search
top


Fly Niki with Tango

Click pe poze.

În altă vineri seară, mai precis ieri, Niki Lauda, zburător cu plete blonde, a sponsorizat întrunirea iubitorilor revistei Tango în maiestuoasa sală “Le Diplomat” a Hotelului Hilton Athenee Palace. Pozele de deasupra sunt o mărturie în imagini a minunatului plafon convex, cu vitralii făcute pe atunci fără cristale Swarovski.

Problema principală a fost Viena, deşi unii participanţi au făcut un mic detour şi pe la Paris, Barcelona, Venezia, Londra. Gazdele noastre, încântătoarele Alice Năstase Buciuta şi Simona Catrina, i-au invitat pe cei care văzuseră Viena, dar şi pe cei care şi-ar fi dorit s-o vadă, să povestească despre trecutele vizite şi iubiri de prin oraşul valsului.

Alice din Ţara Delicateţei ne-a povestit cum, împreună cu Paul, au dus-o pe Izuţa la Viena, dar ea, mititica, nu a putut vedea minunăţia aia de oraş pentru că nu venise încă pe lume. Şi-au promis, cred, ca atunci când Izuţa va creşte măricică, să o însoţească în faimosul parc de distracţie Prater, iar dacă n-au făcut-o, îi rog eu cu cerul şi roata mare s-o facă.

Eclatanta Simona, cu mintea-i scânteietoare, cu umorul caracteristic, personalizat în matriţe de ea ştiute şi pe care nu-l lasă nicio clipită să se reazeme de un “dolce far niente”, şi-a amintit de o iubire din tinereţe al cărei fir s-a deşirat începând de la Viena şi a ajuns ghem rostogolit pe caldarâmul din Bucureşti. Înzestrată cu un haz paroxistic, frumoasă, pisicoasă în momentul oportun, detestă nătângii, aprinde şi întreţine conversaţii în orice domeniu cu excepţia fizicii cuantice, doarme cu-n ursuleţ de pluş. Cavalere, ce ţi-ai dori mai mult?

Faceţi abstracţie de stucaturi şi plafonul convex şi uitaţi-vă la fotografia cu ele! Q.E.D. Ce vă spun eu ?!

Au vorbit, de asemenea, soţia lui Florian Pittiş, actuala frumuseţe Daniela Nane, fiica lui Adrian Păunescu, Nuami Dinescu şi au mai fost nume mai puţin cunoscute marelui public, dar care au evocat amintiri atât de frumoase despre superba Vienă.

O menţiune specială pentru Nadine a cărei dezinvoltură în a vorbi publicului a demonstrat cu prisosinţă că lecţiile de actorie pe care le-a luat timp de 8 ani în America nu i-au fost de prisos. O absenţă notabilă şi mult dragă mie: Marilena Guduleasa.

Îmi cer scuze mie în primul rând, pentru că am mai auzit poveştile astea, dar le cer scuze şi celor care m-au ascultat şi eventual citesc aceste rânduri.

“Astea” se întâmplau pe vremea când puricii purtau bocanci de fontă şi Ceaşcă limbă de lemn. Destinaţia finală era Montreal, cu tranzit la Viena şi New York. Dacă tot poposeam la Viena câteva ore, noi românii am fi dorit să vedem şi oraşul, nu numai aeroportul. Ni se dădeau la coborâre nişte boarding pass roşioare, PCR-iste. Ceilalţi câţiva străini primeau BP verzi şi ieşeau pe la TRANSIT, scris mare pe pardoseală, iar prin geamurile transparente îi urmăream cum se urcă în taxiuri spre oraş. BB-urile roşii erau îndrumate către perimetrele de depozitare a câinilor şi pisicilor tot în tranzit. Mentalitatea austriecilor era “lasă-i pe canadieni să-şi bată cuie-n talpă cu ei dacă le rămân pe cap. Tentaţia pentru Viena este mult mai mare de a rămâne/fugi pentru că este la o aruncătură de băţ şi re-întregirea familiei este mult mai facilă la noi decât la Montreal” Deci: ” Nicht hinausghenen, kamarad ! Einz, Zwei Polizei!”. Am constatat că în câteva ore poţi învăţa două limbi de circulaţie internaţională: pisiceasca şi câineasca  mieunată şi concomitent lătrată în distress, din cuşcă. La New York, prada de predilecţie a vameşilor afro-americani era constituită din salamul de Sibiu şi palinca, toate româneşti până la New York, după care erau internaţionalizate la tomberon. La Montreal ajungeam curaţi ca lacrima, spălaţi de gânduri de tranzit şi curăţaţi de cele româneşti şi lumeşti.

La întoarcere prin Viena, românii purificaţi deja, eram lăsaţi liberi la tranzit. Alergam cu braţele desfăşurate larg spre romantica iubire vieneză:BILLA. Sacoşele ei galbene şi fonturi roşii erau curând umplute ca şi cum se anunţase un cutremur peste câteva ore. Bere Tuborg la cutie care avea un conţinut bun-bun şi făcea şi spumă, nu cum era berea noastră care făcea clăbuci ca săpunul Cheia. Detergent “Persil” la cutii cât naveta de bere, care aducea rufele la solicitanta stare de curăţenie a unui cadru de nădejde, nu ca “Perlan” care nu era în stare să scoată nici petele de apă. Ciocolata “Toblerone” piramidală, pralinată, dorită, nu ca semi-laxativul “Pitic”.  Adevărata şuncă de Praga cu zero soia. Nu aveam loc în avion la cât am fi putut căra noi billomanii…

Cu două ore înainte de plecarea Taromului către întunercitul Otopeni, ne întindeam frumos pe jos cumpărăturile şi le organizam pe produse. Bineînţeles că mai vedeam un termometru de cameră la vecinu’ pe care, chior ce-am fost, nu l-am reperat, dar nici el nu găsise un tirbuşon cu pârghie, ca al meu. Ţineam minte, şi data viitoare nu mai erau în stoc termometre din alea. Na! Dacă ar fi fost cu noi, ca la dus, pisicile şi câinii în tranzit, cred că ar fi turbat ca la un semn. Singura care le era indiferentă era berea, restul înţelegeau tot!

Vameşii români iubeau fără excepţie cutiile de bere, Toblerone, Kent-ul, iar noi le vindeam lor pe gratis câte un sfert din aceste produse, iar ei ne vindeau, la schimb, castraveţi la grădinar, cum să trecem fără să fim opriţi. Zile grele, dar tânăr le suporţi mai uşor când ştii că mai ai atâta timp la dispoziţie şi pensia e departe şi mică.

Am spus deja, fratele meu este vienez din 1992 şi de câte ori mă duc la el, parcurgem Viena cu bicicleta. El este ghidul meu nepreţuit pentru clădiri:”Uite, asta-i Opera, hai să dansăm, ăştia-s caii cu săculeţ, ăsta-i Grinzig, hai să mâncăm, asta-i Konditorei, hai să ne lingăvim, ăsta-i Mozart, hai să cântăm!”, iar eu sunt ghidul lui ” Uite o sublimă cu poşetă Gucci, uite o şatenă cu ochii verzi” El e mic, nu ştie cine-i all-mighty Gucci. Se pricepe numai la clădiri.

La Viena, este o zicală valabilă universal:

-Niciodată nu te căsători cu o femeie frumoasă. Te va părăsi…

– Şi ce, una urâtă în draci nu te va părăsi?

– Şi ce dacă?

 

 

27 Responsesto “Fly Niki with Tango”

  1. Anamaria says:

    Frumos. Tare frumos.

  2. CristinaC says:

    MArina… sunt pe aici. Cam muta ce-i drept dar imi va trece.
    Acum sunt geloasa pe voi ca va tot intalniti….

  3. @Marina- Cristina C şi-a motivat absenţele ieri, iar Odille îmi lipseşte.

  4. Marina says:

    Nu le mai vad pe fetele mele dragi , Cristina C si Odille …… si asta ma ingrijoreaza… Sper ca tu sa stii mai multe despre ele …. eu am lipsit cam mult ..mea culpa ..

  5. @Andrada- am fost plăcut surprins de ce pereche frumoasă mi-a fost dat să văd. Eşti mai frumoasă decât se spune 🙂
    Tot n-ai blog! Seri minunate în braţele celui drag, vă doresc.

  6. @Andreea- n-am înţeles dacă fluturii la Muzeul Fluturilor sunt în insectar sau zburdă vii prin incintă., Va trebui să mă clarific personal. Aceeaşi emoţie am avut-o şi eu, nu am fost avertizat şi improvizaţia nu a fost o reuşită, dar gazdele au meritat prezenţa numeroasă. Sunt iubite de mulţi. 🙂
    Te mai aştept pe aici şi pe acolo 😉

  7. Andrada Damian says:

    Mi-a facut placere sa va revad, sa va ascult, sa va pot vedea familia. Va multumesc.

  8. AndreeaB says:

    Am fost acolo si, dupa cum spuneam la microfon, primul loc pe care promit sa-l vizitez cand ajung la Viena va fi Muzeul Fluturilor. O sa imi amintesc, cu siguranta, eleganta cu care am fost primiti de Alice si Simona, dar si de Doamna “Nemuritorului” Pittis. Am trait cu emotia prima mea iesire si m-a impresionat caldura cu care Alice m-a prezentat oaspetilor.

  9. @Tecoma- şi noi am simţit că ai fost cu noi.

  10. @Indiscreta- era mai mult un joc de cuvinte. N-am intenţionat să te supăr. Uite, şterg! Am dezvăluit identitatea celui de-al doilea prinţ pentru alţii care-ţi/mi citesc comentariul. Tu îl ştii de pe FaceBook. Nu-ţi pun la îndoială intuiţia şi nici multe alte calităţi. 🙂

  11. Tecoma says:

    Important este ca ai reusit sa ne faci tuturor o cronica frumoasa, incât sa avem senzatia ca ne-am aflat si noi in sala, acolo, cu voi.

  12. indiscreta says:

    De ce oare simt ca informatia ta din prima parte a raspunsului ma zgarie pe gat?:)) Oare pentru ca subestimezi si intuitia mea si agerimea ochilor care au stiut dintr-o privire cine-i printul?
    Printul cu numarul 2 n-a fost si el ocupat sa se uite la printesele din sala si nu in setarile aparatului?:D
    indiscreta´s last blog post ..Life in Picture (2)

  13. @Indiscreta- Tocmai în acest weekend ai sărit Bucureştiul? Băiatul acela din prim plan îmi urmează la tron. Are statura unui conducător şi mintea mea de atunci, când toţi curcanii zburau prăjiţi 🙂 În numele familiei mele, un mulţumesc lung, răsunător.
    Am făcut multe poze, eram convins că aparatul rămăsese pe still picture, dar între timp, la el umblase în setări celălalt urmaş la tron. Consecinţa ? Restul pozelor au ieşit mişcate şi blurrate pentru că nici lumea nu stătea pe loc. Se mişcaaaau tot timpul 🙂

  14. indiscreta says:

    Cat mi-ar fi placut sa fiu acolo intr-un loc cu vizibilitate optima, sa va vad pe toti iar eu sa fiu invizibila pentru toti! V-as fi admirat, v-as fi ascultat, v-as fi zambit(in imaginatia mea)si as fi scris despre voi toti. Desi eu si Bucurestiul ne iubim si ne vedem des, n-am avut intalnire in acest weekend asa ca am pierdut din nou ocazia in care puteau sa-mi vada ochii si sa se mire urechile! Dar daca l-am vazut pe baiatul ala frumos, brunet si meditativ din prim plan, imi e de-ajuns ca sa am un somn linistit noaptea asta. Traiasca familia lui cea eleganta. Si tu draga gazda, ce te-ai zdarcit si ne-ai scos ochii cu 4 poze doar?
    indiscreta´s last blog post ..Life in Picture (2)

  15. @Doru- încerc să menţin acest perimetru la standardele apreciate de bunii noştri. Este atât de facil să găseşti invective şi înjurături peste tot, încât un loc fără de prihană este tot atât de rar ca un Bucureşti fără boschetari. 🙂 Te mai aştept

  16. Doru says:

    Mulţumesc de primire! E plăcut să mai găseşti câte un locşor, din când în când, în care ideea de umor de calitate nu coincide cu folosirea limbajului suburban. Acum, nu că aş fi eu vreun moralist sau vreo fată de pension, dimpotrivă!…

  17. @Simoniq- în parcul central, este multă criblură, dar nutresc convingerea că acele pietricele albe nu te-au forţat să mergi ca fachirii repede-repede. N-ai fi avut vreme să observi statuile şi nici frumoşii copii ai Vienei.
    Ai avut mare noroc că în spatele tău, la stop, nu era o maşină de RO. Ai fi văzut ce risc presupune o oprire la stop pentru o informaţie rutieră ce ar fi putut evita o rătăcire 🙂

  18. Simoniq says:

    Si eu va multumesc tuturor pentru povestile captivante, pe care le-am ascultat, atat de variate ca si oamenii… fascinanta povestea cu billomania :))
    Aveam si eu o poveste… Mi-a placut Viena, dar pentru mine a fost un mic amantlac de 3 zile, un pit stop, o mica oprire de reincarcare a bateriilor, pe drumul spre MAREA MEA IUBIRE PARIS, unde aveam sa petrec mult mai multe zile in vara aceea frumoasa… si de atunci si mai multe. Apoi am vazut fermecatorul Linz, Salzburg la care revin mereu cu drag (in special pentru tricky fountains de la castelul Hellbrun si pentru fiorii “Sunetului muzicii”, nemaiamintind de Mozart, desigur). Nurnberg este aproape pe locul 2-3 in topul oraselor mele din partea asta a Europei.
    Dar sa revin la Viena: imi aduc aminte de plimbarile desculte in parcul central, de Mozart cel aurit, de fantanile frumoase, de lacul de la marginea orasului plin de nuferi si ambarcatiuni… pe malul lui este un restaurant care pregateste tot felul depesti si fructe de mare la gratar, este una din mesele care mi-au ramas in memorie. Dar ce imi amintesc cel mai tare, si asta o povestesc tuturor care au urechi sa auda, chiar si taximetristilor grabiti, este ca: in timp ce eram opriti la un stop -prima masina din fata fiind- am cerut indicatii masinii alaturate; s-a facut verde si noi eram inca in discutii; pana ne-am lamurit, a trecut jumatate din “verde” si nici o masina din spate nu a claxonat. Au asteptat frumos masina cu nr de Ro sa afle ce are de aflat. Asta da civilizatie.

  19. @Doru- eu le-am trăit mai abitir, în plină tinereţe, când totul trebuia să fie frumos şi cu clopoţei în jurul trăirii în societate. S-a purtat mult cenuşiu în perioada aceea, cu mult negru şi-un prăfai de alb. Mă bucură prezenţa ta pe blog.

  20. @Simona- sunt atâtea cuvinte frumoase la un loc şi sunt şi aşezate într-o carapace solidă, din care, în zadar aş încerca să evadez pentru că le-ai spus cu atâta convingere încât mă ciupesc ca să văd dacă sunt eu. Şi, pentru confirmare, o ciupesc şi pe Ilinca 🙂
    Eşti neîntrecută în toate privinţele. Doar la fizica cuantică mai ai puţin de studiat 🙂
    TU eşti o persoană reconoscută public. Mai onorat sunt eu de prietenia ta, cu toată modestia cu care ai fost înzestrată.

  21. @Marina- fără dubii că eşti o prezenţă agreabilă foarte şi mi-ar fi făcut plăcere să nu te fi sucit şi învârtit atâta şi să ne fi atras atenţia că şi tu eşti în sală cu zâmbetul tău cald, plăcut. Oricând vei fi o surpriză care naşte bucurii.

  22. @Tecoma- te pomeneşti că şi tu stai în Bucureşti şi atunci eşti garantat ravissantă :). La Viena, numai româncele sunt frumoase 😉

  23. Doru says:

    Amintiri cu atât mai plăcute cu cât sunt dintr-o perioadă în care până şi amărâtul de Pepsi Cola era un fruct interzis. Mie însă mi-au provocat un zâmbet amar, pentru că ştiu că a fost chiar aşa: tranzitul românilor în aeroporturile Europei “civilizate”, cu anatema aia roşie în buzunar, “taxa de protecţie” încasată de vameşii români la întoarcere…
    Le ştiu, chiar dacă în 1989 eram doar în clasa a XI-a de liceu militar. Sau poate cu atât mai mult cu cât…

  24. Iti multumesc! Si cand spun asta, tu stii ca nu comit un act reflex de revalidare a celor sapte ani de-acasa. Eu chiar iti multumesc pentru verbul tau unic, pentru povestile pe care le-ai impartasit cu noi, pentru retorica ta captivanta. Si pentru umorul salvator. Si pentru familia ta remarcabila, de-o finete si de-o eleganta care-mi evoca un gen de aristocratie vitala. Sunt onorata de prietenia ta!…
    Simona Catrina´s last blog post ..Va astept la o seara vieneza si indragostita!

  25. Marina says:

    :))) am mancat un cuvant !! Seara a fost superba !!

  26. Marina says:

    Lucian , ce frumos ai descris cu penita-ti fermecata , seara trecuta ! Te-am vazut alaturi de frumoasa ta familie – Ilinca e muuuult mai frumoasa si distinsa decat o poti tu descrie chiar daca esti foarte talentat – dar eram in partea opusa a salii . Desi mi-am propus sa vin sa va salut , pana m-am sucit , pana m-am invartit , ba cu Alice , ba cu Nuami , v-am pierdut . A fost o superba , abia o astept pe urmatoarea si atunci sper sa pot vorbi cu voi !

  27. Tecoma says:

    ODLM, tu te-ai casatorit cu frumoasa Ilinca si nu te-a parasit. Asa ca zicala aia este vienez valabila. La Bucuresti oricum n-ar fi tinut, pentru simplul fapt ca noi nu avem fete urate. 🙂

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: