search
top


Salonul cu geamuri opace

Angie

Despre sejurul din Antalya am să scriu ceva separat. Deocamdată am să descriu cea mai recentă experienţă.

Tare zbenguit am rămas, măi mamă măi! Nu se poate să treci pe lângă toboganele de la piscină fără să faci uz de jeturile de apă care te irigă de sus până jos la bazin. Cu apă… Azi aşa, mâine aşa, am crescut frecvenţa zilnică şi ajunsesem să fiu primul la deschidere şi ultimul la închidere. De fapt, supraveghetorul mă lăsa să mă urc pe platformă, după care închidea poarta de acces, aşa că nu aveam altă ieşire decât jetul de apă. Era mama lui Aghiuţă cea care mă îmboldea la nebunele. Am ajuns acasă din Antalya şi exact a doua zi dimineaţă am simţit un fulger în partea stângă. L-am sunat pe prietenul meu urolog şi i-am descris locul de unde-i vorbesc: de pe pereţi. Fiind duminică, am trăit cu durerea până luni dimineaţă când, taximetristul  care m-a preluat se uita însfeclit în oglinda retrovizoare după grimasele mele şi probabil că se întreba dacă o să nasc pe bancheta din spate. Era 5 dimineaţa şi semafoarele nu aveau nicio relevanţă pentru el. N-a scos o vorbă tot drumul de teamă să nu-i răspund şi să se rupă ceva la mine. M-a preluat o suroră ( cum ar spune Verduşka) care mi-a indicat ce fiole de calmante să iau de la farmacia spitalului, după care, mi le-a aplicat c-o seringă intramusculară. Toate se plătesc. Şi oficial şi neoficial. Nu înţeleg pentru ce, la eliberarea din spital, nu-ţi dau drumul decât dacă aduci adeverinţă de salariat precum că eşti cu asigurările de sănătate la zi. Este adevărat că secţia de urologie a Spitalului “Sf. Ioan” este renumită şi are şi mulţi sponsori care au adus televizoare în fiecare rezervă, aer condiţionat, frigidere, mobilier nou impecabil, schimbarea lenjeriei de pat de două ori pe zi. Nu mai vorbesc de faianţă, gresie, tavan fals, termopane, jaluzele. Salariul unei infirmiere, după 33 de ani de muncă, este de 125 E, deci este şi normal ca la fiecare schimbare de aşternut să contribui. Apoi, ele sunt împărţite pe meserii şi pe ture: infirmierele cu aşternuturile şi împărţirea mâncării adusă de o firmă de catering, dar pe care n-am avut onoarea s-o încerc, asistentele care, una aduce pungile de perfuzii, alta face injecţiile intravenoase, alta face injecţiile în punga de perfuzii şi una care îmi ridica mie perna ” ca să-ţi fie bine”.

Când a intrat urologul la mine în salon eram deja calmat, începusem să văd iar în culori şi i-am indicat ce asistente ar fi de dorit pentru mine: Nico şi Angie. Ele îmi recoltaseră probe pentru analize, mi-au instalat branula, m-au îmbărbătat tare. Mi-a explicat Victor că ar fi două cauze care ar fi putut declanşa dislocarea bolovanilor din cariera mare: ori zvăpăiala pe tobogane, ori am mers cu căruţa prin glodul gliei strămoşeşti. A doua variantă a căzut. Victor a rugat-o pe Nico să mă conducă până jos la urografie, dar în drum, să trec şi pe la farmacie să iau substanţă de contrast. N-a ieşit nimic la urografie pentru că pietroiul meu era translucid, deci “tinere, te las pe mâna lui Nico, deseară o schimbă Angie, aşa că ne vedem mâine la salonul cu geamuri opace”. Mă uitam la TV, până seara n-am avut nimic, cu excepţia pernei care aluneca mereu în poziţie incomodă. Uşa rezervei era deschisă şi când Nico vedea perna, se îndrepta hotărâtă spre ea, o îmbufoia sacadat şi o certa încetişor ca să nu-l trezească pe colegul meu de celulă care fusese laparoscopiat de dimineaţă. Avea un ruj deschis, cu puţin gloss şi nu îndrăznea să se uite făţiş în ochii mei, dar eu eram cu ochii în oglida de la ghivetă şi o urmăream cum, slobodă fiind de privirea mea, arunca ochii albaştri cu gene negre înspre mine. Seara târziu a apărut Angie care a preluat boscorodirea pernei. Nu aveam nici pe naiba, dar m-a ajutat să-mi scot pijamaua cu care venisem de acasă ( aia cu berbecuţi) şi să pun gălăbia de spital pe care orice om cu privirile brambura de la secţiile de glumeţi o poartă. Arătam ca Ţaţa Veta fugărită pân’ la poartă de Moş Bădârcă. Angie mă măsura şi zâmbea ironic. Eu devenisem sfios ca Nico şi ţineam ochii în pardoseală. M-a mângâiat feminin şi m-a liniştit că “toţi proştii arată aşa în astfel de cămeşoaie”.

Am adormit indecis. Nu ştiam ce să aleg: sfioşenia lui Nico sau semeţia lui Angie. Amândouă erau frumoase ca nişte Nicolete Lucii tinere. Grijile s-au mai aşezat în matcă când am realizat că sunt în ture diferite şi mai ales că vine Ilinca şi le răspândeşte cât ai clipi. Angie a mai venit de câteva ori la colegul de rezervă ca să-i mai administreze calmante, ori să-i mai ia analize de sânge, ori somnifere. De fiecare dată se aşeza pe pătuţul meu îngust, ea caldă, eu treaz…

Am fost programat primul la operaţie. Nico deja venise şi m-a însoţit până la sală. M-am aşezat pe masa de operaţie şi Nico îmi ţinea capul aplecat cu braţele în jurul gâtului meu şi obrazul lipit. Nu ştiu dacă-i procedură standard, dar eu m-am simţit tratat omeneşte până a început a-mi amorţi partea de jos, după ce anestezistul a venit ca o albină şi m-a înţepat în spate. Victor mi-a arătat piatra pe monitorul color. După cum i-am povestit unei prietene dragi, era galbenă. O mică pepită de aur. O iubeam deja. Nemilosul de Victor, i-a pus dinamită şi a spulberat-o cu ultrasunete. Mă simţeam o juma’ de om şi-mi crăpa obrazul de Nico. M-au luat cu unu, doi, trei şi m-au aşezat pe targa mobilă, Nico fiind alături de mine până la rezervă. Iar uno, doi, trei în pat şi tot Nico mi-a deschis branula şi mi-a introdus farfuzia pe care a spânzurat-o în copac. A venit şi Ilinca. Mă dădeam cocoş ca să n-o sperii, dar eu nu-mi puteam mişca picioarele. Eram ca o piele de căprioară jumate muiată-n apă, jumate uscată şi ţeapănă. Cât a stat Ilinca cu mine, Victor mi-a trimis o asistentă cu câteva săptămâni până la pensie, ca să-mi schimbe perfuzia. Mi-a spus că a trebuit s-o caute pe alt etaj pentru că el nu are asistente decât care schimbă farfuzia.

Apoi, Nico şi Angie m-au preluat succesiv şi, a doua zi, la plecare, m-au trecut în cartea lor de onoare, eu mulţumindu-le pe această cale şi nu cred să mai existe şi-o altă cale. Doar dacă ele m-or suna pe numărul de mobil lăsat neglijent pe noptieră, dar n-au ele norocul ăsta pentru că vine menajera şi aruncă tot.

 

20 Responsesto “Salonul cu geamuri opace”

  1. @Nami- dintre toate beţele, cele în roţi/roate, cele pe spinare, cele sub formă de bârnă în ochi sunt cele mai nesuferite. Cele mai utile sint cele care se pun în ochi ca să ţi-i deschidă când iubeşti prea cu patos.
    Acum, că suntem avertizaţi, vom şti de unde izvorăşte jetul la tine pe blog, unde vei urca poza.

  2. Nami says:

    Pai stii ca in viata ne cam cautam aruncaturile de bat, adica un fel de coincidente care ne fac mai… apropiati unii de altii. Mie imi place asa tare cum scrii tu de fete, si de ale vietii, si cum le rasucesti, ca imi doresc sa fiu la o aruncatura de bat de tine si Ilincuta ta frumoasa.
    Da, am facut poza, dar mi-i rusine sa o scot pe post pentru ca parca am un jet de apa ce tasneste din alte pricini de la mine din habitatul toboganian.
    Nami´s last blog post ..Tatal meu

  3. @Nami- multe sunt la o aruncătură de băţ de tine. Totuşi, ai făcut fotografia?

  4. Nami says:

    Pff… si in prima faza credeam ca te-ai ales doar cu un junghi bine plasat. Toboganul tau din Antalya mi-a adus aminte de al meu din Alanya. E colea, la o aruncatura de bat de Delfinul tau. Si, desi eu nu stiu sa inot si mi-e frica de apa ca de inaltime, dar vreau sa ma lupt cu tremuricii din mine, am zis sa ma dau si eu odata pe curcubeaul cu apa siroitoare. Nu ma plasez eu mai deloc in poze ca nu imi place, dar am zis sa pastrez momentul pentru posteritate, cand o sti lumea de mine ca am fost mare om, mare caracter. Asa ca am comandat surorii mele o poza. Si ma duc eu binisor, imi fac avant, curaj, cruce, rugaciune si alte cele si imi dau drumul… pe tobogan. 😀 Cand ies pe mal, ciu-ciu poza. Uitase aparatul inchis. Eu nu credeam vreodata ca poti tremura de frica, dar cand am vazut cum ma zgaltaiam ca si cand ar fi fost cutremur, mi-au trecut dubiile. Ce sa facem? Am mai sarit odata, sa nu zica lumea ca-s piftie.
    Toate ca toate, dar sper ca sanatatea ti-e in floare acum… sau in frunze de toamna. 🙂
    Nami´s last blog post ..Tatal meu

  5. @CristinaC- fiecare sistem are tarele lui. Ale noastre sunt totuşi mai tari…

  6. @Anamaria- de ce pleacă omul şi are probleme? Pot contribui cu ceva la deblocarea lor? Mă bucur de revenire.

  7. Nu sunt acasa zilele astea, dar va citesc intr-un hot spot.

  8. CristinaC says:

    Omule… pai eu ti-am spus ca sistemul e de cacao… Nu stiu de ce iti ia tensiunea cu cateva zile inainte. Probabil ca sa se afle in treba. Cu anestezia totala povestea ( variana mea, de nemedic)e foarte interesanta… iti face o injectie intravenoasa in mana si adormi instantaneu. Dupa ce au inchis taietura te trezesc… nu stiu cum si daca operatia nu e la genunchi (cum a fost a mea) te scoli si umbli…
    Iti dau dreptate ca sunt inumani. Nepermis de inumani. Cumnata mea a stat doar o noapte in spital dupa cezariana si am o prietena care merge saptamanal pe picioarele ei la chemoterpie… si pleaca dupa procedura acasa…

  9. Anamaria says:

    Minunat! Pleaca omu’, are probleme, le mai rezolva pe unele, ii mai rasar multe altele, se intoarce si afla ca sursa lui zilnica de hlizit topaie prin piscine, se arunca-n cap pe tobogane, merge la spital, vede totul color de la culoarea aceea de contrast si mai face si-o operatie minuscula!
    Pai, felicitari! Frumos din partea ta! Vorba romanului: sa te saturi! Na!!!

    P.S. Trebuia cineva sa te mai si laude, nu?? :))

    Spor la stat! 🙂

  10. @Arcadia, Noni, Silviu, Gânguritu, Oneway- vă cer scuze că nu v-am răspuns, dar la hotel internetul mergea ca bănuiţi voi ce, iar dacă vă răspund acum, cred că nu m-aţi citi comentând la un post mai vechi şi mi-ar părea tare rău. Să ştiţi însă că m-au bucurat atât vizitele noilor veniţi, cât şi a celor cu state mai vechi pe aici.
    Dacă am scăpat pe cineva, vă rog să sunaţi la secretara mea şi să-i spuneţi că are un şef ramolit. Sau lasă, îi spun eu de pe acum!
    Nu-mi căutaţi secretara, că era prea trupeşă ca să stea de cealaltă parte a biroului. A fugit cu un bibliotecar. Era şi cultă rău. Acum, îi ţine scara. Toată scara blocului.

  11. @Indiscreta- dacă spui că te-a amuzat rău, mă întreb cum e să te amuze bine, pentru că eu îţi vreau binele 🙂 Şi ţie zile bune şi mulţumiri de urări pe care, uite, le-am folosit şi ţi le returnez pentru a-ţi îmblânzi zilele şi ţie

  12. @CristinaC- de ce se ia tensiunea cu câteva zile înainte? Păi dacă eu am 14 cu 8 acum o săptămână şi cu o oră înainte de operaţie am 30 cu 20? Ce relevanţă are tensiunea luată cu 7 zile înainte de operaţie?
    De ce ocolesc medicii voştri rahianestezia? Durează tot între 4 şi 6 ore până când începi să simţi ceva. Anestezia totală durează mai puţin? Scuză-mi iognoranţa, dar n-am experienţă.
    Cum poţi să-i dai drumul omului acasă în ziua operaţiei? Voi sunteţi inumani. Ia-n poftiţi în Europa, unde avem mare grijă până şi de găini!

  13. indiscreta says:

    Nu-ti fie cu suparare, da’ pe mine m-a amuzat rau postul asta 🙂 Pai sa-i mai para omului rau ca ai trecut pe-acolo cand asa frumos a fost la spital?:D
    Omule, sa te refaci degraba si sa revii la tonusul obisnuit. Nadajduiesc ca ai pastrat piatra aia, ca-i musai sa ti-o atarni la gat drept amintire! Zile bune,hodina-te si s-auzim de bine.
    indiscreta´s last blog post ..Life in Picture (2)

  14. CristinaC says:

    E bun sistemul acela medical Omule… poate iau si canadienii lectii in unele domenii.
    La noi pre-op se fce cu cateva zile inainte si in afara de a ti se lua tensiunea si a ti se pune un numar considerabil de intrebari cam tampitele nu se intampla nimic… Analize? NU. Rahianeztezii? doar daca nasti si vrei sa sa vii semi treaz.. Sotului meu i s-a scos acum vreo trei ani fierea… Internat la 2 dupamasa… anestezie totala, trimis acasa la ora 6.. tot dupamasa. E drept ca l-au dus cu un scaun cu rotite pana la poarta spitaluilui.. caci nu prea putea sa mearga prea mult pe picioarele lui dar asta de durere. Apoi l-au chemat dupa o saptamana sa il mai vada odata.
    La Analize te trimite in general medicul de familie cand crede ca e nevoie si tot medicul primeste rezultatele. Pacientul nu vede nimic ininte de a ajunge rezultatele la medicul care a facut trimiterea.

    Oricum ma bucur ca ti-e bine!

  15. @Lotusull- mă bucur de când ai un gravatar frumos şi în general, mă bucur de prezenţa ta.

  16. @Tecoma- Angie este în poza surprinsă de mine înainte de a se aşeza pe patul meu ca să-l oblojească pe colegul de celulă, după aia, toate pozele mi-au ieşit mişcate. Nico era prea sfioasă şi mi-a spus s-o fotografiez cu ochii minţii şi s-o pun pe hard.

  17. lotusull says:

    ODLM, bine ai revenit si gand bun tie.
    🙂
    lotusull´s last blog post ..Matematică pură

  18. Tecoma says:

    ODLM, cald rau la Sp Sfantul Ioan…O vad pe Angie si-mi dau seama ce prapad a fost acolo…Spune drept: cum ai reusit sa-i subtilizezi poza de la panoul de onoare? Cred ca in drum spre salonul cu geamuri opace, ca sa-ti tie de urat in timp ce te prepara Nico pentru operatie…
    Altfel, sanatate multa iti doresc si ma bucur ca te-au ingrijit Nico si Angie si ca a fost si cald asa in spital…:)

  19. @CristinaC- salariul de 125 E( adică 540 lei) este pe lună pentru o infimieră. Asistentele cu şcoală au mai mult (cred că dublu).
    M-am internat luni dimineaşă, dar programările pentru operaţii erau făcute de sâmbătă, aşa că n-am avut loc, dar oricum nimeni nu operează fără analize, pregătire pentru operaţie şi alte alea. Marţi m-au operat şi până seara am avut picioare de plumb. Miercuri dimineaţă am plecat cătinel pe picioarele mele. Nu cred că în Ontario, în ziua unei rahianestezii, te trimit acasă pe targă.
    Mulţumesc de gândul bun.

  20. CristinaC says:

    Omule ce aventuri ai tu in spitalele termoimpanate, grsesiate si amenajate cu asistente ciudat platite… Apropos salariul de 125E era pe ora?
    Daca erai tu aici in Ontario… nu aveai timp sa le vezi ca te trimitea nenea doctoru’ acasa val- vartej… fiindca acasa e cel mai bine si pentru ca spitalul/hotel costa si provincia plateste ( numai in cazuri extreme) dar pentru o pietricica… nu .
    Sa te insanatosesti repede te si ne rugam!

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: