search
top


Delphin Palace Hotel

2Ţ în 3D

Singurul hotel de 7 stele din Turcia şi al doilea din lume este Mardan Palace.  Pentru că tot eram la o aruncătură de sceptru de el, am fost în acest muzeu în care până şi recepţionera era toată din aur masiv. Părul  blond şi ochii de un albastru mediteraneean trădau originea ei, în niciun caz turcească. Era ucrainiană şi vorbea o anglorusă deprinsă când la Kiev când la Hollywood. Preţurile afişate mi-au întărit, dacă-mi permiteţi, convingerea că acest hotel poate fi locuit numai de bărbaţi cu mai multe neveste, sau din asfaltări anuale ale aceluiaşi tronson. Construcţia lui l-a costat pe proprietarul din Kazahstan 1,8 miliarde de dolari, adică jumătate din banii pe care nu-i voi avea eu niciodată. Eu, modest şi cu frica împământenită de copilandru pentru mai mult decât poate duce bărbatul, m-am limitat la un hotel cu două clase mai jos. Nu mă întrebaţi de ce nu există hoteluri şi coniac de 6 stele. Probabil că unui astfel de hotel i-ar fi jenă dacă pe glia de alături s-ar înălţa unul maiestuos de 9 stele. Nu ştiu, zic şi eu. La întrebarea asta până şi Magul Google dă din umeri ca tontul şi într-un loc zice că-i de 6 stele, în altul de 7 stele. Cert este că acolo un scaun costă 110.000 USD, iar tacâmurile au costat 21 milioane USD.

Cum spuneam, Mardan este hărăzit unui bărbat cu 7 soţii de câte o stea sau cu o soţie cât 7. O combinaţie între Margaret Thatcher, Marie Curie, Mata Hari, Nadia Comăneci, neaparat Charlize Theron, Sanda Marin şi, cu voia dv., profesoara mea de mate. Am zis combinaţie, nu târnoaţă una după alta…

Intrarea în Delphin Palace este luxoasă, la fel şi Recepţia unde cântă un pian şi o vioară cu revărsări de şampanie şi o cireaşă roşie care pluteşte în fiecare cupă. Din 16 prieteni, 6 au renunţat la sejur din motivele pe care le-am spus în comentariile de la postarea anterioară. Deci, s-au consumat numai 20 de cupe şi parcă 30 de cireşe, sau invers. Ţin minte că fetele erau tare vesele pentru că aveam un concediu care abia începuse şi aveau ochii puţin roşii de la cireşe.

Valizele ne-au fost furate de bagajmeni încă de la sosire. Le-am găsit în camere şi când am coborât să mai iau două cupe pentru sus, erau atât de mulţi că n-am ştiut cine le dusese în cameră aşa că i-am dat un pourboire primului bagajman întâlnit. Acesta s-a îndreptat, în aplauzele mele lăuntrice, către un tip box care avea o crestătură cum au porcuşorii de puşculiţă. A introdus bancnota acolo şi s-a uitat înspre camera de luat vederile pentru a fi recunoscut la reconstituire. Fiecare salon de fitness, de restaurant, de biliard, de bar, de bibliotecă, de piscină interioară, avea câte un astfel de centru de strâns peşcheşul.

Piscinele aveau unele forme foarte rotunde şi frumoase care stăteau singure la soare şi savurau câte o băutură în straturi multicolore şi c-o umbreluţă care să le apere de soarele necruţător al privirii mele. De câte ori era rândul meu să aduc berea, rusoiacele de pe chaiselonguri râdeau şi-şi dădeau coate de fiecare dată când mă făceam că mă împiedic de papucii lor. Vin singure şi stau ciorchine cu boabe parfumate, rare şi gogonate. Casa pisicilor era la o aruncătură de braţ de ele şi cum vedeau câte una care venea la culcare, cum mă rugau să le-o aduc. Eu, Magic Voievod, un obişnuit al pisicilor de orice rang, le serveam fără tăgadă un zâmbet românesc plus o pisică gata mângâiată. Cam des mă ofeream eu să aduc berea aşa că această sete nebună de cunoaştere mi-a fost înfrântă.

Tot grupul meu se culcase devreme. Eu nu aveam somn aşa că am coborât în atmosfera încinsă de dans sub cerul liber. A venit spre mine, blondă cu ochi albaştri, după reţetă. La întrebarea mea rusească “kak tebia zavut?”, în dum-dum-ul boxelor am înţeles ceva ce se apropia de Murzilka. Cu un necunoscut nu te spargi în figuri. Murzilka părea cam nedansată de mult. Pentru a ieşi elegant, am dansat şi după patru votci, Murzilka se prezenta din ce în ce mai grea. Eu am băut numai apă cu ceva Glasgow pentru că simţeam că trebuie s-o conduc forţat pe drumul cel bun. Cred că mă confunda cu Alioşa al ei pentru că mă ţinea cam înlănţuit şi eu când sunt strâns cu uşa, o duc în cameră. A bâjbâit mult până să găsească cartela magnetică şi când în sfârşit a găsit-o, am condus-o de umeri spre colega ei de cameră şi “leka noşi”. Murzilka s-a uitat cu nostalgie cum închideam uşa în urma mea. Spre culoar…

Chiauneala de a doua zi am rezolvat-o c-o bere şi un somn pe plajă spre mirarea grupului care ţopăia şi ciripea în jurul meu. Mi-am schimbat traseul spre bere ca să nu mă mai lovesc de papucii Murzilkăi. Adio pisică şi-un praz verde! Seara a dat un recital Anda Adam, dar am recunoscut-o după Victor Slav care o însoţea. Au plecat a doua zi cu prosoapele şi halatele hotelului şi s-a creat o mică agitaţie la recepţie care a fost stinsă urgent cu un peşcheş reprezentând contravaloarea obiectelor plus daune morale

Era o dimineaţă cu soare mult. La micul dejun, puţină lume. O vrăbiuţă turcească intrase din greşeală în restaurant şi nu mai nimerea ieşirea. C-o căutătură de killer cu simbrie s-a ridicat de la masă- după muşchi şi viteză era olimpic rus- şi cu o tavă ridicată fulgerător în calea vrăbiuţei a lovit-o cu o sete moştenită de la predecesori. S-a aşezat la masă şi şi-a continuat ceaiul cu sorbituri de parcă nu mai avea aer. Ilinca s-a repezit la vrăbiuţă şi a luat-o în căuşul palmei. I-a aruncat rusului o privire moştenită de la noi toţi. Cu ochii în lacrimi, a luat o chiflă şi s-a dus în cameră. Toată dimineaţa a mângâiat vrăbiuţa şi i-a dat apă c-o pipetă după care fusesem trimis jos la farmacie. După câteva ore, vrăbiuţa era deja sus pe draperie. Firimiturile de pâine de pe noptieră o atrăgeau, dar nu îndrăznea să se apropie. Seara deja nu-i mai era teamă de noi şi nu mai zbura când ne apropiam de ea. A doua zi, am plecat la plajă, iar când ne-am întors, menajera ne-a mărturisit în turceşte că ne-a scăpat de o vrabie căreia i-a dat drumul pe geam. Conversaţia s-a derulat în turceşte şi ne-am lămurit ce vrea să spună atunci când a făcut gestul de fâl-fâl din palme, cum s-ar spune, ne-a explicat într-o păsărească turcită ceea ce trăise ea în lipsa noastră.

 

 

 

 

 

10 Responsesto “Delphin Palace Hotel”

  1. @Lotusull- I-am zis şi Lui, dar ţie-ţi spun de fiece dată când treci pe aici. Săru’mâna Mihaela!

  2. lotusull says:

    ODLM, asculta la mine ca stiu ce zic. Regretele doar iti amarasc viata. Inutil. Asa ca da-le incolo de pepite si zi saru’mana la Doamne Doamne ca esti teafar.
    🙂
    lotusull´s last blog post ..Arc peste ani ( leapșă )

  3. @Lotusull- Mulţumesc de întrebare. Acum sunt mult mai bine, deşi mi-a rămas un regret pentru pepita detonată prin implozie.
    Un banc:
    – Dom’ doctor, mă simt bine după operaţie, dar deşi beau multă apă jetul este fosrte subţire. Oarte am cancer, ceva?
    – Fugi d’aicea omule! Am uitat să-ţi spun. Ţi-am scos un rinichi. Am avut eu o obligaţie… 🙂

  4. lotusull says:

    ODLM, totusi…cum esti tu ? Bine ?
    lotusull´s last blog post ..Pe cont propriu

  5. @Dana- mă bucură că eşti în soft, ca şi mine. Şi eu am o şefă mare care-i de mult pe tron şi-şi împarte deliciile cu mine.
    Din 1992 şi până acum, turismul, serviciile, construcţiile au evoluat în Turcia cum nici nu-ţi închipui. Nicăieri nu eşti tratat mai bine şi mai cu respect decât în Turcia. Am auzit că un tratament asemănător capeţi la Cancun, în Mexic, dar este mult prea la celălalt colţ al Terrei.

  6. Dana says:

    …am cazut de pe ramura…by the way, o ramura software…soft asa de inceput de toamna…am aflat ca sefa mare (pusa in loc de sef mare)..s-a instalat pe tron…
    si cica e tare faina…da, la ce-mi ajuta mi-e asta???
    buuuun….la turcaleti am fost in 1992….in februarie….24 ° C…am nimerit intr-un sezon fain…mai putin spectacolul bagat pe git cu fete dansarete….am scapat de programul “de intretinere” sustinut de baieti si fete…animatori…am auzit ca excursiile in cadrul Magic Life sunt de groaza si mister.

  7. @Alm- epidurala m-a durut exact unpeek, că p’ormă n-am mai simţit nimic, dar spiritul de observaţie mi-a rămas treaz şi acum. Eşti veselă şi mă veselesc şi eu de ceea ce te face pe tine bucuroasă.
    Spor la împachetat şi să ai cu ce te mândri.

  8. @Dana- eram un tip posac, mă uitam la fete şi ele râdeau de mine, deci aveau mai mult umor. Acum, cu vârsta, este invers: eu râd de mine.
    Să ai bucurii în ramura în care lucrezi.

  9. Alm says:

    iar eu concluzionez ca, epidurala a fost executata corect , iar recuperarea postoperatorie , rapida si neafectand radarul de detectare a umorului creativo-silberiu de Glasgow (vai cum am avut neimaginatia sa-l botez Stalinskaia ? ) la purtator . 😉

    Faina aventura turceasca cu usoare arome de …Stalinskaia :)) !

    Multam de lectura aducatoare de endorfine . Fug la impachetat casa . 😉
    Alm´s last blog post ..Gogosi romanesti vs De ce nu imi tratez copilul prin metode naturiste ? (III)

  10. Dana says:

    Neata,

    e fain sa citesti o asemnenea postare inainte de-a pleca la servici…te invidiez nu am atita umor ca tine…
    postarea imi intareste parerea despre tot ce “sclipeste”…
    ioi pentru Dumnezo…Anda Adam…lipsea Andreea Balan…na, ja..
    Ok, Magic Voievod(mi-a placut asta)…o zi faina.

    Dana

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: