search
top


Madame Calimachi, part three

Nu-i greu să ademeneşti soţia altuia. Greu e să i-o dai înapoi.

Oare de ce să fi fost Caliope monedă de schimb? De ce un chip atât de frumos să aibă a da de înţeles că niciunde nu poate sta ferită de rapacitatea- în fond, nelalocul ei- a omului bogat, a omului care ţine frâiele şi nu-şi lasă slobod din zăbală niciun supus?

Din acea clipă, Jean Trăscău n-a mai fost găsit picior de el prin oraş şi odată cu el a dispărut şi Spiridula. Atât de încrâncenat era boier Movilă pe dânsul încât nici nu voia a şti unde-i domiciliul său. Pusese o slugă să-i deie la lună, cu poşta, renta, iar când i se aducea recipisa îşi punea mănuşile celea de vânătoare şi, ţinând-o cu două degete, o azvârlea în fructiera de argint şi cu chibrite din ălea lungi de aprins focul în şemineu, o mistuia cu o flacără aidoma simţămintelor lui pentru Caliope. Ceea ce-l frământa pe el până la particulă alcătuitoare era de fapt vanitatea lui rănită cronic în faţa atâtor meseni. El, boier Filipaş Movilă, suferise o înfrângere care-i spărsese inima sub povara lucidităţii, ceea ce avea să însemne, în decursul vremii, bătăi anapoda ale inimii şi suferinţe precum ar fi aerul care nu se răspândeşte întrînsul cum se cuvine, ca într-un corp sănătos.

Trecuse deja un an de zile de la acea întâmplare, iar palpitaţiile haotice se înteţeau. Nici automobilul comandat din vreme şi care abia sosise, nou, satrălucitor, cu goarnă pentru care de abia te sforţai să întinzi braţul, cu faruri rotunde ce luminau ca ziua, că-l şi prinsese pe Ion când atârnase un ciob de oglindă în garaj şi se bărbierea la lumina lor pentru că în casă, noaptea, electrica era cu cumpătare, nici tomobilul spuneam, nu mai era în măsură să-i bucure zilele. Tocmise un şofer care-l ducea unde-i era vrerea în ziua aceea: ori la vreo afacere, ori la cazino, ori pur şi simplu la promenadă printre oamenii care se vânturau de niciunde către nicăieri, pe strada cu prăvălii de lux. Era socotit ca de azi, fix într-o lună, să sosească nepotul său Phillips de la Paris. Venea în vacanţa de vară şi primise carte de la bunicul său să se îmbrace de-a cavalerul cu pretenţii de cuceritor întrucât îl aştepta o surpriză frumoasă cât Parisul, cât Franţa şi Belgia la un loc.

Nu se simţea dator să împărtăşască cu nime constrângerea care avusese forţat ghinionul să-i fie piedică. Şi totuşi, amintirea din noaptea aceea, când Elvira luase frâiele deciziei şi-i respinsese propunerea de a i-o da spre a-i fi soţie pe frumoasa Caliope, îl muncea ca pe hoţii de cai, ca o credinţă mortificată undeva în subconştient că nu pusese toată priceperea spre a izbândi.. Nu se putea, om cu stare, de fapt cel mai înstărit dintre românii urbei, dacă ar fi să-l nesocotim pe neamţul Hermann, cel cu patru mori şi două depozite imense de cereale, el, Filipaş Movilă, să-i fie luată posibilitatea de a ieşi la promenadă cu cea mai distinsă făptură Caliope Trăscău. Nici Caliope Movilă nu rezona cu delicateţea acestei minunate fiinţe, oricum însă, era mult mai omenos numele acesta decât cel purtat acum. Într-una din după amiezi, trimise o depeşă către doamna Elvira prin care-i cerea o întrevedere la un ceai cu biscuiţi aduşi de el de la Viena. Erau cu unt şi o boare de cacao. Aveau două calităţi: se topeau în gură şi dezlegau la conversaţiune ca nimic altceva. Nu bătură de cinci când automobilul domnului Movilă se opri în faţa porţii. Şoferul se scoboară primul, dă iute rotocoală  tomobilului şi-i deschide portiera, apoi, într-o fugă, înşfacă un coş de nuiele acoperit cu un ştergar alb de mătase de pe bancheta de dinapoi. Înăuntru, îţi lua ochii, o cutie de metal, mare, ovală, ce avea  desenată pe capac o balerină prinsă graţios într-un vals fără de sfârşit. Era cutia cu biscuiţi, tot ovali în formă, rânduiţi soldăţei şi despărţiţi de fâşii de carton ondulat cu irizaţii crem-cafe-au-lait. Buni, buni, atât de buni că dacă m-ar fi poftit şi pe mine, mi s-ar fi descâlcit limba şi aş fi povestit totul dintr-o suflare, dar cum n-am fost îmbiat să ciupesc măcar un colţişor, va trebui să vă mai aşteptaţi la câteva episoade.

– Şi, aţi stabilit data?

– Io zic să nu ne grăbim, să-i lăsăm să se mai cunoască, nu?

– S-au cunoscut deja. O să avem un nepoţel. GIUSTO

Prea seamănă a reclamă, nu-i aşa? Refrazăm în episodul următor.

15 Responsesto “Madame Calimachi, part three”

  1. Anamaria says:

    😀 sigur! 😀 si sa ma vezi cand incep sa le dau cadou prietenilor!
    va trebui sa treci la editia a doua. asa-ti trebuie daca ai fobii legate de numerele formate din 3 cifre.

  2. @Anamaria- păi cum 10 copii? Le vrei chiar pe toate? 🙂

  3. @Valin- este nefiresc să îndoi capacul de suc spre exterior, cu dinţii în sus. La mine, capacul se îndoaie numai cât mă uit la dânsul, dar dacă aşa o fi obiceiul la ei, consecinţa e că le-a pierit conducătorul.
    Mulţumesc pentru urări, să ai o viaţă lungă cu consecinţe dintre cele mai plăcute.

  4. CristinaC says:

    Ma gandesc ca la birou e mai bine ca in vacanta… va “vad” mai des.
    Iertati-mi si va rog motivati-mi absenta dar am cam multi musafiri care ma tin departe de voi.

    Va doresc o zi minunata!

  5. Anamaria says:

    Omule, care incurajari?? Eu as cumpara cartea! 🙂 10 copies, pls!

  6. Valin says:

    Bun gasit, Omdelamunte.
    Ma bucur sa te aflu sanatos. Daca imi permiti, te rog, iar un comment pe linga subiectul tau.
    De vreo trei ani ma roade sa merg – nu ca as mai fi fost – in tara diminetilor linistite, am si gasit (gasisem) o agentie din Polonia care ofera o excursie. Am aminat iar si iar, desigur e vorba de timp si de multa mincarime la degete (bani). Multa adica in comparatie cu deja clasicele SIF-uri (Spania, Italica si Franta, adica). Intentia de a ajunge in Coreea de Nord, e cauzata nu de vreo boala (cum mi s-a prezis), ci de dorinta de a nu uita si, apoi de a mai repeta niste unii niscaiva greseli “pe ici pe colo prin partile esentiale”. Ei cu Kim, altii cu ..scu. Da, hai sa te intreb Omdelamunte, ai cunoscut nord coreeni ? Eu am avut citiva colegi, dar nu a trecut niciunul de anul 2. Mii amintesc bine, nu aveau voie sa stea de vorba cu noi, erau prezenti la toate activitatile, aveau grupul lor compact in care se deplasau, paziti de un securist de-al lor, care le facea o molara infioratoare mereu. La ultima lor sesiune de vara cind au picat cam toate examenele, supraveghetorul lor le facea morala si noi aruncam in el cu capace de suc in el.(Erau asezati linga masa noastra). Desigur ca nu s-a oprit, dar noua ne era mila rau de prapaditii aceia, tunsi, rasi, slabi, care tremurau ca varga in costumele si camasile pe care le purtau cu rindul. La plecarea din bufet, gorila lor (slab ca tras prin inel) a luat un capac de suc de pe masa noastra si … intre degete la indoit invers, adica nu a unit partea zimtata, ci l-a indoit pe exterior. Cu un rinjet dispretuitor ne-a tintit cu palma capacul pe masa. Tipului i-a trebuit cam o sec. si jumate, eu nu am reusit cu capacele de atunci nici intr-o saptamina jumate. Desigur ca dupa ce a plecat, am inceput sa facem misto de taria lui…. in degete. Azi ma gindesc doar printre altele ca au buton de nucleara la telecomanda…si sa nu dea – din gresala – sonorul mai tare pe alte canale, in loc de…
    Mie mila de ei, niste oameni pe care nu-i vrea nimeni. Ca deh, nu-i asa ? pe noi au mai dat unii bani, de au marit nr de consumatori si consumul. Asa cum era, mic, estul comunist al Europei a aminat niste ani multi criza de sistem.
    Omdelamunte, te rog sa ramii la fel si in anii ce vin, sa fii sanatos si sa te gasesc aici. Sa ai parte de tot ce ai nevoie si de tot ce-ti doresti.

  7. Încă o zi frumoasă vă doresc.

  8. Odille says:

    Dragilor, Buna Dimineata!

  9. Odille says:

    Lyrics: Traducere realizata de google.translate (nu este prea reusita)

    A small fish, a little bird
    Loved each other tenderly
    But how
    When you’re in the water
    A small fish, a little bird
    Loved each other tenderly
    But how
    When you’re up there

    When you’re up there
    Lost in the hollows of the clouds
    You look down to see
    Her love swimming
    And we would like
    change during the trip
    Its wings into flippers
    Trees in diving
    The sky in Bath

    A small fish, a little bird
    Loved each other tenderly
    But how
    When you’re up there
    A small fish, a little bird
    Loved each other tenderly
    But how
    When you’re in the water

    When you’re in the water
    We want the storm to come
    That would bring the sky
    Much more than a message
    Which could at once
    Change during the trip
    Feathers Scale
    The wings jersey
    Algae straw

  10. Odille says:

    ODLM, pt ca blogul tau este despre iubire, afectiune, voi vorbi despre o conversatie placuta pe care am avut-o cu o prietena, la o cafea.
    Analizind dragostea si comunicarea, incluzind si dragosta dintre parinti si copii, prietena mea imi spunea ca doi oameni pot sa aiba dragoste unul pt celalat, insa sa fie in acelasi timp incompatibili, in sensul de a nu putea comunica, de a le fi imposibil sa se inteleaga unul pe celalalt. Fiecare pare sa vorbeasca o alta limba. Explicatia ei era in semne de zodiac incompatibile, un tigru neputind sa inteleaga cum gindeste un iepuras si invers (se referea la zodiacul chinezesc). 🙂

    Eu nu stiu daca vinovate sunt semnele de zodiac, dar cu siguranta multi oameni au feluri diferite de a gindi, a simti, a iubi.
    Prietena mea mi-a dat un exemplu foarte dragut, o melodie veche interpretata de Juliette Greco, care se numeste “Un Petit Poisson Un Petit Oiseau” (Un Mic Peste, O Mica Pasare). Este vorba despre un mic pestisor si o mica pasare care s-au indragostit tare de tot unul de celalalt. In fiecare zi mica pasare abia astepta sa vada pestisorul, la fel si pestisorul abia asteapta sa vada pe mica pasare. Numai ca el fiind in apa si ea zburind printre nori, nu se puteau intilni. Speranta lor era sa vina o furtuna, care sa-i ajute sa fie impreuna. 🙂

    Aici este si melodia:

    http://www.youtube.com/watch?v=CCy5NkyujoU

  11. @Odille, CristinaC, Anamaria- mulţumesc pentru încurajări.
    Odille, în poză este Spiridula, după cum îşi mişcă ochii, rar şi negri, l-a pironit pe Jean şi cu figura ei de menajeră sparge menaje. 🙂

  12. Odille says:

    ODLM, frumos ai scris aceasta poveste! O delicata imbinare de frumusete feminina si un pic de Spiridula, boare de cacao, balerina gratzioasa dansind in pasi de vals, biscuiti cu “irizaţii crem-cafe-au-lait”, si plimbari cu “tomobilul”.

    In poza sper ca este Spiridula, nu Caliope?

  13. CristinaC says:

    Omule…Si eu..in rand cu Anamaria!

  14. Anamaria says:

    Am terminat de citit cele 3 parti! Uf, Omule, te ador! 😀

  15. Odille says:

    ODLM, am sosit numai pt o secunda. Sunt atit de ocupata! Imi pare rau, dar voi citi mai tirziu.

    Abia astept sa citesc povestea pe indelete. 🙂

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: