Nov 19, 2013
Ampicilina
Am avut o pasiune pentru timbre. De mic. Mă duceam la Filatelia din centru şi făceam schimb cu ‘ăi mari. Dădeam o răpciugă de timbru într-o culoare, cel mult două, cu nişte linii şerpuite, fără nicio semnificaţie, doar cu valoarea înscrisă într-un colţ dantelat. Astea erau din clasorul tatălui meu. Luam pe ele “colonii”, nişte timbre emise de state africane bogate în nisip şi slăbănogi abanoşi, dar colorate superb, cu imagini de animale, flori şi negrese tinere surprinse la alăptat. Când a constatat tata că-i lipseau răpciugile şi când m-a văzut cum mângâiam mândru “coloniile”, abia atunci am aflat cât de valoroase erau vechiturile şi cât de neînsemnate erau coloratele tipărite în milioane de exemplare şi cu o valoare cât să ajungi din centrul Iaşilor până în Copou. Cu tramvaiul. Şi doar citisem că Făt Frumos a ales o răpciugă de cal care a mâncat tot jăratecul şi s-a cocoţat pe transformatorul din colţ apărând prin inducţie controlată o mândreţe de bidiviu. La început mergea ca salariatul lunea, apoi ca vântul şi mai apoi cu gândul în iatacul tău, Domniţa mea cu cosiţe ciocolatii, sau cum oi vrea să le vopseşti.
Mi-a spus odată o scumpete de fată că tare ar vrea să ne întâlnim şi într-o altă viaţă pentru că se vorbeşte că dacă ai în viaţa asta câţiva dragi ( să ne înţelegem: DRAGI!) atunci îi vei avea pe lângă tine şi-ntr-o altă viaţă, numai să nu-i vin alături ca popă pentru că n-ar vrea să-mi sărute mâna. Mi s-a părut foarte hazlie dorinţa ei. Nu ştiu, om vedea… Eu aş vrea să fiu măsurător la concursurile de frumuseţe, dar am înţeles că trebuie să-mi pună o pilă un drac. De fată…
Am nevoie de un vas de expansiune pentru centrala termică. Celui vechi, nemţesc, i-a făcut poc membrana. Cam tânără! 15 ani… Dau telefon şi tot dau: “nu avem pe stoc”. Până se găseşte una cu o explicaţie de înmărmurire: ” pentru că sunt cele mai solicitate”. Exact ca şi voi! Asta am făcut şi eu. Am mărunţit din buze un răspuns anti-platonic. Nici eu n-o iubeam. “Păi de ce nu importaţi mai multe dacă tot se cer?”. “Patronul este responsabil cu aprovizionarea. Eu doar execut”-zise tânăra. Avea o voce foarte sexy. Forma vasului de expansiune este cam de butoiaş, cam de o capsulă de ampicilină la scară mare. Cel de care v-am spus este nemţesc şi nu se găseşte. Se găseşte italienesc, dar care nu are picioruşe de prins în perete ca unu nemţesc. Cel italienesc are picioruşe dar numai pentru Italia. Ca să fie mai ieftin, românii îl cer la import fără picioruşe. Ca să rezum: Italia cu, România fără. Întreb altă recepţioneră: “şi lumea cu ce fixează în perete astfel de vase de 50 de litri?” “Fiecare se descurcă cum poate. Care cu o sârmă, care cu un colier, care cu platband sudat de o tălpică..” zise tânăra. “No, io o să mi-l anin cu un lanţ de grumaz şi o să-l port prin casă cât îi lanţu’ de lung. Să mi te feri dacă rup lanţu’ domnişoară, că mă răped în depozitu’ cela şi caut ceva cu picioruşe de Italia!”. “Sunteţi de aici din Cluj?” întreabă ea, ” că o mai cerut cineva, tăt aşa, un butoiaş din ăsta cu picioruşe pentru Italia”. Zic: “n-apăi, ăla-i un văr de-al meu care are nevoie de drăcie d’asta cu picioruşe, da’ nu pentru centrala termică ci pentru dans la bară în Sardinia”. Continui: “cât este circumferinţa vasului?”. Zice: “staţi că am cartea tehnică. A, uite! 600 milimetri. Cam ca mine în talie, numa‘ că eu am 60 cm”. Zic: “no, bine, am să recomand la văru-miu să ia măsură, ce ştiu io!”. A închis telefonul şi a zâmbit, cu zâmbetul ei frumos ca din poza de pe site-ul firmei. Acum caut platband, colier, lanţ, ampicilină.
Dau drumu’ la televizor. Poc! O reclamă ca un duş cu Ph pozitiv. Din ciclul “de ce să nu fiu cretin dacă chiar am aptitudini?” “Garnier Forte, deodorant care asigură 72 de ore de protecţie neîntreruptă”. Adică poţi sta trei zile fără să te speli. Bucuria călătorilor din tramvaie.
Până şi aventurierii de pe Chomolugma se spală mai des cu zăpadă. Şi cum adică “neîntreruptă”? Celelalte deodorante fac o pauză de o oră ca să mai răsufle şi îşi reiau treptat menirea?. Nu toţi concep reclame precum aceea pentru Volvo. Dacă intri într-o biserică nu devii creştin, tot aşa cum dacă stai într-un garaj nu devii Rolls Royce.
Mamele sunt mult mai atente cu fetiţele. ” Vai mamă, mâine este ziua Laurei şi tu nu ai o rochiţă. Nu poţi să te duci tot cu cea cu care ai fost la ziua Dianei săptămâna trecută. Lasă, că cere mama bani de la tata şi-ţi ia o rochiţă frumoasă cu tractoraşe şi cu o răsadniţă frumoasă pe talie!”. Dacă are băieţi, numa’ ce-o auzi: ” Uite, ia şi tu pantalonii ăştia de la frac-tu, că nu prea s-a târât cu ei pe jos. I-am spălat şi ţi i-am cusut între picioare şi în genunchi. Mai merg vreo câteva veri. Adidaşii ăştia sunt rupţi puţin în talpă, dar când plouă stai şi tu în casă! Ce mare ai crescut! Ai ajuns să porţi cât poartă frate-tu. Peste doi ani o să-ţi vină bine. Da’ ia-i de acu’ că tot nu-ţi cumpăr alţii noi cu nota asta de 8 la purtare!” “Păi soră-mea are tot 8 la purtare”. “Soră-ta are 8 la purtare pentru că este frumoasă şi-o curtează băieţii, da’ tu?” Încheiat citat de mamă anonimă.
Am asistat acum câţiva ani la căsătoria unui măgnăţel rus cu o frumoasă româncă . Preotul nu ştia o iotă ruseşte. A ţinut slujba în română şi numai noi am înţeles ce spunea, cu excepţia măgnăţelului şi a miresei care după un an a fugit cu jumătate din avere. Popa ştia ceva engleză şi pentru că mireasa trebuia sărutată, a adăugat într-o engleză de Peluza a doua :” You may kiss the bribe!”. Şi, cum spuneam, şi-a cam luat adio de la jumătate din ea.
Dacă sar de la una la alta, să-mi spuneţi! Că mă duc să mă caut. De la o vreme, mi-e foarte greu să mă controlez. Poate prea iubesc cu nesaţ şi mai dau şi din picioare năbădăios.
Hehe… postarea a sosit exact la timp ca sa ma bine dispuna!
Intre noi fie vorba…. si eu tre’ sa ma caut chiar daca nu sar de la unul la altu’… doar la gatul unora…
M-ai facut sa zambesc dupa saptamani bune de nervi. Doi cretini care nu puteau raspunde la o intrebare simpla au incercat sa -mi explice ca : ” o Dacie nu va invinge niciodata un Porsche :), desi Dacia dorea doar sa se tine cat mai aproape de Porsche si sa depaseasca eventual un Volkswagen…Cautand argumente care sa ramana in sfera lui de perceptie si de exemplificare m-am indepartat de esenta.
Esti un dragut si-ti multumesc.Ai dreptate, daca stai intr-un garaj nu devii…Porsche :).
🙂 mi-au scapat ceva virgule si un dezacord …Adica m-am referit la cretini ca apoi sa ma limitez doar la iq ul lui cenan.De tarancuta blonda iti povestesc altadata:).
CristinaC- când nu binedispun, eu mă caut.
Calina- dacă ai râs printre nervi asta face bine. Îţi pune nervii pe frânghie până ce adierea râsului îi usucă şi devin casanţi. Apoi, cu o bielă de Dacie, îi toci mărunt şi hrăneşti un Porsche pentru Crăciun.
O miercure frumoasă
ODLM,
Nostima postare! Tocmai potrivita pt un inceput frumos de zi.
“Scumpetea de fata” sa gindeasca pozitiv. 🙂 Atita timp cit vei fi preot ortodox si nu catolic, vor mai fi sperante. 🙂 🙂
Impresia mea este ca In Romania, si cautarea unui vas pt centrala termica poate sa devina “The Quest for the Holy Grail”. Dar acest lucru nu-ti da timp sa te plictisesti. 🙂
Ai incercat sa o complimentezi pe tinara care raspunde la telefon, pt ca s-ar putea sa aiba vreo idee buna?
Odille- Preoţii ortodocşi nu acceptă să li se sărute mâna? . Ba acceptă! Se îmbujorează puţin, se uită spre Altar şi-ţi pun mâna pe cap ca încuviinţare.
Am vorbit la telefon cu toată suflarea vaselor de expansiune. Pentru că am vorbit frumos cu ele, toate mi-au cerut numele şi numărul. Tot primesc telefoane dar le cam încurc. Am început să-mi notez numele lor într-o secretarotecă de buzunar. Voi achiziţiona una care încape într-un colier de 600 mm în talie. Voi încerca apoi s-o prind. În perete… 🙂
ODLM,
Este uimitor cum inregistreaza copiii reclamele, ca pe banda de magnetofon. Cind fetita mea avea 5 – 10 anisori, impreuna cu o prietena cu care se juca, recitau, cintau, interpretau reclame, si de cele mai multe ori le shimbau cuvintele pt a avea haz.
Inca imi amintesc cum interpretau o reclama pt pungi de gunoi si una pt un praf verde de spalat chiuveta.
Rideau de se prapadeau si eu impreuna cu ele. Risul copiilor este o fericire.
ODLM,
Imi amintesc ca bunicul meu imi vorbea despre un timbru, “Cap de bour” care fusese foarte pretios. Aveam si eu o micutza colectie de timbre colorate, si mi se parea ca fiecare avea o poveste din tara lui.
Odille- când eram copilaş, visul meu era să găsesc un fraier care să-mi ofere un timbru “cap de bour” care azi are o valoare de 120.000 Euro şi eu să-i dau “o colonie” pe care le luai cu snopul din banii de-o prăjitură.
Acum, când sunt mai mărişor, îmi dau seama că valoarea le-a scăzut până la ridicolul de două parale, tocmai pentru că este o abundenţă de capete de boi care ne conduc.
ODLM,
“Acum, când sunt mai mărişor, îmi dau seama că valoarea le-a scăzut până la ridicolul de două parale, tocmai pentru că este o abundenţă de capete de boi care ne conduc.”
Miaaau! Miaaaau! 🙂 delicios si adevarat comentariu.
ODLM,
Astazi a trebuit sa ma duc la banca. Stii cit este dobinda pt un deposit in dolari americani, pe un an, cashable? Raspuns: 0.20%
In plus, nici un deposit intr-o moneda alta decit dolari canadieni, nu este garantata de banca centrala. Ii tii pe riscul tau. In dolari canadieni garantia este pina la maximum de 100,000 Can $.
ODLM,
Dar am vrut sa povestesc altceva legat de felul cum functioneaza memoria. Am avut norocul sa pot parca in fata bancii si m-am intors la dulcica mea de masinuta in jumatate de ora. Insa, horror, pe masina era o crapatura de vreo 15 cm, intre boticul ei si latura din stinga. Nu puteam sa cred ca cineva ar fi facut asa ceva si nu intelegeam cum.
M-am apropiat si am pus mina pe crapatura. Prin geam am vazut si interiorul masinii. NU era masina mea! 🙂
Speriata la gindul ca proprietarul ar fi putut crede ca vreau sa-i iau masina, m-am uitat dupa masinuta mea. Era chiar linga masina crapata, dar de fapt nu era crapata, asa era modelul. 🙂
Atunci, abia, am citit pe spatele masinii ca era un Lexus. M-am suit in masinuta mea si ma gindeam cum as fi explicat proprietarului ca am confundat masina lui cu masina mea pt simplul motiv ca aveau aceeasi culoare? Chicotesc dar cam mov pt ca inca nu mi-a trecut sperietura.
Ciudat este cind ai o memorie extrem de selectiva. Daca imi place o rochita, imi amintesc toate detaliile, toata viata.
Sau, imi amintesc perfect expresiile de pe chipul oamenilor care-mi sunt dragi, expresii care m-au impresionat. 🙂 🙂
Odille- Banca Naţională(centrală) nu garantează depozite. Băncile comerciale sunt obligate să aibă la Banca Centrală un plafon de garantare al depozitelor clienţilor lor. Conform normelor europene la care ne-am aliniat, fiecare bancă comercială garantează depozite în caz de faliment, printr-un fond de garantare obligatoriu la Banca Naţională până la concurenţa sumei de 100.000 Euro. Pentru mai multă siguranţă eu am depus la toate cele 40 de bănci din Ro câte 99.999 E. Restul până la miliard sunt sub saltea şi sper să mă ajute să-mi plătesc datoriile faţă de ţară şi faţă de Afrodita care tot timpul vrea rochiţe.
Contabilul unui mafiot este prins de stăpân că a falsificat nişte acte şi astfel a încasat cash un milion de Euro. Contabilul, bun profesionist, însă era mut.
Aduce mafiotul un avocat care ştia limbajul semnelor. Zice mafiotul: “spune-i să-mi spună unde a ascuns banii pentru că altfel îl împuşc aici, pe loc!” Întreabă avocatul prin semne, contabilul îşi cunoaşte bine stâpânul şi ştie că nu glumeşte, aşa că spune, tot prin semne, că i-a îngropat într-un butoi mare sub nucul din curtea casei sale. Avocatul se întoarce către mafiot şi declară solemn: “zice că nu ştie despre ce bani este vorba, boss…”
ODLM,
In cosurile cumparatorilor am observat nu numai mai multe piggy banks (pusculitze in forma de purcelusi) decit in alti ani, dar sunt mult mai mari, cred ca sunt de marimea unui purcelus. Am vazut piggy banks roz cu buline mov, sau albe.
Daca cei care au depozitat bani in bancile din Cipru si i-ar fi pastrat in purcelusi roz cu buline mov sau albe, nu ar fi pierdut niciun ban. 🙂
Odille- ce înseamnă inflaţia! Pe la 1800 dacă aveai un dolar economisit erai cel mai bogat din Saloon. Acum, dacă umpli un porc, îţi iei un hamburger şi-un Diet Coke. Mulţi români economisesc porumb. Îl îndeasă într-un porc pentru Crăciun. Mie-mi place şoriciul. Pârlit, curăţat şi scufundat în ţuică.
ODLM,
Suedezii au publicat un studiu care rastoarna tot ceea ce s-a propovaduit pina acum. Conform studiului, toata lumea trebuie sa consume grasimi saturate animale, pt ca, nu numai ca sunt sanatoase, dar lipsa lor duce la fel de fel de probleme de sanatate. Asa spune studiul!
Ca urmare dieta va cuprinde slaninuta, bacon si cred ca desertul va fi din coditza afumata de purcel. 🙂 (In niciun caz, margarina, sau uleiuri saturate.)
Cred ca suedezii au venit cu acest studiu pt ca s-au saturat de atita peste cu mercur si sa pape pina si sireturi de pantofi numai pt ca asa este sanatos. Cred ca au intrat si in panica atunci cind norvegienii au anuntat ca pt cei din armata au introdus regim vegetarian o zi pe sapatmina, pt a lupta contra schimbarilor de clima. 🙂
Odille- eu am procedat aşa înaintea suedezilor şi datorită studiilor mele am consumat şorici şi pate şi mici şi cârnăciori şi tot no-no-ul din Sanda Marin.
Margarina am consumat-o inconştient în prăjiturile comuniste. Colesterolul rău este aşa de rău la mine că latră noaptea. Dar latră la lună pentru că este copleşit de nelipsitul mujdei de seară. Şi-i mai pun şi-o ţuică în cap, iar dacă-i citesc din “Capitalul” se retrage cu spatele, iar la analize naiba ştie unde se ascunde…