search
top


Fierari

Mircea în zile bune.

O trupă de prieteni, am plecat cu 8 maşini la Istanbul. Mircea este ghinionist, dar atât de ghinionist că pisica neagră când îl vede face trei paşi înapoi. De data asta şi-a uitat nevasta şi telefonul acasă. Abia la Giurgiu şi-a dat seama. A zis că dacă se întoarce din drum îi merge rău şi nevastă-sa divorţează pentru c-a uitat-o în garaj, iar dacă nu se întoarce tot divorţează, pentru că a plecat cu amanta care îi dăduse SMS cu: “Dovlecel te aştept de juma de oră în poartă fierbinte.La Istanbul ţioi proba asta”. Nema kultur! Era genul de fetiţă care se uită în vitrina cu unelte de grădinărit numai ca să numere în retrovizor bărbaţii care se uită la fustiţa ei. Adică toţi, ce mai!? O altă dovadă elocventă că femeile sunt mai puternice, ori prin înfăţişare, ori prin gândire, ori prin ambele, oleacă mai răruţ… Sunt ca bujia, discrete, elegante, dau scânteia şi motorul trage ca netotul.

Mircea mi-a cerut telefonul ca s-o sune pe nevastă-sa. A rugat-o să nu-i mai spargă farul de la motocicletă şi dacă vrea, poate să încarce tot din casă şi să se ducă, să n-o mai vadă. Dovlecica radia de bucurie şi-i tot făcea semne lui Mircea s-o taie scurt. Zicea ea că asta o enervează cel mai mult pe o femeie, “să-i închizi telefonul în nas”. Chestia asta m-a costat pe mine şi pe Ilinca, pentru că nevastă-sa a sunat pe telefonul meu tot drumul de la Giurgiu la Istanbul. Că nu mai poate dormi cu el că el doarme, că s-a îngrăşat dar asta numai pentru că gustă din mâncărurile pe care i le face, că nu are simţul măsurii şi vine de la şedinţe cu ruj pe guler, că şi-a cumpărat o garsonieră împreună cu mai mulţi colegi şi şi-o împart în time share. Prima oară am tras într-o parcare şi am ascultat-o, dar văzând că mă îndepărtez de grup şi la insistenţele Ilincăi, care voia să afle defectele viitoare ale bărbatului, am pornit din nou şi am pus telefonul pe speaker on. Au mai fost defecte, pentru că Mircea este bărbat şi este defectuos, având nu-i aşa, calitatea de a fi bărbat. Lucruri de preţ precum chitara şi o pipă de la Dovlecica erau deja la mine acasă.

A rămas pe fir pentru că mi s-a terminat bateria, despre care scrie în carte că durează 8 ore în conversaţie. Un ciclu de baterie nu a fost de ajuns pentru plângerile formulate telefonic. I-am sugerat să opresc maşina şi să-i dau telefonul lui Mircea, dar n-a vrut, zicând ca Mircea îşi cunoaşte slăbiciunile. Habar n-avea Dovlecica ce-i poate pielea lui Mircea! Ea îl ştia cu bani şi cu “Fierari”.

La hotel în Istanbul, pe toţi ne chema Hagi şi Gică Popescu. Mie mi-au dat o cameră de fumători. Nu mai aveau decât una de nefumători, dar cu paturi butler, separate. Le-au unit şi a ieşit ceva între Queen şi King size.

Există un loc în Istanbul unde restaurantele sunt unele lângă altele. Sunt şoferi la Recepţie care îţi prezintă meniul mai multor restaurante şi după ce alegi, stabileşti ora şi vine, te ia şi apoi te aduce înapoi. După dezbateri, am optat tot grupul pentru berbecuţ şi baclava. Când am ajuns seara, toate mesele erau deja înşirate pe o stradă. Patronul ne-a spus că pe toate străzile din jur sunt peste 2000 de mese şi că toate sunt pline de turişti. Hărmălaia a început de la nemţi, cu halbe de bere şi cântat braţ la braţ. Muzicanţii defilau printre mese şi aveau cântece pentru toate naţiile. La un moment dat am auzit  “Ciocârlia”, dar şi o înjurătură şi n-am mai avut niciun fel de dubiu. La câteva mese mai încolo a sosit un grup de 8 fete de la 30 de ani în jos. La început, băteau din palme şi cântau odată cu orchestrele care se perindau pe acolo, apoi, probabil de la berbecuţi, începeau să danseze pe caldarâm şi culminau cu urcatul pe rând, pe mese. Un grup de 8 bărbaţi de la o masă învecinată, ţineau ritmul şi savurau priveliştea cu un oftat de plăcere. L-am întrebat pe patron ce se întâmplă.

– Sunt turcoaice de-ale noastre, Sir!  Băieţii sunt soţii sau prietenii fetelor. În fiecare seară avem astfel de grupuri. Aşa-i obiceiul la tineri. Ei stau separat şi discută despre fotbal, iar  ele, separat, discută despre modă, copii, soacre. Au ritmul în sânge, pofta vine mâncând pilaf şi berbecuţ şi uite aşa Sir, am ajuns la 68 de milioane. Ar dansa şi fetele cu broboadă şi fuste lungi, dar sunt unii bărbaţi care nici nu se uită la fetele îmbrăcate modern. Alah să ne ajute să scăpăm de aşa ceva!

Din privirile lui, am înţeles că voia să scape de cele îmbrobodite. Am plătit, după care, două limuzine cu bar interior, LCD TV, piele şi şampanie, ne-au vărsat la hotel.

Primul care a terminat contul de card a fost Mircea, care a scăpat-o pe Dovlecica la bijuterii, aceasta dorindu-şi şi diplay-ul de catifea din vitrină.

Am îmbrăţişat-o pe Ilinca pentru modestia ei. N-a vrut display-ul…

19 Responsesto “Fierari”

  1. Odille says:

    Esti amabil, te rog, sa-mi spui daca nici tu nu poti sa accesezi casuta Simonei, sau numai eu am aceasta problema?

    Iti multumesc.

  2. Odille says:

    Am impresia ca ai si tu probleme cu blogul tau.

  3. meninne says:

    sarut mana 🙂 mi-a prins bine!

  4. Am telefonat la firma de IT care apare după click pe blogul Simonei. Un băieţel, cu o voce de abia născută, răspunde că se face upgrade la serverul de hosting unde sunt conectate şi site-urile revistei Tango. Asta era acum 8 ore. A zis: “nu ştiu nene când se termină up-grade-ul că io nu lucrez la el!”
    Iniţial am crezut că este un hacker, dar mi-am schimbat opinia după ce am constatat că toate blogurile redactorilor “Tango” sunt redirijate către acelaşi site.

  5. Odille says:

    Cu multumiri.

  6. iana says:

    si mie mi-a placut… imi place in vizita pe blogul tau.

  7. tania says:

    omuledelamunte, e o placere, intr-adevar, sa fii citit. o desfatare a imaginatiei rar intalnita. nu laud, doar constat si, sincer, imi pare rau ca time to time, iti iesi din firele de matase crosetate in obisnuinta asta frumoasa de aici, alunecand iritat prin alte cuvinte iesite din…comunul tau. nu trebuie sa-mi raspunzi, stiu ca ma tratezi cu indiferenta, asha cum de altfel am incercat s-o fac si eu, de cand cu invazia neplacuta a maracinilor sau a macilor….nu mai stiu. cuvintele mele de aici sunt doar o manifestare scurta si modesta si neabtinuta de dupa lecturarea Fierari. bun fierari. bun bun.

  8. Tania, te rog uită episodul acela! Imi cer scuze şi aşa cum te-ai dovedit spirit adânc în analize, tot aşa sper să îmi acorzi iertarea. A fost o glumă neinspirată răbufnită în miez de noapte, când mintea face nani şi degetele încă mai zvâcnesc pe tastatură, neconduse decât de muşchi cu spasme.
    Zodia-mi stă pe un butoi de gafe şi lemnul, prin contracţie, mai pierde din presiune pe la îmbinări. Cred că mă duc la un dogar să-mi pună doaga înapoi.
    Nici nu ştii cât mă bucur că ai trecut pe aici! Serate cu trenă îţi doresc şi să se formeze o coadă de bărbaţi pentru a te invita la dans.

  9. tania says:

    omuledelamunte, iti accept scuzele. nu pot face insa din acest incident un conflict exagerat, desi cunosti faptul ca vorbele tale au fost mult date mutate din locul lor. sa spunem ca atunci cand mintea face nani, degetele ar trebui, la randul lor, sa treaca la somn. altfel, riscam sa facem o scalda daca nu friguroasa, atunci teribil de rusinoasa printr-o grafomanie fara de sens. Retin insa ca poti ramane in spiritul penitei tale de aici, de o prestanta pe care o imbratisez, ori de cate ori o citesc. Paginile tale stropite cu detalii unice de poveste nu pot aduce decat bine unor minti si suflete care se hranesc, din cand in cand, cu infatisarea cuvintelor atent asezate in propriile proportii.

  10. tania says:

    PS
    virtualul ne joaca in dese randuri feste. avem, involuntar, pregatite imagini distorsionate despre interlocutorii nostri. ne grabim sa le conturam personajele omenesti, in functie de cuvant si tonul lui. Sunt insa si capcane, omuledelamunte, pe care nici nu le observam, nici macar nu le simtim sau despre care nu gandim. La ce bun de fapt? Placerea linistii pe o banca din parc este atat de pamanteana si binevenita, dar si mult pretioasa in ultima vreme, incat privirile gandurilor stiu doar sa se destinda. Drept urmare, imi permit sa-ti spun ca iubesc seratele cu sau fara trena si dansul.

  11. tania says:

    Dansul fara coada.

  12. comediantul says:

    Mircea cel Batran cu Ouale de Aur. Interesant personaj. Tricou rosu Fierari si dovlecica galben Sclandinav. Si la hotel? Cum Fu?
    .-= comediantul´s last blog ..Symphony of Tourette =-.

  13. În hotel eram numai noi şi ceilalţi turişti. Restul era plin. Ne-au tratat cu bunătate şi cu mici dejuni. Aveam piscină, dar era plină de rechini şi mai apoi am aflat că se numeşte acvariu.
    Apoi am plătit.

  14. comediantul says:

    Aveați cheș deci. Acvariile nu imi plac nici mie. E păcat de bietele animale marine. Fie ele rechini, meduze, caracatițe sau fâțe. Toți turiștii vin, bat cu degetul mijlociu in geam și fac nenumarate poze cu blițurile Canon atașate teleobiectivelor cu bătaie focală mare. Așa se întâmplă uneori că acvariul ia foc. Cu tot cu foca lui. Și turiștii rămân cu stomacul umflat si buzele pline de apă.

    De aia prefer un grătar după blocuri. Am înțeles ca riscul de incendiu e mult mai mic în oraș. Probabil de aia există foișoare de foc. Azi am făcut un barbechiu de orez cu alge marine și carne de bou.

    Salutări Ilincăi! De la blocurile vecine.
    .-= comediantul´s last blog ..Symphony of Tourette =-.

  15. Ba, tre’ să fie o coadă să ai de unde alege cel mai cu cele mai.

  16. all blacks says:

    si batar 12 pe seara, tania 🙂
    Iar te iei de Pisi sau de Dovlecica, pardon ?

  17. Mai am exemplare ca acestea. Este plină ţara.

  18. Alice says:

    Haioasa poveste…
    .-= Alice´s last blog ..Fericirea…un film de scurt metraj? =-.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: