search
top


Cuiul lui Pepelea

Cu ochii mei verzi privesc zarea şi iubirea-mi întinsă ca marea

Pe ce criterii s-or alege ziaristele nu ştiu să vă spun, dar sunt unele suprapuse exact preferinţelor mele: superbe, cu părul lung şi strâns în părţi acolo după urechi, ochii mari şi readable din profil, fruntea înaltă, liberă de păr şi buzele perfect arcuite. Astăzi, ca un dar din partea unei reviste, mi-a bătut în poartă o astfel de creatură cu nişte calităţi în plus faţă de cele descrise mai sus. Cu capul descoperit, cum stă bine unei tinere inconştiente şi cu o pufoaică lungă, matlasată, umplută cu puf de pinguini abia născuţi, avea talia atât de sugrumată încât e posibil să-mi  fi căzut în braţe la următorii doi paşi. Nu mai ţin minte. După mine, eu aş fi strâns-o şi mai mult, mai ales că eram cu braţele întinse urându-i bun venit. Până a intra în casă, aveam de străbătut o alee de 200 m. A început să vorbească cu pauze dese de o miime de secundă. O cheamă Angela, este din Iaşi, mama ei este la fel de frumoasă, are un frate chirurg la Geneva şi o pisică Ragdoll a cărei poză mi-a arătat-o pe gerul de pe alee.

Locuieşte în capitală de 4 ani şi nu-i plac: ceainăria “Ceai la Cotroceni”, statul la rând la casieriile de la Mall, boii de la bicicletă, ploştile de lemn cu desene artizanale cu cui înroşit, penele de cauciuc (apropo, are una şi mă roagă s-o ajut la plecare), caloriferele încinse pentru că îi deteriorează danteluţa dessourilor.

Pe lângă casă, trotuarul se îngustează şi tot vorbind, a luat-o înainte. Se uita galeş înapoi aşteptând confirmarea că era pe drumul cel bun. Eu mă uitam galeş înainte. Abia când am ajuns în casă am apucat să-i spun bună ziua în timp ce am dezbrăcat-o până unde îmi era permis: la rochie. Aceasta era mai scurtă decât una de vară şi dezvelea ceva ce eu intuisem încă de la poartă. Rochia era verde uni, mulată pe corp şi cred că era luată direct de pe alt manechin. Avea pe deasupra un jerseu galben, fără nasturi, spre a-i lăsa libere mişcările, dar şi aprecierile mele.  Angela s-a aşezat pe un taburel special conceput sub cuier şi dintr-o sacoşă de plastic a scos o pereche de pantofi cu toc cui. Din priviri, m-a rugat s-o ajut să-şi scoată cizmele, dar perspectiva era atât de deschisă şi provocatoare încât am motivat că mă duc să-i aduc o dulceaţă, chiar acolo, sub cuier. A apărut Ilinca şi uitându-se în ochii ei, mi-a făcut cu ochiul, apoi din spatele ei, cu pumnul. Strâns, sus, însoţit de un scos de limbă.

Angela era dezorientată şi am fost nevoit să o ghidez de talie spre uşa livingului. Am întrebat-o dacă vrea o cafea. Vrea cafea. Zahăr? Fără…Asta spune multe. A apucat 4 ani de zahăr raţionalizat. De fapt, nu mi-a spus vârsta, dar am ochiul format. O ghicesc după unghii. Ştiu câţi ani n-a spălat vase la mama acasă. Mă uitam fără să vreau la pantofii cu toc. Am întrebat-o:

– Ce semnificaţia are expresia “cuiul lui Pepelea”?

Angela – într-una din snoavele lui Vasile Alecsandri, Pepelea i-a vândut lui Arvinte o casă, dar şi-a păstrat un cui pentru căciula lui, într-una din odăi, pentru a avea motiv să vină când pofteşte. De atunci, acest cui reprezintă un motiv pueril şi închipuit pentru ca cineva să se afle inoportun în treburile altora. În zilele noastre, Arvinte nu ar putea vinde casa fără o declaraţie a lui Pepelea, în faţa unui notar public, precum că ar ceda dreptul de folosinţă al cuiului în favoarea virtualului cumpărător. În termeni juridici se numeşte “cuiufruct”.

– Domnişoară, ce culoare preferaţi?

A- Vă rog să-mi spuneţi “tu”. Pot să vă spun că…

– Te rog să-mi spui “tu”.

Tu A- Pot să-ţi spun că nu pot să sufăr culoarele 7 şi 8 de pe pista de atletism. Sunt cele mai lungi. Au 47 şi respectiv 55 m mai mult decât culoarul 1.  Am participat la ştafete. Ştiu cum este lucrul în echipă: schimbul unu este cea mai leneşă, schimbul doi se gândeşte la sărutul de azi-noapte, schimbul trei se împiedică şi loveşte invariabil un fotograf, iar schimbul patru trebuie să recupereze stângăciile toantelor. Iniţial, eu am fost schimbul doi, dar după ce m-a părăsit şi s-a încurcat cu una de la gimnastică artistică, am tras tare şi am ajuns schimbul trei. Fotograful mi-a fost logodnic cam 14 luni, după care, schimbul doi a dat peste el şi au acum unul mic pe care-l schimbă cu schimbul.

Tu Eu- Bun, am aflat ce băieţi ţi-au plăcut, dar ai pe cineva pe care să-l urăşti?

Tu A- Păi, pe ăştia doi, pentru că prea erau frumoşi şi deştepţi şi unde mai găsesc eu unul ca tine care eşti luat?

Noroc că Ilinca, la discuţii pe teme sportive, se plictiseşte şi ne-a lăsat singuri pentru 8 secunde.

Tu Eu- Ce planuri de viitor ţi-ai propus să le realizezi şi ce nu?

Tu A- Mi-am propus să mă ajuţi să schimb roata la maşină şi nu realizez cum ai putea să spui nu.

Am condus-o până la poartă şi sub privirile celor două, am pus cricul şi am îngheţat schimbând o anvelopă de vară până la prima vulcanizare. Cu trei anvelope de iarnă şi una de vară, Angela a plecat într-o rână, Ilinca ţinându-mă de ambele mâini ca să nu le flutur.

N-am înţeles de ce a ţinut neapărat Angela ca să-mi ia acest interviu, dar voi afla, pentru că şi-a uitat sacoşa cu pantofi cu tocul cuiul lui Pepelea. Trebuie să mă duc la notariat cu ea.

21 Responsesto “Cuiul lui Pepelea”

  1. Odille says:

    ODLM, eu stiu de ce Angela si-a lasat sacosa. Pt ca Ilinca vazind cite culoare administreaza Angela, nu a scos limba, ci a luat-o pe sus si a condus-o rapid la usa. 🙂 Sacosa ii va fi trimisa prin Posta Romana. Daca va ajunge bine, daca nu, si mai bine! 🙂

    Si sa nu uit. Cind iti pica cineva cu tronc, poate sa se uite si putin crucis si tot ti se pare ca-i picata/picat din Rai. Nu mai alegi forma fruntii, profilul, etc. Acel uitat ti se pare chiar dragalas. 🙂

    Dar ce o fi cu Caliope?

  2. CristinaC says:

    Oare capul meu o fi de vina?

    Tu culegi ziariste de la poarta in zilele de 1 februarie pe un ger si o zapada ca astea si le aduci in casa sa le arati Ilincai pantofii lor cu cuie de pepelea?
    Sau domnisoara e ruda indepartata de-a Caliopei si a aflat ca vei scoate o carte cu povestirile familiei si vrea si ea sa participe la… drepturi de autor?
    Sau Angela ii cauta pe baietii tai frumosi si tu te-ai bagat in vorba?

    Sau iti place nespus sa schimbi roti la masini in zapada? ( in acest caz te inivt si la mine pe strada ca eu am umflat singura roata saptamana trecuta dupa ce am ascultat atenta indicatiile la telefon… drept e ca nu sunt asa de frumoasa ca Angela)

  3. Odille says:

    Cristinuta, cred ca a fost un cosmar! 🙂

  4. CristinaC says:

    Umflatul rotii? Deloc Odille!
    Am undeva in portbagaj un apart micut pe care il pun sase incarce la masina si sufla aer in roata… pe unde trebuie si eu nu stiu cum se numeste acel loc. Trebuia sa ajung la lucru asa ca… a tinut pana searta cand m-am intors si apoi s-au ocupat fetii frumosi de roata …

  5. Odille says:

    Cristina, nu, am glumit spunind ca poate ODLM a avut un vis-cosmar cu tinara de la revista. 🙂

    In privinta schimbarii rotii de la masina, pt mine esti o eroina.

    Eu inca nu am avut curajul sa pun singura benzina. Dar anul acesta cred ca voi incerca. Doar este Anul Dragonului, an-putere! 🙂

  6. Odille says:

    Cristina, vezi ca si eu citesc printre rinduri. Scuza-ma! Deci tu vorbeai de umflat cu aer roata?
    Noi suntem membri la CAA. I-am chemat de citeva ori si au venit imediat.

  7. @Odille- regret să spun că trebuie să-i încerc personal pantofii Angelei. Dacă nu-s ai ei Cenuşăreasa se va întrista.

  8. Oachi says:

    Nici io n-am înțeles de ce a vrut să-ți ia Angela interviu, că din ce-am cetit i l-ai luat tu ei 🙂 🙂
    Sau așa e noul model de interviu acum ? Invitatul întreabă, ziarista răspunde, deh !

    P.S.”Rochia era verde uni, mulată pe corp şi cred că era luată direct de pe alt manechin.” De ce ? Avea eticheta, încă 🙂 ?
    Oachi´s last blog post ..UPDATE LA TEORIA ÎNVĂȚĂRII

  9. @CristinaC- aşa-i politicos, să iei ziarista încă de la poartă ca să afli până în casă a cui e şi câte kilograme are. În multe privinţe semăna cu Caliope, dar nu avea drepturi de autor la ea. O s-o mai caut…
    Eu să las o crăiasă cu roata fleaşcă? Mai degrabă stau în maiou în ger şi cânt “Eu suntem mândria ţării” 🙂

  10. @CristinaC- aparatul micuţ se numeşte compresor auto şi acel loc se numeşte valvă, deşi aduce cam cu altceva.:)

  11. @Odille- mirosul de benzină de pe mâini nu iese două zile chiar dacă-i pui un pet de spirt în cap. Doar cu motorină mai iese 🙂
    Ce înseamnă CAA ? Asociaţia Atalentaţilor Canadieni?

  12. CristinaC says:

    Odille si noi suntem membri CAA dar as fi intarziat la birou si eu am prostul obiceo de a nu intarzia. Stii tu cum e cu ce poti face tu nu lasa pe altii.

  13. @Oachi- Angela era mult prea delicată ca să-mi pună mie întrebări aşa că i-am deschis eu calea. În asta constă tot chichirezul meu. Mai vine ea…
    Ceea ce ai omis tu este sintagma “ALT manechin”, adică avea exact formele unei manechine pe care am cunoscut-o pe podiumul de la facultate, după ce am terminat-o. Ea mi-a pus eticheta de “fustangiu”, dar a ieşit la spălat. 🙂

  14. Odille says:

    ODLM, 🙂 ”
    “@Odille- regret să spun că trebuie să-i încerc personal pantofii Angelei. Dacă nu-s ai ei Cenuşăreasa se va întrista”

    Cind ai spus “sa-i incerc personal”, mi-ai adus aminte de ceea ce s-a intimplat la seminarul de Duminica.
    Instructorul a inceput prezentarea cu o demonstratie. A vrut sa ne arate ca acest curs ajuta si la imbunatatirea memoriei.
    Ne-a rugat sa-i spunem fiecare numele unui obiect pe care-l cumparam de la mall.
    Sotul meu, fuguta, s-a oferit, si cu voce mare a spus ” A dress”.
    S-a facut liniste in sala. Toata lumea a crezut ca rochita era pt el. 🙂
    El si-a dat seama si s-a corectat:

    Oh no, the dress is for my wife!
    (Dragul de el a cam spus adevarul, pt ca la mall mergem cam numai pt rochite pt mine. El intotdeauan spune ca are tot ce-i trebuie.)

    🙂

    Clasa a dat numele a 15 obiecte, si instructorul si le-a amintit pe toate in ordinea in care i-au fost spuse. Frumos!
    Eu, deocamdata, imi scriu lista si pt trei obiecte.

  15. Odille says:

    ODLM,
    “manechine pe care am cunoscut-o pe podiumul de la facultate, după ce am terminat-o. Ea mi-a pus eticheta de “fustangiu”, dar a ieşit la spălat. ”

    Parca am vrea si opinia acelei manechine. 🙂

  16. Odille says:

    ODLM,

    “Ce înseamnă CAA ? Asociaţia Atalentaţilor Canadieni?”

    Mi-a placut! Dar este si cam adevarat. 🙂

  17. CristinaC says:

    Omule: aparatul micuţ se numeşte compresor auto şi acel loc se numeşte valvă, deşi aduce cam cu altceva.:)

    Multumesc pentru precizari. Voi incerca sa tin minte…. Important e ca stiu unde e compresorul si care e valva…

    CAA este ACR-ul in verisune canadiana. Sincera sa fiu sunt foarte promti de cate ori ai nevoie de ei.

    Tara tebuie sa fie foarte mandra de tine daca ii si canti!

    Eu nu cred ca ti se potrivea eticheta cu “fustangiu”… n-ai fi schimbat tu roti in maieu daca ai fi fost….

  18. @Odille- “regret să spun că trebuie să-i încerc personal pantofii Angelei.” În acest caz, verbul a încerca este ambivalent ” să-i încerc pe mine sau să-i încerc pe ea”. Ambele variante au aceeaşi formă, dar înţelesuri diferite şi te asigur că nu mi-ar fi încăput nr. 36 cât avea ea picioruşul de mostră.
    În folclor se spune că dacă-ţi pui cercei ai să plângi la nuntă. Eu am plâns când mi-am căsătorit-o pe Barbie. Încă de mic am simulat jocul cu păpuşile. 🙂

  19. @Odille- trebuie mai întâi să găsesc acea delicată manechină de pe unde s-o fi ascuns.A

  20. @CristinaC- am primit eticheta de “bondarist/fustangiu” de la cine nu mă aşteptam, ori eu n-am mai turnat un film de aventuri din vremuri imemoriale.

  21. CristinaC says:

    Omule… a glumit probabil cine te-a acuzat… sau ii e ciuda sau e geloasa…

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: