Carly Rose Sonenclar

Jun 16, 2013 Posted by omuldelamunte on Jun 16, 2013 in New Posts | 15 comments

Carly Rose Sonenclar

O minune a timpului, un fenomen natural, nişte părinţi fericiţi

15 Responsesto “Carly Rose Sonenclar”

Odille says:

June 17, 2013 at 18:36

ODLM,

Carly Rose aduce bucurie tuturor.

Despre fericirea parintilor se poate vorbi la infinit. Noi cunoastem clipe de pura fericire si dintr-o simpla imbratisare, sau atunci cind copilasul isi lipeste fetzisoara de fata noastra.

Voi posta un scurt si dragalas clip gasit pe Internet, de la un show de sfirsit de an. Cred ca multi parinti se identifica cu acest clip. Ne caram fetitele, cu toata seriozitatea, un an intreg, la lectii de dans, la repetitii, cumparam costume si apoi vine marea zi cind are loc spectacolul.

Imi amintesc cum sala era asa de incarcata cu emotii, ca o fintina arteziana efervescenta. 🙂

Si dupa cum vedeti si din acest clip, numai vreo 3 fetite incearca sa danseze, dar toti parintii sunt fericiti si mindri. 🙂

Cind fetita mea era micuta cred ca am cintat aceasta melodie de sute de ori.

Sofia Dancing to Baby Beluga (Toddler Ballet)

http://www.youtube.com/watch?v=CTIVIXvCI3c
Odille says:

June 17, 2013 at 18:42

Cristina, pina cind am inceput sa lucrez pe cont propriu, ma duceam la interviuri de minimum doua ori pe an, pt antrenament, pt a vedea ce se mai cere in IT, si nedorind sa-mi schimb jobul, eram relaxata si invatam din aceste conversatii.

Am invatat acest lucru de la canadieni.
————————–

O saptamina minunata tuturor!
omuldelamunte says:

June 17, 2013 at 23:38

Odille- Carly Rose are vocea unei adevărate dive cum nu multe au la maturitate. Părinţi din al nouălea cer…
Iar tirbuşoanele acelea mici dansând Baby Beluga sunt o dulceaţă, cum numai fetiţele pot fi. Băieţeii ar fi ori prea serioşi ori penibili, pe când fetiţele îşi etalau graţia fără reţinere, iar cele care nu dansau erau delicate prin înseşi prezenţa lor.
M-a distrat mult clipul. Mulţumesc Odille.
CristinaC says:

June 18, 2013 at 05:24

O incantare!
Carly si fetitele….Ai dreptate Omule….noi cei cu baieti nu prea am avut parte de așa ceva.

Odille, interviurile sunt bune, ai dreptate dar consumul nervos ….la anumite vârste e foarte mare. Va spun săptămâna viitoare daca se hotărâsc, care a fost rezultatul.
O săptămâna insorita!
Odille says:

June 19, 2013 at 19:06

Cristina, crede-ma ca atunci cind participi la un interviu pt un job pe care nu-l doresti, nu ai emotii, esti dezinvolta si este chiar placut sa afli ce se cere mai nou in domeniu.

Tu ai o fire asa de placuta si nefiind crispata, transmiti incredere si voie buna si sunt sigura ca ti se vor oferi toate joburile pe care nu le doresti neaparat.

Este o expresie ca cine a stiut vreodata sa mearga cu bicicleta, va sti intotdeauna. Ei bine, nu este chiar asa. Eu am mers cu bicicleta cind eram adolescenta si cind am incercat din nou pe la 26 de ani, am intrat in primul stilp. 🙂

Asa si cu interviurile. Trebuie sa ne antrenam. Tu stii pt ca lucrezi in acest domeniu.
Noroc!
Odille says:

June 19, 2013 at 19:08

Va voi vorbi si despre baietei. Am participat la un meci de soccer de toata frumusetea, intre echipe de prichindei.

Din ce am inteles, copiii faceau parte dintr-o liga a prichindeilor, liga care organizeaza intreg programul de soccer, inclusiv campionate.

Echipele se antreneaza iarna in sali, iar cum incepe caldura, incep meciurile intre echipe. Parintii si copiii trebuie sa fie dedicati acestei activitati pt ca programul este in fiecare weekend si fiecare copilas are locul lui in echipa (Cred ca parintii sunt mai pasionati decit copiii.) 🙂

A fost o frumusete.

Copilasii imbracati in niste echipamente ca si cum faceau parte din echipele Germaniei sau Angliei.

Parintii aveau emotii, erau pregatiti pina-n dinti: cuvinte de incurajare, cutii frigorifice, scaune, paturele, umbrele de soare.

M-a impresionat atmosfera. Era ca intr-o familie. Parintii se cunoasteau intre ei, ii cunosteau pe toti micii jucatori, venisera mama, tata, frati si surori, catei.

Cind a inceput jocul parintii ar fi trebuit sa fie filmati. Tatii si uneori mamele, strigau, ii laudau pe prichindei. Iar tatii! Fiecare tata statea in picioare linga linia terenului si conducea jocul propriului copil si uneori ii instruia si pe alti copilasi din echipa. Era un vacarm de necrezut. Bietului antrenor nu i se auzea vocea. Tatii erau antrenori, jucatori, arbitri.
omuldelamunte says:

June 20, 2013 at 00:02

Odille- ai dreptate cu antrenamentele la interviuri. Dacă nu iese, faci puţină mişcare şi tot e ceva
omuldelamunte says:

June 20, 2013 at 00:06

Odille- în Canada se joacă soccer? Sau numai prichindeii şi când ajung mari joacă hokey?
Odille says:

June 20, 2013 at 04:19

ODLM! Vaiiii! 🙂

Canada Women’s National Soccer Team este superba. Adevarat! Este o placere sa le vezi jucind.

http://en.wikipedia.org/wiki/Canada_women's_national_soccer_team

Canada men’s national soccer team a cistigat in 1904 medalia de aur la Jocurile Olimpice de vara. 🙂

http://en.wikipedia.org/wiki/Canada_men's_national_soccer_team
omuldelamunte says:

June 20, 2013 at 09:28

Odille- oare n-am descoperit eu, sau nu este postat niciun link cu fotbalistele canadiene în acţiune?. Din statistici reiese că le-au bătut măr pe cele din Panama, Buthan, Lichtenstein şi Vatican.
CristinaC says:

June 20, 2013 at 16:55

In Canada se joaca soccer… nu e la nivel mondial/european dar de jucat se joaca. baietii mei care au inceput sa iubeasca acest sport, numit football in Anglia, au jucat si inca mai joaca la nivel de club, intai local apoi provincial. Nefiind la nivel de hockey sau fotbal american,nu e asa popular dar spectacolul pe care il poti urmari vara pe ternenurile cluburilor sambata dimineata cand joca cei de 3-4 ani nepretuita. unii au inca pampers sub sorturile care le atarna aprope pana la glezne.
Odille says:

June 20, 2013 at 22:21

ODLM, sunt multe clipuri, dar niciunul nu este pe masura jocului acestor tinere.

Un scurt clip din meciul dintre echipele Canadei si Frantei, cind echipa feminina canadiana a cistigat bronzul.

http://www.youtube.com/watch?v=DDRAnsa2Ufo
Odille says:

June 20, 2013 at 22:26

Cristina, ce dragalsi trebuie sa fie!

Cristina, ODLM, astazi, s-a intimplat sa vorbim cu tatal unui baietel de doi ani si jumatate al carui baietel era deja inscris la soccer. Ne-a aratat poza baietelului imbracat pt meci. Era ca o papusa.

Ne-a povestit ca problema mare a antrenorului este ca fiecare mic jucator fuge intr-o alta directie si lui ii este greu sa-i adune la un loc. 🙂 🙂
omuldelamunte says:

June 20, 2013 at 23:55

Odille- frumos au jucat fetele şi cu mult noroc, le-au învins pe franţuzoaice.
omuldelamunte says:

June 20, 2013 at 23:57

CristinaC- hocheiul mai seamănă a joc, dar football-ul american este prea scindat la fiecare minut. Nu are cursivitate şi este şi foarte dur, ca dovadă că se joacă cu armură. Le lipseşte botniţa 🙂