search
top


Totdeauna, culmea fericirii se atinge sărind în aer, de bucurie.(Osama)

Aşa se pregătesc firele de mătase

Era ziua Ilincăi. La noi, serbarea zilelor de naştere începe la prânz şi se termină la celălalt prânz, când toţi se retrag cu dublu axel şi triplu tulup cu sprijin în mâini, de perete. Taxiurile stau la rând şi curtea îmi rămâne plină de 8 Ferrari, 1 Maserati, 4 Porsche, niciun Bentley sau Aston Martin, parcate de valeţi cu mănuşi verzi, ecologice. Dacă n-ar fi aşa de înalţi, ar semăna foarte cu cei doi pitici de grădină pe care mi i-a adus Dovlecica şi care şi-au găsit locul în pod. Eu i-am spus lui Mircea că aş ţine-o şi pe Dovlecica în pod pe cazare şi all inclusive, dar Mircea zice că încă îi mai face de trebuinţă. Ilinca a zis că nu ar avea nimic împotrivă dacă eu aş fi de acord să port un lanţ lung până la uşa podului.

Totul era pregătit conform instrucţiunilor prietenului meu Google,pe care, dacă îl cauţi la “cum să dai pe spate un musafir”, prima oară îţi demonstrează tehnici de piedici aplicate acestora, apoi îţi indică câteva site-uri de fete fierbinţi. Intervin în cele din urmă şi sfaturile pentru aranjatul meselor şi chiar dacă aveam chelneri angajaţi pentru eveniment, sfaturile unor experţi internaţionali în domeniu nu sunt de neglijat. Serveţelele din atlas alb scrobit, cuprinse în inele de argint, primite în dar de la un party anterior, tacâmurile din inox chirurgical care să reziste la spirtul Ilincăi, scaunele cu perne moi, care să îmbie comeseanul să stea la locul lui şi să nu umble brambura după vin, treabă de chelner, pe care oricum, în primele  12 ore reuşeam să-i ţin treji până  le sosea schimbul de zi.

Primul care a sunat la poartă a fost un curier care a intrat cu un coş de flori, l-a văzut pe Jambon, a lăsat coşul jos şi a ieşit blitz afară, fără să uite însă să-şi introducă palma orientată în sus prin fanta cutiei poştale. L-am răsplătit pentru curaj şi iuţeală. Trebuie să recunosc însă că Jambon este mai fugăreţ decât mine, poate şi datorită formei lui aerodinamice, care la om este propice deplasării pe verticală. A ajuns înaintea mea la flori şi cu ocazia asta am aflat căte fire poate îmbuca un câine la o primă înşfăcare. 23 de fire din 101 fire de tuberoze. Am făcut inventarul stocului de marfă rămas şi am plasat o nouă comandă pentru reîntregirea acestuia. Nici măcar un gest de a-i da un şut în pardon n-am făcut. Am gândit că Jambon a vrut să-şi manifeste ardoarea de a o avea stăpâna inimii pe Ilinca, înaintea mea. Firească în gesturi, Ilinca a primit, fără a fi surprinsă , un buchet ferfeniţă de 23 de tuberoze din partea lui Jambon.

Mircea a apărut cu Dovlecica . M-a tras deoparte şi mi-a arătat un SMS de la tunata lui: ” Mirceo dacă vi cu remorca aia a ta, io viu singură cu fusta aia cât un şiret şi decoltată a ţâţător să se holbeze nevastăta aşa la mine aşa ca tine şi săţi dea câte un copan pe sumasă xdecâtex mă verificii cu ochi”.

Paul a venit şi el tot cu ceva asemănător, numai că Monica lui era cu acte şi soacră-sa i-o dăduse cu o garanţie de 5 ani. Erau în anul doi şi ea mai avea o restanţă la Istorie, adică Paul nu aflase decât că o hoardă de migratori trecuse pe teritoriul Monicăi şi lăsase clevetiri în folclorul vecinilor. Toată hoarda. Şi de migratori şi de vecini. Ceilalţi erau oameni aşezaţi. Divorţaţi majoritatea şi cu averile la jumătate şi nu de la criză ci de la procese. Sunt unii bărbaţi cărora le fug ochii. Arată-mi unul care nu! Încep de pe la trei luni de viaţă cu strabismul, se corectează din mers şi apoi, tot din mers, dau cu capul de stâlp, în timp ce ea trece. Dacă privirile ar fi palpabile, materiale, cu forme definite pentru analize de laborator, ar trebui ca după pasajul unei fete strălucitoare, o firmă privată să le adune cu grijă cu oameni cu mănuşi de mătase. Sub clopote de sticlă, fiecare privire să aibă cod de bare şi să fie în baza de date a comorilor lumii. Să aibă şi generaţiile viitoare imaginea strălucirii femeii de acum.

Chiar s-ar justifica o palmă după ceafă pentru accesarea unei astfel de baze de date. Femeia are un simţ al proprietăţii super dezvoltat, perceptibil pentru noi doar după ce a închis uşa în urma ei şi toate firele de mătase destrămate…

13 Responsesto “Totdeauna, culmea fericirii se atinge sărind în aer, de bucurie.(Osama)”

  1. meninne says:

    si…? ai uitat sa scrii “va urma” 😉

  2. all blacks says:

    meninne, eu cred ca omul 🙂 era obosit dupa ziua Ilincai … dar intreb si eu, ca cetateanul turmentat: si?? eu cu cine votez 🙂 ? Mi-am batut capsorul si cu scaderea tuberozelor care dadeau un nr par, ceea ce nu e de bine…dar fiind vorba de bubico, se iarta, ca-i tare dragalas,din ce ne povesteste stapanul

  3. all blacks says:

    si mr. Cutter, ca sa nu te certe colegii tai, ca te-ai pricopsit cu tot felul de superstitiosi pe blog, tin sa mentionez, cu mana pe inima ca, am citit cu atentie textul si am retinut comanda ta pt reintregirea buchetului , da?
    Pana i-am dat de cap scaderii, dincolo s-a impartit puterea…si uite asa am ramas pe dinafara 🙂

  4. @Meminne, All Blacks- Petrecerea ţine o zi şi o noapte aşa că va urma. Jambon este foarte superstiţios şi a ales un număr impar. Eu, până nu am văzut coşul reîntregit, nu m-am prezentat în faţa comandantului suprem asupra bărbatului.

  5. meninne says:

    ok, ok…eu am vrut doar sa stii ca ai uitat sa scrii “va urma”…am specificat (si sincer daca nu ai mai putin de 12 ani nu imi place sa ma repet 🙂 ) ca nu tre sa te stresezi…sunt un om rabdator…mai ales cand anticipez bunatatile ce va sa vie!

  6. comediantul says:

    Bunătăți? Pumpkin are ceva verișoare? Chiar și niște perișoare ar fi bune. Borșite eventual. Sper că va urmaul să fie cum o fi dar rom sa curgă fara număr. Promoția 78. A fost un an bun pentru trestia de zahar.
    Cu sau fără voia dumneavoastră aș dori să îl las la coadă pe Jambon, favoritul meu ce de obicei stă cu ochii închiși de parcă ar vrea sa spună ceva. Pare a fi câine de vânătoare (S klass) ce scrie jurnale patate cu rom.

  7. tania says:

    eu sunt euforica, sub impulsul titlului acestei pagini. dar promit, omuledelamunte, sa te citesc pe de-antregul. 🙂

  8. meninne says:

    se pare ca cineva nu isi poate reveni de atata feircire! 🙂 sa va fie de bine munteanule si illinca! la multi ani cu sanatate!

  9. meninne says:

    feircirea e fericire of course! m-am turmentat si eu…la figurat of course!

  10. Ancuţa says:

    Felicitări, scrieţi foarte frumos!
    Deşi încă nu am citit tot ce aţi scris, mă revaşez curând deoarece mă binedispune.
    La mulţi ani Ilincăi!
    .-= Ancuţa´s last blog ..O leapşă despre cosmetice =-.

  11. Eu am o fostă verişoară promoţia 85. Mlădioasă ca o trestie de zahăr.

  12. Thomas Man says:

    Multumesc.
    Suntem, cred, pe acelasi versant al vorbelor, cu suisuri modeste si coborasuri vertiginoase.
    Ai avut o iluminare vizionara (redundanta voluntara) pe blogul Simonei si tineam sa o salut, orbit.
    Next time, citatul va fi din Suberec Obama ?

  13. Bine aţi revenit! Vă sevim ca de obicei? Un cognac chambre şi o havană de soi?

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: