search
top


Poarta Sărutului

O roşie c-o sprânceană de colo până colo.

Azi m-au trimis în piaţă pentru aprovizionare. Cea mare se face cu duba care este condusă de un nene cu pantaloni scurţi. Fie vară, fie iarnă, pantalonii lui sunt cu două palme deasupra gleznei. Aaa, fac o paranteză, azi era să dau două pălmi cuiva care mi-a luat elefănţelul. Spun eu mai încolo, peste câteva zile…

Aprovizionarea mică se face de către mine, numai şi numai pentru mine, din cauză că toţi coleguţii mei de creşă mănâncă orice, de la cazan. Roşiile, pentru ei, pot fi gogonele de verzi, salata verde poate avea cearcăne galbene pe la poale, pâinea scăpată poate sparge marmura din sala de mese a creşei, căpşunele pot fi culese de două săptămâni, zahăr să aibă! Nu ştiu cum voi fi când voi fi mare, dar de mic, mie mi-a plăcut ca totul să fie proaspăt. Pentru că tot am pomenit de fetiţe, când scăpam la creşa lor, mă uitam dacă au bujorei în obrăjei, dacă erau destul de cruduţe şi le întrebam când împlinesc vârsta majoratului de mers la grădiniţă. Uneori aşteptam şi două-trei ore majoratul până să le pot pupa pe guriţă. De mic am observat că atunci când Dumnezeu a împărţit frumuseţea, toată lumea s-a aşezat cuminţică la coadă, că-i american, că-i african, că-i european. Româncele au stat de două ori…

Pentru aprovizionarea mică, am luat un cărucior de butelii de la un vecin dezafectat de lângă creşa noastră, i-am scos chingile de metal care înlănţuiau biata butelie şi l-am rugat să facă un pustiu de bine şi să mă lase să rupem din gardul lui câteva blăni pentru a-mi face un cadru de lemn ataşabil peste roţile de cauciuc ale căruciorului. Nu m-a lăsat! Eu, la creşă, nu mă enervam, doar amuşinam ce şi cum de prinprejur şi treceam într-un carneţel cu păcate pe toată lumea. La o nevoie, le arătam ce scrisesem cu litere mari de tipar ( învăţasem de la porumbiţa de la Drept numai literele majuscule şi cele de tipar, urmând să mai aprofundăm şi literele mici-mici de tot) şi toţi se înmuiau şi-mi intrau în voie ca şi cum treceau dincolo, prin Poarta Sărutului, în parcul cu flori, scrâncioabe, topoganuri, nisipi şi călderuşe.  Unora, cei mai hârşiţi în fapte abominabile( cum ar fi adusul de fetiţe în creşă), doar le arătam copertele carneţelului şi coleguţii de ei, se făceau miere şi-mi îndeplineau pe dat’ porunca.

Vecinul era la prima abatere faţă de mine şi a trebuit să-i povestesc cu amănunte cum noaptea, dădea la o parte blănile din gardul lui (puse acolo doar de chichi, la derută) se îndrepta spre dormitorul nr. 3 şi arunca cu boabe de mazăre (puse de nevastă-sa) d’ălea de abia scoase din congelator, către fereastra de termopan. Apărea ca o mimoză şi institutoarea Nuţi care cobora pe dată şi se întâlneau pe băncuţa de sub nucul din fund. De-un hatâr…

Când am rugat-o pe Nuţi să-mi pună o vorbă bună pe lângă comitetul de conducere al creşei ca să pot să-mi cumpăr eu ce vreau din piaţă numai pentru mine, s-a holbat de parcă-i ceream o mostră de asteroid mic.  După ce i-am arătat carneţelul mi-a spus că fenomenul se numeşte în termeni ştiinţifici polenizare şi că albinele asta fac toată ziua. Io prost, am lăst-o în ale ei, da’ peste câteva zile am fost chemat la conducere şi mi s-a aprobat să-mi cumpăr singur tot ce îmi dorea sufleţelul meu, care şi acum îmi este drag de nu mai pot. Deci, nu era polenizare!

Când a buchisit vecinul ce scrisesem eu în carneţel despre el, a luat repede blănile alea de chichi şi mi le-a îmbinat cu colţare de platband de mi-a ieşit o cutie cu capac, o splendoare! Moş, moş, da’ uite că la cei 31 de ani ai săi făcea lucruri rânduite şi trainice! Ca să nu-l mai am la mână, a încercat odată să dibuiască unde îmi ţin eu carneţelul cu adnotări. Mi-a spus un coleguţ că a intrat în dormitor şi a întrebat care-i pătuţul meu, apoi s-a apucat să răstoarne salteluţa, muşamaua şi le-a pipăit ca pe Nuţi. N-avea de unde şti că eu îl puneam sub o dală din grădină, învelit bine în trei pungi de plastic, pe care le schimbam săptămânal. Singurul care ştia locul era Salam Câinele Minune, dar pe el nu-l aveam la mână şi chiar de l-aş fi avut, e câine…

Am luat căruciorul, roţile nu mai scârţâiau prin grija nepreţuită a vecinului care mi-l pregătea de cu seară, să fie uns, să fie vopsit proaspăt (mi-l mai zgâriau coleguţii invidioşi cu cheia de 14), să aibă rotilele umflate, să aibă termosul cu coca-cola fixat bine cu cordeluşă ca să nu se verse la curbe. Era o mândreţe de cărucior. Polenizarea asta face minuni. Îţi dă aaaaaripi…

Nu trec nici cinci minute şi ajung la intersecţie. Ştiam deja culorile semaforului şi aşteptam cuminte, cu căruciorul meu dichisit pe care mi-l admirau toate fetiţele şi cu care, în zilele mele de mărinimie, le făceam câte un tur de oraş, mai o floare, mai o şampanie, mai o lumânărică ( măi, porumbiţa de la Drept mi-a spus că nu suportă lumânărele lângă vana de baie colţ cu maşina de spălat, aşa că vă rog să nu scoateţi o vorbă când apare, că apare ea…). Văd un pâlc de fete, mari, de liceu, care aşteptau să se facă roşu şi ţuşti pe trotuarul celălalt. Poliţistul din intersecţie le-a fluierat, dar ele, au aşteptat iar roşu şi s-au întors. Se distrau, dar uite că se jucau cu inimioara mea care se vânzolea ca un pet gol luat de vânt. Adrelanina îşi golise rezervorul şi zburda prin instalaţie ca antigelu’. Aşa cum învăţasem la cursurile de politeţuri, le-am rugat frumos să-mi urmeze exemplul şi să traversăm de mânuţele mele mici şi scumpe, strada, numai pe culoarea verde a felinarului, că de emoţie, şi uitasem cum îi spune. Aiurea! Ăstea nu erau fete să asculte de un bebe mic de creşă şi cu cărucior de butelii. Ăstea erau fete frumoase, mari, de Ferarri… Le-am lăsat şi, cu sufletul ghemotoc, m-am uitat în urmă cum se distrau în continuare. Nu s-au potolit până ce n-a venit nenea poliţistul şi le-a luat o amendă pe care nu o aveau la ele, bineînţeles!

În piaţă, m-am oprit la căpşune şi am început să le aleg pe cele mai mari, într-o pungă ecologică. Pun eu preţ de vreo două kilos  şi numai ce văd o babă că se apropie, ia punga de pe tejghea şi i-o dă ţărancei căpşunărese ca să i-o cântărească. Baba avea nişte mâini posmogite, cu degetele duse într-o parte şi am auzit c-o striga lumea “Babadracu”. Pe faţă avea un neg mare cât un nod de blană de gard, care se mişca în ritmul molfăitului, la fel cum vedeam cu coleguţii în desenele animate cu hârci hapsâne. Ţărăncii, i se rupea în paişpe şorţul de la cine lua banii, nu conta, dar munca mea de cules, cine mi-o recunoştea? Mă uitam disperat după cineva de la Protecţia Copilului, când am siţit pe pleoape două mâini calde. Era frumoasa studentă de la Drept, măi!

– Am întrebat de tine la creşă copil buflei, bucălat şi cârlionţat şi mi-au indicat piaţa. Mi-a fost dor de tine, deşi nu ţi-am mai scris de două zile ca răspuns la e-mailurile tale. Te pot ajuta?

– Ooo, sigur! Uite, doamna Babadracu zice că punga culeasă de mine din grămadă este a dânsei şi că eu să stau la coadă.

Măi, şi unde nu mi ţi se întoarce odată porumbiţa şi-o fixează cu privirea tăioasă şi-i arată şi coatele ascuţite, de-a băgat-o pe doamna Babadracu în pământ până la brâu. Se ridică Babadracu şi, cu ultimile puteri, îşi pune mâinile în şold a arţag, dar n-apucă să facă o mişcare că studenta mea la Drept îi aruncă nişte termeni juridici cu minori, închisoare, hărţuire, care m-au înfiorat şi pe mine, chit că nu mă vizau, ca să zic aşa, în dosarul meu pe rol de pe tejghea.

Doamna Babadracu s-a retras mişeleşte, a călcat şi-ntr-o băltoacă ( bine-mi pare, ploaia o va face mare!), iar noi, după ce am mai luat şi roşii şi salată şi cartofi noi de-ai noştri şi castraveţi liberi la consumul acordat de statul german, am plecat spre creşă, eu mi-am supt biberonul cu cinzeaca de coniac de pufoaică şi am petrecut clipe de neuitat sub bancă, pe nuc.

Acestea sun extrase din jurnalul meu de creşă. Orice asemănare cu mine, este de-a dreptul aia!

19 Responsesto “Poarta Sărutului”

  1. Tecoma says:

    ODLM, sa-i spui studentei de la Drept sa aiba si ea grija cu jocurile de-a baba oarba cu tine, ca poate ti-o condamna astia pentru lipsire de libertatea privirii in mod ilegal si sa vedem atunci ce cautiune o mai salveaza…

  2. @Tecoma- numeşte cauţiunea! Strâng toţi banii de la tuns gazonul, măturat frunze, scris e-mailuri de dragoste pentru coleguţi şi o salvez! Nu contează consecinţele că s-a jucat de-a baba oarba cu mine. Contează că a înfruntat-o pe Babadracu pentru mine şi mie mi-a crescut andrelanina

  3. lotusull says:

    ODLM, eu am ramas, privind imaginar si cu ochi rotunzi inspre adevarata Poarta a Sarutului.
    🙂
    Pana la urma, interpretarea unei creatii este extrem de personala si automat de subiectiva.
    Poarta are pentru mine o frumusete atat de simpla, incat ai putea trece linistit pe langa ea, fara sa bagi de seama.
    Si totusi…ceva te opreste…probabil simbolurile.
    Simbol al iubirii,al regasirii, al solaritatii ce lumineaza o astfel de intalnire.
    Mi-a placut la fel de mult Sarutul. Si Masa Tacerii.
    Cred ca sunt intr-o dispozitie filosofica
    🙂
    lotusull´s last blog post ..Cuțu- uite- am chiloței noi !

  4. @Lotus- cred că eşti într-o dispoziţie brâncuşiană.

  5. Tecoma says:

    Pai dupa adrenalina, cautiunea ar fi acum o butelcuta de melatonina ca tot suntem aproape de genunea noptii si trebuie sa dormim bine, dar si una de melanina, ca tot veni vara si ne-ar sade bine mai harapi. 😛

  6. @Tecoma- nişte melamină mai am eu pe blatul de pe dulapul de scule din garaj. M-am uitat pe deasupra, m-am uitat pe dedesubt, dar n-am priceput nici cum m-adoarme, nici cum mă bronzează. Mâine, pe lumină, am să-i rup un colţ alb.

  7. Dana says:

    odlm, da de studenta de la Bruxelles nu-ti mai place? da oricum la capitolul serotonina stateai bine de mic 🙂 🙂

    noapte buna!

  8. @Dana-păi asta-i studenta dela Bruxelles. Acolo studiază Tehnici de Administrare Europeană şi aici dă examene la Drept, în vacanţe. Se întreţine singură la două facultăţi şi o apreciez până nu mai pot…

  9. Odille says:

    @ODLM,
    “Io prost, am lăst-o în ale ei, da’ peste câteva zile am fost chemat la conducere şi mi s-a aprobat să-mi cumpăr singur tot ce îmi dorea sufleţelul meu, care şi acum îmi este drag de nu mai pot”.

    Mare drag am prins de acest “copil buflei, bucălat şi cârlionţat ” si de sufletelul lui drag! 🙂
    Si destept foc, cum tine el ascuns carnetelul in gradina!

    Insa cind o vei mai vedea pe Studenta la Drept, te rog sa-i spui sa verifice daca s-a schimbat legea in Romania, pt ca acum citiva ani, nu puteai sa obtii drept de practica, nici ca avocat, nici ca notar, daca aveai dubla cetatenie.
    Mai bine ar renunta la cetatenia belgiana si ar veni in Romania, pt a fi mai aproape de marea ei febleta pt asa un sufletel. 🙂

  10. @Odille- dar ea nu este cetăţeană belgiană. Este o româncă frumoasă, care studiază la Bruxelles pentru că a căpătat o bursă acolo, de strălucită ce-i. După ce termină studiile, o să mă fac io mare şi ea o să mă îndrepte cu Dreptul ei, pe drumul spre noi victorii. Trăiască prietenia veşnică dintre studente şi copiii de creşă!

  11. Odille says:

    Dragilor, cu citeva zile in urma am vazut pe CNN un interviu luat lui David Eagleman, despre cartea lui, “Incognito” (Director of the Initiative on Neuroscience and the Law at Baylor University, Director of the Laboratory for Perception and Action at Baylor College of Medicine).

    Se pare ca felul cum percepem noi informatiile este mult mai sofisticat si complicat decit o simpla fotografie a ceea ce vedem.

    Cine stie ce informatii acceseaza baietelul de la cresa atunci cind isi ofera minuta cu atita drag si incredere Studentei de la Drept?

    Cred ca voi citit cartea si daca trec de pagina 100, va voi spune (Interviul era menit sa fie si o reclama care sa ajunga la o audienta cit mai mare.)

    Va dau mai jos citeva extrase despre David Eagleman luate de pe Internet:

    “Just as Galileo plucked the Earth from the center of the solar system, and Darwin relegated us to one twig among many on the evolutionary tree, a century of modern neuroscience has confirmed Freud’s intuition that the vast majority of brain activity occurs at levels of which the conscious “I” is scarcely even aware—much less in control of. What we call the conscious mind, Eagleman argues, is far from center stage, and the more we try to find out who—or what—is actually in control of our brain, the more we find out there is, as Gertrude Stein said, “no there there.”

    Before he considers the broader implications of our fall from grace, Eagleman spends the first half of the book revealing—through experiments, anecdotes, puzzles, optical illusions, and current events—the extent of the neural wizardry operating behind the conscious curtain of the “I.” It is this wizardry, he suggests, that constructs the cognitive illusion we confidently declare reality”.

    http://www.themillions.com/2011/05/mind-control-david-eaglemans-incognito.html

  12. @Odille- tu cărţi din ăstea citeşti? Nu trece de pagina 100 pentru că s-ar putea să afli cine-i “I” şi că nu-l putem controla! O astfel de carte mă conduce spre întrebarea “eu sunt, sau nu sunt?”.
    Semnat: Shakespeare in love

  13. arcadia says:

    Şi când mă gândesc că io nici măcar n-am fost la creşă, iar la grădiniţă desenam cloşti cu pui, în loc să să mă plimb de mânuţă cu un student la drept…
    Ocoş băiet!
    Dacă nu m-aş teme de studenta ta la drept, mai că te-aş plimba şi io o tură prin oraş =)) =))

  14. @Arcadia- n-ai fost la creşă şi totuşi scrii aşa de frumos? Studenţi la drepţi sunt şi în ziua de azi şi i-am văzut cu fetiţe de la litere, de mână. De tipar, nu aveau.
    Ai multe de învâţat de la un bebe de creşă bălaie.

  15. Odille says:

    @Arcadia,

    “Dacă nu m-aş teme de studenta ta la drept, mai că te-aş plimba şi io o tură prin oraş =)) =))”

    Eu nu m-as incumeta daca as fi in locul tau :), pt ca Studenta pare sa fie extrem de posesiva si controlling (scuze pt folosirea expresiei in Engleza).

    Si daca citim mai departe povestea,
    “Măi, şi unde nu mi ţi se întoarce odată porumbiţa şi-o fixează cu privirea tăioasă şi-i arată şi coatele ascuţite, de-a băgat-o pe doamna Babadracu în pământ până la brâu”, si vedem ca Studenta a bagat-o in sperieti si pe Doamna Babadracu, parca incepe sa mi se strecoare asa o teama in suflet, sa nu ne urmareasca Studenta si pe blog. 🙂 🙂

  16. Odille says:

    Cristina C, cred ca astazi incepi serviciul. Iti doresc sa-ti fie bine si sa reusesti sa obtii un program favorabil tie.

    🙂

  17. arcadia says:

    @Odille: păi io n-am mers la creşă nu pentru că n-avea mama bani, că-i dădea pe pantofi, ci pentru că mergeam la antrenamente cu bona mea, pe care o chema Brus Lia. Ea m-a-nvăţat nişte figuri de mă rup toată în ele şi-n ziua de azi!
    Aşa că dacă nu-l scot pe micuţ la plimbare prin oraş nu e pentru că mă tem de studenta la drept ci de figurile mele.

    =))

  18. Odille says:

    Draga @ODLM, citesc si acest gen de carti pt ca as dori sa inteleg si sa ma luminez cit mai repede. 🙂

    Am impresia ca viata ar putea fi mai bogata , interesanta si mai frumoasa, daca noi ne-am putea ridica deasupra unui prag. Ca si cum ar exista un comutator pe care noi ar trebui sa-l gasim si sa-l mutam pe pozitia “ON” (Deschis).
    Ma refer la spiritualitate, la comunicare, la intelegere.
    Deocamdata, cred ca suntem, in Epoca Zorilor, lumina este difuza si noi inca mahmuri dupa somn.
    Dar daca am putea sa ne citim unul altuia gindurile, sentimentele, nu ar mai exista ambiguitate, neintelegeri, neadevar. Cred ca ar fi minunat. 🙂

    Ar exista si posibilitatea ca citindu-ne gindurile sa ne suparam pe toata lumea si fiecare sa-si deseneze o insulita, sa-si faca niste transee pe care sa le umple cu apa dintr-o stropitoare mica si sa stea bosumflat pt restul vietii. 🙂

    O seara frumoasa!

  19. CristinaC says:

    Dragii mei

    Niic eu n-am fost la cresa… si bunica nu stia sa ma invete ce a invata Omul la cresa. De aceea nu am ajuns studenta a drept sau la litere de tipar.
    Da Odille… m-am intors la servici. Prima zi a fost interesanta cu cea de la resurse umane si managerul care trebuie sa se asigure ca nu sunt supra solicitata ( fizic). Ma gandeam sa ma plimb cu bastonul ca Dr. House si sa incep sa ma si port ca el…Am program redus pana pe 15 iulie.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: