Jan 12, 2012
Madame Calimachi- part seven
Cum se fac amandianele cu lingura Wiliams Sunoma, astfel încât, să lase privirii mirificele forme
Înmormântarea a fost scurtă şi tristă. Ca singur moştenitor, Phillips a stat două luni pentru întocmirea actelor spre a-l investi ca atare, după care s-a întors la Amsterdam pentru a-şi continua cercetarea în domeniul corpurilor de iluminat dotate cu noi gaze inerte. S-a întâlnit cu Caliope în câteva rânduri. Aflase dorinţa bunicului său şi urma să se căsătoreacă cu ea, în anul ce vine.
Un mesaj neaşteptat offline a ţintuit-o în faţa monitorului: ” nisipul alb ca laptele şi care se strecoară prin gâtul subţire al clepsidrei, este ultima imagine a ta, frumoasă, delicată, de o feminitate răscolitoare. S-a scurs mult timp de când mi-am jurat să nu te caut pentru ca obsesia să nu devină obişnuinţă. Nu ştiu să te văd pe de-a-ntregul, dar am memorat fiecare detaliu al corpului tău. Dacă mă întrebi oare de ce nu ţi-am transmis nimic în toţi aceşti ani, am să-ţi răspund: pentru că m-am căsătorit şi am crezut că pot avea o viaţă liniară, fără complicaţii, fără severe malformaţii ale firescului. După cum vezi, obsesia este la ea acasă, conturul buzelor tale nu-mi lasă pauze nici la volan, nici când văd un film cu Diane Lane, nici dacă aş fi gentil îndreptat spre locul unde se curăţă cartofii. Dacă o mai ai, ar fi vremea să întoarcem clepsidra şi să lăsăm timpul s-o ia de la început pentru noi.”
” De ce tocmai acum, Marcus- se întrebă Caliope- de ce a trebuit să aştepţi atâta amar de vreme ca să-mi dai un semn că trăieşti? Înseamnă că impresia n-a fost destul de puternică, copleşitoare, încât să laşi tot şi să lupţi spre a mă vedea zâmbind. O iubesc prea mult pe mama ca să ies din cuvântul ei. Sunt promisă altcuiva şi mă voi căsători anul acesta în iulie.” În fond, de ce nu i-ar scrie chiar aşa?
În faţa calculatorului, Marcus se desprindea greu de mesajul lipsit de orice speranţă. Avea sufletul împietrit, înnodat în remuşcări, aşa cum vorba grea, aruncată de izbelişte în vânt, pluteşte câteva secunde spre a-şi desăvârşi înţelesul şi spre a-şi săpa crevasa, după care cade apăsătoare, rănind cu tăişul ei o aşteptare care se vroia speranţă. Pentru a intra în starea de normalitate, ar fi trebuit să-i ureze “casă de piatră” şi să se dezlănţuiască în el năzuinţa spre jogging pe malul Mării Egee până o cădea în nas, să-şi ocupe mintea cu sădit de plante, cu modelarea de siluete în plastilină, sau cu cărţi de sfaturi cum să te dai jos din pat cu entuziasm. Acestea ar fi, după toate aparenţele, îndrumările unui psiholog de-ţi lasă impresia că un astfel de specimen n-a iubit în viaţa lui şi n-a admirat niciodată cum se caţără o gărgăriţă pe degetul tău şi ajunsă în vârf, stă în cumpănă în paişpe picioruşe şi zboară înspre locul unde te vei însura: pe stiva de lemne din curte. Să te văd eu dacă o alergătură pe dalele de granit din vechiul port, sau bucuria recoltei de castraveţi din fundul curţii, te saltă de pe aliniamentul gândului devastator că ea nu este aici, doar este acolo… Crezi că poţi? Zi-i mă! Trebuia să-i răspundă. Abandonarea luptei nu numai că te costă o suferinţă ce te antrenează în neatenţie chiar şi când gulerul berii tocmai a depăşit paharul, sau aprinzi aragazul şi perdeaua, dar pe deasupra, rămâne şi aburul unei amintiri de fraier care a bântuit singur prin camera ei şi, deşi la o respiraţie distanţă de buzele-i ispititoare, a găsit de cuviinţă să ridice un capac de bere de pe jos, sau să gonească un porumbel care se întorcea an de an după dragostea lui spulberată de o pisică dungată, chiar pe acest pervaz.
” Caliope, te amăgeşti dacă tu gândeşti vreo secundă că mă pot preda anesteziat şi toropit de delăsarea caracteristică unor combatanţi care părăsesc lupta numai pentru simplul fapt că au o săgeată mai puţin. Eu, prin definiţie, prin semnul conferit, am tolba plină şi-mi fabric singur- mai cu briceagul, mai la strung- amuniţie pentru a dovedi reduta cu steag alb. Este un fel de a spune, pentru că în realitate, în graba de a mă vedea decuseară la picioarele tale, uit de podul pe jumătate coborât şi o iau prin şanţul cu apă în care hăpăie un crocodil cât gura slobodă a lumii. Te las să meditezi şi dacă gândul nu te lasă scăpată din strânsoarea dorinţei de a mă cunoaşte, aşa cum nu mă găseşte pe mine dorinţa de a mă lăsa ca destinul să nu mă aşeze nelipsit în preajma ta, în orice zi, atunci mă înclin, mai chibzuiesc, dar te previn că am anduranţa unui sequoia pe care-l gâdilă un cărăbuş şi nu găseşte de cuviinţă să se scarpine.”
Phillips era un băiat drăguţ, docil, a ascultat de educatoare, a mâncat tot şi a dormit totdeauna singur, fără să zgâlţâie patul de prea mult plâns pricinutit de teama vârcolacilor de sub el. La şcoală, toate temele pentru acasă, aveau în colţul caietului desenată o veioză sau o aplică, în fiecare zi alt model, cu alt design şi alt bec. Avea şi o teorie conform căreia bărbatul trebuie privit ca un lampadar, cu două braţe şi cu abajur cu bec de un milion de watts, dar care are menirea dependentă de întrerupătorul din mâna femeii.
S-a căsătorit cu Caliope în august, pentru că în iulie, restaurantul tocmit avea lumina improprie pentru un astfel de eveniment şi a trebuit să comande la Paris reflectoarele care să cadă dintr-un anumit unghi pe tortul miresei. Două au căzut astfel, aşa că au mâncat amandine. Asta mi-a plăcut la ei, că nunta n-a avut lăutari, în schimb, piftia a avut usturoi. A mai zăbovit două zile în ţară, după care s-a dus la laboratorul lui de la Amsterdam. Venea cam o dată la şase luni pentru a constata dacă românii mai descoperiseră vreun nou gaz inert, dar cercetarea ştiinţifică era aşa cum o lăsase: pe rogojină şi c-o lumânare parfumată alături. Doar cercetarea dosarelor era la nivel nord-coreean şi câte o bombă ato, dar mică, mai izbucnea în presă.
În acest timp…
Va urma
Vorbeai de mirifica forma a lingurii, da?
indiscreta´s last blog post ..Cocktail!
@Indiscreta- nu vorbeam, chiar aş fi palpat 🙂
Acum m-am suparat….
@CristinaC- atmosfera de epocă devenise prea ternă, ‘tomobilul nu avea viteză, la fel şi internetul, viaţa Elvirei nu era deloc trepidantă, madame Calimachi avea maşină de cusut cu pedale, eu nu vedeam deloc fuste scurte. Ce mai, boringeală gravă! 🙂
ODLM, te rog sa-mi dai putin timp sa citesc si sa comentez. Zilele acestea am fost precum Winnetou, am masurat fiecare fir de iarba indoit, am cercetat fiecare frunza din copaci si fiecare liana. 🙂
Voi reveni!
Dar am un anunt important de facut. 🙂
ODLM, te rog frumos sa-mi dai voie sa-l postez, miine, Vineri, fiind o zi foarte importanta. Si acum anuntul primit de la o prietena:
“We all have dreams and wishes — and knowing when you have the best chance of making them come true isn’t always easy. So if lasting love is your greatest wish, I’m happy to say that Friday’s rare conjunction between Venus, the planet of love, and Neptune, the planet of dreams, will give a much needed surge of hope and happiness to our love lives.
This is a biggie, folks! Venus is only going to make this ultra-loving connection to Neptune one time this year. So if you’re looking for that once-in-a-lifetime love, this is your best chance to get the cosmos on your side. That said, I must caution you . . . storybook romances never show the hard work and faith required to make real-life relationships last. Lifelong love is a journey that begins with YOU. You must believe in the magic of love, even on days when you’re feeling alone or sad.”
Tiii ! Că mirific mai scrii 🙂 !
Da`oala aia din care curge o ciocolată fără de-nceput și fără de sfârșit , nu știi cum se numește ? Că tare aș mai căuta-o, s-o fac cadou la cineva apropiat ;)….Vă las dumneavostră dragă gazdă, lingura cu vedere la forme de amandine , eu mă mulțumesc cu oala 😀 !
Oachi´s last blog post ..MESAJ DE LA NEVASTĂ
Odille, dacă mâine o să dea la știri că o lunatecă a căzut epuizată de bătut străzile în lung și-n lat de prea mult mers, înseamnă că sunt eu, care-am pornit într-o călătorie pentru ”longlife love” care începe cu mine 🙂 !
Thanks for the tip 🙂 !
Oachi´s last blog post ..MESAJ DE LA NEVASTĂ
Cristina, cin` te-a supărat 🙂 ???
Oachi´s last blog post ..MESAJ DE LA NEVASTĂ
Mariajul lui Caliope m-a cam luat prin surprindere. Poate ar fi trebuit sa ne pregatesti un pic? 🙂
Tinind seama de comentariul tau:
“@Odille – nu depinde de mine ce face Caliope, are un caracter voliţional arzând şi-i numai de capul ei”, am fost convinsa ca eroina povestii tale va decide singura cine va fi alesul ei.
Insa… de multe ori viata intrece orice poveste. Am fost martora unor mariaje de acest fel in urma unor decizii ale unor tinere care se suparasera pe Soarta. Sau, care interpretasera in mod eronat realitatea.
Dar Marcus? Ce scuza are el, de ce a facut acel mariaj fara sa vorbeasca cu Caliope? M-a cam suparat! 🙂
Care o fi legea divortului in Grecia?
Oachi, iti doresc o Superba Zi de Vineri, in care dragostea sa se descopere in vise si sa se contopeasca.
ODLM,
“Eu, prin definiţie, prin semnul conferit, am tolba plină şi-mi fabric singur- mai cu briceagul, mai la strung- amuniţie pentru a dovedi reduta cu steag alb.”
Unde i-au fost sagetile cind nu a dat nicio sansa iubirii pt Caliope?
Am mai vazut eu asa Sagetatori! 🙂
Mda, Diane Lane este dragutica, dar este un lucru sa admiri si altul sa iubesti.
Cristina ai dreptate, m-am suparat si eu impreuna cu tine!
🙂
Eu m-am suparat pe Marcus. As vrea ca el sa stie. 🙂
@Odille- este superb anunţul de la prietena ta. Nu vrea ea să fie şi prietena mea? Cere-i tu prietenia în numele meu şi spune-i că vineri este deschis la mine. Virtual, fireşte 🙂 Iar în ceea ce priveşte relaţia Venus-planeta dragostei şi Neptun-planeta visurilor, spune-i că aceste planete s-au întâlnit toată adolescenţa mea. Când a început adulteria (nu ştiu cum se spune în româneşte) toate aceste vise de dragoste s-au translatat pe palierul realităţii şi de atunci, numai într-un chef o duc. 🙂
@Oachi- mirificul de mine îţi mulţumeşte pentru aprecieri.
Din păcate, oala cu ciocoloată curgândă este fotografiată cu faţa. Pe fundul ei este marca, dar am văzut în piaţă la ruşi o oală cu sarmali meşteşugiti la Chişineu şi din care si înfruptau moldovienii miei în pauza di doişpi.
Lingura aia poate servi şi drept făcăleţ, de aceea eu nu ţin astfel de obiecte încărcate de tentaţia de a fi folosite de către partea adversă şi care se opune venirii mele târzii. 🙂
draga omule , cu lectura nu am putut tine pasul , am haladuit prin alte sfere mai putin prin blog-o-sfera – Dar ciocolata aceea e cotropitoare . M-am trezit ca am deschis blogul ca sa o mai vaz odata . Nu te-a invatat mama , de acasa , sa nu chinui partea feminina a Planetei ? ai , ai , ai !
Alm´s last blog post ..Am trecut si eu odata cu el
@Odille- în viaţă, eu am mai întâlnit astfel de experienţe în care eroina s-a măritat dintr-un impuls de moment, dintr-o ambiţie de a mâhni un nerecunoscător.
Caliope este mult prea frumosă pentru Marcus. O va cuceri el oare?
@Odille- săgeţile i-au fost îndreptate pentru câteva secunde în altă direcţie şi Caliope l-a taxat. Dur, grav, aproape terminal.
@Alm- ştiu ce te-a reţinut de a nu mai intra pe blogosferă. Am citit pe blogul tău.
Ciocolata curge şi se observă şi alune prin ea. Degeaba aşteptăm să se întărească. Trebuie mâncată caldă. 🙂
Draga ODLM, daca ma intorc un pic la zeii si zeitele grecilor si romanilor, nu cred ca era vreo zeita/zeu a viselor frumoase. Probabil ca nu vroiau ca oamenii sa viseze, sa spere, sa fie dezamagiti si apoi sa isi piarda increderea in zei.
Se pare ca Lumea Viselor era plasata undeva “in the underworld”, fara soare si lumina si fara speranta.
Ca urmare, daca pt tine visul dragostei a prins chip, inseamna ca Destinul a fost foarte darnic cu tine. Poti spune ca ai fost invitat pe Muntele Olimp, in compania Zeilor.
Si eu ii sunt recunoscatoare Destinului. Si pt mine visul a devenit realitate. Dulceata acelor timpuri o voi retrai intotdeauna.
Numai un crimpei dintr-un search pe Internet:
“Morpheus was probably equated with the Dream-Spirit which Zeus sent to visit Agamemnon in the Iliad (see Oneiroi).
The land of dreams (Demos Oneiroi) was located somewhere in the underworld, presumably near the domain of Night and her children. Poets often referred to the two gates leading from the dream realm. One gate was fashioned of sawn ivory, the other of polished horn. False dreams were said to pass through the gate of ivory, while truthful, prophetic dreams winged their way out through the gate of horn. There was also said to be a wilted elm tree in Morpheus’ domain, upon which the dreams fashioned by the Oneiroi hung, with the appearance of winged phantom-shapes.”
ODLM,
“@Odille- săgeţile i-au fost îndreptate pentru câteva secunde în altă direcţie şi Caliope l-a taxat. Dur, grav, aproape terminal”
Iti spun din experienta. Si cel care taxeaza grav pe cineva iubit, resimte acea lovitura la fel de grav ca cel contra caruia a fost indreptata. Suferinta este reciproca, dar asta nu micsoreaza suferinta niciunuia dintre ei.
ODLM,
“Caliope este mult prea frumosă pentru Marcus. O va cuceri el oare?”
Cred ca o va cuceri pt ca simt ca ea vrea sa fie cucerita de Marcus. 🙂
Asa imi spune Intuitia si daca greseste iar, o voi trimite la colt. 🙂
ODLM,
“@Odille- în viaţă, eu am mai întâlnit astfel de experienţe în care eroina s-a măritat dintr-un impuls de moment, dintr-o ambiţie de a mâhni un nerecunoscător.”
Sunt convinsa ca si daca l-a mihnit, ei nu i-a adus nicio multumire. Probabil pt ea a fost ca si cum ar fi pus punct la viata. Se sfirsise totul!
Sosul de ciocolata din poza, seamana foarte bine cu o glazura pt o prajitura, pe care am preparat-o weekend-ul trecut. De fapt asa mi-am inceput dimineata, cu o prajiturica cu nuci, gem de caise si un strat serios de ciocolata.
Omule, daca Oachi vrea oala, eu vreau tava din spate! Ligura e a ta, fireste! 🙂
Mie-mi placeau atmosfera terna, epocile apuse si lipsa totala a mesajelor offline …
Mda.
Odille, ce-mi faci tu mie cu prajiturele acelea glazurate!? Of! reteta o dai? 🙂
Anamaria, sigur ca am reteta.
Daca as putea sa vi le trimit prin Internet as face citeva tavi. 🙂
Daca vrei, i-o trimit lui ODLM prin email (trebuie sa vad ce adresa are) si il voi ruga sa fie asa de dragut si sa ti-o trimita tie, sau ti-o trimit tie, daca imi dai adresa.
Este delicioasa. 🙂
Odille,
Eu chiar nu glumesc. Vreau reteta! 🙂 Daca ai timp si/sau chef, abia astept s-o primesc.
Poti sa-mi scrii la i96aca@yahoo.com.
Multumesc mult. 🙂
Anamaria, eu glumesc, dar nu in privinta dulciurilor. 🙂
Imi va face placere sa ti-o trimit. O voi scrie in scurt timp.
Dragilor, a venit si la noi iarna. A inceput dimineata cu o furtuna de zapada si acum cei de la Tv ne sperie ca in noaptea aceasta vom avea minus 21 de grade.
Eu am o singura problema. Eu conduc bine masina daca vad marcajele albe de pe sosea. Cum nu se mai vad bine, cum mie imi este greu sa merg in linie dreapta.
Este cam ca la shotron. Cum sa joci shotron corect, daca nu vezi clar laturile? 🙂
Se intimpla un fenomen cu bancile din Canada, ceva ce nu am mai vazut pina acum, aici.
O banca a anuntat dis-de-dimineata ca ofera imprumut pt casa cu 2.90% dobinda pe timp de 5 ani. Celelalte banci au intrat si ele in joc.
Bancile au inceput sa fie deschise si Duminica.
Se pare ca europenii incep sa-si investeasca banii in Canada pt ca li se pare mai “safe” decit Europa.
@Anamaria- eu am reţeta cum se consumă acele prăjituri glazurate: cu ochii. Să ştii că Odille are reţete pentru orice: vrei puţină încurajare în mici momente de declin psihologic, Odille acolo este. Vrei un avertisment motivaţional să nu te uiţi aiurea, Odille îţi îndreaptă privirea la loc. Vrei re-trăiri pe Sesame Street, Odille cântă şi dansează cu tine la munte, pe tăpşan, pe stradă. Este tare zglobie.:)
ODLM, tocmai scriam reteta pt Anamaria si m-am gindit sa mai sar un pic, intr-un picior, pe blog. Atunci am vazut comentariul tau. 🙂
Eu pot sa vorbesc si despre “tristete”, si retetele mele nu sunt dupa Freud, sau Jung, asa dupa cum bine spui, sunt dupa Sesame Street. 🙂
Sesame Street: Kermit And Elmo Discuss Happy And Sad
http://www.youtube.com/watch?v=lhv1h3V8Nz4
Sesame Street: Sad
http://www.youtube.com/watch?v=2hBYDrBnMnc
Omule, am observat si eu ca Odille nu are deloc stare si, de ceva timp, o suspectez ca este specializata in zambete! 🙂 Le impastie cu generozitate tuturor celor din jurul ei, fie ca sunt linga ea fizic sau doar virtual.
Mie imi aduce aminte aproape zilnic ca exista oameni frumosi si generosi pe care-i simti aporape, chiar daca ei locuiesc in povesti. Caci, lumea ei populata cu pajiturele, zapezi, cantece, pomi de Craciun – mari sau mititei, drumuri drepte, marcate cu alb sau plimbari, vara, printre amintirile din Bucuresti este o poveste ce se desfasoara zilnic in fata ochilor tai. Ai cititori tare frumosi, stiai? 🙂
@Odille- BCR este o bancă la care, dacă depui 1000 E anual, ai 25% dobândă pe an pentru orice amenajare de locuinţă sau un avans pentru casă. Condiţia este să depui această sumă timp de 5 ani. Cu alte cuvinte, la 5000 E, după 5 ani ai 1250 E dobânda. Fiecare persoană poate face un singur astfel de cont, dar dacă îţi aduci 10 membri de familie, atunci se strâng ceva bani.
Draga Anamaria, iti multumesc mult pt gindurile asa de frumoase. Eu cred ca fiecare blog este ca un grup de prieteni. Ne adunam aici pt ca semanam intre noi.
Stiu ca sunt citeodata prea mult cu Sesame Street al meu, dar asta este ce-mi apare in minte intii. 🙂
Am terminat de scris reteta si ti-o voi trimite in citeva minute.
A colaborat si familia la scrierea unor intructiuni din reteta, pt ca nu eu sunt cea care seteaza cuptorul. Avem un aragaz mai nou care daca mai avea un buton cred ca putea fi folosit si ca avion. 🙂
(Nu stiu de ce le construiesc asa de complicate!)
ODLM, mi se pare foarte buna oferta acestei banci.
Noi primim asa niste dobinzi mici, incit s-ar putea ca in curind sa platim noi bancilor pt ca ne pastreaza banii.
Un exemplu: pt un cont pe termen, pt US $, dobinda este de 0.25%. Si noi suntem clientii acestei banci de cind am venit in Canada.
Vai demine si de mine…cum v-am lasat cum v-ti jucat fara mine…
Anamaria multumim pentru aprecieri! Si noi gandim la fel ca tine, caci si tu faci parte din acest grup de cititori dela munte!
Odille, Anamaria are dreptate….esti un izvor de enegie si voiebuna! Uite m-ai facut sa imi treaca supararea pe dragostea neimplinita si faptul ca unii fac mai mult dupa dorintele altora (ma includ si pe mine pe aici pe aceasta felie).
Sincera sa fiu, am ignorat ciocolata curgatoare pe care Omul a pus-o acolo doar sa ne indulceasca suferinta…si oricum trebuie sa slabesc …dupa parerea unora de genul feminin de prin casa (va las sa ghiciti despre cine vorbesc). Pentru asta insa te rog Odille sa imi trimiti si mie reteta caci m-am hotarart sa le fac in ciuda.
Anamaria, yahoo are o problema si nu-mi da voie sa-ti trimit mesajul. Voi mai incerca.
Imi pare rau!
Cristina, ce bine ca ai aparut! Am auzit ca pe la Niagara a nins mult de tot astazi si ma intrebam cum esti tu?
M-am tot uitat in casuta si nu era niciun mesaj de la tine.
Sigur ca-ti trimit reteta, numai sa ma lase yahoo.
Vom vedea cine este mai tenace! 🙂
Cristina, iti multumesc mult de tot.
ODLM a reusit, prin stilul lui, sa stringa pe blogul lui oameni asa de draguti, placuti si sensibili, incit este o placere sa vin sa va vad.
Voi stiti ca-mi sunteti dragi. 🙂
ODLM, ti-am trimis reteta de prajitura si daca vrei, vin s-o şi pregătesc.
ODLM,
“ODLM, ti-am trimis reteta de prajitura si daca vrei, vin s-o şi pregătesc”
Eu nu stiu cum a aparut aceasta fraza???
Am vrut sa-i spun Cristinei ca i-am trimis reteta.
Dar nu cred ca am scris eu “vin s-o pregatesc”.
ODLM, ai modificat-o tu, ca o gluma?
Nu pot sa cred ca am scris fraza aceea?
Poate un Spiridus glumet? 🙂
@Odille- nu ştiu unde ţi-era gândul, dar fraza e frază şi rămâne pentru istorie 🙂
ODLM, that was very naughty! 🙂
Dragelor si Dragilor, eu am scris asa, va rog sa ma credeti.
Acum caut statutul blogului pt a vedea ce drepturi avem si noi. 🙂
Apoi voi papa o prajiturica cu mere si nuci.
Weekend frumos tuturor!
Draga Anamaria, am incercat de multe ori sa-ti trimit mesajul, dar Yahoo nu mi-a dat voie. (Am incercat de pe doua computere, doar, doar voi avea succes!)
I-am trimis mesaj plus reteta Cristinei, cu rugamintea sa fie draguta si sa ti-l trimita.
Poate Cristina va fi mai norocoasa.
Cu drag 🙂
ODLM, ma intreb ce face Marcus, si-o fi ascutind sagetile, sau asteapta cine stie ce pozitionare favorabila a planetelor? 🙂
@Odille- Marcus profită de vremea frumoasă din Grecia şi iese la o plimbare cu bicicleta
Dragilor,
O Caliope moderna, pregatita pt orice intilnire romantica! 🙂
“How To Carry a Concealed Gun in a Dress”
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=jAEM9knVZgY
ODLM, la noi sunt – 13 cu – 23 grade!
Cea mai buna scuza pt a merge la mall.
Nu mai stiu daca v-am spus, zilele trecute m-am dus la un mall impreuna cu sotul meu. Ajungem la primul set de usi, sotul meu apasa butonul, se deschid usile si un domn din spatele nostru, intra pe usa ca o sageata, inaintea noastra.
Eu spun, cu voce tare, in limba romina:
– Ia uite cum a zbughit-o, ca un iepuras!
Ajungem la al doilea set de usi, domnul apasa butonul, se deschid usile si cu un gest mare si zimbet larg, ne pofteste pe noi sa intram primii.
Era un iepuras romin! Dragut! 🙂
“Dragelor si Dragilor, eu am scris asa, va rog sa ma credeti.
Acum caut statutul blogului pt a vedea ce drepturi avem si noi.”
@Odille- Apreciez faptul că recunoşti. Este o trăsătură frumoasă de-a ta
@Odille- dacă îmi apare o Gracie de 24 de ani care-şi ridică rochiţa, îţi spun de pe acum că un asemenea gest mă îmbolnăveşte. Cad imediat la pat.
ODLM,
“Odille- Apreciez faptul că recunoşti. Este o trăsătură frumoasă de-a ta ”
Mi se pare mie ca am citit, de mult de tot, o poveste despre un sculptor in lemn Geppetto, Blue Fairy, Jiminy Cricket… si.. stai sa ma gindesc… un baietel nazdravan pe care-l chema Pinocchio! 🙂
Grace este o dulcica, si nu cred ca cineva ar indrazni sa o supere. 🙂
Eu, insa, nu voi incerca niciodata asa ceva. Sunt specialista in boroboate. Am reusit sa ma innec in timp ce faceam dus si am crezut ca mor. O arma mi-ar mai trebui…….! 🙂
ODLM,
“@Odille- dacă îmi apare o Gracie de 24 de ani care-şi ridică rochiţa, îţi spun de pe acum că un asemenea gest mă îmbolnăveşte. Cad imediat la pat.”
Mi-a placut! 🙂
@Odille- nici nu te sfătuiesc să porţi arme sub rochiţă. Îmi imaginez că tu, dacă te uiţi dispreţuitor la unul care te fixează insistent, acest lucru poate fi atât de traumatizant încât acela nu va mai avea curajul să se uite nici în ochii propriei soţii, chiar dacă aceasta îi este supusă şi nu-i iese din raza lui de acţiune.
Cum Dumnezeu ai reuşit să te îneci sub duş? Voi nu aveţi ciupercă cu sită în Canada? 🙂
Buna Dimineata Dragilor!
ODLM, sigur ca avem ciuperca cu sita, dar daca as sti cum m-am inecat, probabil ca nu m-as fi inecat. 🙂
Mi-ar fi imposibil sa explic cum de am luat o guritza de ulei incins cind faceam clatite, crezind ca este cescuta cu ceai, pe care incercam cu greu sa-l inghit. 🙂
De ce crezi ca nu schiez si stau cumintzica la o cafea?
Astazi avem – 15 grade Celsius. Factorul de vint nici nu este mentionat pt a nu ne speria.
Eu incerc sa-mi mentin, sau ridic un pic, nivelul de energie pozitiva. 🙂
ODLM, nu stiu care este motivul, dar mi-a fost imposibil sa-i trimit mesaj lui Anamaria. Primesc un diagnostic: “Sorry!”
Cristina a fost asa de draguta si i l-a trimis ea. Noua versiune de Yahoo are asa de mari probleme, incit uneori cred ca a fost designed pt a ne antrena rabdarea si a ne invata sa fim mai umili. 🙂
Citesc o carte care imi da de gindit.
Autorul este Dr Brian L. Weiss, graduated Phi Beta Kappa, magna cum laude, Columbia University, NY, in 1966. Apoi a mers la Yale University School of Medicine de unde a primit M.D. degree in 1970. A facut rezidenta la New York University-Bellevue Medical Center, apoi si-a facut rezidenta la Yale in psihiatrie. Peste citiva ani a fost numit Chief of Psychiatry la un mare spital din Miami.
Cartea este despre reincarnare. Mi se pare foarte interesant subiectul si un pic infricosator. Este un lucru sa traiesti o viata si apoi sa cinti la harpa pt eternitate si este altceva sa trebuiasca sa traiesti multe vieti, pt a deveni mai bun, pt a-ti spala pacatele din prima viata, a-ti plati datoriile fata de cei pe care i-ai suparat. 🙂
Se pare ca reincarnarea se face in grup, tot cu oamenii cu care ai fost apropiat si lucrezi la aceasta intelegere si iertare pina cind iti rezolvi karma.
Secretul este sa-ti rezolvi cit mai multe greseli, neintelegeri, si sa-ti platesti cit mai mult din datorii, in viata prezenta.
Altfel harpa va astepta mult si bine, sa cinti la ea. 🙂
Eu voi incepe de astazi. 🙂
Sigur ca citesc cartea cu manusi chirurgicale, cartea fiind postata pe un prosop. Inca un pic si voi citi cartile de la biblioteca in costum de astronaut. 🙂
Dragilor, o dulceata de clip!
Sleeping Puppy gets bath from Kitty
http://www.youtube.com/watch?v=i9pxOT9BC1U
Va vad mai tirziu!
@Odille- reîncarnarea să se facă în grupul avut aici pe Pământ? Vrei să spui că mă voi întâlni cu al dracu meu şef în Purgatoriu? Că o să se întâlnească toate zânele mele şi să iasă cu halimai, iar eu toată ziua să nu scot alte cuvinete decât “staţi măi porumbiţelor! Am o eternitate pentru voi”? 🙂
ODLM, nu este de gluma! Da, reincarnarea se face in grupul de pe pamint.
Daca intr-o iubire ai aruncat o privire catre cine nu trebuia, intr-o alta viata vei fi asa de indragostit incit nu vei avea ochi pt nimeni altcineva. NEMA alte Porumbite! 🙂
Am citit despre noua revolutie din Romania. Este reala, sau este un efect al satelitilor care au inceput sa ne cada in cap din cer? 🙂
@Odille- dacă am aruncat o privire de ce să n-o lăsăm acolo? Luăm alta. Porumbiţa şi privirea, porumbiţa şi privirea. 🙂
@Odille- Deocamdată revoluţia este cu puţini oameni. Unii sunt violenţi, dar sunt şi mămăi şi tătăi paşnici 🙂
ODLM, mie, de aici, mi se cam pare, o incercare de lovitura de stat!
Offf…. oare asa gindesc barbatii, cite Porumbite, atitea priviri?
@Odille-Bărbaţii când ajung acolo se cuminţesc. Glumeam puţin. Totuşi, o eternitate la harpă? 🙂
ODLM, voi termina de citit cartea si voi impartasi cu voi invatamintele.
Mi s-a facut cam fricuta!
ODLM, daca nu te uiti acum la TV, noi urmarim, “The Golden Globes 2012”. De fapt eu ma uit la parada rochiilor inainte de show. 🙂
Si ce rochii, ca in basme!
http://www.nytimes.com/slideshow/2012/01/16/movies/awardsseason/20120116_REDCARPET.html
Scuze: “The Golden Globes”
@Odille- pe locul întâi: Angelina Jolie cu Versace; locul doi: Evan Rachel Wood cu Gucci; locul trei: Natalie Portman cu Lanvin; locul patru: Salma Hayek cu Gucci
Locul întâi la trup şi suflet: Nicole Kidman
Buna dimineata!… la mine cel putin.
Omule… cred ca ai facut un top exact ca si al meu… dar surpriza o gasisti aici:
http://fashionreporters.com/8778/kelly-macdonald-dazzles-in-lorena-sarbu-at-the-69th-annual-golden-globe-awards/
E luni si e frig.
@CristinaC- Iat-o şi pe Lorena Sârbu din Timişoara:
http://lorenasarbu.com/#awp::about
Omuile… eu am descorita-o intr-un articol scris de copila unei prietene… frumoasa si ea de altfel. O gasesti pe FB la mine
Doris Alina Sangeorzan
And here is the link to part of the article on Lorena Sarbu Beverly Hills , from the website of Onemagazine Romania
http://www.onemagazine.ro/fashion/designeri-si-colectiile-lor/articol-9135559-creatoarea-de-vise
Draga ODLM, si Draga Cristina,
Ce supriza frumoasa mi-ati facut!
Aseara a fost un show al femeilor frumoase, si al unor rochii din basme.
ODLM, te rog sa nu te superi pe mine, dar mie nu-mi place Angelina. 🙂
De cind am citit ca purta drept colier o fiola cu singele unuia dintre iubiti, de cind am citit despre droguri si tot felul de alte minuni, nu am multa simpatie pt ea.
Cu ceva timp in urma am vazut pe CNN (Piers Morgan) un interviu luat lui Charlize Theron. M-a impresionat! Este o tinara inteligenta, placuta, si modesta.
A avut insa si o trauma serioasa cind era adolescenta si se vede o umbra de tristete pe chipul ei.
Este prima oara cind aud de Lorena Sarbu, si mi-a facut placere ceea ce am citit.
Mie mi se pare ca este mult mai frumusica bruneta.
Va imbratisez.
@Odille- să nu te superi pe gustul meu, dar eu am spus despre rochia Angelinei, nu despre ea. Despre ea, pot spune că mă impresionează talia, dar buzele, luate separat, sunt ca de crap chinezesc de crescătorie.
Bine că nu te-ai atins de Charlize! Întotdeauna i-am luat apărarea şi sper că într-o zi va recunoaşte aceasta, dar ar trebui să se grăbească 🙂
ODLM, eu imi cer scuze pt ca fiind grabita nu am interpretat corect ceea ce ai scris. (Comparatia cu crapul mi-a placut mult pt ca se potriveste grozav de bine. :))
Am avuat o dimineata plina, apoi am telefonat in Romania pt a vedea ce se mai intimpla cu revolutia si dupa aceea m-am uitat la 82 de rochite de la show-ul din seara trecuta. 🙂
Rochia Angelinei este frumoasa si eleganta, insa mie mi-au placut si rochia de culoarea lavandei (Gucci) a lui Jessica Alba si rochia lui Diane Lane (desi nu este stilul meu).
Dar cel mai mult mi-a placut Catelusul Uggie. Fara bijuteriile de 5 milioane de dolari ale Sofiei Vergara, modest purtind o blanitza naturala. 🙂
ODLM,
“Întotdeauna i-am luat apărarea şi sper că într-o zi va recunoaşte aceasta, dar ar trebui să se grăbească ”
Aici sunt de acord cu tine, pt ca anii trec si cine stie cum se va schimba de mult. 🙂