Ben Affleck în mişcare

Aug 10, 2011 Posted by omuldelamunte on Aug 10, 2011 in New Posts | 34 comments

Ben Affleck în mişcare

Filmarea mea a fost high definition, dar YouTube solicită formate video compresate wmv care nu sunt atât de clare cum aş fi vrut.

34 Responsesto “Ben Affleck în mişcare”

Odille says:

August 10, 2011 at 04:18

@ODLM, nu stiu de ce, dar intotdeauna am crezut ca barbatul a fost creat “to worship a certain woman”. 🙂
Asa ca acest tinar, desi patineaza cu maiestrie, mie mi se pare ca pierde din acel timp minunat si de nepretuit, cind ar trebui sa alinte pe femeia iubita, sa o viseze, iubeasca, sa-i compuna poezii, sa-i daruiasca o floare. 🙂
CristinaC says:

August 10, 2011 at 04:44

Odille… tu tot timplul visezi asa frumos?

Tanarul din filmul Omului are nevoie de antetie. Daca ar vrea sa faca sport de dragul soprtului nu ar patina intr-un loc asa de aglomerat. Banuiesc ca acasa are oglinzi pe peste tot si isi studiaza miscarile si gesturile. Nu m-ar impresiona prea tare nici daca as avea 18 ani… cred
oneway says:

August 10, 2011 at 05:06

Merci de inregistrare, ODM. De acord cu CristinaC, omul tau are nevoie de atentie. Tipul de care iti spuneam eu vine (venea, ce timpuri prezento-trecute am si eu in minte) intotdeauna seara si ramanea destul de tarziu noaptea. Nu era in aglomeratie niciodata, iar miscarile ii erau multttttttttttttt mai pline de gratie. Se vedea de la poste distanta ca vine ca sa-i fie bine, ca se bucura de ce face. Nu se uita in jur, ci la ce facea. E drept ca o diferenta de varsta, Ben asta al tau are timp sa mai creasca si in fineturi si in sinapse.
omuldelamunte says:

August 10, 2011 at 09:53

@Odille- după cum spuneam, acest tânăr vine însoţit de două năluci care o zbughiseră printre copaci pe când îmi pregăteam eu camera. Deci, eu nu le-am prins, dar el, cu siguranţă, da…
L-am văzut cum făcuse nişte încreţituri pe frunte, ceea ce m-a dus cu gândul că tocmai compunea două poezii. Una pentru fiecare…
omuldelamunte says:

August 10, 2011 at 10:05

@CristinaC- presupun că tocmai asta îi place. Să facă meandre printre trecători ca să participe tot corpul la mişcare, nu numai membrele inferioare…
omuldelamunte says:

August 10, 2011 at 10:48

@Oneway- În patinaj există, după cum ştii, trei discipline: dans artistic, figuri libere şi impuse şi viteză. Sunt convins că omul tău excela în figuri muuult mai graţioase, dar tot atât de sigur sunt că făcuse patinaj artistic. În mintea lui se dădea o luptă: pe de o parte ar fi vrut să-l admire lumea, iar pe de altă parte avea un mic complex de inferioritate din cauza vârstei destul de înaintate pentru aşa ceva. Atunci, a ales calea de mijloc: venea seara, când cei apropiaţi de vârsta lui se plimbau, iar tinerii plecaseră spre club deja.
Ben “ăsta al meu” sare peste vase ornamentale de flori, evită mămăi în ultimul moment, sare peste masa de prânz, aşa că n-are timp de fineţuri. De fapt, conform Ilincăi, el este frumuşel, iar mie, ceea ce-mi place la el sunt nălucile 🙂
Odille says:

August 10, 2011 at 13:23

@ODLM, comentariul tau despre “Naluci”, mi-a adus aminte de o intimplare de ieri. Am fost impreuna cu o buna prietena la oficiul unui avocat, recomandat drept foarte bun.
Lucreaza impreuna cu sotia, un barbat usor peste 60 de ani, fin, placut, serios.
Eu, care niciodata nu observ nimic din ceea ce este intr-o casa, cu exceptia oamenilor si a rochitelor, am fost trezita din visare de peretii acoperiti pina la refuz, cu fotografii ale lui Marylin Monroe.
Printre ele, ascunsa, era si o poza a lui Mickey Mouse.
Cred ca din punct de vedere emotional acest domn s-a oprit la virsta, cind probabil, visa pe Marylin. 🙂

Ma intreb daca pe sotia lui nu o supara aceasta stare de visare, ea fiind extrem de departe de a fi Marylin Monroe.
Odille says:

August 10, 2011 at 14:51

Poate Lotusull ar putea sa ne ajute? Lotusull esti cumva prin preajma, avem nevoie de sfaturi?

Cred ca multi dintre noi raminem din punct de vedere emotional la o anumita virsta, si este bine. Mi se pare minunat sa vezi un om de 80 de ani cu o mentalitate de 30.

Insa este dificil pt partenerul/partenera de viata, daca ne etalam toate acele vise din acea perioada, in fiecare clipa. 🙂 🙂
omuldelamunte says:

August 10, 2011 at 16:48

@Odille- n-ai cum să-l afişezi pe Mickey Mouse şi în acelaşi timp s-o anini şi pe Marylin. Nu poţi visa la ele în aceeaşi perioadă a vieţii, mai ales dacă Merylin poza îmbrăcată doar cu un strop de parfum pe gât.
Odille says:

August 10, 2011 at 17:07

@ODLM, poate Mickey era visul sotiei, sau sotia a atirnat acea poza pt a-i strica sotului colectia de Marilyne. 🙂
CristinaC says:

August 10, 2011 at 17:59

Odillesi eu aveam un coleg de facultate caer isi tapetatse camera cu poze Catherine Deneuve… si nici actuala sotie nu arata ca ea.. ( nici sotul meu ca Robert Redford)
omuldelamunte says:

August 10, 2011 at 21:34

Are conservatorul: http://www.malgusto.com/videos/201102_un-loro-que-canta.html
Odille says:

August 10, 2011 at 21:35

Cristina, m-ai pus intr-o serioasa dilema. 🙂

Eram inca adolescenta cind m-am indragostit asa cum scrie in cartile frumoase, cu inima topita, ghiocei si viorele, artificii, stelute si fluturasi de toate culorile. Cum sa visez la altcineva, daca asa ca el nu mai era nimeni sub soare (asa simteam eu)?
Ca urmare nu am visat niciodata la niciun actor, nici macar o clipa.

Poate ar trebui sa-i scriu lui Mos Craciun si sa-l rog sa-mi aduca in dar acei ani, sa pot incepe de la inceput si sa pot visa si eu la poze? Sau poate sa fiu foarte fericita ca am trait asa niste sentimente minunate?

Va voi scrie ce am hotarit. 🙂
lotusull says:

August 10, 2011 at 21:37

Odille draga, uite ca te-am auzit 🙂
O parte din specialisti sunt de acord ca maturizarea emotionala nu are intotdeauna legatura cu cea biologica.
Dar, cred ca e necesar atingerea ( macar cu varful degetelelor ) a unei anumite maturizari interioare. Asta ar insemna parcurgerea corecta a unor etape, a unor stadii si ajungerea la un anumit echilibru.
Am incercat sa-mi explic si uite ca n-am gasit inca nici un suport stiintific ptr asta, cum de unii oameni isi pot pastra inocenta. Sufletul acela de copil 🙂
Si asta, in ciuda faptului ca sunt persoane mature, ce au ajuns la un anumit echilibru interior, cu un anumit nivel de intelegenta, etc.
Nu stiu daca in Dex exista vreo diferenta intre a fi infantil si a fi copilaros, dar in capul meu, intre cele doua exista clar diferente.
Infantilii sunt obositori. Si iresponsabili. Si, si, si , si …
Cei cu suflet de copil sunt adorabili. Trebuie doar sa ajungi la copilul din ei. La inocenta lor 🙂
Odille says:

August 10, 2011 at 21:43

@ODLM, ar merita felicitata (cred ca este fetita). 🙂 Mi-a facut cu adevarat placere. 🙂

Cind am vazut acest papagalut imitind pe cineva din casa, probabil, ma bucur ca nu am vreo pasare, pt ca ar invata tot felul de melodii, inclusiv “Internationala”. Oricit incerc sa scap de ea, se pare ca am fost asa de rau brainwashed la corul de la scoala, incit reapare in repertoriul meu cu exactitatea unui ceas. 🙂
Odille says:

August 10, 2011 at 21:53

Lotusull, ce bine ca ai reaparut! 🙂 Iti multumesc.
Eu am marturisit pe blogul tau ca eu accept ingrozitor de greu despartirile de oameni de care ma apropii, si ti-am simtit lipsa. Adevarul este ca ma apropii foarte greu.

M-am gindit la tine si la faptul ca tu ai putea aduce lumina in privinta acestui subiect.

Sa stii ca eu am ramas copilaroasa, insa nu stiu daca sunt si adorabila. 🙂

Am vorbit cu un prieten al nostru, care este medic, dar si foarte interesat de phisoterapie.
Mi-a ramas o idee a lui, ca un individ care a fost extrem de marcat de un eveniment in timpul vietii, isi va pastra intodeauna, ca pe o a doua personalitate, acea virsta cind a trecut prin acea experienta.

Ce parere ai?
lotusull says:

August 10, 2011 at 22:18

Odille draga, eu am doar niste cunostiinte si nu m-as putea pronunta precum un specialist.
Cred ca raspunsul este ” depinde ” 🙂
Depinde pe persoana. Fiinta umana este foarte complexa. Si imposibil de cuprins in definitii.
la fel, scolile de psihoterapie sunt variate si presupun abordari diferite.
Personal sunt fascinata de psihanaliza. Asta nu inseamna ca e cea mai buna. Ci doar ca imi place mie 🙂
…
Cred ca ceea ce spune prietenul vostru poate fi adevarat. Desi, teoretic, rezolvarea unei traume presupune o curatare, o eliberare de balast, o vindecare, o reasezare, etc.
Cred ca ideea nu este de a uita o anumita experienta. Ci doar de a o intelege, de a o integra ca pe un fapt de viata si de a o dezinvesti emotional ( asta insemanand parcurgerea acelui doliu interior in care simbolic, ingropam experienta respectiva si ne desprindem de ea ).
…
Dar, este si un dar 🙂
Toate acestea sunt teorii.
Dincolo de acestea este acel bun simt.
Odille, eu chiar cred mult in faptul ca toate au un rost, un sens. Toate cele ce le traim ne permit sa invatam lectii de viata. Toate ne permit sa crestem interior.
Pana la urma, cea mai simpla lege a Universului este cea care se refera la echilibru. Iar acest echilibru, intr-un fel sau altul se restabileste. Intotdeauna 🙂

Esti adorabila Odille. Si chiar esti inocenta 🙂
Noapte buna tie, noapte buna tuturor.
omuldelamunte says:

August 10, 2011 at 23:56

Măi, vă jucaţi de-a oamenii mari şi gânguriţi “Căţeluş cu părul creţ”?
omuldelamunte says:

August 11, 2011 at 00:34

Să vedeţi câtă agilitate, viteză, dar şi graţie, are acest cal frumos şi maiestuos:
http://www.malgusto.com/videosc/41059/impresionante-caballo-de-rejoneo.html
Odille says:

August 11, 2011 at 01:40

@ODLM, am stiut, am stiut, ca asa ne vei spune!
Si inca mai suntem la groapa cu nisip si ne mai jucam. 🙂
Odille says:

August 11, 2011 at 01:45

@ODLM, in unele orase din Spania, cred ca s-a interzis ca taurul sa fie sacrificat. Eu as vrea sa se interzica coridele.

Caii sunt frumosi, maiestuosi, insa sunt si mai frumosi salbatici, in libertate.

Cum mie imi este frica de ei, poate as avea curajul sa fiu in apropierea unui cal pitic. 🙂
Odille says:

August 11, 2011 at 01:46

Lotusull, iti multumesc pt comentariu.

Sunt si eu adepta acestei idei ca lucrurile se intimpla dupa anumite legi, cu un anumit rost, si ca multe dintre intilnirile noastre nu sunt intimplatoare, ci sunt menite a ne ajuta sa invatam ceva. Sigur ca trebuie sa fim deschisi si sa intelegem ca acel moment probabil ca nu va mai veni. De multe ori il ignoram si raminem fara acel raspuns, dar poate universul ne va mai da o sansa. Intreaga viata este de fapt o calatorie menita ca noi sa invatam.

Am crezut, de fapt am fost convinsa, asa cum spui si tu, ca in final se ajunge la un echilibru, pentru ca intregul Univers este intr-un echlibru.

Ma amuza ideea ca in lipsa acelui design perfect, si al acelui echilibru, planetele ar putea decide zilnic sa plece singurele spre alte constelatii, sau ca intr-o dimineata nu va mai fi dimineata pt ca Soarele hotarise sa plece in vacanta, iar natura si-ar schimba ciclurile asa cum ar taia-o capul. Ne-am duce la culcare iarna, si ne-am trezi si am merge direct la plaja. 🙂

Si totusi, incep sa ma indoiesc ca acest echlibru se aplica oamenilor. Am inceput sa cred ca echilibrul se face in defavoarea celor buni, a celor intelepti, care accepta sa ia pe umerii lor si rautatile si nesabuintele celor rai.

Noi, sau am pierdut acea intelepciune si nu reusim sa o regasim, sau inca nu am obtinut-o.

Insa, sper ca totusi, dupa multe mii de ani, vom invata. 🙂
Odille says:

August 11, 2011 at 02:19

Lotusica, complimentul tau m-a imbujorat. Iti multumesc ca asa gindesti despre mine. Eu, si cred ca pot vorbi si in numele celor care te-au intilnit pe blogul tau, sau pe bloguri prietene, te apreciem mult, pt ca esti tu, pt valorile tale umane, te indragim, si nu vrem sa sa ne desprindem de tine, dupa cum vezi. 🙂

Ai foarte mare dreptate, uneori o psihoterapeuta talentata, iti deschide o fereastra atunci cind crezi ca este numai intuneric. Abia cind iti dai seama care este cauza acelui obstacol, poti sa incerci sa te desprinzi. Cred ca uneori aceasta lupta de a te detasa poate sa ia si o intreaga viata.

De citeva luni asist la incercarea unui cuplu (38 si 48 de ani) de a nu se desparti. Se iubesc, dar au foarte mari neintelegeri, ea invinovatindu-l pe el, ca este controlling si ca din acest motiv nu vrea sa faca nimic din ce doreste si ea. Cu chiu cu vai l-a convins sa mearga la citeva sedinte de psihoterapie.
Concluzia a fost ca ea era cea extraordinar de controlling si o supara imens cind el mai refuza citeodata sa faca ce decidea ea.
A fost o calatorie intreaga si o lupta cu ea insasi, ca ea sa accepte ca acesta este adevarul si acum incep sa-si recladeasca relatia.
Sper ca incheierea va fi ca vor trai fericiti pina la adinci batrineti.
Odille says:

August 11, 2011 at 02:21

@ODLM, dupa atita “Catelus cu parul cret”, sau vei face un nani bun, sau vei sta jumatate de noapte cu ochii pe pereti si cu zeci de intrebari. 🙂

Noi vom fi miine aici, si vom incerca sa-ti raspundem. 🙂
omuldelamunte says:

August 11, 2011 at 02:35

@Odille- cred c-o să fac un nani bun cu ochii pe pereţi după Maryline. Doamne, câte pilde ai tu de la o armată de prieteni. Fiecărui cuplu din raza ta de acţiune i se întâmplă experienţe ce merită a fi relatate…
În felul ăsta nu mai ai timp să-i vezi rochiţa ei şi ochii după alta, lui.
Odille says:

August 11, 2011 at 03:03

@ODLM, scuze, nu voi mai da exemple. Citeodata I get carried away. Eu particip sufleteste si am impresia ca toata lumea ar trebui sa participe.
lotusull says:

August 11, 2011 at 07:54

Odille draga, poate prietenii de care vorbesti tu, vor fi intelepti si vor merge mana in mana spre inainte, sarind peste hartoape.
🙂
…
ODLM, chiar stiu Catelus cu parul cret si multe alte poezioare si cantecele 🙂
…
Zi frumoasa tuturor
omuldelamunte says:

August 11, 2011 at 10:21

@Odille- dar nu ţi-am reproşat, ba din contră, mă uimeşti câte observi tu. Continuă! Avem de învăţat şi din experienţele altora.
omuldelamunte says:

August 11, 2011 at 10:23

@Lotusull- normal că ştii, pentru că aşa după cum iubeşti tu copiii, doar n-o să le cânţi “Hai la lupta cea mare!”
Odille says:

August 11, 2011 at 13:56

@ODLM, astazi voi pleca intr-o mini-vacanta, si cu stringere de inima imi voi lasa laptop-ul acasa. Imi voi putea citi email-urile, dar pe blog nu cred ca voi putea intra.

Dragilor, sa va gasesc la fel de dragalasi, buni, vioi si intelepti.

Zile frumoase tuturor!

🙂
omuldelamunte says:

August 11, 2011 at 16:54

@Odille- drum bun şi să te întorci sănătoasă
CristinaC says:

August 11, 2011 at 17:48

Vacanta frumoasa Odille!
Tecoma says:

August 13, 2011 at 23:40

ODLM, poate revii si cu nălucile. Ben e penibăl – cum ar spune prietena mea…:))
Pe năluci însă…sper să le salveze vârsta 🙂
Scrierea ta i-a salvat oricum, pe toți.
omuldelamunte says:

August 14, 2011 at 00:26

@Tecoma- crede-mă că Ben nu arată deloc penibăl la faţă şi la corp. Mi-a spus o vecină de plapumă impresia, cum este el văzut de voi. Poate că pentru că şi deoarece se dă în spectacol ar putea fi astfel catalogat, dar la cum ştie a patina şi cu ce târnoaţe de năluci are în coadă, afişarea lui capătă nuanţe de degrade până la o estompare a penibilităţii atribuite de prietena ta. Te asigur că multe ar vrea să-i fie năluci.