Jan 19, 2012
Madame Calimachi-part nine
Un vis care destramă până şi o frumoasă prietenie
Se pregătea să plece de la birou. Toate lucruşoarele ei cu destinaţia faţă şi mâini îngrijite- dermatograful cu ascuţitoarea specială, rimelul, lăptişorul demachiant şi rondelele sale, oja şi mai sunt câteva cutii, dar scrisul este prea mic ca să-l văd de la distanţa asta- stăteau într-o cutie cu pereţi de catifea verde, cutie care se odihnea în sertarul biroului, până în clipa când era anunţată o şedinţă de colectiv. Mai ales dacă era anunţată în altă clădire, trusa era scoasă la repezeală şi într-un iureş specific, erau aduse ultimele retuşuri, mai tenace asupra buzelor şi ochilor. Fiecare femeie are ceva aparte, ceva frumos, ceva care trebuie scos în evidenţă cu o tuşă mai îngroşată decât restul trăsăturilor. Ei, cum să scoţi în evidenţă frumosul ei caracter, corectitudinea în inter-relaţionarea cu terţii, simplitatea cu care-ţi retează orice iniţiativă conform fracţiei “tu mă iubeşti” supra “eu nu te iubesc”, în care “tu mă iubeşti” este supraunitar, iar “eu nu te iubesc” este şi mai supraunitar şi obţii rezultatul incontestabil “treaba ta!”? Ai? Zi-i mă!
Azi nu avea de gând să stea peste program. Primeşte telefon de jos, de la recepţie măi, c-o aşteaptă cineva. Se privea în oglinda liftului. Părul lung, strâns în părţi, îi dădea aerul de elevă chemată la directoarea şcolii: “Caliope, astăzi te-ai strâmbat în ora de istorie şi toată clasa a pufnit în râs. Poţi să-mi spui şi mie ce a fost de râs când profesorul vă povestea despre Afrodita, zeiţa iubirii şi a frumuseţii, şi principalul ei amant Ares, zeul războiului şi vărsării de sânge? Ce ştii tu la vârsta asta despre amanţi? Nu cumva mi-ai scornit şi mie un amant! Faptul că am fost văzută pe stradă cu profesorul de sport care m-a sărutat pe gură, să ştii că nu dovedeşte nimic. În interiorul fiinţei mele, eu m-am opus întotdeauna sărutului în stradă, iar acasă, soţul meu poate veni din clipă în clipă. Vei avea pentru mâine de făcut o compunere cu tema “Olimp, împărăţia zeilor”.
COMPUNERE
Principala caracteristică a zonei geografice impusă a fi animată de prezenţa zeilor, era lipsa apei. Împărăţia Titania avea un singur loc unde pânza freatică se înălţase până la 100 m adâncime. Celelalte surse erau smârcuri în care trăiau batraciene şi care orăcăiau noaptea ca la revendicările salariale. Numai una la un milion dacă sărutai aveai şansa să fie eliberată în zână cu acte, pentru celelalte, toţi titanii împărăţiei pupau până noaptea târziu, se duceau acasă, constatau ce au acolo şi se întorceau în zori, vlăguiţi de la călcat rufe şi curăţat cartofi. Când se elibera vreo zână, toată suflarea împărăţiei era călare pe televizor, cu excepţia celor care aveau plasme pe perete. I se acorda un certificat în prime-time şi un cec în valoare de 100 de titani. Primul care-i făcea check-in-ul era preşedintele juriului titanilor. Apoi se alegeau cei mai sârguincioşi 99 de titani care aveau o înlesnire unică şi rară: li se permitea să facă un duş de 9 minute cu apa de la pompă, adusă printr-un sistem de apăchioaroducte la duşul din piaţa publică.
Pompa era acţionată cu o forţă de 8 titani newtoni înmulţită cu 100 m adâncime şi rezulta, încă de pe atunci, un lucru mecanic de 800 de juli. Titanii care hâţânau pompa zi şi noapte erau cei care erau condamnaţi pentru inginerii financiare şi dacă erau prinşi după aceea la titance măritate, deci numai pentru acest cumul de infracţiuni, altfel, pentru cele de sine stătătoare, erau aleşi în conducere şi respectiv, titanca era aruncată în cleveteala urbei. Munca era istovitoare şi ce i-a trecut unui titan prin cap( de fapt, nevesti-sii)? A deschis un non-stop cu bere, manele şi maiouri. Cu timpul, au început să vină şi alţi titani atraşi de mirosul manelelor, iar platoul s-a transformat, încet-încet, în bazar.
Cel de-al doilea duş al Titaniei se afla la cetatea lui Zoius, numai că apa nu avea presiune şi asta nu pentru că titanii de la pompă stăteau la bere, cum a crezut la început o comisie, ci pentru că apăchioaroducta principală trecea printr-un cartier de ţiţani, care o înţepau în fiecare seară şi se aprovizionau fără să contribuie cu nimic la bugetul municipalităţii. Apa era vândută pe sub mână, la pet-uri, fiecare sumă încasată transformându-se în noi turnuleţe şi jgheaburi cu dantelă.
Zoius avea trei feciori care până la vârsta asta nu-şi găsiseră o titancă, mai mică sau mai mare, titanică să fie. A poruncit slugilor un anunţ în presă, promiţând jumătate plus unu din împărăţie celei care îl va scăpa de beizadele. Vestea s-a răspândit iar ca o sfoară prin ţară( prima oară a vuit presa când fiul cel mare, Hermon, zeul comerţului on-line, a organizat nişte licitaţii trucate pe I-Băi şi a tras nişte suliţe de şi acum plăteşte ta-su ratele, plus penalizări). Cel de-al doilea fiu, Prigonius, zeul pubelelor, a avut şi el o presă potrivnică atunci când, în loc să-şi facă de lucru pe Bahmu-zone care era când free-zone când busy-zone, a intrat pe Ama-zone, care era măritată. Singurul fecior mai de de gaşcă era Dionysos, zeul bodegii şi al farfuzelor.
Succesul anunţului a fost pe măsura aşteptărilor. S-au prezentat multe pretendente şi nu erau numai titance tinere. Erau şi calearahovence, pantelimoace şi una din Afumaţi. Zoius s-a văzut nevoit să organizeze un “cine ştie câştigă” pentru că nu se mai putea aşa ceva.
Prima întrebare: cum se scrie “apă” în limba chimică?
Una singură a venit la pupitru. Era Gaia, regina scărpinatului, care a murmurat la microfon:
-Se scrie şi a şi p şi ă.
-Răspunsul corect este două scăriţe şi un cerculeţ, dar pentru strădanie, îl vei lua de bărbat pe Hermon, fiul cel mare şi o treime din jumătate de împărăţie.Ascultă-mă! Ia-l! E un preţ bun. I-am pus şi cod de bare.
– Zoius, mărite, da’ mie mi-l dai pe cel mai prost? Bine, fie…
A doua întrebare: dacă împăratul are împărăţie, atunci regele are regie?
Alta singură a venit la microfon. Era Haos, regina economiei gri şi a comerţului cu flori:
– Regele nostru are două fete.
– Răspunsul corect era “da”, dar pentru strădanie îl vei lua pe Prigonius, fiul de mijloc şi a doua jumătate de treime din împărăţie. Na că m-am încurcat! A doua treime din jumătatea primă de împărăţie.Ia-l! Are pivniţe. Merge cu-n vin bun.
– Mărite Zoius, asta-i mai jmekjer decât Hermon. Las’ că mă înţeleg cu Gaia. Poate facem trosc… tron… troc, să-i zic şi eu!
Restu’ fiţi atente aici şi lăsaţi zarva! A treia întrebare:
– Ce este mai bine să ai: capul plecat sau mintea?
S-a prezentat la pupitru una firavă cu ochelari fumurii. Era Anafya, regina controalelor la pont.
– Mintea plecată, capul nu-l taie.
– Dionysos este al tău, Anafya. Ia-l ! I-am dat cu rozmarin. De acum încolo îl poţi controla numai pe el.
De atunci, legenda spune că s-a trăit bine o perioadă, salarii mari, pensii şi mai mari. Datoria publică a crescut şi acum nu mai este pace sub măslini de Franco Zeffirelli.
————————————————————————————————————————————–
Liftul a ajuns la parter. În hol era un bărbat cu spatele. Nu putea fi decât el.
– Marcus, dragul meu, ce-ai îmbătrânit! Arăţi ca un unchi.
– Caliope, draga mea, ţi-am adus un halat de baie. Când îl îmbraci, vreau să te gândeşti cum mă marchează absenţa ta când proiectele noastre încep să se năruie. Iartă-mă dacă te-am speriat cu insistenţa mea. Vroiam să trăiesc o viaţă de roman. Nu-i chip! Raţiunea de a te afla canalizat în canoanele actelor juridice din care nu poţi evada decât prin demantelarea unui zid gros cât regretul însuşi, a intrat în conflict cu vocea inimii, care se luptă să nu aibă oprelişti, în schimb, să rămână dominată de judecăţi aparent absurde. Durerea sufletească sfâşie. Este ca un ger de cerc polar şi începe cu mâinile. Promoroaca se insinuează pe sub glugă şi împietreşte zâmbetul deznădejdii aşa cum l-ai lăsat atunci când ai fugit după ultima sărutare. Şi încă una. Şi încă una. Inima îngheaţă ultima. Pâlpâie. Mai are putere şi speranţă într-o chemare. Oricând. Oricum. Şi prin cercuri de fum de pe-o colină. Să-ţi fiu drag să trăieşti, Caliope.
————————————————————————————————————————————————
Dacă vă aflaţi cumva pe lângă Antipa, o să vedeţi o scorbură şi o să simţiţi prezenţa a două suflete. S-au atins cândva. Acum nu comunică. Ea este ca o căprioară: nu ştie dacă mâna întinsă vrea s-o mângâie sau s-o înlănţuie. El este zugravul propriilor nelinişti. Nu ştie ce roman îi este scris. Întinde mâna şi-l deschide pe cel de pe noptieră. Îl consideră singurul hărăzit. Nu-i deranjaţi! Acolo se suferă…
Cu o cescuta de cacao cu un motz de frisca naturala, am inceput sa citesc povestea.
Recunosc, am simtit un pic de competitie cind am citit despre trusa cosmetica a delicatei Caliope, dar apoi mi-am adus aminte de trusa mea bleu-ciel, cu fel de fel de rujulete, in tubulete aurii striate, de culoarea castanei, sau de culoarea visinelor coapte, si m-am linistit. 🙂
Povestea Titaniei este absolut delicioasa. Inca mai chicotesc, doua scarite si un cerculet! 🙂
Insa sfirsitul povestii m-a intristat mult. Nu voi intelege niciodata cum doua suflete care odata s-au atins, acum ar putea sa fie asa de instrainate. In micuta scorbura ar trebui sa li se instaleze un Messenger? Nu cred ca ar rezista sa nu comunice. Cred ca ar fi numai capsoare zimbarete de muthzunachi. 🙂
“Ea este ca o căprioară: nu ştie dacă mâna întinsă vrea s-o mângâie, sau s-o înlănţuie. El este zugravul propriilor nelinişti. Nu ştie ce roman îi este scris. Întinde mâna şi-l deschide pe cel de pe noptieră. Îl consideră singurul hărăzit. Nu-i deranjaţi! Acolo se suferă.”
Oare ar fi mai bine daca ar exista un Ingeras responsabil cu diplomele pe care sa scrie ce roman ne este harazit fiecaruia? Si fiecare diploma sa fie acoperita de o ploae de pupici. In acest fel fericrea ar fi asigurata. 🙂
Probabil din cauza asta gresim, uneori, asa de rau, pt ca nu avem o diploma. 🙂
Doamne ca bine scrii dumneata Omule!
Acum sincera sa fiu nu mi-a cazut bine aceasta lectura fie ea si scrisa de tine… cred ca m-au influntat sedintele, clientii… una peste alta mediul inconjurator. Promit sa nu trec pe la Antipa caci sunt convinsa ca sufletele pereche se cauta pana se gasesc in viata asta sau in alta.
ODLM , cred ca pun imprimanta la treaba . Si deschid arhiva sa citesc vremurile de inceput .
Odille , draga mea ,cu bunavointa-ti o sa ma agat de o vorba din comentariu ;
“Nu voi intelege niciodata cum doua suflete care odata s-au atins, acum ar putea sa fie asa de instrainate.”
Stiu doua suflete care si-au tinut inimile atat de imbratisate , incat parea ca perechea faurita in Rai gusta din fructul fericirii fara oprire . S-au inteles , s-au iubit ca nebunii , s-au potrivit de infloreau florile mai devreme , de dragul lor se trezeau pasarile in zori sa cante versuri de iubire .
Apoi , intr-o zi se facu vazuta harca care scormonea uratenia si o infiera pe soacra mare sa fie ea insasi . Atunci am vazut unul din suflete , al ei. cum si-a luat trupul si inima incremenita de durere si …….a plecat . A sezut jos o vreme , mai apoi s-a ridicat si a cusut la inima aia ferfenitita pana cand a putut s-o daruiasca intreaga vietii , vietii celui ce il gasise mai apoi pe cale , vietii din pantecul ei . Cu un singur secret : Nu s-a uitat NICIODATA inapoi !!!! Il iubise atat de mult , o iubise ATAAAAAT de mult incat si-au dat voie mai apoi sa-si traiasca alegerile facute (mai bune sau mai nefericite)
Nu stie ce-a mai facut el , desi e la distanta de cativa kB/sec ,(si curge nefericire prin canalul de evacuare ) si nici nu va sti niciodata .
Pentru ea insa , intr-o vara tarzie a facut ceva uluitor de bun . A stat pe marginea mormantului , a dezgopat ptr o vreme romanul neterminat , si n-a plecat de acolo pana nu s-a iertat de tot pe ea , pentru ca plecase, l-a iertat si pe el , apoi a turnat placa groasa de mormant . Infloresc ciresii si se scutura acolo , razbate galagie de copii fericiti de la locul de joaca din afara gardului , iar in cimitir NU MAI INTRA NIMENI !
Alm´s last blog post ..Legea compensatiei
@Odille- am vorbit la provider. Le instalează Mess şi le pune şi un îngeraş responsabil. Este la dezambalat.
@Alm- tristă poveste, mai ales când lasă urme concretizate într-un fruct al iubirii.
Buna Dimineata Dragilor!
Alm, povestea ta m-a coplesit. M-a durut prin ce ai trecut.
Cu toata fiinta mea eu nu pot sa cred in imposibilitatea de a da mina intre oameni care s-au iubit atit de mult.
Stiu ce inseamna durerea de nedescris a despartirii, dar mai cred ca in suflet ramine intotdeauna esenta acelei iubiri. Cred ca oamenii sunt datori acestei iubiri macar sa incerce sa-si vorbeasca. Cred in dulceata unui “Buna Dimineata”.
Dar mai cred ca ne este foarte frica sa ridicam piatra de mormint, ne trebuie enorm de mult curaj.
Alm, iarta-ma, nu vreau sa dau lectii, dar cred asa de mult ca si Iubirea are niste drepturi. Este prea frumoasa sa nu-i spunem macar un Hello.
Te imbratisez si-ti trimit gindurile cele mai bune.
ODLM, ce bucurie mi-ai facut cu vestea despre Ingeras si Mess. Ma voi duce la Antipa sa le vad voiosia. 🙂
Dar ce este cu Marcus? De ce arata asa de in virsta?
ODLM, daca ii vei casatori atunci cind vor avea 100 de ani eu voi plinge, sa stii.
🙂
Si asa, m-am uitat de citeva ori la serialul “As Time Goes By”, despre acel cuplu dragut care se reintilnesc abia dupa 38 de ani, si sufar de fiecare data.
Daca as fi fost eu postas nu s-ar fi pierdut scrioarea si ei ar fi trait impreuna fericiti. 🙂
Seara trecuta, dupa cescuta de cacao cu frisca, jumatate de noapte am fost treaza. Cred ca stiu numarul exact al stelutelor de pe cer, poate numai de pe cerul canadian. Asa ca sa nu exagerez. 🙂
Va voi vedea mai tirziu, voiosi. 🙂
ODLM , nu stiu la ce fruct al iubirii de referi , cred ca nu mai prind metafore de cand bate vantul . Sau pierde romana mea teren important, si nu mai exprim cu acurateta ce vreau sa spun. .Din povestea aceeia nu au ramas decat doua inimi frante cu amintirea a doua toamne si trei primaveri de imbratisari si iubire . Dupa aceea tramvaiul n-a mai oprit niciodata in statia aceea . Nu poate sa-ti scape ziua de azi printre dej’te la gandul a ceea ce a fost candva oricat de frumos si parfumat sa fi tot fost .
Alm´s last blog post ..Cum pieptanam noi baba cu stingatorul
Odille , imi place sa discut cu tine , si nu cred ca incape vorba ca ne-am da lectii , nu m-am gandit la asta , doar mi-am amintit . Eu cred ca iubirea este in mine , nu intre mine si altcineva . Eu pot darui acea iubire sau o pot reprima . Daca am ales sa plec mi-am asumat responsabilitatea acelei alegeri . Si chiar la foarte putin timp dupa aceea daca m-as fi intors deja gaseam alt om in acelasi loc . acelasi si totusi altul , durerea despartirii malformeaza , mai apoi coabitarea cu alt partener te schimba deja dupa primele 5 min de interactiune . Acum suntem cu totul altii , probabil nici nu ne-am mai potrivi asa cum a fost atunci . Vb lui Omul , prefer romanul de pe noptiera si chiar cred ca acela mi-a fost harazit . La urma urmei , ….un proverb celebru spune ca “Fiecare femeie are viata sentimentala pe care si-o face . ”
Alm´s last blog post ..Cum pieptanam noi baba cu stingatorul
Alm, ar fi trebuit ca eu sa sa fi fost deja in masina la ora asta :), dar gindurile nu m-au lasat sa plec.
Am vrut sa spun ca eu stiu ca tu ai curaj pt 1000 de oameni la un loc.
Asa este, durerea te schimba, dar eu cred ca acea Iubire merita un “Buna Ziua”. A fost un extraordinar dar si trebuie sa-l pretuim si sa-l iubim.
Te imbratisez, iti spun numai cum simt si gindesc eu. Nu este universal valabil.
Astazi ninge frumos. Fulgii de zapada mi-au adus aminte de poze din copilarie. La gradinita am fost intr-un dans “Zboara petale de malin”, si noi eram imbracate in flori de malin.
Asa sunt fulgii de astazi, ca milioane de petale de malin.
Dar sper sa nu se aseze, numai sa zboare. 🙂
Draga Alm, eu cred ca cel mai de pret lucru al nostru este Sufletul. Cum putem noi sa punem o piatra peste el?
Este adevarat, atunci cind ridicam acea piatra, asezata pt a opri durearea si amintirile si gindurile, s-ar putea, ca ceea ce ne va intimpina sa ne aduca o durere la fel de mare ca cea de la despartire. Dar sa dam si sufletelor sansa sa-si dea mina. Atit!
Urmăresc la TV manifestările de pace şi convieţuire în beatitudine din Bucureşti. Voi reveni cu comentarii din studio.
@Alm- eu aşa am interpretat “vietii celui ce il gasise mai apoi pe cale , vietii din pantecul ei “
@Odille- n-am mai văzut fulgi de nea de-un an. Doar ce-mi mai zboară mie când vin târziu acasă. 🙂
Odlm , am avut dreptate cu presimtirea ca romana incepe sa-mi joace feste . Ma exprim de parca numai eu inteleg . Ma refeream la un alt suflet bun de iubit .
Alm´s last blog post ..Cum pieptanam noi baba cu stingatorul
Odille , dar eu sunt sigura ca atunci cand am desgropat ptr mine romanul neterminat , am scos bucatile de suflet ingropate odata cu tot ce fusese . Ptr ca m-am iertat . l-am iertat si mi-am dat sansa sa merg mai departe . Ce-as mai fi putut face? el a fost primul care nu a rezistat si s-a casatorit la nervi . Cea ce a demonstrat imaturitatea crasa .Mie mi-au trebuit aproape 4 ani ca sa-mi revin . Asa ca ……oricat ar fi fost iubirea de mare , caracterizata de atat puerilitate nu stiu zau ce sanse ar fi avut . Asa ca prefer sa-mi vad de viata . Ce -a fost a fost !
Alm´s last blog post ..Cum pieptanam noi baba cu stingatorul
Omule spune-ne si noua ce se intampla la Bucuresti…
Odille aici s-a pus zapada, au fost multe accidente… s-a inchis o autostrada, de parca nimeni nu a mai vazut zapada in Canada si am trai in tr-o tara tropicala (ce bine mi-ar pare)
Cristina, 🙂 eu cred ca soferii mergeau asa de incet pt ca vroiau sa admire fulgii de zapada. Strazi, autostrazi, toate cu masini bara la bara.
ODLM, te rog sa-mi spui si mie unde reusesti sa gasesti asa niste poze frumoase, interesante, dragalase?
Niste ochi frumosi ca cei din poza nu pot sa inspire decit vise dulci.
Alm, crede-ma ca inteleg imaturitatea, ea a fost sora mea geamana si decizia ei a cistigat tocmai atunci cind nu ar fi trebuit. 🙂
Eu am vrut sa spun si altceva, acum ca au trecut anii, cind fiecare si-a construit o noua viata, si cind nu este prea tirziu, se poate construi un pod al intelegerii si prieteniei.
Alm, te rog mult sa nu intelegi ca te judec pe tine, vorbesc cu tine cum as vorbi cu o buna prietena, imi intreb si gindurle mele.
Cind reintilnim un prieten foarte bun pe care nu l-am vazut de ani si ani, ne bucuram enorm si reluam dialogul ca si cum timpul nu a trecut.
In acelasi timp cu un om pe care l-am iubit, intrerupem orice comunicare, ca si cum ne-ar fi cel mai rau dusman.
Pt acest motiv nu inteleg de ce nu este natural ca doi oameni care s-au iubit sa se bucure sa pastreze o linie de comunicare deschisa.
Alm, eu sunt nascuta in zodia racului si ca urmare trecutul este pt mine prezent. S-ar putea ca din cauza asta sa gindesc asa.
Ma bucur mult ca ai gasit un alt suflet bun de iubit. Iti doresc, si va doresc numai bine.
ODLM, am fost intreaga zi pe drum si ca urmare abia acum am reusit sa ma uit pe hotnews. Nu mai inteleg nimic, nu stiu cine protesteaza.
La ora asta, desigur, nu mai pot sa telefonez nimanui in Romania.
Sa inteleg ca sunt diferite grupuri, cu platforme diferite?
Am citit ca un grup declara “Stiinta Craiova nu va muri niciodata! Moarte lui Mitica!”.
Un pic A la Caragiale.
Cred ca tu faci un nani bun de tot la ora asta, cu vise dulci.
@Odille- încă nu, dar acum trag pleoapele greu de mine. O zi bună să ai şi-mi place conversaţia ta cu Alm. Alm, şi ea, simte foarte mult. Este statornică în sentimente.
Odille te-am inteles . adica am vrut si m-am straduit sa te inteleg . Si mie imi place sa vb cu tine .
Pai hai sa-ti spun parerea mea . In paranteza de adaugat (am un frate mai mare cu zece ani ,poate ca asta mi-a ajutat sa pot sa sa am amici de sex opus , fara implicatii emotionale sau sexuale ,nu mi s-a parut niciodata sexul masculin nici ca un concediu de pe cea mai luxoasa insula , dar nici triunghiul bermudelor incarcat cu explozibil, Nici ceva bun de manevrat si manipulat , dar nici adjunctul lui Dumnezeu .
In contextul acesta eu cred ca acel Buna Ziua de care zici tu , cu o veche si mare si fosta Iubire , este periculos si greu de realizat . Distanta reala dintre doua persoane de sex opus poate sa fie doar de grosimea unui fir de par dupa 5 min de interactiune . Ori cand exista atata bagaj de amintiri si cunoastere si impartasire , in spate , acel buna ziua nu stiu ce ar putea sau ar trebui sa insemne . Si Ok ! sa zicem ca eu am o gandire lejera la capitolul asta . Dar hai sa-ti povest6esc concret o faza dintre mine si ex-friend. Trecusera ceva ani , sa zicem froo doispe’ . Plecase din tara cu familia de 7 ani , eu cu familia locuiam in alta zona a tarii ,nu ne vazusem de vreo 10 ani, venisem la parinti , aveam pe Prunc , sotul era deja aici in Germania . Ne-am bucurat si unul si altul ca ne-am revazut , era o conjuctura cu mai multi oameni in jur , a venit direct la mine m-a imbratisat si m-a pupat pe obraji (sa zicem ca imbratisarea a fost un pic mai zabovita )dar nu a fost de nici o parte nici un gest cu tenta sexuala , si totusi una peste alta , cine stie ,…lucruri numai de EA stiute(nevasta-sa) , s-a facut VERDE la fata , si l-a linsat pe moment din privire . Asta in conditiile in care el e un barbat cu principii foarte clare si nu si-ar insela nevasta ca sa se afle in treaba , cum fac multi . (asta pe teorema ca orice barbat isi poate insela nevasta dar unii o fac cu motiv sau fara .)
Ei bine , iti dai seama ca nu aveam, nici cea mai mica intentie sa aduc nori si mai multi in casnicia lor , asa am realizat ca nu prea vreau sa schimb vreun bunaziua cu el nici macar in numele unei amicitii curate .
Dar asta binenteles este povestea mea . iar fiecare are povestea cu detalii diferite chiar daca unele dinamici de actiune sunt aceleasi .
Stiu ca pentru unii trecutul este foarte important , dar mai stiu ca nu e neaparat sa stai legat de treaba asta mereu . Eu sunt leoaica , traiesc in prezent si in mod normal nu prea ar sta nimeni in calea mea . Dar uite ca nu e chiar asa . M-am casatorit cu un LEU mandru si falnic si a trebuit sa accept ca ptr ca sa mearga treaba mai am nevoie de auto-educatie ca altfel am umbla tot cu blana sfasiata reciproc de coltii nostri ascutiti . Si ptr ca sa nu ajunga el o javra jigarita cu coama smulsa de care sa rada toata jungla(ptr ca atunci implicit si noi de pe langa el am fi de rasul lor) , am lasat eu coltii neascutiti si neintrebuintati . Macar ca spiritul meu nu va muri niciodata , tot leoaica sunt ! 😀 😉
Sa ai o zi buna , si imi pare rau daca ti-am impuiat capul cu ce am scris .
Alm´s last blog post ..Cum pieptanam noi baba cu stingatorul
Buna Dimineata Dragilor! O zi frumoasa sa aveti si plina cu zimbete adevarate!
Draga Alm, mi-a parut bine de tot ca am stat de vorba. Inteleg ce-mi spui si adevarat ca fiecare are povestea lui.
Dar… m-ai scos dintr-o incurcatura. 🙂 Imi tot framinteam mintea ieri, cind conduceam masina, ce semn esti tu. Numai ca eu, nefiind inzestrata cu puteri magice, merg prin eliminare.
Ma gindeam: Capricorn nu esti cu siguranta, nici Varsator nu esti, nici Pesti, dar nici Berbec, nu erai nici Taur, Gemeni in niciun caz. Si asa ajunsesem la Rac. Daca erai Rac, eram sigura ca ai fi incercat sa comunici printr-o cale, chair si printr-un fir de briza, insa iti mai dadeam timp. 🙂 Fiindca esti sentimentala eram inca la Rac, dar incepusem sa ma mut spre Leu. 🙂
Dar nu renunt inca, poate ai ascendent in Rac? 🙂
Te imbratisez.
Alm, foarte nostima imaginea cu “blanite sfisiiate”. Inca mai chicotesc!
@Alm- nu dezvolt subiectul pentru că e mult de spus pe acestă temă. Sunt trei motive pentru care se înverzesc nevestele de ei:
1) Ştia trecutul vostru povestit de tine (mare greşeală! de obicei femeile, al doilea lucru pe care-l vor, după ce te întreabă dacă eşti căsătorit, este să ştie dacă ai iubit pe cineva înaintea ei şi cât te-a durut carnea pentru ea) sau povestit de prieteni comuni ( d’aia-i bine dacă ai avut prietenă în România, la terminare, ţac în Germania;ai avut prietenă şi acolo, la terminare, ţac în Austria; apoi ţac în Elveţia şi după ce-ai terminat ţările germanice te apuci de franceză şi tot aşa până înveţi limbile de circulaţie internaţională una câte una. Eu am învăţat o suedeză bună la mare.)
2) Eşti frumoasă foc şi la frumuseţi, nevestele explodează
3) O combinaţie a celor două
Eu aş opina ca fiind verosimilă varianta 2) la care mai adaug şi-un umor pe măsură. 🙂