Mar 20, 2013
Parahawking
Dacă n-ar fi Pământul care să mă atragă din când în când, aş sta mai toată vara zburând. Să privesc de sus şi să fiu văzut de jos, cu toate bunele mele atunci când sunt presupus a face nefăcute. Sus, nu îmbătrâneşti pentru că timpul se rarefiază, nu mai are obstacole din bile mari de oţel printre care să te strecori. Sunt de jad şi-ţi preiau necazurile şi se fac negre cu vremea, dar le laşi pustiilor şi nu te mai uiţi înapoi, deşi din mugurii de înapoi ţi-a fost ţesută marama de soartă desenată. Te rătăceşti, iar rătăcirea nu este a minţii. Doar un mic nimic, nu mai ştii dacă la capătul curcubeului găseşti ce ţi-e sortit, sau pădurea ascunde tot şi copacii, ca o societate cu dogme încremenite şi ramuri uscate de ură, te hărţuiesc dolosiv şi-ţi încurcă hâd pornirile spre ea.
Aş mai coborî din când în când în mijlocul iureşului creat şi, cu strângere de inimă, mi-aş mai lua nişte lapte fără aflatoxină şi nişte goji uscat în penumbră. Mi-a sădit teama ei. Îmi spune că mâncarea de peşteră este neoncogenă, ajută la evoluţia embrionului de gând şi spiritul ţi-l modelează mai permisiv, mai înduplecat la greşeli care s-au vrut invitaţii, nu batjocură. O să vină toamna. Pentru toţi vine.
Mi-e dor de înapoi pe Pământ.
” o sa vina toamna…”
Candva….dupa primăvara la care am tot visat…după vara in care vrem mereu sa rămânem….
Ești cam trist sau mi se pare mie?
Cred ca noi nu stim sa visam. Sunt atitea planete si stele si ne incapatinam sa raminem aici. De ce? Pt a astepta toamna? 🙂
De citeva zile as vrea sa ma ascund pe o stea, o stea unde sufletele sa fie altfel plamadite.
Ma prind de cite un balon dolofanel de atitea vise si ma ridic cit ma duc visele. Sigur ca nu trece mult si dolofanelul se sparge impreuna cu visele si cad in cosuletzul unde imi adun tristetile. 🙂
Cristina, scumpa, si draga ODLM, sa visam primavara si soare si flori vor fi in sufletele noastre. Pe mine toamna ma inspaiminta.
CristinaC- mi se pare mie că sunt cam trist acum la echinocţiu de primăvară. Când însă ziua începe să fie precumpănitoare asupra nopţii care naşte gânduri, poate că m-oi prinde şi eu să alerg după gâze care încă poartă haine lungi.
Odille- pe o altă stea n-am oxigen destul cât aş vrea eu să întineresc trăind.
Eu nu am coşuleţ cu tristeţi. Am adunat de-a lungul vremii o cisternă plină ochi şi când se sparge o bucurie, nu mai e bucurie şi se duce spăşită la cisternă.
Le mai dejoc unora câte un plan de a veni cu boldul la balon, but sometimes, someone, the boldest of them all, se maimuţăreşte că mă apreciază şi când ţi-e mai dragă lumea mi-aud un poc de paradă şi-mi caut doctorul de cusut, repede până nu-mi înţeapă şi inima.
Zice Don Miguel Ruiz ..in “the four agreements”
” 2. Don’t take anything personally – Nothing others do is because of you. What others say and do is a projection of their own reality, their own dream. When you are immune to the opinions and actions of others, you won’t be the victim of needless suffering.”
Chiar nu merita oseneala cand someone sometimes or at any time…
Vine primavara… in curand
ODLM, sper ca nu ai mai primit un mesaj de la “un anonim curajos”?
Lotusull are un blog prieten, blogul lui Tibi. Ar trebui sa vezi cum ii mai “blagosloveste” el pe cei cu mesaje de acest gen, he would make your day. 🙂
Nu le publica mesajele, numai le explica cit de frumos ii blocheaza.
Ceea ce a scris Cristina este perfect. Recunosc, sufar rau de tot daca primesc un mesaj greu de la cineva pt care am afectiune, de la cineva pe care-l pretuiesc.
Mesaje rele de la alte persoane ma socheaza pe moment, apoi imi pare rau pt ei ca sunt incarcati cu asa de mult venin. Cred ca au o viata foarte nefericita.
ODLM, Oachi, Cristina,
Sa ne bucuram de toate amintirile, daca le avem inseamna ca am trecut si trecem prin viata. 🙂
Conform curentului gindirii pozitive (care, in cea mai mare parte este
o idee minunata) amintirile sunt extrem de daunatoare.
Orice eveniment trist trebuie inlaturat prin orice mijloace.
La inceput se spunea ca este bine sa alungi amintirile, gindurile triste, in mod gentil si gratzios cu un evantai imaginar, din lemn de Santal daca se putea, si aceasta idee mi s-a parut inteleapta.
Acum s-a trecut la arme dure. Orice tristete din trecut trebuie eliminata, trimisi laseri asupra ei, fulgerata, bombardata, data cu ea de pamint, facuta pulbere si praful trimis intr-o alta constelatie, cit mai departe.
Ni se spune categoric: DROP THEM!!!
Iar noi sa fim in fiecare zi ca niste bebelusi abia nascuti, fara nicio amintire, bucurindu-ne de cite o jucarie noua.
In fiecare zi sa ne cladim noi amintiri, care si ele sa fie distruse daca ar contine cine stie ce praf de tristete.
Eu ramin la ideea pastrarii si imbratisarii amintirilor, chiar si in “cisterne” 🙂 pt ca noi suntem claditi din aceste amintiri.
OK, cele triste sa poarte o fundita cu mai putine picouri. 🙂
Odille, CristinaC- gata, mi-a trecut! Plouă mocăneşte, este un frig de 12 grade, vântul suflă de îndoaie pomi şi voinţe, aşa că am toate motivele să zburd prin bucătărie pe la chiuveta de vase colţ cu frigiderul.
Şi de mine mi-e milă, dar de narcisele, lalelelelelele( am multe în curte, mai multe decât pluralul normal), pisicile zgribulite, mugurii de cais şi de iarba verde of home, mi se despică sufletul. Nu mai poate nimeni ţine în frâu primăvara, tocmai de asta îmi agăţ speranţele.
Vă urez o primăvară timpurie şi frumoasă.
Pe mine nu numai vremurile, dar si vremea incepe sa ma deprime. Vreau soareeeee si sa fie primavara, maine daca se poate ! Azi a nins in schimb :(.
Odille, apropos de “Sa ne bucuram de toate amintirile, daca le avem inseamna ca am trecut si trecem prin viata” , ia uite ce am invatat eu ieri :
“Fericirea nu inseamna altceva decat o sanatate buna si o memorie proasta.” 🙂
Acum nici n-as vrea sa nu mai am o memorie buna, dar parca nici chiar asa…focusata pe ce-a fost…
Cu toate astea, inca sunt o optimista, nici eu nu mai stiu cum de ! 😀
Oachi… si la noi a nins… si a acoperit cu “zahar pudra” totul… incepusera sa se vada frunzele narciselor si ale lalelelor… Si eu vreau soareeee
Cu alte cuvinte fericiti cei saraci… cu memeoria….
Un weekend fain si plin de soare va doresc!
ODLM, O ploicica la 12 grade si cineva se plinge? 🙂
La noi Craiasa Zapezilor este intr-o forma grozava.Cred ca este perioada balurilor zapezii.
Ieri, am crezut ca-si va termina toata productia de fulgi de zapada pe urmatorii 5 ani. Insa erau frumosi si muuuulti! Ca in jucariile acelea transparente, pe care le scuturi si zapada cade peste caprioare si bradutzi din plastic. 🙂
Craiasa ne-a anuntat ca saptamina viitoare va fi si mai in forma. Va veni impeuna cu o furtuna buna.S-ar putea sa-i vina in ajutor si spiridusii aceia finlandezi. 🙂
Cred ca va purta o haina superba de hermina, cum l-am vazut pe Mihai Viteazu intr-o fotografie in cartea de istorie.
O haina alba si lunga de hermina, cu zeci de virfuri de codite de hermina (dark brown) presarate pe guleras. 🙂
Mda, nu-mi plac rochitele si hainutzele deloc! 🙂
ODLM,
ODLM, dar ce poze cu rochitze frumoase si elegante advertise tu pe blogul tau!
Oachi, memorie proasta? Va trebui sa ma gindesc cum sa rezolv problema aceasta pt ca eu sunt ca o elefantitza, tin minte tot ce m-a impresionat, bun sau rau. 🙂
Cristina, iti multumesc pt urari.
Dragilor, weekend minunat!
Oachi- la memorie slabă uiţi şi cele bune care ţi s-au întâmplat şi rămâi cu o coală albă în faţă pe care iar trebuie să scrii: “Ana are mere”.
Dar ce mi-ar place…
Odille- ăla nu era Mihai Viteazu! Era Cătălin Botezatu şi nu e de hermină, e de fâş cu puncte-puncte.
Aşa să dansaţi în weekend:
Dacă n-aș avea exercițiul analizei de ansamblu și o aplecare genetică spre cumpătare aș fi dat năvală ca SMURD-ul, cu girofarul și sirena date la maxim, săream cu sărurile, cu apa de trandafiri, cu incantația, să salvez omul de la munte.
Toate procedurile au fost efectuate de voluntari în Armata Salvării ODLM, temperanța m-a salvat de ridicol 😛
arcadia´s last blog post ..Bârfa noastră ce de toate zilele
Arcadia- dacă este să fiu salvat, apăi de acolo de sus se începe. Sub frunte am eu chichirezul, dar e pe trecere în lobul parietal de sud şi de acolo se înnoadă cu altele la o bere şi trai nineacă!
Dau o roată pe la bârfa noastră. Un Duminic plăcut în continuare.