search
top


Farmacia Lăcră Heal

Vii acasă şi în loc de...o găseşti pe...Păi să nu...? Păi să da!

 

 

Genunchii mei sunt alcătuiţi din semne. Nu Smileys, nu aztece, nu cuneiforme. Sunt semne de la căzături care se repetă periodic ca în Tabelul lui Mendeleev. Se spune că lui Mendeleev i-a luat mult timp ca să-şi convingă soţia că nu ea şi copiii sunt pe primul loc, ci hidrogenul. Ofer scuzele mele celor care ştiau deja asta, însă consider că doi hidrogeni dacă se înlănţuie cu un oxigen singur la părinţi, dau combinaţia “spaima beţivilor”, dar şi lichidul preferat, c-o lămâie în cap, al siluetelor ce-ţi iau ochii şi cardul.

Am căzut de atâtea ori încât rănile nu apucau să se vindece. Cicatricile sunt pe layere şi cea de dedesubt este mai grozavă decât cea vizibilă, mai valoroasă, aşa cum peste o pânză a lui Tizian un netrebnic rus a pictat portretul lui Stalin, în cazul meu însă, era autoportret. Veneam acasă şiroind şi mama spunea: “vai, nu pot să mă uit la aşa ceva!”. Tata era la şcoală şi, ca diriginte, oblojea răni de pe alt palier, răni pe suflete deschise ale celor mai mari, deci nu puteam conta pe el. Eram preluat de mătuşa mea care mă băga la cadă, mă ustura cu apă caldă şi apoi cu spirt, tratament pe care l-am întrerupt după două şedinţe, din lipsă de compabilitate între mine şi spirt. Am descoperit tratamentul cu terapeuticul Rivanol pe care mi-l aplica Catrinel, o mătuşă mai mică, chiar prietenă de joacă aş spune. Ea descoperea că zgaibele de la genunchi fac şi pui la coate şi mă trata, o mai mare plăcerea. Se uita meticulos la fiece julitură, o spăla cu cuburi de gheaţă din congelator, Rivanol, creme de jur împrejur şi se uita în ochii mei a dojană în poleială de admiraţie embosată cu marca producătorului: sufletul. Urma un bandaj temporar menit a mă ţine câteva ceasuri după care, trebuia să mă întorc la şedinţele terapeutice în doi.  Nici acum nu ştiu ce-mi vindecau arsurile: mângâierile sau unguentele minune.

Am văzut mulţi bărbaţi împiedicându-se. Au un fel atletic de a întinde mâinile pentru amortizarea şocului, iar cei mai experimentaţi se şi rostogolesc pentru amplificarea efectului atenuator. Se scoală repede şi, deşi au hârjâit asfaltul, nu vor să cadă în ridicol. Două-trei mişcări de scuturat pantalonii, o căutătură în jur şi o înjurătură cu zâmbet larg, de parcă au găsit o hârtie de 100.000 Euro. Aflaţi că astfel de hârtii chiar există. De exemplu, o scrisoare pierdută de-a lui, prosperul om de afacere, către amantă. Inflaţia a fost galopantă de la Caragiale încoace, ducând şi la schimbarea monedei de tranzacţionare. Filmele au început cu spargeri de 10.000 USD şi au ajuns astăzi la câteva miliarde. Este şi normal, date fiind creşterile aberante înregistrate în anii de vârf de parabolă ale fondului de ajutor de şomaj, asigurări de sănătate, pensie şi impozitul pe salariile angajaţilor în spargeri de fonduri publice.

Nu-mi explic de ce, când mă uit lung după o zână care a trecut pe lângă mine, subiectul se împiedică scurt, fără consecinţe grave. Nu sunt piază rea, din contră, mă uit admirativ la sublima creatură a Naturii, probabil însă că şi admiraţia este prea profund (n-am găsit femininul) încât crează un dezechilibru în fireasca înşiruire de paşi pe tocuri. Fetelor, dacă vă împiedicaţi pe stradă, nu vă uitaţi în urmă, nu sunt totdeauna prezent când, întâmplător, vă cramponaţi de-un colţ de asfalt răsărit după ploaie. Deşi vă urmăresc cu gândul, acesta nu bate mereu până acolo. Mai exersez…

Am văzut şi fete căzătoare. Prima mişcare este să facă nişte paşi de gimnastică ritmică, de parcă ar fi ieşit la cules de ciuperci comestibile. Mâinile fiind ocupate cu telefonul şi poşeta, impactul cu solul este mult mai direct şi, pe cale de consecinţă, mult mai dur. În aceste secvenţe antilogice, atât de renumita graţie feminină dispare, locul fiind ocupat de o luptă bărbătească, dreaptă, între poziţia firească a bipedei versus poziţia întins. Impactul major îl primesc genunchii, tocmai din cauza flexării improprii a coatelor, corespondentul acestora din cadrul membrelor mângâietoare superioare. Rămâne puţin pironită necrezându-şi coatelor ce i se întâmplă. Nu mă acuzaţi degeaba! Vin şi eu. Sunt pe trotuarul celălalt, aştept verdele. Se ridică puţin şi prima impresie este dată de hăul din ciorapi, nu faptul că sângerează o lacrimă genunchiul, că poşeta a rămas deschisă după scoaterea telefonului şi tot conţinutul tombolă-cosmetice ( cum ar spune o dulceaţă nativă rac) s-a răspândit pe acostamentul de gazon. Se palpează peste tot şi aici apar eu, dar nu particip la operaţiune, cel puţin nu în această fază de cognoscibilitate. Procedez la elevarea de subsoară, iar părul ei miroase aşa de frumos că o scap puţin din strânsoare, totuşi poziţia bipedă este recâştigată şi participăm împreună la recuperarea artefactelor cosmetice, eu prin pipăitelea, deoarece nu este politicos să vezi ce s-a răspândit prin gazonul domnişoarei care a scăpat poşeta. Aşaaa, ăsta-i tubul de rimel, asta-i o cutie de cremă, asta-i pudriera, ăsta-i ceva care tremură, deci este singură. A recuperat mobilul din iarbă:

– Alo, tu, mai eşti? Uite, am întâlnit un domnişor amabil, hai că-ţi povestesc mai încolo de rochiţa aia. Te las, pa.

Mă roagă să o însoţesc. Eu care tocmai mă îndreptam spre bibliotecă ca să împtumut un nou “Capitalul” de Marx, pentru că al meu s-a tocit de la atâtea învăţăminte trase, am zis hai să scot domnişoara din distress şi ne-am îndreptat spre o farmacie. S-a poticnit un peek la pragul de la intrare şi mare noroc am avut că se ţinea strâns de braţul meu, eu având aici rol de atlantul din pardoseală care susţine o cariatidă tânără, aproape suspendată. V-am spus ce frumoasă era şi ochii la fel? Părul ondulat şi greu sălta la fiecare pas, umerii rotunzi ca merele de Voineşti, iar talia cât zaua de lanţ de uşă de biserică, noaptea. Am cerut o sticluţă de Rivanol şi un tub de unguent cu antibiotic. Farmacista s-a uitat compătimitor la zgaibă, a clipit de câteva ori din genele lungi care loveau casa de marcat şi ne-a oferit un loc mai retras. Era timpul să pun în aplicare învăţămintele căpătate de la Catrinel. Un tampon de vată cu apă oxigenată, unul nou cu Rivanol şi la urmă, unguentul aplicat prin masarea unei suprafeţe cât mai largi în  jurul rănii, aproape cât aplicarea unei loţiuni de plajă, dacă judec după zâmbetul de pe figura ei. A fost timpul să mă întorc cu spatele pentru schimbarea dressului pe care eu îl pipăisem pe gazon, l-am băgat în geantă şi nu m-am dumirit decât acum pe ce pusesem mâna atunci. Drept să spun, aşa grămăjoară, n-am avut prilejul să palpez ceva asemănător, doar întins pe picior şi lunecând haotic în toate direcţiile, cu predilecţie într-una…

La gene lungi, am citit pe name-tag-ul din pieptul decoltat că o chema Lăcrămioara şi m-am lipit de paravan, gata să-mi pierd şi  dramul de echilibru care-mi mai rămăsese, pentru că pe cea pe care o bandajasem o chema tot Lăcrămioara. Adunasem deja două Lăcrămioare sub acelaşi acoperiş şi cugetam că la câte Lăcrămioare exersasem eu în scurta mea existenţă în comparaţie cu vârsta Terrrei, s-ar fi putut pune de un plâns cât o părăsire de domiciliu conjugal pentru o farfuză cu ceva mai puţini ani în spate. Ca să nu le încurc, am fost nevoit să le dau numere.

 

60 Responsesto “Farmacia Lăcră Heal”

  1. Odille says:

    Ce este si cu zinele, o carte nu te-ar lasa sa citesti in pace, si nici macar o tableta! 🙂

    Cred ca ar spune:
    – Este cartea mai frumoasa decit mine???
    🙂

  2. @Odille- nu eşti singură. E ditamai surpriza cu un nou videoclip frumos.
    Nici mie nu-mi plac e-readerele prea mult. Mai bine zis mi-aş lua unul ca moft, doar aşa să le arăt zânelor că sunt cult, dar pe furiş, tot cărţi aş citi când nu mă distrag ele de la citit. 🙂

  3. Odille says:

    Cioc! Cioc! Tot eu pedalind singurica pe aici. 🙂

    Cristina si ODLM, va multumesc mult ca ati aprins lumina pt mine. Am fost la doua magazine si am facut investigatii cu privire la Kobo si Kindle si mi-am dat seama ca niciunul dintre ele nu este ceea ce as dori.

    Ce noroc am avut ca v-am intrebat. Va multumesc mult.

  4. Odille says:

    Am venit sa vad ce mai faceti. Sunteti cu totii cu saniutele la cumparaturi?

    Noi nu am mai plecat downtown pt simplul motiv ca nu avem curaj sa ne luptam cu multimile in parcari.

    Vom chema renii si ne vom duce in mall-uri mai apropiate.

    Cu drag. 🙂

  5. Odille says:

    M-a impresionat acest clip. Nu era nevoie de niciun cintaret, intreaga sala cinta impreuna cu Andre Rieu.
    O melodie frumoasa si oamenii sunt fericiti.

    Andre Rieu – Cielito Lindo (Mexico 2011) .mp4

    http://www.youtube.com/watch?v=e0RBxuqYC_c&feature=related

  6. Odille says:

    Vom pleca dis-de-dimineata la cumparaturi in downtown. Trebuie sa ne incarcam cu nervi optimisti si cu fundite roz, pt ca va fi nebunie in parcarile din oras, dar vom reusi.

    O zi de weekend frumoasa foc, va doresc si spor! 🙂

  7. Odille says:

    In dimineata aceasta am avut o mare victorie. 🙂 Am reusit sa scriu raspunsul la un mesaj dupa multe plimbari intre casuta cu Yahoo versiune noua, casuta cu Yahoo versiune veche si gmail. A plecat prin gmail, numai ca nu mi-a iesit combinatia de culori. Oricum a plecat plicul. 🙂

  8. Odille says:

    ODLM, iti multumesc mult de tot. Esti foarte, foarte dragut! 🙂 Mi-am notat.

  9. @Odille- ai aici un link pentru un soft numit “Calibre” care îţi transformă orice format de carte conceput pentru e-reader, în format normal pentru a fi citit pe laptop. “Calibre” este pentru toate sistemele de operare, inclusiv pentru Windows XP sau 7:
    http://calibre-ebook.com/download
    Din păcate, modul “Demo” de pe site nu merge, dar ai tutoriale despre cum funcţionează acest soft, tot acolo.

  10. @Odille – “toate sunt scoase din dupaluri” ? Aici în dupaluri ţii tu bibleoriule? 🙂

  11. @Odille- Off, am făcut şi eu o greşeală de dactilogarfiere, dar vezi că “a” este lângă “s”, nu-i aşa? Deci corect este “…pedalând”. Ce ochi mari ai! 🙂

  12. Odille says:

    Zarva mare! Am intrat in mare curatenie. Pahare, farfurii, bibelouri, toate sunt scoase din dupaluri, sterse, dulapurile curatele, totul pregatit pt Sarbatori. Este numai responsabilitatea mea.

    Dar voi fi si impreuna cu voi.

  13. Odille says:

    ODLM,

    “Odille- câinii atârnaţi în pieţe sunt trofee de vânătoare ale bravilor hingheri chinezi
    Sunt cu bicicleta câteva ore. Mă găsiţi pedslând”,

    Mi-a placut comentariul! 🙂

    Nu prea indraznesc sa te intreb ce inseamna “pedslind”, daca inseamna “pe la Lindt”, as merge si eu. 🙂

  14. @Odille- eu am renunţat de mult la Yahoo Mail. GMail este mult mai stabil, dar există şi varianta să concepi răspunsul în Word şi cu copy/paste să-l pui pe GMail.

  15. @Odille- cu tort de plastilină mă jucam când eram la grădiniţă; de când am crescut, folosesc numai torturi rozalii cu câte o ghinduţă de ciocolată.
    Patria piramidelor tzantzoşe este la Costineşti şi sunt construite relativ recent, din ’90 încoace .

  16. Odille says:

    Nu stiu daca voi folositi noua versiune de mail Yahoo, dar eu am mari probleme cu ea. Pina acum m-am straduit sa raspund la un mesaj, si dupa ce l-am saved, cind am vrut sa-l revad, jumatate din raspuns disparuse. L-am scris pina acum de 3 ori si de fiecare data am pierdut bucatele din ele.
    Si voi aveti acest gen de probleme?
    Cred ca daca oamenii se vor razvrati, va fi pt Yahoo-mail, noua versiune. 🙂

  17. Odille says:

    ODLM,

    “@Odille- hai că arată bine Jane! Ce înseamnă “sâni interesanţi din silicon” ? Toţi sânii sunt interesanţi, silicon sau nu, independentă sau nu ”

    Parca nu ar trebui sa intru in acest dialog, dar cred ca intr-un fel este un tort adevarat din ciocolata, cu blat din nuci, si decorat cu ghinde din ciocolata, decit un tort care arata la fel dar este din plastilina. 🙂
    Sorry, nu stiu daca este buna comparatia, dar eu numai la dulciuri ma gindesc. 🙂

    Am vazut pe plaja in Bulgaria o turista care avea doua piramide, ne-am uitat sa vedem daca poate sa stea si pe burtica. Nu, statea numai cu burtica in sus si cu piramidele tzantzoshe, direct spre soare. 🙂

  18. Odille says:

    Doru, eu sunt asa de dificila la mincare incit daca nu sunt sigura, prefer sa nu maninc si in doua saptamini slabesc incit masura zero imi este cam lejera. 🙂

  19. @Odille- hai că arată bine Jane! Ce înseamnă “sâni interesanţi din silicon” ? Toţi sânii sunt interesanţi, silicon sau nu, independentă sau nu 🙂

  20. Odille says:

    Noi avem deja 3 laptops, dar inteleg ca pe laptop nu pot sa download carti, free, sau cu plata. Este adevarat?

  21. Odille says:

    Se pare ca trebuie sa studiez mai serios acest subiect inainte de a-i scrie lui Mos Craciun. 🙂

  22. Odille says:

    ODLM si Cristina,

    S-ar putea sa nu inteleg eu cum functioneaza aceste eReaders. Acesta este site-ul sistemului de biblioteci din Canada, si veti vedea ca pe Kindle nu se pot download carti de la bibliotecile din Canada. Cel putin asa citesc eu instructiunile lor.

    http://www.overdrive.com/resources/drc/Default.aspx?type=ebook

  23. Odille says:

    ODLM,
    “@Odille- Între timp, actriţei Jane Fonda i s-a mai încreţit pielea şi arată mai omeneşte:
    http://www.cnn.com/video/#/video/bestoftv/2011/12/07/piers-jane-fonda-media.cnn

    Chiar acesta este inteviul la care m-am referit, dar din care eu vazusem numai ultimile 5 – 10 minute.

    Am citit autobiografia ei si o poveste a ei m-a amuzat mai mult decit celelalte. In timpul mariajului cu Ted Turner isi instalase niste sini interesanti din silicon, ca apoi, dupa divort, a decis sa si-i scoata. Asta in semn de independenta! 🙂

  24. Doru says:

    Omule, în completare aş spune că, din păcate, bubele alea inerente maturităţii nu se pot trata cu Rivanol. Dar poate că or fi necesare, mai ştii? Depinde cât de mult se întind, adică depinde dacă rămân la stadiul de bube care să regenereze ţesuturile sau se transformă într-o plagă care să favorizeze septicemia raţiunii…

  25. Doru says:

    Odille, nu, câinii despre care vorbeai sunt altă poveste. Ăia chiar se mănâncă, dar cu două observaţii: prima – nu orice fel de câine şi a doua, doar într-o regiune a Chinei. Bine, eu mă refer strict la China, pentru că de mâncat, bieţii lătrători sunt mâncaţi şi în alte ţări din zona aia. În Filipine, spre exemplu, sunt mult mai “apreciaţi”.
    Pe de altă parte, în unele ţări din Extremul Orient e ceva obişnuit să vezi pe uşile de la intrarea în restaurante afişe care te avertizează din start că “No pig, no lard!” în meniul lor.

  26. CristinaC says:

    E vineri!

    Odille pentru cartile de la bibloteca trebuie sa download un soft care cred ca se numeste over drive sau asa ceva… Eu nu stiu daca I-Pad, Android, kindle etc au posibilitatea asta sau daca aces soft exista pentru ele… Oricum tu cand “imprumuti” ebooks le poti accesa doar 3 saptamani deci nu iti ramne cartea la citit cat si cum vrei tu. Asa cum a spus Omul (sau ODML cum ii spuneti voi si eu ma incapatanez sa nu il “acronimizez”) sunt multe carti out there pe care le poti accesa ca doc sau pdf si sunt FREE.

  27. @Odille- Între timp, actriţei Jane Fonda i s-a mai încreţit pielea şi arată mai omeneşte:
    http://www.cnn.com/video/#/video/bestoftv/2011/12/07/piers-jane-fonda-media.cnn

  28. @Odille- câinii atârnaţi în pieţe sunt trofee de vânătoare ale bravilor hingheri chinezi 🙂
    Sunt cu bicicleta câteva ore. Mă găsiţi pedalând

  29. @Alice- păi turiştii vin şi gustă o dată şi gata, dar uite că de 3000 de ani tot vin turiştii şi gustă. Deci, gena curiozităţii se moşteneşte din cretinel în cretinel 🙂

  30. @Doru- zgaibele la genunchi şi coate sunt inerente copilăriei. Bubele la cap sunt inerente maturităţii 🙂

  31. @Doru- şi eu mâncam matematică pe pâine, dar mi s-a luat şi de atunci adun şi înmulţesc cu minicalculatorul. spre deosebire de tuciurii care înmulţesc mai bine decât mine 🙂

  32. @Odille- nu ştiu ce înţelegi tu prin “Din pacate, Kindle nu este compatibil cu sistemul bibliotecilor din Canada, si ca urmare va trebui sa-mi aleg alta marca.” Eu nu ştiu care este sistemul bibliotecilor din Canada. Ştiu doar că, cu un Kindle poţi cumpăra cărţi de pe Amazon de la tine de acasă, direct pe Kindle, fără a mai fi nevoie să-ţi faci cont şi să mergi la bibliotecă. Atenţie, toate e-readers sunt alb-negru pentru a fi mai odihnitoare pentru ochi, la citit cărţi. În momentul în care are şi 3G, poţi intra pe net oriunde, dar toate pozele de pe site-uri sunt alb-negru. Ce sens ar mai avea deci, nişte ochi albaştri? Doar-alb-negri.;)
    Ai aici o comparaţie între cele mai renumite e-readers:
    http://www.kobobooks.com/touch_compare
    Se pare că acest Kobo este OK, cu unele mici excepţii faţă de Kindle.
    Dar eu, tot pe Ipad2 aş merge, deşi are unele dezavantaje faţă de Kobo. “Ideal este să le iei pe amândouă tată, că ştii ce folositoare sunt?” mă sfătuia bunicul şi n-am înţeles la ce se referea. Eram mic şi prost. 🙂

  33. Odille says:

    Doru, eu as spune despre Canada ca este tara in care ai confort si liniste. Probabil ca daca as lua viata de la capat, daca as decide sa emigrez, m-as opri in Franta.

    As putea spune ca traiesc intr-o tara in care este asa o liniste incit am impresia ca nu se intimpla nimic. Nicio banca nu a dat faliment (Doamne fereste!), pina nici cultul personalitatii nu exista. Eu nu am auzit vreodata ca un prim ministru, o sotie de politician, un actor/actrita, un scriitor, sau oricine altcineva sa fie ridicat in slavi. Din cauza asta, de cite ori citesc, chiar si pe blogurile romanesti, o ridicare in slavi a unor romani (poeti, scriitori, actrite, etc), imi suna asa de rau, parca ar fi o melodie cintata fals. Nu mai sunt deloc obisnuita si sunt neplacut impresionata. Gindesc ca dupa oribilitatea cultului personalitatii din timpul lui Ceausescu, romanii sa se fi descotorisit de acest obicei.

  34. Odille says:

    Si acum, in afara subiectului postarii, sau poate ca un avertisment pt Lacramioare si Lacramiori:

    🙂

    Seara trecuta, tot schimbind canalele de TV, am ajuns iar la CNN, unde avea loc un interviu. Invitata era o persoana de sex feminin, cu o piele intinsa ca o paleta de ping-pong, dar care habar nu aveam cine este. Deodata apare in partea de jos a ecranului numele de “Jane Fonda”. Era chiar Jane Fonda, dar dupa ultima/ultimile operatii era de nerecunoscut, dar intr-un sens rau. Gata, plecase toata dragalasenia ei, pina si ochii aceia mari albastri, disparusera. Nu stiu ce s-a intimplat cu ei? M-am intristat!

    Eu inteleg decizia oamenilor de a ramine tineri, dar daca mergi pe aceasta cale cred ca trebuie la un moment dat sa te opresti, ca sa ramii tu insuti.

    In fata noastra era altcineva.
    Mi-a parut asa de rau.

  35. Odille says:

    ODLM, te rog frumos sa postezi si pe blogul tau versurile postate de tine la Simona, despre care a vorbit Doru, pt ca tu stii ca eu nu pot intra acolo pt ca imi este teama.

  36. Odille says:

    Doru, nu stiu ce sa spun. Eu am vazut niste documentare despre viata la tara in China si despre pietele lor care m-au ingrozit.
    Dar ciini care sunt atirnati in cirlige in piete, in China si in Hong Kong, nu-mi inchipui ca sunt numai decor pt turisti? 🙂

  37. Odille says:

    Buna Dimineata Tuturor!

    Va doresc un weekend minunat!
    🙂

  38. Alice says:

    Buna dimineata.
    Doru, cum stiu ca tu nu vorbesti pe langa subiect, aici ma refer in general, am inteles povestea aia cu chinezii 🙂 , dar oare de ce crezi tu ca nu stiam?!
    Dar, hai sa-ti spun ceva, vin o data gusta si gata. Ca sa intretii legenda facatoare de bani, trebuie sa ai capacitatea intelectuala necesara, ca altfel oricum vei sfarsi prin a-ti taia singur craca de sub picioare si veniturile. E o chestiune de timp, dar pe mine ma face sa am constiinta impacata :).

  39. Doru says:

    Omule, mi-au plăcut versurile pe care ni le-ai lăsat pe blogul Simonei. Faci cum faci şi tot timpul găseşti câte ceva care să mă ungă la suflet. 🙂
    Şi acum mi-ai amintit de copilăria mea -parcă am fi trăit-o la fel!- când genunchii şi coatele proprii şi personale boceau cu lacrimi cât bobul de mazăre, de cum dădea colţul ierbii şi până toamna, târziu. Ba chiar, la un moment dat, fiind mic-mic şi de abia începând să rup cuvintele, mă autopedepseam mergând la mama cu genunchii şiroind şi urlând “Maamaaaaa, pune piiilt!”. Asta pentru că mama, săraca, întotdeauna mă oblojea dar mă mai şi certa când îmi mai raşchetam câte un strat de piele. Numai ea ştia ce era în sufletul ei, văzând cât sufăr. Da’ crezi că ţineam minte vreo lecţie? Nici nu apucau să se vindece rănile vechi, că şi apăreau altele mai frumoase, mai proaspete, mai “zemoase”! 😀

  40. Doru says:

    Heeeeiii, bună dimineaţa!
    Odille, e adevărată povestea aia cu chinezii (în sensul că ei chiar aşa spun), dar e doar o poveste :). Mie mi-a rămas întipărită în memorie o fază povestită de sora mea -apropos de ceea ce mănâncă poporul chinez. Plecând (temporar, dar deja sunt vreo 6 ani de atunci) ea şi cumnatul meu din Calgary pentru o viaţă mai bună (da, există locuri în care viaţa e mai bună chiar şi decât cea din Canada) s-au oprit vreo 6 luni în China. Într-una din zile, viaţa socială a soră-mii i-a scos în cale participarea la o întâlnire cu un scriitor de-al lor, galben la faţă (dar din motive genetice). Dă bine pentru asiatici să organizeze astfel de agape la care să invite caucazieni. Din vorbă în vorbă, discuţia a ajuns şi la meniurile ciudate ale ăstora, cu ţinta precisă – insectele. Scriitorul a început să râdă şi a spus: “Da, e adevărat, vei găsi în -spre exemplu- piaţa din Beijing astfel de “delicatese”, dar trebuie să ştii că noi nu punem aşa ceva în gură! Asta e doar pentru turiştii şi ziariştii europeni şi americani, care vin să guste toate porcăriile astea, din curiozitate, iar noi facem bani frumoşi de pe spatele lor. De ce să nu întreţinem o legendă care ne aduce bani?”

  41. Odille says:

    Cristina C, ma voi interesa in legatura cu tableta despre care mi-ai spus. Iti multumesc.

    Oh, intr-un magazin cu rochii frumoase parca pasesc pe nori, asa de fericita sunt. 🙂

    Cristina, nu stiu cum, dar va trebui sa-ti prevezi in programul zilei si o mica fereastra ca sa te joci cu noi. Ne bucuram sa fim impreuna.

  42. Odille says:

    ODLM,
    Esti un foarte dragut, si-ti multumesc pt toate informatiile. Acum sunt in faza de culegere de date. Din pacate Kindle nu este compatibil cu sistemul bibliotecilor din Canada, si ca urmare va trebui sa-mi aleg alta marca.

    Pentru anul viitor bibliotecile au alocat fonduri mai mari pt proiectul de eReader, decit pt cartile adevarate, asa ca ar fi pacat sa nu pot folosi si aceste resurse.

    Ohhh… Mos Craciun! Am o poza cu Mos Craciun, facuta intr-un mall, cu citiva ani in urma. In anul acela am fost foarte, foarte cuminte. Nu ca acum nu as fi, dar cred ca mi-ar spune ca stau prea mult pe blog. 🙂

    Insa acum ca stiu ca vii, incep sa invat poezia cea mai frumoasa. 🙂

    Daca am putea sa spalam cu Rivanol toate cuvintele grele pe care le primim, si toate mesajele mai putin frumoase, viata ar fi mult mai frumoasa!

  43. CristinaC says:

    Nu v-am uitat dragilor, am fost doar cam ocupata… Nu. nu cum credeti voi cu cumparaturile de Craciun pe care nu stiu zau cand voi reusi sa le fac si cu serviciul…
    Odille tot secretul la Chapters si Indigo este aceasta flexibilitate de a rasfoi carti in timp ce savurezi si cafeaua de la Starbucks…Eu sunt in stare sa pierd ore in sir in acel magazin, chiar mai mult decat intr-unul de rochite…. (asta ca port mai mult pantaloni)
    Sotul meu are o tableta… nu IPad… una pentru care pote face cu studentii aplicatii… Asus Transformer cred ca o chema. O sa o imprumut si eu in vacanta asta pentru citit. Are dreptate Omul… un mic laptop care incape in poseta.

    Noapte buna!

  44. @Odille- ar trebui să te bucuri că li se permite oamenilor să aibă acces gratuit la cărţi şi cu plată, la cafea şi prăjituri. În fond, nu trebuie să iei o carte răsfoită de alţii, trebuie doar să ceri să-ţi aducă din spate una nouă, sigilată, pentru export.
    Marca cea mai renumită pentru e-reader este Kindle. Intră pe Amazon şi ai să găseşti de toate formele şi mărimile. Totuşi, în locul tău mi-aş lua Ipad2, care are şi internet şi poate fi folosit ca mini-laptop, spre deosebire de e-reader care este numai alb-negru, e drept mai odihnitor dacă este folosit numai pentru citit cărţi. Sunt cca 30.000 cărţi cu download gratis.
    Mă îmbrac în Moş Crăciun, îţi aduc o sticluţă de Rivanol şi te ţin pe genunchi să-mi spui o poezie şi să te pupe Moşul. 🙂

  45. Odille says:

    Nu stiu daca voi indrazni sa-l rog pe Mos Craciun sa-mi aduca in dar un Kobo pe care sa-mi download carti. Zilele trecute, tot intr-o fuga am ajuns si la o librarie, de fapt apartine unui lant mare de librarii “Chapters”, de unde vroiam sa cumpar citeva carti de pe lista mea de cadouri pt Craciun.

    Am avut citeva clipe de slabiciune si m-am strecurat si la Starbucks la etajul librariei, pt a-mi cumpara un cookie. Si ce vad acolo?

    Aproape toate mesele ocupate cu oameni care beau cafelute, mincau cookies si citeau carti si reviste din librarie, luate de pe rafturi.
    Eu inteleg sa rasfoiesti o carte, o revista, inainte de a o cumpara, dar sa citesti carti si reviste intregi si apoi sa le asezi frumos pe raft, ca noi, asta m-a cam suparat.
    De teama microbilor, asa cum v-am mai spus, eu citesc cartile de la biblioteca cu manusi de latex, insa cind cumpar o carte noua imi face placere sa simt paginile proaspete, cu acel miros de cerneala abia asternuta, si fara microbi pitulati pe dupa cine stie ce cuvinte, sau agatati de cite o virgula. 🙂
    Asa ca desi imi este asa de drag sa citesc carti reale, sa le am pe raft, sa le mai rasfoiesc, cred ca voi migra si eu spre citirea cartilor pe un Kobo. Mai mult, m-am interesat si foarte multe carti pot fi downloaded de la biblioteca.
    Offf…. daca as putea sa spray cartile cu Rivanol, as dori de la Mos Craciun numai un pupic. 🙂

  46. Odille says:

    ODLM, eu am cam patinat aici singurica, m-am plimbat si cu bicicleta (aveam loc unde sa intorc 🙂 ) si nu stiam pe unde sunteti cu totii.

    Concluzia povestii tale ar fi ca orice fericire vine si cu un pic de tristete, si o tristete cu un pic de bucurie.

    As dori totusi sa primesc o cutie numai cu fericire, chiar si funditele care decoreaza cutia sa fie fundite imbibate cu fericire. 🙂

  47. @Odille- tu cochetezi mereu cu lumea poveştilor, aşa că de sărbători eşti chiar în lumea ta. 🙂

  48. @Alm- în Germania se ia ziua de coadă, la noi se ia ziua la coadă la pomeni electorale şi la pomeni religioase.

  49. Odille says:

    Buna Dimineata Dragilor!

    Ce minunat este sa te trezesti dimineata si sa poti sa intri intr-o lume frumoasa a povestilor.

    Mi-au zburat gindurile la darul de nepretuit pe care-l face o societate canadiana care functioneaza cu ajutorul voluntarilor si care invata sa citeasca pe adultii analfabeti. Este extraordinar sa deschizi lumea cititului pt atitia oameni. Admir din toata inima pe acesti voluntari care-si iau din timpul lor pt a crea o lume mai buna pt atitia altii.

    O zi frumoasa! 🙂

    Alm, bine ai venit cu cafeluta, ti-am simtit lipsa.
    🙂

  50. Alm says:

    O dimineata perfecta , cu o cafeluta spumoasa si cremoasa si ……vai era sa ma inec cu ea de ras . Esti mortal ODLM , fug sa iau ziua de coada ca daca nu , ….ma ia ea pe mine 🙁
    Alm´s last blog post ..Ajutor!

  51. Odille says:

    @ODLM, foarte draguta remarca! 🙂

    Chiar daca nu sunt asa de proaspete, mai adauga chinezii niste melamina (asa cum pun in laptele praf pt copii) si vor fi minunate. 🙂

  52. @Odille- între noi fie vorba şi elicele vapoarelor sunt tot sub apă. Le-aş recomanda ghizilor chinezi să le mănânce proaspete, când încă se învârt. 🙂

  53. @Odille- eu dacă aş ţine degetul în loc de dop, m-aş întoarce cu tot cu sticlă şi aş păta lenjeria de pat cu Rivanol care nu mai iese. Nu stau eu cuminte numai pe burtică, sunt cam agitat şi năduşesc 🙂

  54. @Călina- ce înseamnă să fugi în oglindă? Să fugi cu spatele? De ce te-ai perpelit?
    De ce zâmbeşti când îţi aminteşti ce? Că ai căzut şi tu, sau că am căzut şi eu? 🙂
    Observi că laşi loc numai la deceuri?

  55. calina says:

    🙂
    …Mai m-am linistit, desi nu stii tu de cate ori am fugit in oglinda si cat m-am perpelit.
    By the way, nu-i frumos sa razi de neindemanarea/ghinionul unora:).
    Desi sincer, si eu zambesc de fiecare data cand imi amintesc…

  56. Odille says:

    Si acum sa va spun ce spun ghizii chinezi grupurilor de turisti veniti din alte tari (poveste adevarata):

    – In China, noi mincam tot ce este in aer, cu exceptia avioanelor, si tot ce este in apa, cu exceptia submarinelor. 🙂

  57. Odille says:

    ODLM, nu stiu daca stii, dar intre sindicatele de musafiri de pe diferite bloguri este o oarecare concurenta. 🙂
    Pt acest motiv as vrea sa te rog frumos sa ne pregatesti si noua pt Ajun de Craciun, macar o poza, daca o poveste cit de scurta nu vei avea timp sa o scrii. Stiu ca este un sezon extrem de ocupat, un ocupat placut insa.
    In acest fel daca suntem intrebati de cei din alte sindicate ce am primit, sa nu ne ascundem pleostiti dupa cite o usa, ca sa nu recunoastem ca la noi nu a venit Mos Craciun. 🙂

  58. Odille says:

    Cristina C, nici eu nu am putut vedea poza decit la a doua intrare pe blog. Insa sper ca poza nu are nimic in comun cu Lacramioarele. 🙂

    Iti multumesc mult pt mesajul de Mos Nicolae.

  59. Odille says:

    ODLM, m-a cam nelinistit lipsa ta de pe blog. Ma gindeam ca sau Mos Nicolae nu a sosit si atunci esti cam tristut, sau ca te-ai suparat pe noi si ne-ai lasat fara goodies.

    Noi primim povestea-cadou si astazi, cu mare placere.

    Mare noroc cu Lacramioarele pt ca asa am primit si noi povestea, bubitele si Titzian fiind numai un pretext pt amintiri cu Lacramioare.

    In privinta Rivanolului, cred ca intr-un an il voi agata in brad, asa de important este pt mine. Noi nu avem acest preparat in Canada, dar eu aduc din Romania sticlute cu Rivanol in diferite concentratii, pt a se folosi dupa seriozitatea bubitelor. Stii ca poti sa dormi pe burtica si sa tii un degetel intr-un pahar cu Rivanol, pahar plasat pe podea? Cind te trezesti nu mai ai nimic.
    🙂

  60. CristinaC says:

    M-ai inveselit ziua!
    Din pacate nu prea se vede poza…

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: