search
top


Oleacă de sală

Cele două minuni.

În majoritatea cazurilor, bărbatul când păraseşte o femeie, o face pentru una mai tânără. Dacă motivul divorţului este “nepotrivire de caracter” asta se traduce cu “eşti grasă şi bătrână”. Nepotrivirea de caracter apare din seara migrenelor ei. El îşi remodelează câmpul de acţiune şi începe cu o vizită, pentru că tot se afla acolo, la o firmă de leasing.Prima opţiune ar fi un Bentley, numai că e mare, are 5 locuri şi la agaţamente, nu trebuie să-i inducă  ideea că are nevastă, copii şi eventual nepot. Nu! Un Lamborghini sau Ferrari. Două locuri două, spaţiu pentru etalat lungile picioare şi un glove compartment generos, cu de toate, fără să mai alerge pe la dispensere automate sau farmacii non-stop. Dacă a semnat pentru un Lamborghini, merge şi un echipament complet de fitness. Sala de studiu se desfiinţează. Biblioteca se mută pe hol “şi ce dacă uşa nu se deschide complet! Stai la tine în dormitor şi te doară capu’ în continuare!”. Atunci, jalea intră pe sub uşă, sufletul se chirceşte nucă, monosilabele ţin loc de dialog- altă dată însoţit şi de mângâieri- şi “nu te-ai şters pe picioare!” este începutul . Întinderea grijilor pentru viitor este la bărbat până mâine, hai până săptămâna viitoare, pentru cei mai cumpătaţi! Nu contează că după divorţ bugetul se înjumătăţeşte!

Femeia suportă greu astă povară. Îşi aminteşte şi plânge, îşi aminteşte şi plânge… Un bărbat, deschide portiera de  la Lamborghini unei înlocuitoare, difuzoarele fac bumba-bumba şi se intră în ritmul firesc al unui nou început. Nu mă abţin să reamintesc că “dacă el deschide portiera, ori maşina este nouă, ori tipa”. Mă uit pe “Animal Planet” şi văd leoaica cum stă impasibilă, distanţă rezonabilă şi roteşte din când în când capul a plictiseală, trăgând cu coada ochiului spre lupta celor doi lei. Cel învins o şterge lingându-şi rănile şi înjurând în gând antrenorul: “oleacă de sală dacă m-ar mai fi pus…” . Leoiaca devine atentă şi se îndreaptă a “sărută-mă” spre învingător.  Doamne, cât am evoluat! Femeia, dacă totuşi asistă la o bătăiţă între pretendenţi, strigă ceva să-i despartă şi după ce sângele nu mai dă în clocot, sare de gâtul celui învins. Cu un Kleenex din poşeta ei adâncă, spirt la sticluţă şi vorbe dulci, se uită în jur să se asigure că bătăuşul a plecat şi un sărut este aconto.

Cei divorţaţi au venit la petrecere acontaţi deja. Făcliile ardeau de o parte şi de alta a aleii, dădusem cu aspiratorul pe catwalk şi simfonia tocurilor cu picioare lungi începuse cu Dovlecica. Bărbaţii erau aliniaţi fiecare în dreptul unei făclii şi aplaudau bulevardier. Fetele săltau din toate celea şi nu aveau ochi decât între ele ca să facă nefăcute  şi să ridice cota aplauzelor. Pantofi decupaţi de se vedea baza degetelor, fuste “gogoşar foarte turtit”, buric cu perlă, fluturi tatuaţi pe stomac, doar- doar or migra vreodată şi înăuntru, breteluţe şi cercei. Din juma’ de metru de jerse, ieşea tot compleul inclusiv pantofii. Asta mi-a povestit Mircea pentru că eu eram în vinotecă şi doar auzeam aplauzele şi un zumzet de strigături. De ziua mea, Ilinca va alege vinurile şi eu voi veni s-o felicit pentru alegerea făcută, răsplătită pe măsură, în răcoarea cramei.

A sosit curierul cu cele 23 de fire de tuberoze şi ca o surpriză din partea invitaţilor, a intrat pe poarta auto o orchestră de  mexicani, cu sombrero, chitară, trompetă, maracane. În spatele lor, un puradelos trăgea de un cărucior plin cu sticle de Tequila şi o puradelita de un cărucior cu buchete imense de flori. A început zbănţuiala şi nu era o singură pereche potolită care să mănânce şi să bârfească. S-a dansat Ole cu accent aigu. Am  eliberat esplanada şi au rămas Mircea care era toreadorul şi Dovlecica tăuraşul. Mircea sărmanul, făcea el figuri cu o faţă de masă şi aştepta să strigăm noi “ole” la fiecare mişcare măiastră în încercarea de a evita corniţele Dovlecicăi, care, fie vorba între noi, am aflat că i le punea şi în extra sezon. Totuşi, privirile erau aţintite spre Dovlecica, care, în strădania ei de a fi cât mai convingătoare, se apleca foarte clar văzător. Abia după ce Dovlecica a trecut pe mâna lui Sandu i-am povestit lui Mircea opinia mea. Urmează să-i spun şi lui Sandu. Într-o zi…

Buchetele de flori pluteau în piscină, iar noi pluteam în aburi de Tequila. Fetele, fără excepţie, s-au descălţat şi au dansat pe masă “Bambolero”. S-a dovedit că Dovlecicăi îi plăcea Tequila, aşa că a călcat cu o plăcere care i se citea în ochi, în salata de bou cu maioneză din 20 de uaua întregi. Este îndeobşte cunoscut că fetele sunt atrase de flori aşa că, tot fără excepţie, ne-am trezit cu ele bâldâbâc în piscină.

Trebuie să recunoşti că paradisul se poate întâmpla şi pe pământ atunci când ai o piscină de flori şi fete…În fond, pentru şi datorită acestor două minuni trăim…

6 Responsesto “Oleacă de sală”

  1. Ancuţa says:

    Tot ce-şi poate-un om dori…
    .-= Ancuţa´s last blog ..Linguşitorul sau despre cum să reuşeşti în viaţă =-.

  2. iana says:

    foarte.. “educativ”. :0
    mi-a placut, sa mai scrii. ca doar ai blog.
    eu citesc toate poastarile. dar aceasta chiar mi s-a parut de exceptie.

  3. Mulţumesc ! Apreciez vizita.

  4. Am intenţionat să continui petrecerea, dar am trecut printr-o acoladă. Mă bucură prezenţa ta.

  5. CristinaC says:

    Mi-a placut petrecerea ta!

  6. Pot trimite bezele în Canada. Pe calea aerului. Din palmă.

Leave a Reply

CommentLuv badge
top
%d bloggers like this: