Mar 6, 2013
Şarpele Roz
Click pentru a le mări (de-ar fi atât de uşor cu toate…)
Am fost invitaţi la ziua unui prieten, să-i spunem Gicu, dar asta nu importă. Ceea ce contează este localul. Clădirea a fost reşedinţa principesei Elisabeta, fiica regelui Ferdinand şi a Reginei Maria. Până să devina cârciumă, aici a fost Casa Ziariştilor. Apoi, comuniştii au cotropit-o şi şi-au instalat restaurantul “Mărul de Aur”. După ’89 a devenit un club cu muzică house şi lasere de tavan. A dispărut de insipid ce era. Apăruseră deja arabii şi chinezii care şi-au împărţit clădirea şi şi-au făcut fiecare câte un restaurant cu specific libanez şi respectiv chinezesc. Au fost abdicaţi şi ei urmând să se deschidă aici Restaurantul Istria în ianuarie 2011 cu specific meridional: peşte, fructe de mare, spaghetti, rapandule. Din cauza acestui ultim fel de consumaţie se închide în septembrie, dar nici după o lună se deschide sub denumirea actuală de “Şarpele Roz” proprietatea lui Marius Mihalache, un vestit instrumentist la ce altceva, decât, şi anume, ţambal. Băiat foarte talentat, după cum puteţi constata şi singuri printr-un simplu click aici.
Pe vremea noastră, a comuniştilor, era un local mare, cu o grădină splendidă şi se vedea de departe. Poluare nu prea era pentru că treceau maşini când cu soţ, când fără soţ, ici-colo câte o soţie. Au venit capitaliştii şi au durat nişte blocuri de jur împrejur pentru că nu puteau avea confort psihic decât cu ochii pe guvern. Nu se mai vede acum decât dacă intri pe un gang, pe sub clădirea BCR care adăposteşte frumuşaţe de băieţi şi fete.
Restaurantul a mai păstrat ceva din decoraţiunile “Istriei”: colonade, stucaturi, lămpi. Şi totuşi, a fost redecorat în stil Art Nouveau, revopsit într-un roşu burgundy, cu aplice pe toţi pereţii şi nişte policioare pe care se odihnesc mult îndrăgitele fieruri de călcat cu cărbuni, piuliţe de bronz pentru nucşoară, zahăr tos, sudălmi pentru cei care nu le observă şi dau cu capul de ele, fotografii înrămate cu personalităţile care au chefuit pe acolo, decupaje din reviste interbelice, veşnice sfeşnice cu lumânări pe jumătate. Draperiile sunt, cum altfel, decât din pluş vişină putredă exact ca la Operă. Şi miros la fel, la care se adaugă un suav iz de grătar şi fum de ţigară. Dacă n-ar fi instrumentele şi boxele pe un podium chiar ai jura că eşti la teatru.
Am avut rezervată o masă lungă pentru 15 invitaţi. Am sosit ca oamenii, toţi cam pe la 19:30 give or take 15 minutes. Localul era gol-goluţ. Ne uitam întrebători cum îşi câştigă Marius Mihalache existenţa şi oare cum îşi achită locaţia unui astfel de local. Au sărit pe noi doi chelneri cu pantaloni negri, cămaşă albă, bretele şi joben ( a nu se confunda cu gambeta sau melonul!). Am început cu un mizilic cu şunculiţă, lebăr, tobă, ceapă, salam picant, babic şi câte o palincă din partea casei. Eu, având responsabilitatea volanului, am ocolit această parte a casei şi am comandat un fresh de grapefruit, rodie, portocale şi un degetar de Campari. A fost un melanj de culori din care numai negrul şi cu mine lipseau.
Lista de bucate este înserată într-o revistă de epocă tipărită parcă pe la 1905 sub numele de “Furnica” şi care cuprinde o serie de pamflete şi caricaturi politice. Fiecare exemplar îi este dat chelnerului sub semnătură şi dacă îl rătăceşte trebuie să plătească 500 lei, aşa că, imediat ce ai ales felul următor trebuie să comanzi şi desertul pentru că lista îţi este retrasă şi predată la biblioteca institutului. Mâncărurile sunt tradiţionale româneşti, iar preţurile rezonabile în jur de 30 lei o porţie. S-au urcat pe podium orchestra practicantă a unui stil de muzică veche românească, lăutărească şi romanţe interpretate de Nicu Gigantu. Cât de cât ne înţelegeam între noi nu numai datorită nivelului scăzut al muzicii, dar şi lipsa oricăror alţi comeseni care să vorbească. S-a făcut o pauză mică şi a apărut un solist ghici ce culoare, cu un dinte da şi doi nu şi când a început să cânte a dat-o pe-o intensitate de turbo jet de gata, se terminase liniştea. Distingeam printre cuvinte versuri legate de puşcărie, de haine vărgate, de cărat de pietre, de prafuri înălţătoare. Ca la un semn, sala a început să fie populată. Asta se întâmpla pe la ora 22:00.
Nu aveam glas să ne întrebăm “cum este porţia ta?” pentru că nimeni nu avea atâţia decibeli necesari surclasării turbo-jetului. Încet-încet, localul s-a umplut. Nu mai era niciun loc în sală iar jobenaţii, îmboldiţi de Mihalache, au început să aducă mese suplimentare şi scaune. Chiar lângă noi se împăduri o masă de 38 de persoane. În fruntea lor, Vali Vijelie şi datina lor : 19 bărbaţi pe o parte a mesei şi 19 minore de cealaltă parte. Hărmălaie şi fum. Şi-a făcut apariţia, în aplauzele publicului cunoscător, formaţia ” Relu and The Zuralia Orchestra” care dă click aici. Stilul de muzică este jazz, pop, lăutăresc, ţigănesc, pe calapodul înaintaşului lor Goran Bregovic cu care au şi cântat în România.
A venit apoi, timp de o oră şi jumătate, neobosita Cornelia Catanga care l-a pupat pe Gicu-sărbătoritul de ziua lui. Au dansat comesenii din buric şi au curs valutele valuri. În pauză, înainte de a intra Nelu Ploieşteanu pe la 1:30 noaptea, am ridicat cortul. Era prea mult. Gicu a zis că în viaţa lui nu mai calcă pe la astfel de locuri de pierzanie. L-am consolat spunându-i că ne-am simţit şi noi o noapte interlopi de vază.
Am dezlegat şi misterul privitor la cum este acoperit onorariul celor peste 25 de artişti: există un couvert de 30 de lei de persoană, dar nu stau ei în asta…
ODLM, prietenul lui Marinică.
Pe mine m-a intristat postarea ta…..
Cristina C- crede-mă că şi eu am plecat cu un gust amar despre ceea ce se petrece cu noi şi cum suntem invadaţi încet-încet.
ODLM, aceasta este Romania de astazi!
“Am început cu un mizilic cu şunculiţă, lebăr, tobă, ceapă, salam picant, babic şi câte o palincă din partea casei.”
La o prima citire rapida am inteles ca ati avut “un mizilic” compus din “sunculita de lebada” :). Oh, Noooooooooooooooo!
Am trecut, apoi, in slow reading necrezind ce-mi vad ochii, si mult m-am bucurat cind am inteles ca era vorba doar de “lebar”. 🙂
“Ca la un semn, sala a început să fie populată. Asta se întâmpla pe la ora 22:00.”
Ati stat prea tirziu! Cind in restaurant intra tura a II-a de oaspeti, ar trebui sa sune un clopot. Cine ramine din tura I-a, o face pe riscul lui. 🙂
O zi frumoasa!
Odille- sărbătoritul plătise couvertul pentru noi toţi şi a crezut că este o surpriză plăcută să stăm să-i vedem. Oricum, până au început zgomotele am putut vorbi între noi aşa că am avut fun-ul nostru, aparte de ceea ce urma. Mulţumesc pentru ziua frumoasă. Chiar este soare.
Eu şi Marinică vă dorim să fiţi fericite de ziua voastră şi tot restul zilelor.
Draga ODLM si Draga Marinica, sunteti draguti si va multumesc mult pt urari.
Aceleasi urari frumoase si voua si tuturor barbatilor, sa ne admire, adore si alinte. 🙂
ODLM, mare victorie pt Steaua. Ma bucur pt ei.
Nici nu vreau sa ma gindesc cum ar fi fost daca in locul Stelei juca Rapidul. Plecau bietii englezi plingind.
Mi-ar fi fost mila de ei. Mai bine ca au jucat cu Steaua.
Odille- dacă juca Rapidul în locul Stelei ar fi jucat pe terenul Şcolii Generale nr. 23 din Berceni şi ar fi avut un singur telespectator şi acela din Toronto.
Steaua a arătat că luptă cu îndârjire şi că-i poate îngenunchea pe englezi. Becali a promis că dacă b ate Steaua se duce şi donează 1 milion de euro călugărilor români de la Muntele Athos
ODLM,
“Odille- dacă juca Rapidul în locul Stelei ar fi jucat pe terenul Şcolii Generale nr. 23 din Berceni şi ar fi avut un singur telespectator şi acela din Toronto”
Oh, nuuuuuuu-i asa, am fi fost 4!
Eu ma uit la meci impreuna cu doi ursuleti si un catel, toti din plush. 🙂
Becali ar face mai mult bine daca ar organiza pt copiii saraci, masa dupa scoala. Sunt asa de multi in Romania.
El crede ca poate sa-l cumpere si pe Dumnezeu.
Odille- să ştii că Becali a făcut foarte multe acte de caritate şi aici în ţară. Crezi că acei călugări de la Muntele Athos nu au nevoie de astfel de donaţii? Din ce altceva crezi că trăiesc?
Nu cred că ursuleţii şi căţelul cu inimile lor de pluş pot suporta înfrângerile continue ale Rapidului. Aibi milă de ei şi nu-i mai tortura! 🙂
ODLM, Noi cei patru, ursuletii, catelusul si cu mine, vom ramine loiali Rapidului si nu vom sari intr-o alta ambarcatiune numai pt ca acum cei din ea sunt victoriosi. Vor veni momente de glorie si pt Rapid, si sper cit mai curind. 🙂 🙂
Un 8 Martie fermecator, tuturor!
ODLM,
“Au dansat comesenii din buric şi au curs valutele valuri”
Si doamnele au dansat in acest stil de dans? 🙂
La multi ani tuturor de 8 Marie!
Cristina, La Multi Ani! O zi minunata! Imbratisare. 🙂
ODLM, nu voi mai comenta despre G.B. si nici despre calugariii care considera ca G.B. si toti barbatii sunt sfinti si au voie sa-i viziteze im minastire, iar femeile, “pacatoasele”, trebuie sa stea la poalele muntelui.
Odille- Rapidul va renaşte numai după ce-şi va schimba finanţatorul
Odille- da, “doamnele” au îmbrăţişat şi ele acel stil. Mai ales ele…
Odille- motivul nu este “păcătoşenia” femeilor ci păcătoşenia călugărilor care ar râvni la “păcătoşenia” femeilor vizitatoare.
ODLM, sa incercam sa gidim pozitiv. :)Voi mincati cuminti, nu dansati (sau poate ca da, dar nu am inteles din text), faceati o conversatie usoara si concluzia ar fi ca nivelul de energie era mediu.
Deodata sala s-a umplut de energie, un pic de culoare (am vazut si o bluzita din aur), invalmaseala de note zise muzicale si antren.
Minunat!
Odille- n-am dansat niciodată belly-dance. Într-un nivel de energie mediu se ducea o conversaţie light, ca de la intelectual la celălalt.
Când a năvălit energia, intelectualii nu s-au mai înţeles nici între ei, nici cu chelnerii, aşa că ne duceam afară cu ei de gât şi le şopteam ce-am vrea la desert.
Bluziţa de aur este a unei dansatoare din trupa “Zuralia”, iar eu i-am apreciat muzicalitatea taliei.
În primele poze apar două pitzi care sunt întrucâtva dezavantajate de unghiul în care le-am prins pentru că în realitate erau cât coloana din dreapta lor.
ODLM, astazi ni s-au promis 11 grade plus si Primavara mi-a rasarit in suflet. Mi-am adus aminte ca am vazut o melodie “Primavera” in repertoriul Marizei. Fuguta pe youtube ca sa traiesc intreaga emotie, energie si tinerete a primaverii.
Insa, desi nu inteleg niciun cuvint in portugheza, pe masura ce melodia se desfasura, sufletul mi se intrista. Ce poate fi trist intr-o primavara?
Am gasit cuvintele si mi-am adus aminte, iernile pot sa fie cele mai frumoase si fericite primaveri, si primaverile cele mai grele ierni.
Mariza Primavera
Mariza – Primavera – Lisbon -live
http://www.youtube.com/watch?v=GGnsz5bGtJY
Read more at http://lyricstranslate.com/en/Primavera-Spring.html#QIlHs876r2XI9LgA.99
Odille- noi avem 14 grade noaptea, iar ziua li se mai adaugă 6. Ghioceii deja sunt ţanţoşi şi mâine, dacă-mi aduci aminte, le fac o poză şi-i trimit pe calea undelor. Dacă nu-mi aduci aminte, se vestejesc şi rămân neadmiraţi.
Mariza are un fadou prea trist pentru o primăvară care dă să îmbobocească
ODLM, astazi, iarna ne-a deschis o usita catre o scurta recreatie in primavara. Soare, pete de zapada, dar florile nu au aparut inca.
Te rog sa ne trimiti si noua fotografii cu ghiocei, daca nu-ti este greu.
Primavara Marizei este prea trista pina si pt non-primavara noastra.
Am vazut un clip cu cel care va reprezenta Romania la Eurovision.
Pentru tinerele care-l insotesc pe scena, si care purtau numai niste sforicele, as avea vesti despre moda pt Primavara 2013. 🙂
– Dior – Fustite plisate marunt, scurte, dar care acopera chiloteii si cu flori de gradina presarate discret. Parca ar fi fost cusute de mina.
– Burberry – Short de culoarea nucilor verzi, foarte scurt incit nu mai ramine loc pt floricele. Jacheta cu mineca lunga intr-un albastru electric, cu sandale rosii si posetuta mov.
Mult mai elegant decit niste sforicele negre. 🙂
Sa aveti cu totii o saptamina minunata!
Odille- uite că de data asta mi-a scăpat garderoba cu sforicele pentru că m-am concentrat pe strepezitul de Cezar. Tu ce părere ai de melodia câştigătoare a selecţiei? Zi-i tu mai întâi şi apoi vin şi eu.
ODLM, netraind in Romania este un pic delicat sa-mi spun parerea. Dar cum sunt nesanatos de outspoken :), iti voi spune.
S-ar putea ca acest tip sa aiba voce, dar nu stiu de ce cinta asa de sugrumat. Parca este un pic spinzurat. Ce pot sa spun despre melodie este ca nu are fluiditate, pare chinuita. 🙂
Odille- nu trebuie să trăieşti în Ro ca să-ţi spui părerea. Tipul are o voce pe care n-am agreat-o niciodată: contratenor alto. Mi se pare nefirească tocmai prin raritatea ei. Sunt unele roluri de operă create pentru o astfel de voce, dar nu are ce căuta la Eurovision. Totuşi, pentru faptul că în zilele noastre se acceptă o mai mare toleranţă faţă de comunităţile gay, precum şi faptul că a trăit în Italia 12 ani, s-ar putea să ia mai multe voturi decât au luat ceilalţi români în anii anteriori. Aş spune că nu este un BMW care să placă la toată lumea, ci mai degrabă o Toyota hybrid care ori este îndrăgită de un grup ori celălalt grup se strâmbă când o vede pe stradă. Melodia est banală şi are câteva pasaje din “It’s my life” a lui Dr. Alban.