search
top


Praying Mantis

Era prin iarbă...

Vine toamna tiptil şi frunzele au început să dea bacalaureatul. Pică cu dezinvoltura celor care toată vara au ascultat ciripit de păsări, palpitaţii de vânt, tânguitul meu surd după zilele care numai se adună şi nu se scad, sau măcar să-mi înlesnească să le împart cu mai mulţi şi mie să-mi revină a cinci miliarda parte dintr-o zi. Aş face uz de-o astfel de frântură ca să-mi compun viaţa din miliarde şi miliarde. Atotputernicul, plictisit să le mai numere şi să le mai şi treacă deopotrivă prin sita timpului, să mă lase să mă înfrupt cât mi-o fi femeia dragă. Apăi, că-mi este dragă într-o doară…

Sunt în posesia unui aspirator de frunze căutat asiduu pe net. Toate menţionau puterea consumată, capacitatea sacului colector, culoarea, lungimea cablului. Citisem pe un site că este un model care are şi tocător şi care compactează frunzele în proporţie de 1:10. Adică, se dau 10 frunze şi din ele iese una şi bună. Apropourile maliţioase că din zece ca mine daţi viguros printr-o tocătoare cu sârg ar ieşi un ceva mai bun, îşi au locul aici şi vă rog să daţi îndrumări şi coordonate GPS, pentru că Ilinca nu mai află unul ca mine, darămite zece.

Am dat telefon după aspiratorul cu tocător/compactor şi bineînţeles că fusese în stoc, dar nu mai rămăsese decât fotografia. Este o stratagemă din timpuri trecute, când, intrând într-un magazin alimentar în căutare de brânză, brânzarului i se trasase sarcină să nu spună sec “n-avem!”, ci ” am avut până acum juma de oră”. Şi veneai şi a doua zi, dar tot cu “juma de oră” întârziere. Şi trânteai şi bufneai că ce baftă pe capul altora…

Cred că nu-i numai ghinionul meu, dar la telefon răspund numai ingenue pe care dacă le întrebam de tocător, se vedea cum dădeau din umeri prin  telefon. Una mi-a spus că-mi aduce pe cineva de la ustensile de bucătărie, alta că se va interesa şi mă va suna înapoi. Aiurea! Cred că a uitat denumirea latinească de tocător/compactor şi nu m-a mai sunat în veci. Toate au fost ca frunzele mele: cu bacalaureatul picat. Am dat totuşi de un băieţandru care luase un 5 la română. “Avem aspiratoare decât cu tocător, pentru că celelalte nu se merită să le cumpăraţi că vă umple tolba cu frunze întregi şi face-ţi multe drumuri să o descărca-ţi. Avem şi garanţie la ele de 12 luni” Replica mea a fost încuietoare: ” mie-mi cad frunzele decât două luni pe an, asta înseamnă că am garanţie 6 ani?” L-a adus pe şef, care, într-un acces de mărinimie telefonică, mi-a redus garanţia la 3 ani.

Aspiratorul are şi funcţia de suflat, utilă celor care vor să împrăştie frunzele la vecin când acesta este în deplasare, iar nevastă-sa preia toată corespondenţa de la tânărul poştaş care n-ar da o kopeikă pe frunzele care-i dansează pe sub geamul dormitorului. Când se întoarce vecinul, nu va mai găsi poştaşul şi, cu anii, frunzele vor deveni petrol şi urmaşii poştaşului vor fi magnaţi.

Eram prin gazon, cu aspiratorul mergând, când văd o călugăriţă. Era verde şi în mod leneş se strecura printre firele de iarbă căutându-şi jumătatea. Este singura specie unde femela este mai voinică decât masculul şi de ce să nu profite? Imediat după împerechere, îi canibalizează capul masculului, explicaţia fiind că are nevoie de proteine multe, pentru ouăle pe care le va depune. Poate că şi lui îi convine să devină furnizor, decât să fie bătut la cap o viaţă care îl ţine un an. Călugărul îşi acceptă soarta şi se lasă pătruns de fiorul sacrificiului pentru urmaşi. Natura, în sarcasmul ei, a transmis genetic şi bărbatului acest fior, făcându-l să-şi piardă capul, experienţă cu greu remediabilă, dar de cele mai multe ori, nu.

Pentru că se hrăneşte cu larve de ţânţari, muşte, păianjeni, melcişori, găndaci, este bună pe lângă casa omului, deşi comportamental este o mică bestie sub orice nivel de comprehensiune. Dar nu stau eu acum să critic Natura, că şi aşa n-a fost prea darnică cu mine şi dacă la urâţenia mea îmi mai şi fură din minte, mă lasă cum din ce în ce mai des mă scol dimineaţa şi nu ştiu de ce să mă apuc ca să fac o trebuşoară cu folos.

Am luat călugăriţa şi am mutat-o într-un loc curat cu multă verdeaţă. Acum nu ştiu dacă era aceeaşi, pentru că eu la călugăriţe n-am prea avut acces de la stareţă, dar s-a nimerit în raza de acţiune a aspiratorului şi s-a auzit un cântec de lebădă. Nu-mi venea să cred, tot speram să fi scăpat, dar m-am convins când am văzut ţopăind prin iarbă un călugăr zâmbitor care dănţuia cu chiuituri. Când a apărut cealaltă nevastă, s-a potolit din cântat şi a plecat capul sabia să-l taie… Aceasta este istoria călugărului Vasile.

Nu ţi-ar pune mâna Ilinca pe o muscă, pe un ţânţar sau asemenea, nici dacă i-aş spune că mă duc două zile cu băieţii la o bere. A găsit o călugăriţă într-o zi, prin iarbă jucându-se şi m-a rugat:

– Ia-o, hai mă că-i blândă, nu muşcă!

De afurisit ce-am fost n-am schiţat nici cel mai mic gest de supunere. În disperare de situaţie, pentru insectarul băieţilor, Ilinca şi-a călcat pe scârbo-frică şi, cu ochii închişi, a prins-o cu mâna cea mai lungă din câte am văzut eu vreodată. Ce nu face o mamă pentru puii ei! Am căutat şi un mascul. Am găsit câţiva, dar fără cap. Astfel de masculi fac parte din insectarul unei pitzy cu picioare lungi.

 

52 Responsesto “Praying Mantis”

  1. Odille says:

    @ODLM, la mine a sosit postarea cum nu se putea mai bine, la ora povestilor de seara. Frumoasa, ca intotdeauna! 🙂

    ODLM, m-a intrigat faptul ca masculul isi accepta asa o soarta, si ca urmare am facut un search pe Internet pt a vedea cit de frumoasa este aceasta insecta. 🙂

    Sigur ca gusturile sunt diferite, dar pare sa fie subtirica, vioaie, cu niste picioruse foarte lungi si vernilul ii sta bine. Insa, cred ca masculul este mai mult atras de natura ei dulce si suava. 🙂

    “Vine toamna tiptil şi frunzele au început să dea bacalaureatul. Pică cu dezinvoltura celor care toată vara au ascultat ciripit de păsări, palpitaţii de vânt, tânguitul meu surd după zilele care numai se adună şi nu se scad, sau măcar să-mi înlesnească să le împart cu mai mulţi şi mie să-mi revină a cinci miliarda parte dintr-o zi. Aş face uz de-o astfel de frântură ca să-mi compun viaţa din miliarde şi miliarde. Atotputernicul, plictisit să le mai numere şi să le treacă deopotrivă prin sita de timp, să mă lase să mă înfrupt cât mi-o fi femeia dragă. Apăi, că-mi este dragă într-o doară…”

    Offf… frumos scris, dar tare trist acest paragraf! Poate daca am reusi sa pastram frunzele in pom, nu ar mai trece anii? Eu pot sa te ajut sa lipim de crengi fiecare frunzulita, iar pe cele galbioare le putem colora. 🙂
    Ce frumos ar fi daca am putea, ca pe 31 Decembrie, sa decidem in ce culoare am dori sa coloram anul urmator! 🙂
    Ma intreb ce culoare as alege eu?

    Va doresc o saptamina minunata si sa nu cada nicio frunzulita! 🙂

  2. Alm says:

    Pornisem aparatul de cafea si uitasem de el (il pornisem odata cu masina de spalat) . Arunc un ochi prin blogosfera si ce sa vezi ?
    dau fuga si im fac cafeaua ca sa am cu ce sa servesc delicatesa . Mi-am amintit ca o vreme n-am mai citit pe aici si cand m-am impedicat de merele lu’ Ana n-aveam servetele la indemana (vezi nu toata lumea rade pe uscat )…. era atunci scos din cuptor articolul acela despre roaba vosita de verde(maro) …..
    in stilul propriu .
    N-am trusa cu perii la mine , este doar un fel de a multumi ptr lacrimile de ras

    Saraca calugarita ! probabil ai crezut ca vei scapa viata Unuia , dar s-a dovedit ca i-a fost doar prelungita . Durerea e ca Specimenul , nu poate face simbioza (ca sa pastram termenii, care corespund) decat cu o Devoratoare . Asa ca pana nu-si face operatie de schimbare de specie , n-o sa-i plang de mila .
    Si apropo , vecinul meu sufla in fiecare iarna , zapada la vecini , pe motiv ca si asa sunt plecati la schi in Alpi si vor mereu multa zapada .
    Alm´s last blog post ..Life in picture – Culori de-acum o vara

  3. @Odille- “natura ei dulce şi suavă” este terminală. La fel şi picioruşele foarte lungi…
    Sunt atâtea frunze de lipit că trebuie să fac pap din câteva tone de făină trei nule. Adam s-a rugat să cadă măcar o frunzuliţă, că dacă nu, altfel asăzi noi n-am fi fiinţat ca entităţi distincte.

  4. @Alm- pornirea cafetierei concomitent cu maşina de spălat vase presupune o instalaţie electrică sănătoasă care însoţeşte şi un râs cu lacrimi. Mă unge pe suflet faptul că te binedispun şi-ţi alină o clipă tristeţea gândului la suferinţa Theodorei. Eu mulţumesc pentru apreciere.
    Poate într-o zi, vecinii n-or mai pleca în Alpi şi vor schia în curte.

  5. lotusull says:

    ODLM, scuze ca sunt pe langa subiect, am gasit ceva atat de frumos incat nu am cum sa cuprind in cuvinte.
    Iti las si tie si celor ce-ti intra in casa.

    http://www.youtube.com/watch?v=Z-mc5IaRBpg
    lotusull´s last blog post ..Duminica amintirilor ( 1 )

  6. @Lotusull- tu oricum eşti scuzată. Poţi să-ţi faci de cap pe blogul meu.

  7. Odille says:

    @ODLM,

    “Poate că şi lui îi convine să devină furnizor, decât să fie bătut la cap o viaţă care îl ţine un an. ”

    @ODLM, cred ca mare adevar ai spus. S-ar putea ca lui “sa-i convina” sa fie papat cu totul la o singura masa, decit sa se intimple acelasi lucru, dar bucatica cu bucatica, de-a lungul unei vieti intregi, cum am mai vazut cazuri. 🙂

    @lotusull, minunat clip. Voi comenta pe blogul tau.

    Avem o dimineata splendida, care sper sa tina toata saptamina.

    O zi minunata! 🙂

  8. @Odille- aveţi o dimineaţă splendidă care ţine toată săptămâna la noi.

  9. Odille says:

    @ODLM, cred ca tu iubesti foarte mult masinutele, indiferent ce intrebuintare au, ele sunt jucariile tale, si incerci sa o convingi pe Ilinca, cum ca ai avea motive foarte serioase sa le cumperi. 🙂

    Te inteleg pt ca asa mi se intimpla mie cu rochitele. Sustin sus si tare, ca da, am rochite pt dimineata, dupa-amiaza, seara, dar nu am nicio rochita pt perioada: 11.30 AM – 2.45 PM. 🙂

  10. oachi says:

    Cumva în poză e călugărița ta în poziția aspirată 😀 ?!? Ce ai mai surprins-o …

    Cred că mulți nu neapărat călugări ar vrea un ”aspirator” de așa călugărițe 🙂 …că ”unii n-are” norocul altora de a le cădea femeile nici ca para lui mălăiață tot anul, nici ca frunzele toamna 🙂 …
    oachi´s last blog post ..APROAPE DE … "APROAPE"

  11. oachi says:

    Odille, nu pot să cred că tu n-ai rochițe pentru 11,30 AM- 2,45 PM !!!! Se impune nițel shopping 😀 … Doar in România, of course ….
    Cum, incă nu ți-ai rezervat biletul ?!?
    oachi´s last blog post ..APROAPE DE … "APROAPE"

  12. Alm says:

    ODLM ,raspunsul domniei tale a avut efect de medicament . esti cumva doctor ? adica nu orice fel , ci unul bun . Habar nu am , intreb asa din exces de intuitie .
    Alm´s last blog post ..Si credeam c-am scapat !

  13. oneway says:

    “Vine toamna tiptil şi frunzele au început să dea bacalaureatul. Pică cu dezinvoltura celor care toată vara au ascultat ciripit de păsări, palpitaţii de vânt, tânguitul meu surd după zilele care numai se adună şi nu se scad, sau măcar să-mi înlesnească să le împart cu mai mulţi şi mie să-mi revină a cinci miliarda parte dintr-o zi. Aş face uz de-o astfel de frântură ca să-mi compun viaţa din miliarde şi miliarde. Atotputernicul, plictisit să le mai numere şi să le mai şi treacă deopotrivă prin sita timpului, să mă lase să mă înfrupt cât mi-o fi femeia dragă. Apăi, că-mi este dragă într-o doară…”

    Superba scriitura.
    Mi se face iarasi dor de Herastraul meu la ceas de toamna, de lumina soarelui calda, printre frunze tacute, unele rosii, desprinzandu-se sub ochii mei din copaci, altele asteptandu-ma, deja vestejite si dezamagite, pe jos. Uneori reuseam sa citesc in aceeasi frunza amestecul bucuriei (era rosie in obraji de bucuria toamnei, a soarelui cald si a vantului ce o plimba linistit) cu dezamagirea (galbena/maronie, icterica) ca ajunsesem prea tarziu pentru a o salva de la o moarte sigura. Era fascinant cromatismul asta al lor, o impletire unic pentru fiecare in parte. Nu stiam unde sa mai pun atata liniste ce reuseam sa strang in mine privindu-le. Buzunarele mintii si ale sufletului se umpleau repede si dadeam in fiecare zi din linistea mea. De aia veneam sa le vad extrem de des si ma intristam cand vreo ploaie le schimba si mai mult culoarea sau cand nu le mai gaseam deloc pentru ca un ametit pus pe trebi mari imi luase frunzele si le dusese departe.

    Vremi trecute…

  14. Odille says:

    @Oachi, cu aceste lipsuri in garderoba, sigur ca mi-am luat bilet! 🙂

  15. @Oachi- ăla-i aspirator marca Ferarri şi ajută la adunarea viruselor cu un evident potenţial de a te pune la pat. Nu zic, trece c-o aspirină, dar într-o zi te poate pune la plată…

  16. @Odille- aceste maşinuţe presupun căratul tolbei cu frunze compactate, colectatul gazonului tuns şi dus la făcut compost, scurtatul gazonului pe lângă locurile unde maşina nu face faţă dar firul de nylon da, spălat maşina cu presiune, sudat plase de gard şi spaliere înălţătoare pentru viţă şi caprifoi. Ehe, maşinuţele astea nu sunt aşa, numai o distracţie, cum crede lumea…
    Rochiţa o pui, o scoţi, o vânturi pe Corso, o mai ajustezi în oglindă. O încântare, mai ales fără…

  17. @Alm- tenacitatea Theodorei de a înfrunta ceea ce i se întâmplă este motorul a ceea ce a realizat omul de-a lungul timpului. Aş strânge-o-n braţe şi i-aş şopti că trebuie să facă mai mulţi oameni fericiţi cu frumuseţea şi dezinvoltura ei. Mama ei este suflet ales.

  18. @Oneway- nu cumva “vremile trecute” sunt frânturi din blogul tău ascuns privirii? Ia să-l vedem!

  19. Odille says:

    @ODLM,
    “@Oachi- ăla-i aspirator marca Ferarri şi ajută la adunarea viruselor cu un evident potenţial de a te pune la pat. Nu zic, trece c-o aspirină, dar într-o zi te poate pune la plată…”

    La prima citire am ramas foarte nedumerita. Am citit “viselor” in loc de “viruselor” si m-am cam speriat la gindul ca visele te-ar putea pune la pat.
    M-a incintat, insa, ideea de a stringe visele cu aspiratorul. 🙂

  20. Odille says:

    Dragilor, sa aveti o zi frumoasa!

    ODLM, nu stiu de ce mintea noastra intotdeauna este ca intr-o cursa cu timpul si
    in loc sa traim fiecare clipa prezenta, traim clipe viitoare.
    Cind suntem copii dorim sa fim mari, cind avem 12 – 14 ani, vrem sa avem 18. Iar acum ne speriem de ce va veni peste 30 – 40 de ani.
    Sa ne bucuram de fiecare frunza verde, galbioara si rosiatica, de fiecare clipa, de familie, de prieteni, si de prieteniile virtuale. 🙂

  21. @Odille- aşa să fie, da de ce nu dormi tu la ora asta şi te bucuri de frunze verzi?

  22. Odille says:

    @ODLM, m-au trezit gindurile si incerc sa cistig timp. 🙂
    Vreau sa impachetez intr-o zi cit mai multe frunze verzi si happy.

    Un gind frumos si tie si musafirilor tai. 🙂

  23. Odille says:

    Asa de multe vesti mai putin bune: huricane, cutremure, food stamps.

    Ma uit la chipurile fericite ale copiilor si la stelutele din ochii lor, la un concert al lui Raffi, si grijile ma parasesc, ca niste norisori inoportuni.

    Down by the Bay

    http://www.youtube.com/watch?v=L4mfhb4CjvU&feature=related

  24. @Odille- dacă vrei să împachetezi o zi în frunze verzi, atunci ies nişte sarmale de zile mari.

  25. oneway says:

    In alta lume se spune c-as fi avut timp sa scriu. In asta, nimeni nu mi-a cedat un spatiu – fie si virtual – pentru asta. Sorry.

  26. @Oneway- este atât de simplu să-ţi faci un blog…
    De întreţinut săptămânal este mai mâncător de timp, dar pui rolele, te gândeşti şi când te întorci acasă, pac la Războiu!

  27. …groaznic contact cu solul. Cam asa iau eu contact, periodic, cu realitatea.

  28. @Marilena- eu numa-n cap stau de când cu realitatea asta…

  29. Mai bine-n cap, decat pe burta!
    Marilena Guduleasa´s last blog post ..Gogoşi cu dulceață de trandafiri

  30. @Marilena- aaaaa, eu doar merg pe burtă…

  31. Odille says:

    Eu m-am uitat la filmul “A Dog Year” ca un fel de antidot la toate stirile de astazi.
    Culmea este ca pina si ciinele din film avea rol de ciine extrem de stresat, insa sfirsitul a fost bun.
    Va doresc o zi frumoasa! 🙂

  32. Odille says:

    @ODLM, aceasta poveste minunata am citit-o pe blogul lui Alm, si m-a impresionat atit de mult incit nu am fost capabila sa comentez.
    Theodora este o comoara de copil si mamica ei este o minune de mamica. Sunt legate prin atitea fire ale sufletului incit iti dau lacrimile.
    Alm intreaba pe cine striga ea. Eu ii voi raspunde ca noi, cei care am citit, suntem cu sufletul alaturi de ele doua, si cred si sper ca aceasta energie primita de la fiecare dintre noi si adunata impreuna, va ajuta ca acei soldatei sa fie foarte puternici si sa fie exact in numarul dorit.
    Gindurile mele cele mai bune sa le insoteasca.

  33. Odille says:

    In dimineata aceasta nu am pornit, in sufletul meu, la cules de viorele si ghiocei, stau cu sufletul strins si urmaresc Uraganul. Sper sa nu fie ceea ce ni se spune din minut in minut la TV.
    Carolinele sunt o lume frumoasa, linistita, cu oameni care vorbesc cintat si care par sa nu aiba nicio grija pe lume. In primele doua zile cind mergem acolo in vacanta si suntem un ghem de stress, suntem stresati de pasul lor asa de relaxat. Insa sunt gazde primitoare, cu zimbetul pe buze si starea lor ne ajuta si pe noi sa ne destindem.

  34. Odille says:

    Ceea ce numesc ei “Outer Banks” sunt o salba de insule paralele cu coasta Carolinei de Nord. Insule mici, pline de soare si liniste. Casele sunt construite conform legilor zonei, intreaga inaltime a parterului fiind formata din stilpi, iar casa locuibila incepe abia la primul etaj, ca o masura de siguranta contra inundatiilor.
    Plajele nu sunt aglomerate, citeodata ai impresia ca esti singur pe plaja. Familiile cu copii mici se indreapta spre Myrtle Beach, unde au bazine cu tobogane si tot felul de alte minuni pt copii.
    Noi aveam ca prieteni de plaja mai mult pelicanii si sandpipers.

  35. Alm says:

    Ce frumos e aici la voi , pe terasa lui ODLM ! Se povestesc de toate , pe langa cafea sau ceai . Este interesant ! l-am perceput de la inceput ca pe un spatiu usor inchis dar imi dau seama ca nu e asa . Este insa usor diferit de majoritatea locurilor de comentat de pe bloguri .
    Se trage concluzia ca proprietarul are un suflet aparte din moment ce locul este mereu prietenos si primitor .

    Ce ma trezesc eu vb aici cand Odille povesteste de uragane . Off! trebuie sa fiu suportata ,…. saptamana care se incheie m-a stors ca pe un grapefruit bine copt . Peste toate tratamentele si sucurile rosii , ne-am luat in sfarsit o locuinta amplasata intr-un loc care sa ne aduca aminte zilnic ca ne-am stabilit in sudul Germaniei si nu in Irak.
    Asa de mult am vrut in cartierul acela si cu atat suspans a fost impanata situatia , incat acum ar trebui sa ma feresc sa fac lucruri importante sau sa umblu cu aparate electrice ca cine stie ce prostii as putea face . :))
    Alm´s last blog post ..Recomand !

  36. @Alm- află că Odille este sufletul comment-urilor. Mereu are ceva interesant sau amuzant de zis. Este ca o sonerie de recreaţie.

  37. CristinaC says:

    Dragilor
    Mi-e dor de voi si nu pot sa va spun decat ca va salut calduros( 37C) de pe coasta Dalmatiei.
    Va pup pe toti!

  38. Odille says:

    @ODLM, ce frumoase cuvinte, am capatat culoarea unui mac. Multe multumiri. 🙂

  39. Odille says:

    Cristina, ce bine ca te-am auzit si ca vezi asa niste locuri minunate.

    Sa stii ca noi ti-am dus lipsa.

    Vacanta frumoasa in continuare! 🙂

  40. Odille says:

    Alm, ODLM a creat o atmosfera pe acest blog in care toti cei care vin cu ginduri bune, nu se poate, pina la urma, sa nu se simta bine, si imbratisati de catre ceilalti.
    Eu deja te simt ca pe o membra veche a blogului.

    Ma bucur mult ca ai gasit casa pe care ti-ai dorit-o. In limba engleza se face o mare deosebire intre cuvintul “home” si cuvintul “house”. Eu intotdeauna cind am cautat o casa, am dorit “a home”, un loc unde sa ma simt cit mai aproape de casa copilariei.

  41. oneway says:

    Alm este o luptatoare. M-a captivat din multeeee puncte de vedere povestea ei, a lor, ma fascineaza Theodora. Am stat intr-o noapte sa citesc pe blogul ei postarile ultimelor luni cu care nu eram la curent. Din experienta mea – asa copil, asa parinte. Si uneori, cand nu ai la cine sa mai strigi, poate ca nici nu e necesar sa o mai faci, ci doar sa-ti ridici privirea in sus. Eu cred ca intotdeauna cineva acolo sus are grija de rugamintile noastre, chiar si nerostite.

  42. @Alm- terasa este pentru o cozerie de apus de soare, dar puteţi şi înnopta aici. Eu mă culc târziu şi am şi camere de oaspeţi cu cheia pe dinăuntru, dar după ce mă cunoaşteţi, lăsaţi cheia p’afară…
    Vin doar să învelesc şi să sărut pe frunte de noapte bunică.

  43. @CristinaC- şi noi te salutăm călduros cu 38 cu 2 C de pe Coasta Dâmboviţei.

  44. @Oneway- poveştile Theodorei sunt dintr-o carte a existenţei, iar Alm ni le spune cu atâta graţie.
    Abia astăzi am citit e-mailul tău. Scuze mii…

  45. Alm says:

    Odille ai dreptate , si nemtii au termeni diferiti , ptr casa in general se foloseste Hause , iar celalat cuvant este Heim , care inseamna mai mult decat niste pereti , fie ei cat de frumosi ar fi . Suntem emigranti novici , in plin proces de invatare si acomodare si pliere pe mentalitatea si cultura locului , asa ca ne consideram binecuvantati sa avem deja un loc pe care sa-l numim cu placere -acasa .
    Mai ales ca din greseala , 🙁 nimerisem in cartierul in care majoritatea se pregatesc acum sa incheie sarbatoarea lor anuala , in stil propriu .
    Ar fi frumoasa privita si studiata de la distanta cultura , obiceiurile , dar nu de pe orele tale de somn si liniste .
    Alm´s last blog post ..De week-end !

  46. Alm says:

    oneway , te lasa ODLM sa barfesti ,aici ? eu nu eram de fata cand ai scris ultimul comentariu . 😀
    Toti oamenii de bine sunt niste luptatori in felul lor sau pe campul lor de batalie . hug for you !;)
    Alm´s last blog post ..De week-end !

  47. Alm says:

    ODLM , chiar nu mi-am imaginat ca e asa de frumos la domnia ta . Pai atunci nu te mai osteni sa pui cheie in usa nici pe dinafara .
    Ar trebui s-o filmez pe Theodora cum face ea la sarutul pe frunte si invelitul de noapte bunica , cum zici 🙂 Este cea mai perfecta grimasa de om multumit si fericit si nerabdator sa treaca in lumea viselor .
    Alm´s last blog post ..De week-end !

  48. Odille says:

    @Alm, cred ca marele tau avantaj si noroc este ca te vei avinta in noua cultura impreuna cu copilasii tai si cu tot entuziasmul lor.

    Cred ca stiu aproape toate cintecelele, povestile, poeziile, pt copii, din Canada. Unele imi sunt foarte dragi. 🙂

    Asa este, copiii sunt minunati!

  49. Odille says:

    Alm, inteleg asa de bine cum este intr-o noua tara si o noua cultura. Primul apartament pe care l-am inchiriat in Toronto, a fost intr-o zona unde se vorbeau 92 de dialecte. Necunoscind pe nimeni am inchiriat intr-o zona care ni s-a parut verde si vioaie.
    Era, insa, prea vioaie, pompierii veneau prin zona, aproape in fiecare zi. 🙂

    (Nici nu stiam ca existau atitea dialecte, dar am aflat din ziarul local).

    Dupa vreo 2 ani am inchiriat o casuta intr-o zona frumoasa, care mi s-a parut o casuta din basme.

  50. Alm says:

    Odille , chestia asta cu doi ani o fi o dinamica standard .:D Avem fix 2 ani si noi , cand ne mutam intr-un loc normal si ca din povesti si i-am mai auzit si pe altii folosind expresia-“dupa 2 ani” ……probabil e perioada standard de insurubare .

    Si noua ni s-a parut zona , tare verde ,si n-am intuit nimic vazand santierul aproape pe sfarsite de alaturi , erau niste apartamente atat de frumoase incat am crezut ca se vor vinde ca si locuinte private . Cateva luni mai tarziu ne lamuream vizual ca acolo comasa primaria toata provenienta desertului arab , tot ce coborase din acaccia si baobab-ii Africii direct la bloc , si toti care parasisera satrele din SE Eu, ….. ca sa-i poata avea sub observatie mai bine . Ce-i drept se gandisera bine . Cand vine (politia) lasa masina in parcarea noastra si impusca cate 7-8 iepuri deodata .
    Alm´s last blog post ..De week-end !

  51. Odille says:

    Alm, eu am constatat ca sunt diferite praguri de intelegere a noii culturi in care traim si peste care trecem la un anumit numar de ani.
    Localnicii stiu, dar noi traim intr-o lume, as spune, paralela, pina cind soseste un moment cind ni se deschid ochii. Si asa ni se dezvaluie noua societate, bucatica cu bucatica. 🙂

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: