Aug 28, 2011
Somon afume
Ehei, coptul ăsta nu-i aşa o joacă, cum crede lumea: ţaca-tata şi vânăta-i gata! Anul trecut le-am copt cu cărbune şi au căpătat un iz de locomotivă, ceea ce, pentru mine, este dăunător atât la mers, că după aia fac puf-puf, cât şi la atitudinea faţă de semeni, că fac nţ-nţ-nţ de trei ori. Ilinca n-a mai vrut să audă de cărbune. S-a postat la foale şi a urmărit întreg procesul. Spune că fumurile sunt dăunătoare şi se urcă la cap.
Ardeii capia şi vinetele, noi le coacem la grătarul din curte. În el, rămăseseră de la muşchiuleţul şi cotletele trecute, nişte cărbuni stinşi (latineşte: carbonaria extinctum ad aqua). Am ridicat din sprâncene când am văzut cărbunii aşezaţi într-un cerc, marginile formând un lanţ muntos de origine vulcanică, iar mijlocul era curăţat până la zgură, având aparenţa unui lac secat încă din neozoic.
– Aaaa, Fochi ( aşa-mi zice ea când sunt gata să aprind focul; noroc că atunci nu înţeleg engleza) am uitat să-ţi spun că ieri era o pisică în cărbunii tăi şi dormea cu pufnituri.
Făcusem ieri şi nişte somon la grătar şi ce-i mai îmbietor decât să dormi în amiroase de somon pe post de deodorant de cameră? Uneori e bine să fii şi mâţă până la a fi câine cu nelegiuiţii care te calcă pe nervi.
– De ce nu mi-ai spus ieri ca să-i fac o poză, că nimeni nu mă crede că o pisică, pe lângă căldura de afară, mai are nevoie şi de puterea calorică a unor cărbuni abia stinşi?
Bineînţeles că formele geologice au fost măturate până s-a ajuns la o formaţiune de şes, locul a fost spălat cu furtunul, după care s-a aplicat o juma de kil de alcool căruia i s-a dat foc în văzul asistenţei. Uite aşa! Am populat obiectivul cu lemne de brad cărora le-am dat foc, după care i-a venit rândul parchetului de stejar scos de pe urma unor meşteri parchetari refuzaţi la export. La flacără vie se fac capia şi vinetele, altfel ies negre vinetele, iar capia se pleoşteşte. Aşezam câte un răzor de 6 vinete împănat cu ardei capia, masa era pregătită cu vas cu apă, strecurători, cuţit de bucătărie dat pe tocilă şi un linguroi profesional cu care se serveşte caviarul la Kremlin. Eu eram echipat cu mănuşi chirurgicale de unică folosinţă, adică operezi o dată şi pacientul nu mai foloseşte la nimic. Bad choice! La prima vânătă pe care am întors-o am simţit un fior fierbinte la două burice. Am oftat aşa de tare încât mâţa vecinei a căzut din copac. Primul rând de epidermă s-a luat şi s-a ajuns la nervi.
A spart un ou Ilinca şi am ţinut degetele în albuş care conţine colagen în stare pură, producându-se binecunoscutul fenomen de osmoză inversă, adică ăzomso. Am fost pupat şi căinat, am primit medalia cu bentiţă în grad de străjer cu capul în nori şi am fost uns pe gât cu nişte ţuică de Glasgow Ioan Plimbăreţul. După aşa un tratament, m-am întors la locul de muncă, echipat cu mănuşi de sudură, măi Fochi măi. Eu curăţ capia, iar Ilinca taie vânăta exact în două jumătăţi şi-i extrage miezul pe un fund de lemn cu linguroiul de caviar. Miezul este atât de alb şi frumos, dar nu îndeajuns pe gustul Ilincăi care, la preparare mai adaugă şi o căniţă cu lapte. Au fost în total 42 de vinete din care au ieşit 12 pungi pentru congelator, porţionat câte una pe lună până la toamna viitoare. Eu sunt vinovat. Eu mănânc vinete cu linguroiul de caviar. Mi-au şi ieşit la analize vinete în citoplasmă cu vestigii de Glasgow.
După amiază, am folosit maşina de spălat putina şi am întins-o în Herăstrău cu bicicleta. Aşa de mult mi-a plăcut clima continental-temperată încât seara mi-am scos familia la un restaurant pe malul lacului. Pot să spun că nu m-a recunoscut nici chelnerul aşa cum eram îmbrăcat cu mănuşi şi mască de sudură. De abia la nota de plată, când mi-am dat jos masca, m-a recunoscut şi s-a dus s-o refacă…
ODLM,
mie la analize, in procentaj ridicat, mi-a iesit in membrana, citoplasma si nucleu, ciocolata 🙂
Cantitatea de vinete a fost neglijabila, de aceea nici n-a mai aparut pe buletinul de analize 🙂
In alta ordine de idei, m-am intrebat de unde oare s-o fi nascut si nevoia asta de a pregati pentru iarna, diverse conserve ( dulceturi, compoturi si altele ) ? Sa fie oare teama ca la iarna, n-o sa fie de-ale gurii si pac, pui mana pe-un borcan de zacusca si hap-hap, esti satul ? Sau e pur si simplu o obisnuita, un gest invatat in vremuri nu prea indepartate si de trista amintire ? Sau ..altceva ?
🙂
lotusull´s last blog post ..Decojirea cepelor
Nici eu nu inteleg naravul asta de a pune muraturi! Dar imi place sa le mananc. 😀
ODLM, vinetele ca vinetele, da’ simple sau cu maioneza? Asta-i intrebarea… 🙂
(Laptele nu se pune! La dilema, adica 🙂
Alina Grozea´s last blog post ..Cartea mea
Frumos mai scrii, ODLM. Despre orice. You’ve made my day! My Sunday :P.
odlm, ba io te cred. jur că te cred! ba chiar credeam că oricine ştie că o pisică se dă în vânt după puterea calorică.
😀
psipsina´s last blog post ..cuvinte din trecut (2) – salzburg (cuibul vulturilor)
@Psipsina- Formula puterii calorice este egală cu masa pisicii( care constă în 203 grame de bobiţe pe zi) înmulţită cu temperatura la pătrat, supra lungimea cozii care este o constantă fiind egală cu de 9,3 ori distanţa între catadioptrii ei. Oricine ştie…
@Lotusull- când iese ciocolată în nucleu, eşti deja ameninţător de dulce.
Nevoia de a pregăti diverse conserve pentru iarnă vine din peşteră. Ce-i mai liniştitor decât să dai bolovanul la o parte şi la căldura unui şemineu cu vreascuri să mai iei o halcă de mamut congelat şi să-i arăţi zăpezii degetul care peste milenii va fi folosit în trafic!
@Alina- vinetele ca vinetele sunt provizii.Gogonelele şi varza vin mai încolo şi le mâncăm cu prietenii care scriu cărţi, dacă vor…
Vinetele se mănâncă şi cu maioneza reţeta mea, pe care văd că nimeni nu a luat-o în seamă şi nu ştiu ce pierd.
@Tecoma- apariţiile tale sporadice îmi întăresc convingerea că mă apreciezi la injusta mea valoare, exacerbând dimensiunea pe care o am în fapt. Mulţumesc pentru aprecieri.
Ce lucru in echipa ati facut voi acolo ! fain .Si ce gusturi fine acolo …in materie de vinete ! cica le-a curatat taind in jumatate fructul copt si ca miezul arata alb si pufos si doamna ta priceputa i-a sporit albeata cu lapte …..he he ! asta suna a salata de vinete ca o naluca :)) =)) de frumoasa .
Deci sa inteleg ca Matza va apartine , atunci e in regula a contribuit si ea cu ce a putut , specific unei pisici .
ODLM , am cules un aforism dintre randuri , ba nu, gresesc , de pe randuri , si o sa-l prind in pioneze la mine pe blog 😉
am o pagina relativ noua unde agat aforisme .
Alm´s last blog post ..De week-end !
am scris pe fuga si am incurcat niste litere , zi ca nu se pune . 🙁
Alm´s last blog post ..De week-end !
@Alm- eram o echipă de doi care jucam contra unei echipe de vinete. S-a jucat fair play şi nu s-au înregistrat vânătăi. Salata se albeşte cu lapte şi o ornează cu măsline, gălbenuş cu ochi de piper, nas de morcov şi gură de gogoşar. Iese o ceva de-ţi vine s-o mănânci…
Mulţumesc pentru inserarea la categoria “Aforisme” de pe blogul tău.
ODLM, cred ca efect de albire are si lamaia. Plus, ca aceasta din urma iti mai atenueaza si senzatia de voma iminenta, urmare a holbatului la TV.( am fost pe la Simona si ti-am citit comentariul ).
lotusull´s last blog post ..Decojirea cepelor
@Lotusull- da, efect de înnălbire îl are şi lămâia, dar Vanish este imbatabil la gulere
Odille are cu siguranţă curentul căzut că nu tăcea ea până la ora asta… Odille, dac-aş putea, ţi-aş da energie de la mine…
Cu cat te-a incarcat chelnerul la nota 😉 ?
oachi´s last blog post ..NIMICURI
@ODLM, da, am avut curentul cazut, dar cel al sufletului. Am papat CNN pe piine toata noaptea si dimineata. Abia de citeva ore mi-am gasit linistea. New York este in siguranta.
Incep sa ma destind.
Odille, sper ca bine prietena ta si nu mai e nici un pericol …
oachi´s last blog post ..NIMICURI
@Oachi- chelnerul adunase şi anul naşterii, iar când l-am trimis la origini, a rămas numai consumaţia…
.
@Odille- pe voi v-a afectat Irene?
Oachi, prietena mea, din fericire, este bine si in siguranta, insa toata noaptea m-am perpelit si nici nu am vrut sa-i telefonez ca sa nu o sperii si mai rau.
Iti multumesc.
@Odlm, noi am primit numai un pic de vint si temperaturi ceva mai scazute.
Coasta de est a Canadei va fi mai afectata, ca de obicei.
Sunt un pic cam obosita, insa am citit printre rinduri despre gratar cu somon, pisicute, vinete si ardei si mi-am adus aminte de un articol pe care l-am citit cu ceva timp in urma.
Articolul spunea ca la un control de frontiera (In Italia), s-au descoperit intr-un vagon de tren, containere cu blanite de pisici.
Atunci m-am gindit cum admiram noi unii pantofi, “Made in Italy” si cum spunem:
-Nimeni nu face pantofi asa de frumosi, moi si din piele asa de fina, cum fac italienii! 🙂
Va doresc o saptamina frumoasa si cu voie buna! 🙂
@Odille- mă bucur cum nici nu-ţi închipui pentru prietena ta de la New York, că este bine şi vorbăreaţă.
@ODLM, iti multumesc mult. Un zimbet pt tine. 🙂
Nu pot sa nu va spun, am o rochita de culoarea vinetei (o nuanta mai deschisa) si mi-am gasit si cercei asortati! 🙂
@Odille- ce bucuroasă eşti tu pentru noua ta rochiţă, parcă ai fi eu când mă fotografiez cu o nouă maşină de gazon.
@ODLM, numai cerceii sunt noi, insa cind probez rochita impreuna cu cerceii, sentimentul cred ca este acelasi cu ceea ce simti tu fata de noua masina de gazon. 🙂
Vinetele, ardeii (mai ales ardeii), sunt OK, insa dorinta mea ar fi sa traiesc in Tara Dulceturilor, unde toate mesele si gustarile sa fie numai dulceturi, si sa fie servite in farfurioare micute, minunat colorate, sau in farfurioare de cristal.
Dimineata, o lingurita de dulceata de portocale, urmata de o gustare de dulceata de cirese amare, apoi la prinz citeva feluri de dulceturi (nuci, visine, caise, afine, gutui), iar seara o cina cu dulceata de trandafiri pt vise frumoase. 🙂
@Odille- şi cum ai luat cerceii? Te-ai dus cu rochiţa în geantă, sau ai ţinut minte culoarea vinetei dată cu un ton mai jos?
@Odille- pentru mine, Ţara Dulceţurilor este în Herăstrău, dacă treci şi tu pe acolo…
Tulai, bre, a dat hărnicia-n popor! Colegul meu Vasile a copt azi 20 de kile de kapia, iar acum geme în living. Îl aud din mansardă.
Cred că mâine-l scot şi eu la restaurant. Noi n-avem lacuri la Braşov, dar prin spatele casei curge Timişul. O să încropesc o plută şi-l plimb niţel, până-i trece 😛
(Până vine chelnerul cu nota sper să i se dezumfle deştele, să poată număra mălaiul =))
arcadia´s last blog post ..Nurofen forte
@Arcadia- scoate-l la restaurant pentru că de la 15 kile în sus aşa se procedează. Poţi să iei pluta pe Timiş şi să te dai până pe Herăstrău care are zăgaz chiar la poalele unui restaurant cu friptane. Grătarul propriu-zis, de nichel, trebuie să culiseze, nu să stai să întorci capia deasupra lui şi să te arzi la amigdale. Restaurantele acceptă card pe care te sfătuiesc să-l scoţi tu ca o lady şi să-i recompensezi strădania lui Vasile friptu’.
Apar sporadic, e drept, dar te citesc articol cu articol. La tine sunt exacerbate umorul si inteligenta, iar astea-ti dau justa valoare.
@Tecoma- comentariul tău este o juxtapunere peste ceea ce aş vrea eu să stimez în colectivitate, dar nu am loc de mine. Am auzit că se dau osanale. Mă duc să iau şi eu o pereche şi să le prăsesc a la maison. În mărinimia mea, îţi pot da şi ţie, dar nu ai blog, sau poate-l ţii sub prelată, că de isteaţă eşti foc.
@ Draga Arcadia, in Piata Sfatului au deschis Taverna Sarbului. Ti-l recomand cu caldura. Ai putea sa-l scoti pe domn’ Vasile sa inteleaga pentru ce si-a fript 20 kilograme de degete, zacusca lor e absolut delicioasa, dar nu se compara cu a ta…
@ODLM : nu stiu cum se face ca scrii despre subiecte cu care ca ma lovesti drept in moalele capului. Imi revin cu greu, desi “canicula” inourata de afara ma tine extrem de tzeapana. O salata de vinete cu ceapa (rosie), cu salata de rosii si ardei gras ca la mama acasa nu este o ecuatie tocmai simplu de rezolvat. In primul rand pentru ca salata de vinete trebuie sa fie ca la mama acasa, rosiile trebuie sa aiba gust, ceapa trebuie sa fie si ea neaducatoare de fluvii oftalmologice. Pentru salta de vinete ai putea curta un magazin sarbesc care devine absolut infloritor in perioada sarbatorilor cand varza murata e obiect de mare pret pentru impatimitii de sarmale. Are un defect salata de vinete : nu e ca la mama.
Sau eventual, ai mai putea curta vreun amic sa-ti procupere ceva salata de la magazine armenesti.
Despre restul obiectelor din ecuatie, ar merita sa le pui in seif, atat sunt de valoroase si de greu de gasit.
Nu am invatat inca sa coc vinete la placa de inductie…poate ca tu ai o solutie.
As spune ca deja vinetele tale nu se mai afla in citoplasma, deja sunt folosite la transcriptia ADN-ului, altfel nu-mi explic perpetuarea informatiei = mancarea salatei – cu atat perseverenta luna de luna.
Pana una alta tin sa te informez ca mintea inventatoare de Aurel Vlaicu a mamei a gasit solutia ideala de a transporta via airmail borcane de salata de vinete. Fara maioneza. Sunt extrem de albe.
Uite, ca tot ne plangem noi de atata ploaie, o sa ofer o solutie, benefica macar : sa ploua cu borcane sau pungi de salta de vinete. Gata coapte. Asa, nici oamenii de prin munti si nici amaratii colegi cu stapana teritoriului arcadian, nu vor mai fi chinuiti la copt kilograme de degete.
@Oneway- Există un serviciu de curierat rapid al firmei Atlassib. Aici ai un link cu orar curse, destinaţii, cotaţii transport, etc:
http://postaatlassib.ro/csp/webposta/main.csp?lang=1&incarca=servext
Poţi primi până la 10 kg. de vinete pe ruta România- Franţa, iar preţul este de 15 Eur. Dacă mai pune şi un kil de dor de mamă, preţul este de 1,5 E/kg. Îi poţi contacta pe mail. Au agenţii şi-n Franţa.
@Oneway- salata de vinete se albeşte cu lapte. Uneori, când mă simt cu colesterolul pitic, adaug maioneză reţetă specială din ouă cu albuş. Ceapa roşie este procurată din regiunea Buzăului şi este dulce cu sughiţuri de plăcere. Roşiile sunt cumpărate de la Coşereni, din piaţa unde se găseşte soiul “inimă de bou” cu gustul clasic de roşie, nu de polistiren extrudat şi plasă sudată. Ardeiul gras are un gust, nu zic nu, dar ardeii capia au dulceaţa româncelor când alungă coşmarul în genunea nopţii, c-o sărutare “gata, gata, iubitule, sunt aici, simte-mă!”. Pâinea pe vatră, luată de la brutăria din colţ, taman când a ieşit din cuptor şi a umplut cartierul de freamăt ” Vali, du-te şi cere-i bani maică-tii, că a ieşit pâinea!”. Nu dai o raită prin România? Aşa troglodiţi cum suntem, le mai avem şi noi pe cele lumeşti, cu fărâme din liniştea străbunilor…
Un polițist băcăuan, prins în timp ce vroia să își cumpere o carte
Un politist bacauan a fost prins de colegii sai in timp ce intentiona sa isi cumpere volumul “Critica ratiunii practice” de Immanuel Kant. Acesta a fost dus la sectie, unde a fost supus unui interogatoriu intens. Omul legii sustine insa ca este o interpretare gresita a gestului sau si nu e vinovat de nimic. “Nu o luam pentru mine, jur! M-a rugat un prieten sa il ajut. Eu nu am nicio legatura cu imersiunea dihotomica in subconstientul irational al sinelui si, sincer, nu sunt un apologet al kantianismului”, a declarat Ionel C.
Sefii sai sunt insa convinsi ca acesta este vinovat. “L-am observat de mai demult. Era ceva ciudat cu el. Mereu era primul care termina de citit numerele de inmatriculare”, ne-a declarat adjunctul IJP.
De asemenea, Inspectoratul de Politie a demarat o ancheta si in privinta celor doi politisti care l-au surprins pe Ionel C. “Exista niste semne de intrebare vizavi de cei doi. Ce cautau ei in preajma librariei? Exista premisele existentei unei intregi filiere de politisti intelectuali”.
Hmm… si eu credeam ca ati pus de zacusca. Dar e buna si la congelator “pregateala”.
Hmm… cand lumea aude de vinete, parca le scapara ochii ca si cand ar vedea cine stie ce maldar de bani. Sunt ele prea delicioase, cred, ca eu cand spun cuiva ca am salata de vinete acasa, imediat ma viziteaza.
Just, cele mai bune vinete se fac pe jar, in curte. Si parintii mei au inceput tocmelile de genul cu toamna. Abia astept zacusca. Ca mami nu face nimeni. 🙂
Nami´s last blog post ..Nunta varului meu
@Nami- noi băieţii avem un mic avantaj: putem spune şi “ca mami şi ca soţia mea nu le face nimeni…” Voi veţi întruni amnbele calităţi: veţi fi şi mami şi soţii
@ODLM, abia acum am reusit sa gasesc citeva minute sa poposesc pe blog. Dimineata am trecut numai ca o boare. 🙂
“@Nami- noi băieţii avem un mic avantaj: putem spune şi “ca mami şi ca soţia mea nu le face nimeni…” Voi veţi întruni amnbele calităţi: veţi fi şi mami şi soţii”.
Exista si cazuri cind se spune “ca mami si ca sotul meu, sau ca tati, nu le face nimeni…”
Cind era fetita mea micuta, intr-un weekend am declarat, hotarita: Astazi voi face pui cu smintina si ciuperci. Imediat fetita mea a ripostat: “Daddy, pleaseeee…, don’t let mommy make it!”.
🙂
Am fost un pic ranita, dar avea dreptate.
Recunosc ca eu visez prajituri, bomboane, dulceturi, torte. Norocul meu este ca punerea in practica a viselor, deocamdata, nu ma afecteaza negativ in niciun fel. Dar sunt dependenta, nu-mi lipsesc bomboanele din poseta.
Zina Dulciurilor si cu mine suntem prietene de o viata. 🙂
Ieri, printr-o intimplare, am ajuns pe canalul unde apare Dr Oz, pe care-l respect, si vorbea chiar despre aceasta dependenta. Sfatul lui este sa luam Chromium Picolinate. De data asta am ascultat, si deja am luat o capsula. Va voi spune daca va avea vreun efect.
As vrea sa ramin in relatii bune cu Zina, dar nu asa de apropiate ca pina acum. 🙂
@Odille- Daddy şi-a învăţat lecţia şi de aceea s-a pus pe studiat gătitul. După câte spui, şi tu ai învăţat să te găteşti frumos cu cercei în formă de vinete.
@ODLM, dar tu cum de nu faci nani acum? Cred ca misterioasa Luna iti spune povesti. 🙂
Iti voi povesti cum a fost. Eu sunt foarte constiincioasa, asa ca Daddy imi dicta si eu scriam cumintica, tot ce mi se spunea. Problema mare aparea cind era vorba sa adaug ingrediente “dupa ochi”, sau sa dau “in citeva clocote”. 🙂
Asa ca produsul finit daca nu mergea la gunoi cu tava cu tot, atunci nu prea avea gustul dorit, sau era nefiert- eu numarind clocotelile ca sa fie 2- 3, si atunci Daddy isi sufleca minecile si gatea asa niste bunatati incit pina si mamele prietenilor ii telefonau sa-i ceara sfaturi.
Eu, in schimb, excelez la orice se face cu cintarul, ca spre exemplu sufleul cu brinza, cascaval si ciuperci, sau prajituri si torte.
@Odille- la noi, dreptatea nu se face cu cântarul, ci până părţile dau în 2-3 clocote şi apoi se leagă. Altă bucătărie…
@ODLM. Multumesc de informatii. Esti prea rafinat cu imeiluri pentru domniile lor. E (a se citi e)mailuri zici? Prefer sa tac…n-are sens sa mai povestesc de cate-s romanii capabili si peste granite, neinvatand ( o mare majoritate, nu toti) aproape nimic macar din eleganta poporului a carui tara o locuiesc.
Imi pare rau ca n-am avut ocazia sa-ti trimit o tura de gust de rosii de la mama din gradina (anul asta gradina bunicii, neintrecuta, a fost transformata realmente in pustiu de o grindina ; am crezut ca-s inflorituri impresioniste, dar din ceva deosebit vazut de mine cu o luna in urma – de la fructe la zarzavaturi- s-a transformat intr-un adevarat destert – cand am vazut-o, am primit o lovitura in imaginea copilariei mele liniste : bogatia din gradina bunicii, cantecul cocosului la ceas de seara, behaitul animalelor, 3 copii nazbatiosi din cale-afara…). Rosii mari, gustoase, dulci, pepeni mari, realmente miere…si toate fructele pe care le vrei tu. E un adevarat paradis. Uneori ma gandesc si eu ca fiul risipitor la bogatia de acasa si la crantz-crantzul pe care-l mananc aici zilnic. Fiecare alegere are plusurile si minusurile ei pe care le asumam – ori nu…
@Oneway- chestia cu Atlassib chiar funcţionează. Am prieteni care folosesc această facilitate.
Regret nespus grădina devastată de grindină. Iubesc grădinile cu de toate numai cu o gradaţie mai puţin decât mă iubesc pe mine. Roşiile de acolo sunt ţepene, mai mult roz şi au un gust de parcă seva pământului n-a urcat până la ele. A fost furată de noi…
Buna Dimineata Dragilor!
In fiecare an, 1 Septembrie ma ia prin surprindere. Parca as dori sa fie o zi de August 31 bis, pt a ma obisnui cu ideea ca a plecat vara.
Deja simt ca am primit cercei de frunze aurii. As vrea sa mai ma prind de rochitele minunate ale verii, de rochitele Zorelelor, Bujorilor, Cicorilor, ale Rochitei Rindunicii…
Septembrie este o luna plina de nostalgia vacantelor si a plajelor, nostalgie care este un pic contrabalansata de amintirile bucuriei de a revedea colegii de scoala.
O zi de 1 Septembrie frumoasa si imbelugata in vesti bune! 🙂
(Nu sunt sigura ca se spune asa, dar asa va doresc.)
@Odille- bună dimineaţa dragă. Azi, 1 septembrie, este 31 august, după dorinţă… Septembrie a mai avut răbdare cu noi o zi. De mâine se anunţă ploi şi căderi de frunze. Bucuria lui Adam…
Am vazut acum la stiri ca la Bucuresti sunt inca 34 de grade, deci la voi este 31 August bis.
Ma bucur pt voi. 🙂
In cultura nord-americana, dupa Ziua Muncii, nu se mai poate purta alb, asa ca mai am citeva zile in care sa port toate rochitele albe, fustitele si jeansii albi pe care-i am, cu ghirlande de coliere, care mai de care mai colorate si varatice. 🙂
@ODLM, mi se pare mie, sau este o nota de exuberanta in mesajul tau referitor la caderea frunzelor? 🙂
Cred ca Adamel al nostru, abia astepata sa-si testeze masinutele minune de taiat frunze, si sa vada cit de fina va fi pasta de pate de frunze. 🙂
Pe mai tirziu!
@Odille- la noi acum sunt 31 de grade şi este 34 august., iar în ceea ce priveşte albul, acesta se poartă la năframă încă de pe vremea lui Mircea cel Bătrân în vârf de băţ.
@Odille- Adamel aşteaptă căderea frunzelor Evuţei. Maşinuţa minune o are de mult…
@ODLM, dupa o zi cu ceva stres, am citit comentariile tale dragalase si pline de umor, si m-am destins pe loc. 🙂
Revenind la frunzulite, din cite stiu eu, majoritatea Evelor isi pastreaza cel putin o frunza, si de preferat este sa fie din aur. Eu as alege frunzulite de la Fondul Plastic. 🙂
@Odille- şi frunzele de aur cad, fără zgomot, doar din priviri.
La buna re-vedere . Mi-am amintit ca anul acesta nu am pus vinete la lada…. Zici ca se fac mai bine pe flacara !!!
Deh, nu toti am facut somon la gratar.
Imi place f. mult cum scrii. Ti-am lasat un mesaj pe alt blog referitor la prostia aia de carte care zice ca “dragostea nu dureaza decat 3 ani”. Ti-o trimit cu batrana Posta Romana. Nu stiu la ce-ti mai trebuie caci mie imi pari atat de talentat. Eu am simtit un discomfort fizic citind-o. Poate am eu alte preferinte. Dar asa am patit si cu Coelho. Nu mai scoteam capul in lume de rusine ca nu am citit vastele opere. M-am dus la Humanitas si am cerut o carte de suspomenitul autor, si l-am pronuntat asa cum se scrie, de mi-a venit sa intru in pamant de inculta de sunt. Dar dupa ce l-am citit in 3 ore m-am simtit ca o coafeza. Nu stiu de ce…. nu stiu cum se simte o coafeza, probabil ca mine citind-ul pe Coelho.
Revenind la cartea “dragostea dureaza bla bla bla” poate ca tu vrei sa-ti testezi limitele citind abureli.Vrei sa iesi din zona de comfort. Astept impresii.
P.S. Vai ce m-a impresionat ca nu stiu care personaj a facut sex cu vreo 2 prostituate (parca).Asta-i rau ca unii au impresia ca au descoperit apa calda.
@Petra- vinetele se fac în curte la tine sau la prieteni, numai la flacără deschisă, ca să se pătrundă repede şi să rămână albe în interior. Dar nici arse tare ca să bagi degetul şi să-ţi rămână prizonier. Doar să fie moi şi totuşi învârtoşate la pipăit. Mă tentează să le compar cu ceva da’ alea nu-s naturale şi sunt şi hulite în presă. Da, şi am talent la vinete şi la somon pentru pisici.
Cartea mi-a fost recomandată de cineva la care am ţinut, dar acum, după ce mi-ai spus de ea, nu mai ţin la persoana aceea, dar vreau să-i demonstrez că am citit-o şi poate o să mă îndrăgească ea pe mine. Sunt un răuţ cu coaroană…
Mulţumesc mult pentru comentariul favorabil mie.
Pot trimite coordonatele mele pe adresa de mail cu care te-ai înscris aici la comentarii?
Salutari din Sibiu. Da aceea este adresa mea de mail.
Cat despre vinete, saptamana viitoare trec la treaba. Am mai copt vinete, ce naiba, doar am state vechi in institutia casatoriei si experienta intr-ale gatitului, dar sincer vinetele nu le coceam pe flacara gratarului ci improviza sotul meu o “plita”. Dar sa lasam discutiile savante despre bucatarie si zacusca (de asta ai facut?).
Astept datele tale. Maine oricum merg la posta, am de ridicat un colet (cumparaturi on-line).
@Petra- datele au plecat. Mulţumirile sunt în colet separat.