search
top


Oule.com

 

În oglinda retrovizoare se vede invers

 

Eram mai tânăr cu un an. Cunoştinţele acumulate până atunci se depuneau lejer în sertăraşe cu glisiere şi butoni trăgători. Azi am tras un sertăraş la întâmplare. Bine, era şi o cunoştinţă acolo, dar majoritatea era alcătuită din amintiri.

Soarele era deja de o suliţă pe cer. Eram în maşină, pe banda de mijloc şi am observat cum semaforul dădea să moară, era pe galben şi s-a înroşit când, conform cutumei locale, au trecut ultimele cinci maşini, fiecare şofer mizând pe scuza universală care moaie orice poliţist ” am întârziat, eu la o cola, şi băieţii la mai multe beri, iar nevastă-mea, este ziua ei şi uitaţi ce buchet i-am luat!” De aceea, este bine ca băieţii să aibă câte un buchet de flori pe bancheta din spate. Snopul acesta miraculos moaie un poliţist, una nevastă sau amantă (treaba voastră, voi fixaţi destinatara, deşi, pentru reuşita deplină, e bine să aveţi două buchete, iar poliţistului să-i spuneţi adevărul. Cu siguranţă va înţelege, pentru că are şi el o scorpie pe cuptiorul de acasă, misogin ce sunt!), dar va muia şi florăreasa care-ţi va mulţumi cu “să-ţi trăiască franţuzoaica” sau franţuzoaicele, dacă iei de la două buchete în sus. Deja vorbim de-un harem băieţi, iar dacă îndrăzneşti aşa ceva cu româncele, vei vorbi subţire în mai puţin de o lună.

Reluăm. Eram pe banda din mijloc, primul la semafor şi mă gândeam că trebuia să trec să las întâi primul buchet de flori şi apoi la nevasta care mă aştepta în garaj pentru buchetul ei, nu două. Observaţi că nu vorbesc subţire, da? Văd în oglinda retrovizoare două faruri care făceau click pe linkul ” dă-te de acolo, oule. com”, link inexistent din cauza unei litere lipsă. Politicos din născare, eu îi spun ” bine ai venit, gălbioaro!” oricărei frunze care cade în timp ce le strâng pe suratele ei. M-am retras cu maşina pe banda de lângă bordură ca să-i fac loc Mercedesului din spate cu click-ul. Măi fraţilor măi, era nou-nouţ, auzi ce spun, nou-nouţ măi. Şi negru, negru măi, ca baticu’ lu naşa Reta când se duce ea la şezătoare cu fetele, cu ceva floricele albe pe mărgini, că i-o fugit ţiitorul cu Nuţica a lu’ Mierlitu şi acum ţine doliu după el, că oricum treaba era mai de mult încheiată între ei.

Prima dată m-am uitat la roţi. Erau cam dezumflate şi, mânat de instinct, m-am uitat la volan. Nu mă înşelasem. Era o blondă cârlionţată, cu nişte ochi, nu spun culoarea că se interpretează. Oricum, nu erau negri, căprui sau verzi. A deshis geamul dinspre mine şi mi-a spus un “merci” voios pentru că înţelesesem că banda din mijloc i se cuvenea ei şi nu eram chiar un “oule.com”. Soarele îmi părea palid, cu tot cu protuberanţele lui, faţă de suliţele privirilor ei. Eu, mototol cum mă ştiţi, radiam în habitaclu, am suflat pe geamul lateral şi i-am scris de-a-ndoaselea, ca să priceapă blonda “OSAOMURF”. A făcut ochii mici, se vedea că i-am produs o caznă intelectuală şi în sfârşit, a râs.

În spatele ei, opreşte o Dacie Decebal, ruginită pe la toate chederele, din care fluturau şi nişte plastice transparente în loc de geamuri. Erau doi tineri înăuntru pe care eu îi căinam că de atâţia bani şi-au putut lua ei o maşină, totuşi o evoluţie faţă de vremea lui Ceaşcă când, o asemenea somieră de spital era considerată maşină, ştiindu-te invidiat de vecinii de palier şi vizor. Tânărul din dreapta se dă jos din maşină şi se duce la geamul Mercedesului încă lăsat jos după “merci-ul” răspândit mie cu naturaleţea unei blonde care-şi ştie puterea armelor ce pun jos un batalion de bărbaţi. Sau invers, mă rog!

Tânărul îi vorbea ceva prin geamul deschis şi-i tot arăta cu degetul spre spatele maşinii. Lăcrămioara, aşa o chema, în cele din urmă cedează şi coboară din maşină ca să-şi vadă cum nu mergea un stop de frână. Tânărul de la volan coboară şi el şi pentru a-i demonstra care bec nu se mai aprinde, aşa că se instalează la volanul Mercedesului ca să apese pe frâna de serviciu. Celălalt tânăr se urcă şi el în limuzină când semaforul se înverzea şi o pornesc amândoi în trombă, de mi-o lasă pe Lăcrămioara cu mâinile pe sus, a neputinţă. Dacă aş fi plecat în urmărirea celor doi, Lăcrămioara ar fi considerat o laşitate din partea mea că plec eu, ca singur martor ( ceilalţi dfin spate doar claxonau pentru că Dacia Decebal era lăsată în mijloc, iar eu blocam cealaltă bandă), aşa că n-am lăsat bunătate de păgubită să se vaite singură în şosea. Am coborât şi am invitat-o la mine în maşină. Am parcat mai încolo, repede, dintr-o singură manevră. Se spune că sunt trei fenomene pe care le poţi privi la nesfârşit: marea, răsăritul şi cum parchează o femeie.

A fost reticentă în a urca. Îşi închipuia poate că Ferrari-ul meu fusese obţinut prin aceleaşi metode şi că aş fi fost cumva complice cu cei doi. Nu mai avea poşeta Vuitton, nu mai avea telefonul mobil, rămăsese doar cu oja de pe unghiile cu degete subţiri şi pe care le agita a neputinţă. M-a rugat să sun la 112. Avea şi chef de glume. “Când eram mai mică, fratele meu mi-a zis că dacă sun la unuunudoidiez, trebuie să cânt reclamaţia şi în felul ăsta poliţia vine repede cu ninooo, ninooo, dragăăă”. Am sunat fără diez şi a trebuit să dau explicaţii că cine sunt eu, că de unde am Ferrari, că de ce Dacia nu avea numere, că de unde o cunosc pe Lăcrămioara, că de ce am două buchete pe bancheta din spate şi altele asemenea. Mi-au zis să stăm acolo şi să ne comportăm civilizat ca martor şi victimă. Lăcră, din proprie iniţiativă, a început să-mi povestească că lucrează la barul “Mon voisin charmant” din Bordeaux, că a venit aici ca să fie alături de mama ei pentru câteva zile şi că nu-i pare rău de Mercedes cât îi pare rău de numerele de telefon din agenda mobilului ei, care conţine nume importante de bărbaţi grei, cu chelie şi lentile heliomate.

Tocmai când îmi povestea de prima ei dragoste, sună telefonul şi mi se raportează că un Mercedes negru, cu număr de Franţa, a fost găsit de un poliţist din proximitatea lui, tocmai în Titan. Am condus-o pe Lăcră până acolo. Nu lipsea nimic din maşină, telefonul era intact, cu toate numerele la locul lor. Băieţii fini, au vrut să ajungă în Titan cu Mercedesul. Abia atunci am observat mai de aproape, ce portbagaj bombat, ce piele albă, ce finisaj, ce faruri cu halogen şi irizaţii albastre avea în dotarea full option. Lăcră este acum în Franţa şi cântă la bară şi mulţi din baroul francez îi apreciază calităţile vocale.

În acelaşi district, am văzut o ravisantă care scosese pisica la plimbare, dar asta este o poveste serioasă, cu flamă multă, cât casa.

 

 

 

21 Responsesto “Oule.com”

  1. Uchi says:

    ODLM, ODeLeMele pentru scriere, pentru scrieri, pentru scris! 🙂

  2. Doru says:

    Omule, sunt convins că bruneţica ta e superbă, dar a mea e cea mai cea! Dito! 😀
    PS: Un bob zăbavă, rogu-te, că după ce o vei vedea, vei ajunge la concluzia mea :))

  3. @Doru- îţi arăt şi eu bruneţica mea. Cred că ne cam luptăm în bruneţele 😉

  4. Doru says:

    Păi nici nu trebuie să faceţi voi comparaţie, trebuie să mă credeţi pe cuvânt! 😀
    Şi chiar dacă nu mă credeţi, nici nu îmi schimb opinia, ha, ha, ha! :))

  5. @Doru- dacă nu ne arăţi bruneţica ta, n-avem cum a face comparaţie 😉

  6. Doru says:

    He, he, he! De acord cu Odille care, la un moment dat, a spus că bruneţica e frumuşică foc! Orice bruneţică (dacă ar fi să fiu răutăcios, aş continua cu “faţă de o blonduţă”, dar nu sunt, aşa că nu continui.)
    Dar mai ales bruneţica mea e cea mai frumuşică foc! 😉

  7. @Odille- este un beige-Trabant turbat, culoarea cartonului.

  8. @Arcadia- mamăăăă, ce vecini ai ! Să-mi lase mie bunătate de Lăcră pe cap şi care mirosea atât de frumos, că şi acum mai persistă parfumul ei franţuzesc creat în laboratoarele Givenchy şi impregnat în scaunele mele de piele beige cu tetieră şi buzunare largi pentru verdeţurile de ciorbă din piaţă.
    Dac-ai şti cât mi-a plâns Lăcră în braţe şi că a trebuit s-o mângâi întâi pe creştet, până când telefonul poliţistului din proximitate ne-a întrerupt, fir-ar foarfeca şi fierul 🙂

  9. Odille says:

    O fetita cu voce de inger!

    Jackie Evancho in HD “O Holy Night” at the National Christmas Tree Lighting

    http://www.youtube.com/watch?v=F_Q7AFys6bA&feature=related

  10. Odille says:

    Cristina C, iti multumesc pt mesajul referitor la postul radio cu colinde. Esti asa o draguta!

  11. Odille says:

    ODLM,

    “Odille- blonda din maşină a fost în interes caritabil, aşa că am fost felicitat pentru gest, dar a zis să nu se mai întâmple altă dată pentru că voi circula cu Trabantul, să ştiu”

    Ce culoare este Trabantul, pt ca intuitia imi spune ca s-ar putea sa te zaresc pe strazile Bucurestiului, cind voi mai veni in vizita? 🙂

  12. @CristinaC- dacă vezi un Ferrari roşu prin Braşov să ştii că eu sunt căluţul cabrat din mască 😉

  13. @Tecoma- vine lumea la oglinda mea retrovizoare ca la urs, se apleacă să citească şi eu ţuşti în Titan! 🙂

  14. arcadia says:

    Bre, băieții cu Dacia sunt vecinii mei (ți-am zis că stau în Titan, nu?) și-i rugasem să vină să-mi arate și mie cum să ajung la Arcul de Triumf de ziua României. Și pentru că ei au simțit că eu nu pot să mă urc cu blana mea de vizon în orice fel de mașină, au împrumutat-o un pic pe-a Lăcrămioarei.

    La întoarcere, prietena unuia din băieți a făcut o criză de nervi că vrea și ea buchet de flori ca Ilinca și din cauza crizei de timp băiatul n-a mai dus Mercedesul de unde l-a luat, l-a lăsat în fața blocului la mine și i-a spus polițistului din proximitate s-o caute pe Lăcră sau pe Omuldelamunte să le dea cheile înapoi, cu mulțumiri.

    Na, asta a fost tot, ca să știi.
    arcadia´s last blog post ..Barochineria

  15. CristinaC says:

    Bine v-am gasit jucausilor!
    Ce imaginatie… ce talent… ce poveste adevarata…. Ce bine ca nu mi se poate intampla si mie… Pentru ca n-am mercedes, pentru ca nu sunt blonda, pentru ca nu vin din Franta, pentru ca nu sunt Dacii pe strezile pe care conduc eu, si pentru ca nu conduc prin preajma ta talentatule!

  16. Tecoma says:

    ODLM, vezi ca ti-am scris si eu pe oglinda retrovizoare ceva: ! e l u t a t n e l a T

  17. @Odille- bruneţica din poză este genul de femeie superbă, cu succes imens pe plan admirativ, dar n-are dulceaţa esenţială care să-ţi coloreze întreaga viaţă, nu 20-30 de ani, după care să devină scorpia de pe cuptior.
    În zadar i-am spus să nu mă mai caute din priviri. Cum deschid poza, cum roteşte ochii, altfel e cuminţică 😉

  18. @Odille- blonda din maşină a fost în interes caritabil, aşa că am fost felicitat pentru gest, dar a zis să nu se mai întâmple altă dată pentru că voi circula cu Trabantul, să ştiu! 🙂

  19. Odille says:

    ODLM, stii ce cred eu, ca si noi oamenii mari, ar trebui sa ne alocam un timp in care sa ne jucam, cu gindurile, in scris, in dialog.

    Sa se faca o lege in care acest “play time” devine obligatoriu, cel putin zece minute pe zi. O cura de joaca. 🙂

    Joaca ta cu buchetele de flori (erau amindoua la fel, sau dupa preferinte: unul de frezii si unul de trandafiri? :)), cu Lacramioara cea abandonata, ar face parte din manualul :”Cum sa ne jucam!”. 🙂

    Gata, am plecat la munca, cele 10 minute ale mele s-au terminat. 🙂

  20. Odille says:

    ODLM, brunetica este frumusica foc, dar mi s-a facut un pic frig atunci cind am observat cum i se misca ochii in poza. 🙂

  21. Odille says:

    ODLM, ca sa stim cum sa comentam, noua poti sa ne spui daca aceasta este povestea pe care i-ai spus-o Ilincai atunci cind ea, cu intuitia ei, te-a intrebat rapid cine a fost blonda din masina? 🙂

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: