May 4, 2013
Wash & Go la muncă!
Cu împliniri de Paşte pentru toţi cititorii
” M-am trezit de vreun sfert de oră. Stau în bucătărie şi mă uit la pereţi. Ai şi tu dreptate. Dacă întind mâinile şi stau răstignit imaginar, aşa cum ai tu pozele alea făcute de mine pe plajă, cu siguranţă că ating pereţii. Nu mă pot răsuci mai mult de 18 grade calculate de la verticala frigiderului. Chiar aş dărâma inutilul storcător de fructe de pe cuptorul cu microunde. Şi apoi, blatul de lucru ar trebui să fie liber, dar unde să mai ascundem suportul de cuţite, borcănelele cu condimente şi ustensila de scos cotorul merelor dintr-o smucitură? Ce bine-mi prinde! Te-ai gândit tu la mine ca să nu mai mănânc merele până la codiţă. Uite, şi eu mă gândesc la tine şi mă găsesc c-o fac aşa în general, de aceea simt nevoia să-ţi scriu acest bilet înainte de a te trezi, ca să ai ce citi la cafeaua pe care acum o pun la fiert. Îl scriu pe o foaie de agendă. Ştiu că te deranjează să rup agenda pe care mi-ai dat-o aşa, nitam-nisam, într-o zi cănd nici nu-mi trecea prin cap că o să am agendă nouă, şi unde mai pui că este chiar de anul ăsta…
“În fine”, aşa cum zici tu când finele vine ameninţător după vreo gafă de-a mea patogenă. Nu mă pot stâpâni să nu-ţi cer să ai unghiile cu ojă stacojie sau coraille, după veşmântul purtat şi atârnelele cu bobi de corali marini. N-am vrut să intru în dormitor să iau coli decente A4 de scris, ca să nu te trezesc. Ţin la somnul tău mai mult decât la respectul pe care ar trebui să-l aibă şeful meu faţă de munca depusă peste zi şi chiar peste seară. El ştie lucrul ăsta şi parcă înadins se uită dojenitor când întârzii pentru că vreau să bem cafeaua împreună, pe balconul nostru. Nu prea avem unde ne învârti pe balcon din cauza jardinierelor cu răsaduri de tomate. Le-am pus împreună. Tu cu mănuşi, eu fără. Cine mă mai alege pe mine? Cum a fost posibil ca o fată atât de adorabilă, inteligentă, frumoasă să mă accepte tocmai pe mine? Mai sunt atâţia băieţi cu carte şi nici măcar aşa de urâţi. Nu-mi răspunde la întrebare! Mai bine să nu ştiu că doar norocul a fost factorul decisiv. Lasă-mă să mă autoconving de calităţile mele! Doar eu şi cu mama. Până acum, doar mama…
Găseşti dimineaţa jardinierele cu lăstarii de roşii udate din abundenţă. Să nu crezi că intră vreo raţă pe balcon, de nu ştiu ce rasă şi aduce apă vie în cioc. Eu sunt Greuceanu, cel care le udă abundent şi le copileşte ca să aibă vigoare fructele şi să spui tu vara: “mmm, ce bune le-ai făcut, ăsta-i gustul pe care-l ştiu de mică”. Tu vezi câtă grijă am eu de tomate? Sunt ca nişte copii. Oare nu este vremea să avem şi noi o fetiţă? Fruntea ta, delicateţea, râsul tău şi inteligenţa noastră cumulată.
A sunat mama ta. Telefonul era doar pe vibrate şi-l uitaseşi pe fotoliul din hol. N-am vrut să-i spun că încă dormi pentru că ar fi urmat fireasca întrebare: “dar ce are fata mea? I-e rău cumva? N-a dormit azi noapte?” I-am spus simplu că eşti la duş. Nu m-a crezut. Ştie că eu sunt nelipsit de lângă tine acolo. Ce să vezi? M-a surprins vibraţia mobilului tocmai când ieşisem să-ţi aduc o doză nouă de “Wash & Go”. M-am scuzat că nu pot vorbi cu mâinile pline de şampon. I-am promis că o să-ţi spun s-o suni după ce te trezeşti. Ţi-am spus că sunt tartorul gafelor şi minciuna nu rezistă la mine nici cât susanul pe covrig.
Ar fi timpul să te trezesc, dar mai stau puţin ca să se facă altă cafea. Cealaltă a dat în foc şi a făcut prăpăd pe aragaz. Mi-a fost foarte greu s-o conving pe mama ta că eşti sănătoasă şi că nu pot să-ţi duc telefonul în baie unde sunt aburi care dăunează procesorului şi telefonului cu “touch” pe care, cu greu te-ai lăsat convinsă să-l substitui celui cu tastatură clasică. Aşa se dă în foc cafeaua şi se freacă cu vileda până la luciul de fabrică. Cred că s-a bulit cupla termodinamică pentru că ochiul mic pâlpâie ca la azil. Pentru că frontul de lucru este curat, cafeaua este cu caimac ( ai să vezi că el tot pluteşte la tine în ceaşcă), borcanul cu peanut butter este neînceput, am să intru acum în dormitor şi am să te ridic moluţă şi să-ţi arăt unde este uşa. N-am să aprind lumina, îţi ştiu fotofobia, dar soarele din bucătărie n-am cum să-l sting. Mergem la baie şi eu mă rad şi tu te speli pe dinţi. “Apoi invers” nu se poate, deci râmâne ca şi eu să mă spăl pe dinţi şi să te şamponez. Ieri am uitat să şterg pe jos după ce am făcut duş şi era să aluneci. Mi-am cerut odată scuze, dar cu siguranţă îmi voi cere şi azi. Crezi că ai să uiţi asta în viitorii ani? Dacă ai şti cât ţi-am căutat prosopul mare de duş şi halatul. Apoi mi-am adus aminte de o axiomă de-a ta: “tot ce este rătăcit, se va găsi pe fotoliu”. Q.e.d.
Încă nu pun pâinea la prăjit. Îmi place când toastul sare cu o zecime de secundă mai devreme decât tine. Biletul ăsta nu ţi-l dau acum. Ador să ne privim în ochi fără nicio vorbă până te hotărăşti să-mi dai lista de cumpărături. Am să ţi-l pun în pantofii pe care ţi i-ai pregătit de aseară, dar sunt sigur că te vei răzgândi pentru că şi rochiţa va fi alta. Mai bine învelesc mobilul tău în această filă de agendă şi am să te sun din lift. Te aştept în maşină.
Să-ţi fiu drag să trăieşti,
Marinică”
ODLM, cu ani in urma aveam prieteni un cuplu, Mirela si Ionutz. Din vreme in vreme Ionutz declara:
– Lasa ca o chem eu pe mama sa puna ordine in casa asta!!!
Atunci Mirela intra in vrie. Telefona prietenilor, si disperata si cu lacrimile in git ne spunea ca va veni mama lui Ionutz si va fi pirjol.
Ca sa spun sincer noi nu o prea intelegem, asa ca incercam sa o incurajam ca nu se va intimpla nimic rau.
Asta pina intr-o zi cind a venit mama lui Ionutz.
MAAAMAAA! Avea o falca-n cer si una in pamint si cind te pironea cu o privire chiorish zanganeau geamurile, se involbura cerul si se inverzeau peretii.
Biata Mirela, nu stiu cum, dar a supravietuit acelei vizite.
De atunci nimeni nu isi mai gasea cuvinte sa o incurajeze pe Mirela atunci cind Ionutz isi repeta amenintarea. 🙂
Cred ca ar fi timpul ca si Marinica sa o cheme pe Mamica 🙂 lui. 🙂 🙂
ODLM, Mama lui Ionutz nu arata numai ca un Zmeu, cred ca era Zmeu.
Ar fi greu ca mama lui Marinica sa fie de calibrul mamei lui Ionutz, si atunci cred ca Mirela ar imprumuta-o pe mama-soacra ca sa-si mai descarce energiile negative. 🙂
Un Paste fericit, ODLM!
Odille- Ionuţ nu este un nume potrivit pentru un fiu de Zmeoaică
Simf- mulţumesc pentru urare. Si familiei voastre frumoase îi urez un Paşte fericit.
ODLM,
HRISTOS A INVIAT!
Un clip care m-a impresionat:
Christ is Risen! Al Masi7 Kam! Christos Anesti!.mpg
http://www.youtube.com/watch?v=69TuOs76XSQ
Odille- Adevărat a înviat.
Foarte frumos clipul trimis de tine. Mulţumim.
Hristos a Inviat !
Sa faceti din fiecare zi o sarbatoare, cu bucurii mai mici, mai mari,simple sau compuse, dar bucurii sa fie si neaparat alaturi de cei dragi ! 🙂
Oachi- frumos mesaj. Mulţumim şi vă doresc fericirea clipelor în compania celor mai îndrăgiţi oameni din viaţa voastră.
Oachi si ODLM, frumoase urari ne-ati trimis, pline cu lumina si ginduri bune. Multumesc mult.
Dragilor, ne bucuram de zile desavirsite. O caldura placuta de inceput de Iulie, toata natura este in sarbatoare si noi suntem coplesiti de acest dar.
Odille- căldura vine de la noi. Mă bucur că am reuşit a v-o insufla.
Hello Dragilor,
Noi am iesit cu totii ca buburuzele la soare. Avem o zi splendida.
ODLM, am urmarit pt citeva minute un grup de 15 – 20 de persoane, cu virste intre 35 si 50 de ani, echipati cu niste binocluri asa de mari incit cred ca puteau sa innumere toate granulele de praf de stele, si care stateau minute in sir sa admire cite o pasare intr-un copac. (Si mie imi sunt dragi pasarile, imi face placere sa le vad si sa le aud cintind, dar pt un tur nu mi-am alocat timp pina acum.)
Imi sunt dragi acesti oameni si ii admir. Daca as avea timp si “the right frame of mind” as vrea sa particip la un tur de acest fel pt ca sunt curioasa cum gindesc acesti oameni. Zona pe unde se desfasura acest tur nu era cu pasari rare, extraordinare. Erau pasari de gradina. Ma intreb cum au reusit acesti oameni sa ajunga la acest nivel de relaxare si sa gindeasca asa de fumos?
Va dau numai un site:
http://ontariooutdoor.com/results.aspx?pname=nature&search=wildlife&aid=p48&gid=p30&language=en
Crăieselor, sunt în grădină la munca de jos.
Odille- eu folosesc binoclul pentru stelele din blocurile de primprejur şi nu ştiu alte folositoare întrebuinţări, dar dacă zici că oameni mari se uitau după câte o pasăre, am să încerc şi eu
ODLM, sfatul meu ar fi sa nu te concentrezi prea mult pe “Pasarea” Verduska, pt ca s-ar putea sa ti se confiste binoclul. 🙂 🙂
Odille- pot să mă benoclez şi fără… Nu se prinde decât cine mă iubeşte şi atunci vai de papucul care mă struneşte. Capătă vigoare.
ODLM,
Oh, aici trebuie sa facem o diferenta intre un papuc cu o talpa din cauciuc de la o roata de masina 🙂 , si un condurash iubit si dragalash. 🙂
Sa nu mai vorbim despre Condurashul fermecat, care citeste si arhiveaza gindurile! Uneori poate arhiva si ne-gindurile, numai banuielile. 🙂 Un dar la casa omului! 🙂
O zi minunata!
Odille- arhivarea gândurilor n-ar trebui să existe. Cunosc încercarea…