Sep 9, 2011
Verdeaţă Împărat
FeFe cu mijloace de transport şi negru de supărare
“Demult, tare demult, pe când puricele se potcovea cu nouazeci si noua de ocale, sarea cale de sapte poste si intra în coliziune frontala cu World Trade Center-ul, traia într-o tara ca oricare alta un împarat poreclit de supusii sai Împaratul Verde, ca o ironie subtila la adresa faptului ca nu îi pasa deloc de ecosistem. Împaratul avea dupa cum se obisnuieste în povesti un fiu, botezat la nastere Fat-Frumos din motive deloc evidente. Într-o buna zi, Împaratul Verde îl chema în sala tronului pe Fat-Frumos si îi zise pe un ton condescendent: “Fiule. Eu nu mai am mult de trait si va trebui sa trec frâiele regatului în mâinile tale. Asa ca e timpul sa renunti la IRC, la playboy.com si la CounterStrike si sa îmi dovedesti ca îti poti întemeia o familie. E timpul sa pleci în lume si sa îti cauti o mireasa pe placul tau, pentru ca nu vreau sa pier fara nepoti, întelesu-m-ai? ”
“Dar tata…”
“Sa nu te aud. Ti-am taiat accesul Internet. Game over”.
Pus în fata inevitabilitatii, Fat-Frumos se decise sa urmeze sfatul tatalui sau. Primul lucru pe care îl facu fu sa treaca pe la grajduri sa îsi caute un bidiviu cu care sa plece la drum. Cu toate ca era lenes nevoie-mare, feciorul împaratului nu era câtusi de putin prost, ba chiar dimpotriva. Asa se face ca trecu nonsalant pe lânga stalurile cu tablite pe care scria “Armasar pur-sânge inside”, stiind ca o sa gaseasca o gloaba cu puteri paranormale undeva în fundul grajdului, într-unul din stalurile paraginite aflate în penumbra. Si chiar asa se si întâmpla.
Calul era slab de i se vedeau coastele, de-abia statea in picioare, napârlea smocuri-smocuri, avea o respiratie fetida, ce mai, era vai de el. Imaginea generala era completata fireste de o atitudine vadit sinucigasa.
“Tu nu te uiti la mine, FeFe? Nu vezi ca mor de-ampicioarelea? Lasa-ma în durerea mea”, îi zise calul, tragând cu sete dintr-un Carpati fara filtru ( total nerecomandat de Asociatia “Prietenii Animalelor Muribunde”).
“Nu-ti fa griji”, replica nonsalant Fat-Frumos “ma pricep la overclocking”
La auzul acestor cuvinte, calul cazu instantaneu într-o transa adânca si Fat-Frumos se apuca sa-l aduca la o stare de normalitate, folosind numeroase procedee, mai mult sau mai putin ortodoxe:pasta superconductoare de ovaz, masaj cu concentrat de aer rece, hipnoza
bilaterala pentru corectarea miopiei si socuri cu curent aproape continuu. În cele din urma calul deschise ochii si zise cu vioiciune: “I Know Kung-Fu”.
“Show me”, zâmbi Fat-Frumos stergându-si sudoarea de pe frunte.
Sari în aer calul, se dadu de trei ori peste cap, tâsni pe usa grajdului si, odata ajuns în curtea castelului, batu mar un grup de tarani care militau
pasnic pentru ocrotirea florii-de-colt. Multumit de isprava, se întoarse la Fat-Frumos si îl intreba:
“Ei, si acum încotro, FeFe?”
“Mergem la Ileana Cosanzeana”, zise hotarat Fat-Frumos.
Ileana Cosanzeana era o tipa blonda (zicea ea), pe care o cunoscuse pe pIRC (varianta cu porumbei) si care statea suficient de aproape de castel, incat nu exista tag in instant-messaging, decat dimineata, cand porumbeii inca mai erau adormiti si aveau probleme cu evolutia traiectoriei, trebuind sa fie lansati manual, cu catapulta.
Odata ajuns la casa Ilenei Cosanzeana insa, Fat-Frumos descoperi cu uimire ca fata visurilor lui nu era nicaieri. Obosit se aseza la umbra unui
corcodus sa se odihneasca pentru o vreme, si adormi. Se trezi cand un porumbel in picaj il lovi sec in tampla. “Incoming message”, anunta tardiv calul.
“Neica, o fura zmeul pe Ileana, iti zic, o fura”, balmaji sfarsit porumbelul, “si spuse ca sa te duci sa o salvezi fuguta, ca altfel o sa pupe zmeul ce n-ai vazut tu in atatia ani, cat ti-a fost lene sa te deplasezi pana la ea, manca-ti-as ochii tai de tractorist”.
Si acestea fiind zise, îsi dadu duhul. Fat-Frumos sari in picioare, incaleca pe cal si nu se opri pâna nu ajunse la fierarul satului. “Cu ce va pot ajuta?”, le iesi acesta în întâmpinare serviabil.
“Avem nevoie de arme. Multe arme”, gafai Fat-Frumos.
“Nici o problema”, replica impasibil fierarul. “Puteti incerca aceasta minunata sabie laser cu alimentare pe USB…”
“Ceva portabil nu ai?”, il interupse abrupt FeFe.
“Am un buzdugan cu suport pentru memory stick, care se duce, loveste inamicul si se intoarce, dar nu tinem memorie pentru el si din pacate fara memorie uita de ce-a plecat si se duce… si se tot duce…”
“Dar sabia si scutul ala, din colt alea ce au?”
“Acelea sunt ale imparatului, tatal domniei voastre. A zis ca si-au facut datoria, a castigat destule batalii cu ele, acum ca sunt vechi si tocite e
timpul sa devina open source. Sunt gratis dar nu ofer nici o garantie ca functioneaza”
“Ce bine”, se bucura Fat-Frumos “o sa imi incerc norocul cu ele”.
Zis si facut. Lua feciorul imparatului sabia si scutul, încaleca si porni spre salasul zmeului. Mersera ei din zori si pâna în seara si pâna ajunsera se facu intuneric si un vant rece îi facu sa tremure din toate incheieturile. Fulgere sporadice luminau castelul din piatra neagra al zmeului.
“Am venit zmeuleeeee”, racni Fat-Frumos si incepu sa izbeasca frenetic în usa cu manerul sabiei care afisa disperata pe toata lungimea lamei mesajul “illegal operation”.
Brusc usa se deschise, izbindu-l pe Fat-Frumos în plina figura, in ciuda scutului care anunta calm “General Protection Fault in Module w00d335” si se facu bucati.
“FeFe, ai venit”, ranji zmeul. “Stiam eu”.
Verde si matahalos zmeul era in short si cu un tricou alb de bumbac, pe care scria “Swords don’t kill people. I kill people”. In spatele lui, Ileana isi privea cu speranta salvatorul.
“Zmeule, am venit dupa Ileana Cosanzeana”, rosti hotarat Fat-Frumos.
a) mi-o dai vie si nevatamata si ne lasi sa plecam
b) ne luptam pe viata si pe moarte
c) Ion Iliescu
d) castigi o excursie de vis in Bermude.
“Aaaa… aaaa… d)”, mormai vexat zmeul.
“ESTI SIGUR?”, racni Fat-Frumos. “Poti sa intrebi publicul, poti sa suni un prieten sau poti alege intre ultimele doua.”
“Nu, nu… d), sunt sigur ca e raspunsul corect”, dadu din colt in colt timorat zmeul.
“Okay. Ileana, hai sa mergem”.
Si plecara, calare pe cal, si avura o nunta de vis care dura sapte zile si sapte nopti neincetat. La sfarsitul celei de-a saptea nopti, un racnet inuman strabatu peretii odaii nuptiale.
“Ingerasule, poti sa-mi explici si mie ce e ASTA?”, scrasni din dinti FeFe.
“A, o nimica toata… o centura de castitate cu optocuplori, cu cheie pe 5096 biti si codare euristica alternativa. Te pricepi la hacking, sper…”
Buna Dimineata Dragilor, Bronzatilor si Frumos Rumenitilor, dupa o vara asa de minunat de fierbinte! 🙂
De fapt cred ca sunteti deja un pic crocanti, dar colorati frumos sunteti cu siguranta. 🙂
Noi deja am trecut la perioada de racire, acum avind 15 grade Celsius.
Weekend minunat!
Draga @ODLM, cu aceasta poveste te declar Marele Maestru in scrierea basmelor. Te-ai intrecut pe tine insuti, am savurat intreaga poveste. Delicios umor si minunat scrisa, este putin spus!
Felicitari!
“FeFe cu mijloace de transport şi negru de supărare” – Absoult delicios!
Acum trebuie sa ma despart de computer pt citeva ore (cu tristete in suflet!), si voi incerca sa raspund la intrebarea de ce era Calul Nazdravan contra “Florii de Colt”. 🙂
Tare bine mai pica asa o lectura dupa ce statui 3 ore in fata computerului ca sa-mi pun la cale o mobila de bucatarie . N-am crezut ca net-ul asta cu beneficiile lui iti da atata bataie de cap . (Suntem emigranti prea cruzi si novice ca sa ne permitem sa facem programare la Küchenstudio ca sa-ti planifice altii mobila de bucatarie .)Insa dupa ce inchei bucuroasa “afacerea” iote peste ce dadui acilea, delicios nu alta ! Sa traiesti si sa infloreasca imaginatia domniei tale , in materie de basme mestesugite .
Alm´s last blog post ..Fara net
@Alm- sper că ai pus la cale mobila de bucătărie unde comorile tale să pape cu drag.
Mulţumesc pentru aprecieri, dar textul nu-mi aparţine. L-am primit anonim. Acum, fără falsă modestie, consider că am şi eu la fel de multă imaginaţie ca să pot concepe aşa ceva. Ca dovadă:
http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=3639&Itemid=112
Indiscutabil talentul ! Incantata sa vad adevarata fata (urata de altfel, asa tot zice propietarul de cate ori prinde o ocazie de codita) a domniei (cred ca e nai bine sa zic)d-voastre. Ma bucur de cunostinta ! 🙂 😉
Am pus la cale bucataria , am inceput transbordarea lucrurilor in cartoane , si abia asteptam momentul asezarii in noua casa . Imi place ca de pe fereastra pot sa vad Schwarzwald-ul in toata splendoarea lui. 😉
Alm´s last blog post ..Fara net
Inca 5 minute pe computer – o mica fereastra!
@ODLM, am fost convinsa ca povestea a fost scrisa de tine!
“Zmeule, am venit dupa Ileana Cosanzeana”, rosti hotarat Fat-Frumos.
a) mi-o dai vie si nevatamata si ne lasi sa plecam
b) ne luptam pe viata si pe moarte
c) Ion Iliescu
d) castigi o excursie de vis in Bermude.
“Aaaa… aaaa… d)”, mormai vexat zmeul.
“ESTI SIGUR?”, racni Fat-Frumos. “Poti sa intrebi publicul, poti sa suni un prieten sau poti alege intre ultimele doua.”
“Nu, nu… d), sunt sigur ca e raspunsul corect”, dadu din colt in colt timorat zmeul.
“Okay. Ileana, hai sa mergem”.
——————
Cum, zmeul, nu a ales varianta “c”, Iliescu? Poate nu purta trandafirul parfumat care a innebunit odata o intreaga tara? Imi aduc aminte ca daca ti se deschidea in poseta un flaconas de parfum bulgaresc de trandafiri, ai fi votat cu oricine, numai sa scapi de el. Pina la urma aruncai poseta.
🙂
Bine v-am gasit!
Omule.. eu cred ca ne pacalesti. Textul este al tau cu siguranta, recunoaste fara modestie.
Multumimi tuturor celor care au mai trimis putin soare si pe langa Balta Ontario caci imi era mila de colegii mei sindicalisti care umblau prin ploaie si nici nu stiuau nimic despre Flori de Cot.
Recunosc ( fara regrete ) ca nu am participat inca la acest umblat de colo colo prin fata colegiului si repescursiunile vor fi pe gratis. Adica sindicatul nu ma va plati cu 150CAN$ pe sapatamana.
Urmeaza sa ma anunte tanti de la sindicat unde cum si cand sa ma prezint sa prestez munca grevo-sindicala adecvata. Ei sunt tare grijulii si nu vor sa stau inca o jumatate de an acasa pentru ca nu mi-au creat conditii si imi a(greveaza) starea…
Va doresc un weekend insorit!
Stimate dOMn de la munte, vă rog mult să mă puneţi în legătură cu domnul Fefe întrucât doresc şi eu achiziţionarea unei mârţoage sau a unei cămile la mâna a doua deoarece astăzi, pe centura oraşului, în timpul unei manevre numită “liniuţă” am fost depistată cu aparatul radar circulând cu de trei ori viteza legală admisă şi dacă nepotul meu din MAI nu mă ajută, va trebui să găsesc un mijloc de locomoţie pentru următoarele trei luni ale anului. Vă mulţumesc.
arcadia´s last blog post ..Don’t worry, be happy!
@Alm- nu ştiu cine-i Schwartzwald-ul, presupun însă că-i un domn bine şi merită admirat de la fereastră.
@Odille- cine purta tubuleţe cu parfum bulgăresc de trandafiri de dulceaţă în poşetă?
@CristinelC- purtarea de flori în cot este o anomalie care ţine de Zona Zoster. Mai bine stai acasă şi ne citeşti…
@Arcadia- pe centura oraşului se circulă numai cu de două ori viteza legală, şi numai astfel apare loc de tocmeală. Sunt bunuţe şi mârţoagele la mâna a doua dacă le dai peste cap şi se transformă în ravisante care cuceresc prin forme şi culoare, eventual blonde.
De trei ori viteza legală pe o centură înseamnă 3 x 90= 270 km/h. Aşa de jos zburai?
In sfirsit am reusit sa va reintilnesc. Stiu ca este cam tirziu.
ODLM, noi, cred eu, suntem prietenii tai virtuali, ca urmare as vrea sa te rog cind mai publici ceva, prin reviste, Smart Woman, etc, sa ne spui si noua.
Mie mi-ar face placere.
@ODLM,
“@Odille- cine purta tubuleţe cu parfum bulgăresc de trandafiri de dulceaţă în poşetă?”
Pe vremea adolescentei, cind citeam Van Daniken si aveam vise frumoase si foarte indraznete cu farfurii zburatoare, experimentam cu tot felul de parfumuri si colonii. Asta pina am intilnit Parfumul Fidji si a fost dragoste pe viata. Nu spun ca nu imi mai plac si alte colonii, dar ca acea dragoste nu a mai fost nici una.
In acea perioada, din curiozitate, am cumparat si o fiola mica cu parfum bulgaresc, careia i s-a desfacut dopul chiar in poseta mea. Asa am pierdut o poseta. 🙂
Eu credeam că ne aflăm în zona poveştilor, de aia am scris una pescărească. Nu se simte mirosul?
Maşina mea din viaţa reală sublimează la această viteză, iar nepoţi încă nu am =))
Singura asemănare cu realitatea în povestea de mai sus este aia cu linuţa. Îmi mai dă Vasile peste deşte cu ea, dacă depăşesc viteza legală la shopping =))
arcadia´s last blog post ..Don’t worry, be happy!
In privinta Domnitei Ralu si a ceaiului delicios, sunt surprinsa ca nu s-au inventat pliculet de ceai cu snur cu tot, comestibile. Mi s-ar parea firesc si comod sa papi tot. 🙂
@Odille- am să vă spun, deşi nu-mi place să mă laud. Decât cu noi cuceriri…
@Odille- da, Fidji, îmi amintesc şi eu de le. Îl miroseam prin parc…
@Arcadia- vai ce m-ai păcălit! Eu am luat-o de bună că ai circulat cu 3 x 90 şi că ai fost însoţită de îngerul paznic.
La shoping, peste 300 Euro pe oră, este considerată o depăşire a vitezei legale.
ODLM, desi savurasem visul tau la momentul respectiv, nu pot decat sa ma bucur recitindu-l si pe vestitul centru cultural…, textul fiind insotit de data aceasta de fermecatoarea ta imagine:P
@Călina- unde ai fost? La Piteşti? Bine ai revenit printre noi.
tu stii ca, inima mea de cititoare fidela merge alaturi de tine, pretutindeni 🙂 , chiar si la Pitesti.
Draga ODLM,
“@Odille- am să vă spun, deşi nu-mi place să mă laud. Decât cu noi cuceriri…”
Iti doresc sa te lauzi cu povesti frumoase cit mai des, spre incintarea cititorilor tai!
🙂 Mai putin cu laude despre cuceriri, deaorece, dupa cum o cunosc pe Ilinca din povestirile tale, te va convinge sa-ti inchizi blogul, spunind: “Bloguletul meu drag, ma lasi prea mult singurica si-mi este tareeee…. dor de tine”.
Si asa se inchide blogul! 🙂
(Asa i s-a intimplat unui coleg al meu de liceu. Sotia si fiica citind email-urile cu invitatii subtile la romanta, l-au rugat sa inchida cortina) 🙂 Si asa s-a intimplat.
@arcadia : eu cred ca tu trebuie mai degraba sa dai comanda de generatoare de viteza luminii. FeFe e mic copil pe langa ce ti-ar trebui tie.
@Odile :
“dupa cum o cunosc pe Ilinca din povestirile tale, te va convinge sa-ti inchizi blogul, spunind: “Bloguletul meu drag, ma lasi prea mult singurica si-mi este tareeee…. dor de tine”.
Ma gandesc ca povestea e un taram de basm unde ODLM este rege. Iar regina poate fi dupa placul sau dupa ironia lui. Iar in viata reala, daca adevarata Ilinca s-ar supara pentru cuceririle si blogul lui, eu cred ca i s-ar taia portia lunara si anuala de salata de vinete.
=)) nu e un domn este un lant muntos . :))
ODLM, si mai e ceva . Dar chiar nu ma vad admirand zilnic un domn decat daca ar fi pe soclu . :))
Alm´s last blog post ..Fara net
@Odille- este vorba despre cuceriri tehnice cum ar fi: duşul rece fără apă dintr-o şedinţă de brain-storming, cum să trăieşti numai din ţepe, echipament de spart gheaţa din incinta cuplurilor, inducerea impresiei de culcat în patul tău şi de sculat în patul ei şi mai sunt pe cale să descopăr unele în fază de proiect, dar sponsorul m-a obligat prin contract, să le spun după ce le aplic pe pielea oricui.
@Oneway- să ştii că Arcadia călătoreşte acum cu viteza visului. Ea să culcă devreme ca să prindă visurile cele frumoase cu Vasile FeFe
@ODLM : Maestre intr-ale scrisului, am mari dubii ca scriitura nu va apartine. Ma gandesc ca numele tau vine de la faptul ca stai mult la inaltime si scrii. Din cand in cand ti se mai face mila de bietii muritori si ii inviti la tine in chilia din munte unde te retragi sa-ti adapi dorurile. Ii lasi sa intre si imparti cu ei bucuriile tale.
@Oneway- dacă îi spun Ilincăi o poveste unde-i ea regină, am salată de vinete pe tot mandatul.
@Alm- eu sunt un domn lanţ mintos şi dacă vrei, mă urc 5 minute pe soclu, mi-e teamă însă că ajuns o mărime să nu mă coopteze vreun partid.
Si asa, pe firul lui Antoine de Saint Exupery,ajungi sa-ti faci muritorii…prieteni.
“Prieten este inainte de toate cel care nu te judeca.
Am spus, este cel care deschide usa sa pribeagului, cu cirja sa, cu bastonul sau lasat intr-un colt. Iar daca
pribeagul povesteste despre primavara, prietenul este acela care primeste in el primavara. Iar daca povesteste despre grozavia foamei in satul de unde
vine, rabda de foame impreuna cu el. Caci ti-am spus,prietenul este acea parte a omului care deschide pentru tine o poarta pe care n-ar deschide-o poate
niciodata altuia.
Daca deschizi usa…iar el se aseaza, nu-i reprosa ca nu e altul. Nu-l judeca. Caci inainte de toate era flamand de a fi undeva cu bagajul sau de amintiri,
cu rasuflarea sa grea si cu bastonul lasat intr-un colt.
Sa fie acolo in caldura si pacea obrazului tau, cu tot trecutul lui de care nu se vorbeste si cusururile lui
scoase la iveala… Si atunci se linisteste si bea laptele pe care i-l torni si mananca painea pe care
i-o rupi, iar surîsul cu care-l privesti ii este vesmant asemenea soarelui pentru orb.
Prietenul este acela care intoarce catre tine acelasi obraz ca si al tau luminat de aceeasi credinta…chiar daca el este negustor iar tu ostean sau el gradinar, iar tu marinar in larg. In ciuda
deosebirilor voastre, l-ai gasit si e prietenul tau…
Sa nu te temi pentru gradinile tale launtrice si muntii si vaile si pustiurile tale, caci el nu le va
calca niciodata…Prietenul tau e facut pentru a te primi.”
erata : a se citi ghilimele inainte de “Prieten este inainte de toate cel care nu te judeca”.
Oneway, ce mi-a placut ideea ta cu scoaterea vinetelor din meniu! 🙂
Vă rog! Până la vinete…
Nici macar ardei copti si nici tzuica din aceea cu litera “G”! Numai suc de frunze de patrunjel. 🙂
oricum , e clar ca lantul mintos bate intodeauna chiar si prezenta pe soclu 😉
cat despre partide ?
n-am nici o parere (buna)
Alm´s last blog post ..Fara net
@Odille… Fidji a fost ani de zile parfumul pe care l-am iubit! Acum ca chiar mi s-a facut dor dar nu cred ca il mia gasesc pe undeva…
Omule asa o sa fac, cum spui tu, voi sta acasa, voi citi ce scrieti, ( mai devreme decat azi), voi face salata de vinete si ardei copti… (maine merg la piata adevarata care de fapt nu va fii niciodata ca cea din Romania) si toate astea ca sa sustin Floarea de COLT si sa ma apar de Zona Zoster.
– Marie, te rog mult, ajunge, hai să divorţăm!
– Nu Ioane, văduvă m-ai luat, văduvă mă lasi!
Buna Dimineata Dragilor!
Sa aveti un weekend minunat si draga ODLM, sa-ti primesti portia de salata de vinete! 🙂
Cristina C, daca a fi in greva inseamna ca vei fi mai mult timp cu noi, atunci imi place greva aceasta. 🙂
Daca te intereseaza, iti voi spune un pic despre Fidji. Disparuse de pe piata canadiana de ani buni, insa l-am gasit la un Fragrance Depot (unde nu esti sigur daca sunt bune, sau false) si unde incercau sa vinda un flacon micut cu $ 130.
Insa, tot cu ani in urma, am vizitat fabrica de parfumuri de la Grasse (France), de unde am cumparat Fidji. Am fost foarte dezamagita. Nu mai era Fidji pe care-l stiam eu, era diluat si-i simteai parfumul usor amarui, parca de feriga, insa numai pt citeva minute si apoi disparea.
Din acest motiv am renuntat la el, dar inca imi este draga amintirea lui.
@ODLM,
“@Odille- este vorba despre cuceriri tehnice cum ar fi: duşul rece fără apă dintr-o şedinţă de brain-storming, cum să trăieşti numai din ţepe, echipament de spart gheaţa din incinta cuplurilor, inducerea impresiei de culcat în patul tău şi de sculat în patul ei şi mai sunt pe cale să descopăr unele în fază de proiect, dar sponsorul m-a obligat prin contract, să le spun după ce le aplic pe pielea oricui”.
Cred ca ai putea scrie un manual, cu aceste subiecte, nu o simpla carte!
“Echipamentul de spart gheata” mi se pare folositor de inteles, ca si un balsam pt cucuie dupa o discutie placuta, deschisa si uplifting despre relatii si dezvoltare spirituala. 🙂