai visam, ce mai iubim “… si uite asa, ” am devenit nuci “…
    lotusull´s last blog post ..Cuțu- uite- am chiloței noi !

  57. Odille says:

    @ODLM,
    “@Odille- ce-i cu autobiografia reginei? Ce nu ţi-a plăcut?”

    @ODLM, sa inteleg ca ai citit-o?

    Imaginea pe care mi-a transmis-o cartea a fost aceea a unei familii care era tot timpul cu bagajele facute pt a pleca acolo unde erau invitati si unde erau tinuti casa/masa, uneori si citeva luni.
    Calatoreau intreaga familie.

    Au fost si in America, invitati de citeva familii bogate (au stat citeva luni), au stat pe un Yacht care apartineau unei rude indepartate din familia regala engleza.
    Intreaga carte este o lista a pomenilor primite.

    Nu-mi aduc aminte sa fi citit o fraza care sa spuna ca sotia fostului rege, si-a suflecat minecile si si-a cautat un job. 🙂
    Imi pare rau, poate sunt prea dura, dar mi-a lasat un gust foarte amar.
    Probabil si pt ca ma asteptam la cu totul altceva.
    Scuze, nu vreau sa supar pe nimeni, dar asta a fost impresia mea.
    Am vazut la Tv un interviu luat de Eugenia Voda. Sotia lui Mihai a fost intrebata de ce, daca au dus-o asa de greu, au avut atitia copii. Raspunsul m-a surprins:

    – Daca asa a vrut Dumnezeu!

  58. Odille says:

    Lotusull, Indiscreta a redat asa de bine durerosul adevar, asa cum bine spui tu, incit parca ar fi fotografiat fiecare sceneta.

  59. Odille says:

    M-am cam ambalat! 🙂
    As vrea sa mai spun ca acea carte nu are niciun stil, este chiar ca un pomelnic. 🙂

    Acum, fuguta, sa ma incarc cu energie pozitiva! 🙂 🙂

  60. Oachi says:

    Dragele mele, sa va servesc bancul de vineri :
    “Cel mai mult femeile iubesc barbatii care fac totul posibil ! Acestia sunt cei ilustrati pe bancnote !” 🙂 🙂
    Oachi´s last blog post ..SUNT UN ORB

  61. @Odille- nu, n-am citit autobiografia reginei, dar din descrierea ta şi eu simt la fel. Vezi cât ne înţelegem?
    Totuşi, poate că dacă am avea un rege am fi priviţi altfel… Nu mai ştiu nici eu ce să mai inventez ca să ne ridicăm în ochii străinilor.

  62. CristinaC says:

    Va urez un weekend minunat… la noi se intuneca de furtuna… ca tot e weekend, nu?

    Oachi mi-a palcut! I l-am spus sotului…

  63. Alina Grozea says:

    Eu din “Ma numesc Rosu” n-am reusit sa citesc decat vreo 30 de pagini”… 🙂
    Nu mi s-a parut prost scrisa, doar ca nu m-a prins pe mine.
    Liiceanu n-am citit.
    Cartarescu nu ma da pe spate, in cartile lui elitiste e prea alambicat, iar in astea comerciale e prea..comercial! 🙂
    Coelho – cah! Mult PR, stil mediocru, literatura pentru coafeze.

    Pe care-i consider eu buni? G.G.Marquez – cel mai bun scriitor al tuturor timpurilor, din punctul meu de vedere.
    Pascal Bruckner – fabulos. O scriitura impecabila, stie sa imblanzeasca literar orice subiect, scrie atat de bine ca pana si grotescul lui e de o estetica desavarsita.
    Salman Rushdie – luxuriant, sofisticat, un Marquez in varianta indiana.
    Dintre romani, preferatul meu e Radu Tudoran.
    Eu, carte, ODLM? Nu consider ca am stofa de scriitor si nu am rabdare sa scriu nu roman, cum mi-as dori. Nu scriu rau, pentru un jurnalist sau un blogger, dar nu cred ca am acea sclipire care m-ar face sa indraznesc sa ma var intre 2 coperte si sa ma asez pe raft de librarie alaturi de cei insirati de mine mai sus.
    Alina Grozea´s last blog post ..Fason- frumuseţe- fericire

  64. Odille says:

    “Casa de lut” a lui Pearl Buck, pe care am citit-o cind eram adolescenta, m-a impresionat asa de mult incit si acum ii gasesc aplicatii in viata de zi cu zi. 🙂

    Subiectul este viata taranilor in China, saracie, lupta pt existenta. Pagini si pagini intregi despre munca lor si despre supravietuirea de la o recolta amarita la alta.

    Insa… a venit un an cind recolta de orez a fost foarte bogata. Chinezul proprietar a fost asa de fericit incit a hotarit sa plece de acasa. Cartea s-a sfirsit cu imaginea chimonoului lui, fluturind in departare. 🙂 🙂
    Cartea nu era menita sa fie umoristica, era mai mult documentara, insa mie mi s-a parut de un umor negru amar.

    De multe ori vad oameni care au impresia ca au cea mai mare “recolta de orez” posibila si in loc sa se bucure frumos, innebunesc, isi imbraca chimonoul si incep o alta viata. 🙂

  65. Odille says:

    @ODLM, noua ne trebuie un nebun, care sa iubeasca Romania, si care sa duca tara la mal. Pt ca numai un nebun ar avea curajul sa intre in cusca hienelor, hiene care populeaza viata politica romineasca.

  66. Odille says:

    @ODLM,

    “@Odille- nu, n-am citit autobiografia reginei, dar din descrierea ta şi eu simt la fel. Vezi cât ne înţelegem?”

    Si in cazul in care am avea opinii opuse, nu vad de ce nu ne-am intelege? 🙂

    Eu respect dreptul la opinie al celorlati si ascult argumentele. Uneori invat lucruri noi si interesante si imi schimb opinia, alteori incerc sa-mi prezint argumentele mele si sa conving, insa daca opiniile noastre nu se intilnesc, accept ca gindim diferit.
    La intilnirea urmatoare voi evita subiectul.
    (Am un prieten cu care am stabilit ca nu vom vorbi despre “Republicani” (SUA), Sarah Palin si Iliescu.)

    Imi este imposibil sa inteleg cum o discutie intre oameni cu pareri diferite poate denatura in cearta.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: