Aug 10, 2013
Fier Tura Vura
Unii doctori recomandă un pahar de vin roşu pe zi
Stau cam incomod şi gândesc restrâns numai pe perna mea. E dură. Mama ta nu a avut fulgi şi pentru mine. Mi te-a dat numai pe tine. Fulguşor, suflet uşor, zglobiu, duios. Are ghionturi a mea pentru că nu suporţi să folosesc perna cu faţa de atlas, care miroase a zorele. A mea miroase a ciuboţică de cuc. Cine a mai văzut să aibă cucul ciuboţele? Ce nume ciudat! Eminamente popular…
Ai coborât să mai iei ceva medicamente de la Farmacie. Şi azi. Nu vrei să-mi spui ce, deşi mă interesează tot ce te supără. Inclusiv eu. Îmi spuneai că ai fi vrut să termini Farmacia. Uite, cred că pe asta de la noi de jos ai terminat-o deja.
Şi totuşi mănânci numai fierte toate, seminţe, apă la pet, sănătate pură. La ce-ţi mai folosesc toate punguţele de medicamente rostuite pe maladii şi termene de expirare?
– Aaa, te-ai întors! Lasă te rog valiza aia cu medicamente acolo pe hol şi hai să ascultăm greierii! De-aş fi fost în stare să cânt şi eu mai tare nopţile până să-mi găsesc aleasa cu care să rămân. Am făcut cam mult cri-cri pe pajiştea de sub pomul lăudat până să iatacul nostru, bucătăria ta, garajul meu.
Ai făcut-o fiartă. Este odioasă mâncarea asta. Află despre mine că îmi prăjesc nişte cartofi cu ceapă, presar nişte caşcaval ras şi pun şi două copănele depieliţate la prăjit în caz că mirosul te va răzgândi. Sunt un împieliţat, tentant, feroce, corupător. Ce n-aş fi dat să mă nasc mai tânăr…
Adorabila făptură se uită îndelung la mine. Mă urmăreşte cum curăţ cartofii cu un dispozitiv cu cuţit ceramic care descoamează pielea fină a cartofului şi mi-o lasă intactă pe a mea. Meticulos, fără niciun punct negru, îi scufund în vasul cu apă cu gheaţă. Amidonul îi dă apei o notă alburnă. Îi feliez mai groşi, mai vânoşi, ca să iasă fragezi şi să împrumute aroma cepei prăjite. Stau sub capac, într-o cratiţă cu găuri pe mijloc şi cu ulei doar pe pereţi. Ceapa o prăjesc separat. Iese din bucătărie. Nu vrea să împrumute mirosul cepei. Copănelele le pun pe grătar. Am fost inspirat să iau aragaz cu mii de ochiuri. Adorabila îşi poate executa numărul de fiertură pe ochiul mare, eliptic.
Pregătesc o salată de roşii tăiate rondele şi fiecărei rondele îi adaug o surioară albă de mozzarella. Uleiul de măsline ultra virgine formează câte o băltocică în jurul fiecărei insuliţe alb-roşii garnisite în ultimul moment cu un steag dintr-o frunzuliţă de pătrunjel verde. Printre insuliţe, plutesc fideluţe de ceapă care stau liniştite ca nişte rechini eşuaţi. Salata se numeşte “Preludiu, op. mie” în amintirea unei admonestări ce se întoarce mult în timp şi doar pentru că aş fi dorit-o prea repede. Dorinţa înseamnă slăbiciune, vulnerabilitate. Ca să ţi-o îndeplineşti, nu-i dai importanţă apărării. Ataci în trombă şi neglijezi, ca la şah, apărarea regelui, iar nebunul profită şi te face mat.
Am adus şi mojarul cu mujdei frecat cu smântână şi mărar proaspăt, o chintesenţă a plăcerii pantagruelice. Adorabila şi-a adus fiertura, dar a vrut să guste şi de la mine. Am pus şi schimbul doi de cartofi. Nu ştiu cum au fost copănelele. Probabil bune. Ea ştie… Un pahar de vin roşu şi iată-ne cu dragoste în priviri.
Odioasa fiertură a rămas neatinsă. Am dus-o la căţel. S-a uitat la mine cu ochi ca de bobiţe. Bobiţele le-a crănţănit fără să clipească. A băut apă şi apoi a vărsat fiertura ca din neatenţie.
Adorabila sare să-mi mulţumească de masă dar şi pentru comportamentul meu civilizato-impecabil:
– M-am întâlnit ieri cu Liuba Arţag, nevasta basarabeanului de la trei. Ne sfătuiam ce să mai gătim soţilor noştri. Mi-a mărturisit că şi ea produce nişte fierturi, la aburi, fără ulei, fără sos, fără sare, fără gust. “Când prepar bucati moldovineşti, esti un adevărat desfăt şi pintru mini şî pintru Vitali. Dânsul jemi di plăşeri şi io nu capăt bataie o săptămânuţî. Singura mulţămiri iesti că am slăghit tusdoi şi ne-om sfrijit ca păstaia. Vitali al mieu îmi vorgheşti în pildi. Zîşi că fimeia vânăta di azi îi îmbufnata di ieri şi că sunt ca o salcie plăngăcioasî”. Tu Marinică, eşti tare bun şi cuminte. Doar te ridici de la masă şi ne găteşti singur. Mă urăşti, nu-i aşa? Zi–i mă!
– Tu Adorabilo, nu ai nevoie să arunci cu paharul în oglindă, cel puţin din două motive: arăţi impecabil la exterior, doar la interior va trebui să mai tighelesc niţel, iar de aruncat arunci îngrozitor de stângaci. Ţii minte când te-ai supărat odată pentru că am întârziat 24 de minute? Dacă ar fi început să plouă atunci, nici măcar sub umbrela mea n-ai fi stat. Ai fi preferat să mă ude ploaia şi să mă înveţi minte că mâine nu mergi niciunde cu mine.
Scriu ca un adolescent îndrăgostit pentru că asta e starea mea firească. Eu n-am făcut niciodată pauze ca să ştiu cum este să fii liber de suferinţe.
– Adorabilo, berzelor cine le aduce puii?
Marinică, cel din 10 august
ODLM,
O postare ca o zi de vara! Delicios umor! 🙂 Sa intelegem ca s-a terminat cu zugravitul?
Am primit multe mesaje despre nutritie, dar unul dintre ele m-a pus serios
pe ginduri, pt ca mi se pare ca face sens.
“Desserts. One should avoid any sort of sweet dessert after a meal, for this type combines poorly with everything”.
Ca urmare astazi voi urma o dieta numai de dulciuri si nimic altceva:
Copanele din Lindt Creation Orange, 70% cacao; in loc de “salată de roşii tăiate rondele şi fiecărei rondele îi adaug o surioară albă de mozzarella” o salatzica din Bomboane – Autentico Gianduitto di Torino – dark chocolate with hazelnut cream or almond cream; uleiul de masline va fi inlocuit de Lindt milk chocolate candies umplute cu crema.
Sanatate! Exact cum spune medicul! 🙂
Daca ma intrebai pe mine ce cautam in farmacie, ti-as raspunde ca Elancyl :), dar recunosc ca, mooor de curiozitate 🙂 ce ai mai avea de tighelit la interiorul adorabilei :).
Odille- am terminat cu zugrăvitul, dar mi-a mai rămas vinarom, iar garajul îmi face cu ochiul.
Mă bucură faptul că ţi-a plăcut postarea.
O zi frumoasă
Calina- Elancyl-ul te face să arăţi ca de copertă.
Interiorul adorabilei ar putea suferi mici cizelări, pitch-uri fine, extinderea bunătăţii şi asupra omului, anestezierea nepăsării manifeste când ziceai că gata, ai extirpat-o! O să-i ascund sticluţa cu aricioaică.
ODLM, cred ca pt a ajunge la pomul laudat trebuie depasit stagiul de “greieras”, si mers catre Cicadas (in latina inseamna “tree cricket”. 🙂
Acesti greierasi de copaci, sunt mult mai hotariti decit greierasii, nu renunta, cinta la nesfirsit si cea mai mare parte a vietii stau underground. Deci motivele de gelozie ar fi minime. 🙂 🙂
Odille- crezi că sub pământ nu sunt tentaţii? A văzut Marinică una chicada underground de a uitat să coboare la prima cu peron pe partea dreaptă
Dragilor,
O Duminica frumoasa, cu fragutze si caimac! 🙂
ODLM, cucii poarta ciubotele atunci cind prepara Lapte de Cuc, pt a nu se uda pe picioruse si a se lipi de crengute. 🙂
Cu ceva timp in urma am fost invitati de niste prieteni la un restaurant chinezesc cu nume bun.
Ne-am dus cu mare retinere pt ca, in general, ei folosesc in bucataria lor monosodium glutamate, asa cum folosim noi sarea.
In restaurant era o atmosfera ca la razboi, se vorbea tare, agitatie, numai atmosfera placuta si intima nu era.
Eu am rugat sa mi se aduca un pahar cu apa. Am rugat o data, de doua ori, de trei ori si pina la urma sotul meu s-a dus el in bucatarie.
A venit si ne-a spus categoric sa nu ne atingem de nimic. In bucatarie era un mess, si toti angajatii purtau cizme de cauciuc pt ca toata bucataria era o baltoaca.
🙂 Dar, acum stiu de ce purtau cizmulitze, pt ca preparau Lapte de Cuc. 🙂
ODLM, daca adorabila e adorabila, ce ar mai fi de cizelat la ea? Ceva care s-o faca adorata? Sau acum e doar candidata, candida!, la adorare…fiind adorabila, nu? Ma intrebam si eu…nu ma luati in seama…:)
Ar fi interesant de descris si alti vecini, blocul tot, strada. Te așteptăm cu noutăți. Mulțumim.
Odille- cândva am mâncat lapte de pasăre. Nici nu-i mai ştiu gustul, dar sigur nu era de cuc în cizme.
Ce înseamnă “restaurant chinezesc cu nume bun”? Chinezii folosesc în bucătăria lor wok-ul şi ard în el de toate. Mie, din bucătăria lor, cel mai mult mi se rupe inima de răţuşte. Eu n-aş mai săruta o fată care mănâncă raţă, aşa cum nici ea nu m-ar mai săruta dacă mănânc ieduţ.
Nu se comandă apă plată la un restaurant chinezesc. Dacă i-ai fi cerut simplu “¥⁄Λ‡¬¦¶•” ei ar fi înţeles. Probabil că au dat drumul la robinet să-ţi aducă apă şi l-au uitat deschis. La chinezi este mai ieftin să pună toţi cizme decât să închidă robinetul. Face parte din filozofia “Chai mai?”
Dar nu am înţeles. Aţi plecat val-vârtej sau v-au adus şi vouă cizme?
Tecoma- după ce adorabileşti pe cineva, mai apare şi nevoia de propuneri de cizelare în a-ţi fi dedicată trup şi mai ales suflet. Vorba latinului: “adorare non es accetare in integrum”. Sunt şi şuviţe care sparg armonia, cum ar fi un roşu orange ce sfredeleşte un burgundy care întregeşte o mână impecabilă.
Blocul este în culoarea sa naturală: cenuşiu cimentos. Am să-l rog pe Marinică să descrie bulevardul dintre blocuri.
ODLM, poate ar trebui sa auzim si opinia Adorabilei despre Marinica, cel sensibil la ispite, chiar si in underground? 🙂
ODLM, este vorba despre un chain bine cunoscut de restaurante chinezesti, dar nu-i voi spune numele pt a nu intra cu blogul in bucluc.
Nu am plecat pt ca eram invitati la o aniversare si nu vroiam sa ne amarim amicii. Insa am stat pe dieta de apa.
Cred ca la intrare ar trebui sa se vinda cizmulitze.
Eu sunt extrem de conservatoare, insa sotul meu a reusit, de curind, sa ma convinga sa intru intr-un magazin alimentar chinezesc, nou deschis.
Intr-un frigider, la intrare, am zarit pui de culoare gri, in pungi de plastic.
Deja ratzustele vopsite in galben si atirnate pe fringhie, pareau mai vioaie. 🙂
Adorabila scrierea!
Cât despre mâncare…mai vorbim noi..eu azi am mâncat la japonezi….in SUA…nu am fost in bucătărie ce-i drept
Odille- opinia Adorabilei despre Marinică este formată deja, numai că Marinică este deformat de mic şi are privirea distributivă.
Odille- îi poţi spune numele lanţului chinezesc. Cred că noi nu-l avem în Bucureşti. Blogul meu nu intră în bucluc decât dacă descriu ce observ pe stradă. Şi văd într-o părere :). După cum îi spunea Vitali lui Marinică: “veşini, ie vară, ie cald, ie bune…”.
La noi acum, a venit o modă chinezească să se lanseze lampioane cu lumânărele. Pe un lampion l-a luat vântul şi a aterizat pe un acoperiş. Pompierii l-au dat jos cu tot cu acoperiş. Iată că învăţăm şi de la comunişti lucruri rele, nu numai de la capitalişti.
Puii chinezeşti de culoare gri sunt un nou sortiment. Ei trebuie ţinuţi doi ani de zile în pungi de plastic. Marinică, în magazinele chinezeşti, nu cumpără nimic dacă nu mişcă.
CristinaC- mulţumesc pentru apreciere.
La japonezi se mănâncă sănătos pentru că înmoaie vietăţile în apă clocotită. Toate au gust de sushi.