search
top


E durere…

O lacrima

Prin durere, corpul te atentioneaza ca in zona respectiva este ceva care nu este in regula. Daca esti in tratament si durerea nu inceteaza, iata ce ai de facut:
1) Indica cu degetul aratator spre locul dureros.
2) Daca ai cauta un container pentru durere, ce capacitate ar trebui sa aiba (cat o cutie de conserve, flacon de 1 litru, damigeana de 20 de litri, cisterna de cale ferata etc).
3) Daca durerea ar avea culoare, a ta cum ar fi?
4) Daca durerea ar avea gust, a ta ce gust ar avea?
5) Daca durerea ar avea miros, cum ar mirosi a ta?
Reia cele 5 puncte de mai sus si observa ce schimbari s-au petrecut intre timp privind locul, volumul, culoarea, gustul, mirosul. Daca inca persista, eventual repeta ciclul, dupa care de obicei a trecut in asa masura incat nici macar nu o mai poti localiza!
Nu e nicio scamatorie in toata treaba aceasta. Durerea este ceva subiectiv, este deci afacerea emisferei cerebrale drepte. Materializand-o, dandu-i volum, forma, culoare, etc., imediat devine obiectiva. Devenind obiectiva, creierul tau incepe sa sintetizeze endorfine si sa le trimita spre locul impricinat.
Cateodata durerea este asa de veche incat o consideram proprietate personala, spunand: “Durerea mea…” Ca sa complicam si mai mult ii dam si un titlu: “Durerea mea de incheieturi…”
O durere cronica este deja un obicei. De ce sa suferi? Scapa de acea credinta si asteptare ca neaparat trebuie sa ai dureri! Termina cu obiceiul! Daca ai ceva durere, imediat poti incepe ciclul de 5 puncte!

http://www.almeea.ro/

De durerea în suflet n-am putut scăpa nici dacă am arătat-o cu degetul, nici dacă i-am oferit un petrolier pentru a se instala, nici dacă i-am spus că-i de inimă albastră, nici că-i acră, nici că miroase a tramvaiul 34 la o oră de vârf.
Viaţa m-a învăţat că durerea în cot este cea mai suportabilă.

Marinică

14 Responsesto “E durere…”

  1. Odille says:

    ODLM,

    Sigur ca fiecare isi alege metoda care I se potriveste. 🙂 Eu, bineinteles, ca folosesc “metoda vorbita”. Ma adresez durerii, si in mod categoric ii spun:

    – Enough! I’ve just had enough of you. It is time for you to leave!

    Dar trebuie sa ne adresam la imperativ, altfel ne ignora. 🙂

    O amica vorbeste cu un genunchi. Poarta conversatii intregi.

    Nu-I vorbesc in romaneste pt ca este o limba in care doresc sa am numai conversatii placute.

    Eu sunt prea superstitioasa asa ca nu as vrea sa glumesc despre durerea in cot, cred ca mai buna este metoda, “Cotul si piscotul…”, cu gesturi adecvate si dragute.

    Pentru durerea din suflet inca nu am gasit antidot. Se pare ca nimic nu ajuta… poate timpul din alte vieti?

  2. Odille- când i te adresezi cu metoda vorbită tare, la imperativ, te rog să ai grijă să nu fie soţul tău prin preajmă. Până să-i explici tu că vorbeai cu altcineva, să nu te trezeşti că a luat cheile de la maşină şi se duce la film 🙂
    Durerea din suflet nu are lecuire. Plumbii ei se aşează pe vase şi niciun stent complet absorbabil nu maschează suferinţa atroce a părăsirii, a legării de alt suflet aparent compatibil. Am luat o gură de trinitrotoluen. Degeaba…

  3. Odille says:

    ODLM,

    Sa aveti o Duminica splendida de inceput de Mai, de primavara imbujorata in asteptarea sosirii unei veri cind cele mai frumoase vise se implinesc.

    Aceleasi urari tuturor vizitatorilor.

  4. Odille says:

    Aceste monologuri imperative sunt in total contrast cu felul cum imi difuzez eu emisiunile, emisiunile mele fiind de pace si de voie buna. 🙂

  5. Odille says:

    ODLM,

    M-am uitat pe Wikipidia la “trinitrotoluene” si nu-l voi incerca. As fi imediat detectata la orice trecere de frontiera si Adio Florida! 🙂 🙂

  6. Odille says:

    Ar fi minunat sa putem sa re-derulam filmul, insa uneori nu mai indraznim nici sa visam pt ca ne este teama de cit de frumos ar fi.

  7. Odille says:

    ODLM,

    Am citit in Evenimentul Zilei de astazi ca Jurnalistul Mirel Curea se va intoarce la Ev. Zilei.
    Cred ca este acelasi cu unul dintre comentatorii de pe blogul Simonei, cu mai mult timp in urma, care mi-a facut o parere foarte buna.

    “”După 18 ani de la plecarea mea de la Evenimentul zilei şi cinci de când am părăsit presa, în ciuda convingerii mele că presa este doar o amintire, Dan Andronic m-a convins să scriu din nou. Nu ştiu exact ce l-a făcut să mă vrea în echipa Bulinei roşii, mai ales că sunt un Gică Contra incurabil, chestie mult mai enervantă astăzi decât în trecut…”, a declarat Mirel Curea la reîntoarcerea sa la ziarul care l-a consacrat. “

  8. Lipsesc câteva zile. Mama mea, de azi, îmi va lipsi etern.

  9. Odille says:

    ODLM,

    Imi pare foarte rau pentru marea pierdere suferita. Nu sunt cuvinte in aceste stituatii, doar sa stim ca nu suntem singuri si ca avem linga noi gindurile de alinare ale celor care tin la noi.

  10. Odille- nu ştiu cum să le mulţumesc celor care ţin la mine. Da, mama mea a plecat de lângă mine şi a întregit golul lăsat de tata. Este neîndurător dorul pentru ei. Mă moare un pic.

  11. Odille says:

    ODLM,

    Cred ca cel mai frumos “multumesc” pentru cei care tin la tine ar fi sa fii sanatos, sa ai grija de tine si sa

    ai o viata frumoasa.

    —-

    Ai dreptate, pling salciile sufletului, si dupa primul soc se instaleaza un imens dor.

  12. Odille- gândeşti ca unul care ţine la mine. Mulţumesc. Şi eu apreciez foarte mult mesajele tale încurajatoare.

  13. tecoma says:

    Mama si tatăl tău au plecat, dar te-au lăsat pe tine, un om minunat, scânteie din ei doi.
    Citeam la un moment dat, că Oana Pellea si-a întrebat mama în ultima zi a trecerii ei pe pământ, cum va fi când nu o va mai avea lângă ea, când îi va fi dor cumplit de ea? Despre cum sa trăiască în urma ei…mama ei i-a răspuns simplu “pupă-ti mâna!”; si asa a înteles ca in carnea ei se află mama, tata, toti ai ei.
    Pe mine m-a ajutat povestea asta atât de scurtă și atât de profundă, când am rămas si eu oloaga de mamă.
    Mi-as dori să te ajute si pe tine, om minunat de la munte 🙂
    Am sa ti-o trimit exact cum a fost scrisa; poate vei vrea sa o postezi pentru toti copiii mici ori mari, rămasi fără părinti

  14. Tecoma- Nu sunt atât de minunat. Dezamăgesc când ar trebui să sădesc încredere, când ar fi cazul să fiu un aşternut prietenos pentru ceea ce se întrevede în căutările pline de înţeles.
    Săru’mâna.

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: