O zi de sâmbătă

 

Pentru mărire se dă click pe poză, iar pentru preamărire se ia legătura cu mine.

În dimineaţa asta am fost la un târg de mobilă de la Romaero Băneasa. Mobilierul gen IKEA pe care-l primeşti pacheţele, îi pui şuroape şi-l transformi în rafturi ca la biblioteca căminului de bătrâni, nu-mi place de nicio culoare. Mai sunt şi gusturi arăbeşti, conform cărora, pe perioada târgului, se acordă ca bonus o şuie paparudă  a cărei singură menire era să stea în pat şi să se facă că citeşte (cartea ţinută invers conform reţetei de şuie) dezbrăcată într-un neglijee alb cu bikini de-un roz chiloţiu. Am surprins-o în poză dându-mi telefon, dar n-am răspuns, pentru că altfel trebuia să răspund în faţa Ilincăi.

După aceea, m-am răcorit în Herăstrău unde găseşti năluci coolte rău. În weekend, Teatrul Masca, dă reprezentaţii de pantomimă, care pot fi înţelese deopotrivă de copii, de reprezentanţi ai corpului diplomatic care când se amestecă în mulţimea noastră îşi ţin buzunarele cu mâna şi eu cred că Ambasadorul fiecărei ţări îi sfătuieşte aşa, dar şi blonde care se uită doar la poze.

Pe scurt, o sâmbătă plină de învăţăminte, din care n-a lipsit achiziţia unor elemente mici de decor(struguri), dar şi de uleiuri esenţiale cărora le pui o lumânare în arzător şi ele degajă molecule de o relaxare abisală  până ţi-e indiferent ce mai spune consoarta.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CommentLuv badge

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

  1. @ODLM,

    “…dar şi de uleiuri esenţiale cărora le pui o lumânare în arzător şi ele degajă molecule de o relaxare abisală până ţi-e indiferent ce mai spune consoarta.”

    Cum se numesc aceste uleiuri? 🙂

  2. @OIdille- se numesc aidoncheăles, dar nu mai avea. Am stat la o coadă mare şi mi-a păsat că n-am mai găsit pentru colegi, dar au zis că bagă mai târziu un derivat al acestuia: jiomanfiş. Franţuzesc. Foarte bun. Cel puţin aşa spunea rromul care le vindea. Căpătase cetăţenie franceză şi acum devenise investitor străin.
    Varianta românească mădoarencot se vinde numai la cupluri de peste 60 de ani care au mâncat salam cu soia. Cu acte…

  3. @ODLM, oare se poate face si abonament cu reinnoire automata? 🙂

    Cred ca ma voi abona la “jiomanfiş. Franţuzesc. Foarte bun.”, pt ca am incredere in tot ce este de “la pachet”. 🙂
    Scriind, mi-am adus aminte de “Galosul” de Zoscenko!
    ODLM, daca ai sti ce bine mi-a facut umorul tau ca sampania? Am avut o zi dificila.

    Cred ca la voi este deja “Buna Dimineata!
    🙂

  4. ha ha ! inca un person cu gust anti-IKEA . Aici in Freiburg are ne-sansa sa fie pozitionat marketul chiar langa BRAUN . Ce dezavantaj!

    “uleiuri esenţiale cărora le pui o lumânare în arzător şi ele degajă molecule de o relaxare abisală până ţi-e indiferent ce mai spune consoarta.”
    :)) :)) Trebuie sa probez neaparat chestia asta .;)

    Dumnica relaxanta tuturor !
    Odille , te salut din mers . Nu prea ma gasesc pe net zilele astea dar tot mai arunc cate un ochi acilea la comentariile voastre .
    Oneway , tine sapca sa-ti dau un salut si domniei tale . 😉
    Alm´s last blog post ..Fara net

  5. @Alm. Multumesc. Salut linistea (frei)burgheza a domniei tale. Ieri am fost la “copiii” mei si m-am gandit si la craiul si craita ta. Cu o floare nu faci primavara, dar cu un zambet al lor ti se insenineaza ziua. O duminica excelenta !

  6. @Odille- abonamente nu se pot face pentru că sunt momente când chiar trebuie să-ţi pese, ori jiomanfiş are efect de lungă durată şi o dată te trezeşti fără salată de vinete, iar pentru un ac de cojoc se poate ajunge la deversarea conţinutului la tomberon sub ochii tăi înmărmuriţi. Pedeapsa maximă prevăzută de codul familiei. N-am primit-o, dar dacă mă mai duc mult la Verduşka să-i culeg poamele şi să-i admir pepenaşii, tre’ să ascund tomberonul. Dacă veniţi la mine şi căutaţi în van cu privirea tomberonul, o logică elementară denotă că mă găsiţi la Verduşka că m-a rugat ea ceva. De exemplu, să intru tiptil ca să nu-i sperii pisica.

  7. Bine v-am gasit Dragilor!

    Alm, iti multumesc pt binete. Sa stii ca si tu si cei dragi tie, sunteti in gindurile mele si va doresc tot binele din lume.

  8. @ODLM, ca urmare a vorbelor tale intelepte voi incerca sa obtin numai niste tokens de ulei esential din Franta, pt a le utiliza in cazuri de maxima urgenta. 🙂

    Povestea cu Verduska mie nu-mi suna a bine. Daca as fi in locul tau, eu m-as da jos de pe casa, acum cit mai este scara atasata. 🙂

  9. @Alm- mobilierul IKEA este un mobilier pe care ar trebui să-l scoţi în stradă la fiecare 6 luni.
    Varianta germană keineinteresse se vinde numai cu Mercedes SLK 500 cu catapultă pentru scaunul pasagerului care este dotată din fabricaţie cu aterizare fix în căpiţele aşezate nemţeşte pe marginea autobahn-ului. O echipă de la Rote Kreuz îţi aduce consoarta acasă cu dracii trecuţi.

  10. @ODLM, nu stiu ce fel de mobila vinde IKEA in Romania, insa in Canada, mobila lor era considerata o mobila solida si ieftina, pt tineri casatoriti, si mai ales pt noi imigranti europeni. O conditie era sa fii tinar ca sa ai restul vietii pt asamblarea a mii de bucatele. 🙂

    Calitatea mobilei a scazut destul de serios, insa acum, au o consecventa clientelea pt ca ofera un mic dejun foarte ieftin. Voi reveni cu pretul, dupa ce ma voi interesa.

    Eu fiind intotdeauna grabita, ma cam irita design-ul magazinului, unde trebuie sa vizitezi intreg magazinul pt o sita de ceai. Bineinteles ca ma si ratacesc, si mi-ar trebui bucatele de piine cu care sa-mi marchez pasii.

  11. @Odille- uleiurile astea esenţiale se vând la negru. Mă rog, la negri…
    Eu nu mă urc ca muritorii pe scară. Sunt un fel de Zburător cu Şatene Plete şi ajung pe casă fâl-fâl, iar jos, cu jordia.

  12. @ODLM,
    “Eu nu mă urc ca muritorii pe scară. Sunt un fel de Zburător cu Şatene Plete şi ajung pe casă fâl-fâl, iar jos, cu jordia.”

    Acest “fal-fal”, mi-a adus aminte de un tirg de asa zise antichitati, din Toronto, pe care l-am vizitat weekend-ul trecut. Ne intilneam cu fetita unor prieteni, si cum noi ajungem intotdeauna foarte devreme, am intrat intr-o sala mare unde se vindeau antichitati. Iti imaginezi ca nu sunt cu adevarat antichitati, pt ca traim intr-o tara noua. Erau sute de margele de sticla, tablouri ingrozitor de triste (nici nu am stiut ca se gasesc asa niste culori de vinzare), dar ochii mi-au cazut pe un tablou, pe care era lipit un liliac impaiat. Nu mai facea saracul “fal-fal”.
    Am iesit din sala. 🙂

  13. @Odille- şi la noi, la IKEA, un hot-dog costă 1 leu, iar procesul de fabricaţie este acesta: se ia o punguţă mică de plastic comestibil, se umple cu ceva care după strâmbăturile oamenilor s-ar părea că este diuretic şi amestecul se introduce într-o baghetă de latex memory foam ca adjuvant pentru accentuarea efectului diuretic. Plăteşti şi un ceai cu uşoare urme de coca-cola tot cu 1 leu şi umplutul o dată este la liber, numai că românul face mai multe drumuri şi la întoarcere mai ia şi nişte muştar în şerveţel pentru acasă. Zice că-i doggie bag.

  14. @ODLM, cine stie ce Verduska i-o fi facut ochi dulci, acolo, sus pe casa? Insa Doamna Liliac a fost vigilenta…..

  15. Multumesc. Am doar soare in suflet, afara e inegurat, ploua tomnatic, cu un vant nu prea cuminte. Uite, am facut acum o comanda speciala de stropi aruncati peste tarisoara voastra la cativa (mii) kilometri departare.

  16. ODLM,

    camera mea e adapost ptr o mobila frumoasa foc. Am luat-o de la o firma ce-si zice Red Black Withe. Am inteles ca e made in Polonia, dar din tot ce am gasit in Timi, la vremea respectiva, era cea mai buna optiune.
    In Timi nu este Ikea, nici Herastrau, asa ca ma consolez cu Parcul Botanic 🙂
    Nu cred ca am apucat sa-ti spun, dar am un interes deosebit pentru tot ce inseamna cosmetica manufacturata natural. Am incercat chiar sa fac sapun in casa si bineinteles ca nu mi-a iesit 😛 Si asa, am risipit bunatate de uleiuri esentiale. Una peste alta, aromoterapia e si ea o ramurica ce mie imi place 🙂
    lotusull´s last blog post ..” Buletin de București “

  17. Lotusull, si mie mi se pare interesanta aromoterapia, insa nu am avut niciodata acel timp de care as avea nevoie ca sa studiez acest domeniu.

    Insa, am incercat si eu sa folosesc doua produse naturale, dar fara succes.
    Am incercat sa-mi aplic pe fata ulei de coconut (conform sfatului Doctorului OZ), si intreaga casa a devenit asa de parfumata incit nu se mai putea dormi. Apoi am facut o reactie alergica frumoasa de tot.
    O a doua incercare a fost spalatul pe cap cu piure de avocado. Am luat avocado si am facut un piure din miez si mi l-am aplicat pe capsor. Mi-a trebit, cred, jumatate de litru de sampon pt a mi-l scoate din par. 🙂
    Insa sunt oameni care-l folosesc cu mare succes, dar nu inteleg cum.

    Dar am ramas deschisa produselor naturale. 🙂

  18. @Oneway- azi a fost soare, acum la 10 noaptea avem 22,7 grade. Este adevărat că până dimineaţă mai pleacă unele, dar se anunţă 34 de grade zilele acestea, deci, iar pantaloni scurţi-scurţi-scârţ pe role pe Herăstrău.

  19. @Lotusull- Acum câţiva ani, i-am vizitat la Târgul de Mobilă de la Paris. Îmi ofereau exclusivitate la importul de mobilă de la ei. Am stat în cumpănă mult. Firma românească care i-a preluat are stocuri mari şi datorii imense la stat. Criza i-a lovit dur.
    Bona copiilor strânge tot uleiul ars de la noi şi-l duce la maică-sa la ţară unde îl amestecă cu cenuşă, argilă, ulei de argan, limbuţe de Rexona şi Dove, un dram de nonşalanţă şi face un săpun de casă ca o cărămidă cu care freacă gulerele la cămăşi înainte de a le băga la maşină. Totul se reciclează. Noroc că nu-mi reciclează şi copiii, că mai buni de atât nu există.N-au cum ieşi…

  20. @Odille- uleiul de coconut nu este pentru ten. Este pentru bomboane.
    Piureului de avocado i se taie saţietatea dacă adaugi un vârf de cuţit cu unt de Dolhasca şi nişte Vegeta. E drept că iese cu o damigeană de şampon şi-o roabă de draci, dar se asortează impecabil cu nişte copănele la cuptor, pe post de bigudiuri.

  21. @ODLM, sa scrii o carte de bucate pt curajosi cu gusturi fine!

    Mie imi plac mult cookies cu coconut si ciocolata amaruie. Sunt de vis! 🙂

    Insa am o reteta foarte gustoasa: Avocado se taie in doua, se scoate simburele, si se pune in mijlocul celor doua jumatati un pic de suc de lamiie. Apoi se adauga Icre de Manciuria.
    Chiar bun! 🙂

  22. @ODLM,

    “@Odille- liliecii stau cu capul în jos şi cred că Doamna Liliac a văzut invers. De fapt, cred că au fost ochi acri, iar el a rămas tablou.”

    Mi s-a facut un pic fricutza gindindu-ma ca s-ar putea chiar intimpla! 🙂

    Comentariul tau a fost delicios, recunosc! 🙂

  23. @Odille- “I don’t like you when you don’t give me cookies”. Mereu îmi sună în cap băieţelul ăla atât de sincer. Have a cookie!
    Nu spui nimic de coaja de la avocado. Se mănâncă cu coajă? Caviarul şi coaja nu fac casă bună. Unul conţine oxichinolinsulfodimetiulaminochinizin iar coaja conţine fructe.

  24. @ODLM, acel clip este de neuitat. Mama il intreba pe baietel: Do you love me?
    Si baietelul raspundea cam asa: I don’t love you all the time…. I love you when you give me cookies!

    Sunt sigura ca l-am pastrat, dar inca nu l-am gasit.

    Cojile de avocado sunt ca niste castronase, se maninca direct din ele numai miezul, cu sucul de lamiie si icrele.

  25. Buna Dimineata Dragilor!

    @ODLM, copilasii sunt niste comori. Aceste clip-uri ma induioseaza si imi incinta sufletul. Cu cita convingere cinta acest baietel “Jingle Bell”! 🙂

  26. @ODLM, iti multumesc pt urari. Ce rapid se transmit vestile intre bloguri prietene! Plec spre aeroport la 16.30, pina atunci voi fi ca un prisnel, cu inca 1000 de lucruri de facut. Dar tot voi mai intra pe blog pt citeva secunde.

    @ODLM, Dragilor, o saptamina minunata! 🙂

  27. ODLM,

    saru’mana ptr link 🙂
    Sa stii ca, totusi mi-a iesit o crema, inca mai studiez la ea si ingredientele-i miraculoase. Si zic si eu asa : lasa copiii sa se joace de-a mesteritul sapunurilor si cremelor 🙂
    Nu am habar ce sta in spatele unui catolog lucios, fie el si cu mobila.
    Oricum, sunt multumita de investitia facuta. Momentan nu mi-a picat nici un raft si nici nu mi s-a prabusit biblioteca.
    ..
    Odille, eu unt de cocos am folosit, dar doar ca masca ptr par.
    Acuma ma tenteaza uleiul de argan, da nu mai zic nimica ca ma urecheaza ODLM 🙂
    lotusull´s last blog post ..” Buletin de București “

  28. Lotusull, ODLM, sa incercati sa papati Almond Butter, este o minune. 🙂
    Se gaseste in citeva variante, organic, neorganic, din migdale prajite (cel mai bun), sau ne-prajite.
    Ca masca nu l-am incercat. Marea mea problema este ca nu am rabdare.

    Cristina C, tot mai sunteti in greva?

  29. Bine v-am gasit.

    Odille, da… tot mai suntem in greva si se pare ca va mai dura caci managementul coleggilor a refuzat sa se intoarca la masa negocierilor daca sindicatul nu isi “ajusteza” cerintele. Sincera sa fiu mie personal mi-a cazut f bine aceasta greva caci am stat acasa si mi-am revenit cat de cat avnd timp de spalat calcat, curatenie. Contului din banca nu i-a facut prea bine aceasta pauza dar vorba romanului: sanatosi sa fim.
    De vineri seara am musafiri din Olanda. Un prieten f vechi care si-a adus un prieten. Acesta este motivul pentru care am cam lipsit de la “masa” voastra.

    Acum ca am citit ultimele noutati “naturale” dau o fuga sa cumpar avocado si cocos si pun de o mancare thaylandeza… ca in par nu prea mai am curaj.

    Odille cocosul e f bun in bomboane Raphaelo!

    Va urez o saptamana minunata. Eu de maine particip la greva de la 10:30 la 15:30… o sa va povestesc.

  30. @Lotusull- Oare ce cremă ţi-a ieşit? Găseşti semipreparată la Dr. Oeteker, te bucuri şi tu dar şi copiii de prin preajmă. Tu mereu îi ai în preajmă…
    Rafturile unei biblioteci se plictisesc cu un bibelo pe ele. Tensiunea maximă se atinge numai când au un televizor şi atunci se dezlănţuie. În jos…
    Am o reţetă cu ulei de argan şi cartofi prăjiţi cu Tabasco.

  31. cine e blondinesa ce probeaza superbul pat? de fapt, nu stiu cine exceleaza prin superbitate..patul sau domnisoara.daca as fi pus sa aleg, i-as alege pe amandoi:D

  32. @Ovidius- n-ai să fii pus să alegi. Ea este deja aleasă. În faţa nevestei directorului este o secretară “slăbănoagă şi zurlie, draga mea soţie”, dar înafara orelor de program este “şedinţa întârzierii universale”.