Nov 4, 2015
Apa caldă
Alt capitol, la întâmplare:
APA CALDĂ
Mă îndreptam spre Mia cu panerul zilnic de consum. Lăsasem şi la ai mei ceva bucate. Trec pe lângă un bloc de cartier şi văd doi domni căţăraţi pe un geam de la parter şi încercând să-l decongestioneze de grilaj cu o rangă. În jurul lor, stăteau şi participau la experienţă, bătrâni, femei însărcinate şi femei care născuseră deja. Era o scenă paşnică, petrecută pe lumină solară. Grupul m-a văzut că mă uitam lung la cei doi, care nu cred să fi fost domni vreodată şi, una din mulţime, s-a văzut nevoită să-mi dea o explicaţie:
– Ei a închis uşa şi s-a uitat afară. În acel moment, ei şi-a dat seama că n-are chee şi face încercare în acel moment să intre prin dos.
– Nu înţeleg, aici stă nea Pandelică care mai are o cheie la soră-sa care stă la 5. Stai că o sun pe soră-sa!
Aceeaşi din mulţime, s-a dus la cei doi domni fără cagulă şi le-a vorbit pe înţelesul lor, într-o limbă care nu era pe înţelesul meu. Au sărit degrabă jos şi au dat adunarea. În fuga lor, fustele femeilor au ridicat tot colbul de pe stradă. Au uitat ranga, pe care eu am luat-o cu o punguţă de plastic şi am dus-o la secţia organelor în drept, care era aproape, dacă nu chiar vizavi. I-am rugat să nu dureze mult declaraţia scrisă pentru că mi se alterează hrana din paner.
– Va trebui să fiţi amprentat şi dv. ca să vă eliminăm amprenetele din rândul celor ridicate de pe proba numărul unu. Aşa cere procedura.
– Domnule poliţist, v-am spus că eu nu am atins proba. Am ridicat-o de jos cu punga şi aici sunt cu ea. Mă aşteaptă viitoarea soacră cu cumpărăturile. Dacă mă vede negru pe degete cum o să-şi mai dea fata unui răufăcător?
A fost înţelegător. A spus că dacă găseşte alte amprente înafara celor lăsate de cei doi, pe care-i bănuieşte deja cine ar fi tocmai datorită modului de operare, mă va chema împreună cu viitoarea soacră.
– O amprentaţi şi pe dânsa?
Există poliţişti care râd… Am ajuns acasă la Mia cu un dosar nepătat. Bucatele au fost deşertate una câte una, ca pentru o trecere în revistă. .
– Copii, am să vă fac nişte mazăre boabe cu frigănele şi o tocăniţă de cartofi şi vinete, cu usturoi şi mirodenii.
– Doamnă, eu ştiu aceste reţete şi dat fiind că pe dumneavoastră vă doare umărul, vă rog să vă aşezaţi pe canapeaua de colţ şi să mă urmăriţi, dându-mi indicaţii acolo unde greşesc. Sunt supus greşelii ca orice formă de viaţă.
Cred că asta aştepta. Era ostenită şi durerea n-o cruţa şi pace! Mia mi-a curăţat ceapa, vinetele, păstăile şi cartofii. Usturoiul, prăjitul şi fredonatul erau îndeletnicirea mea. Pentru salata de castraveţi a fost desemnată Mia. Moţul de la un castravete se odihnea tentant chiar lângă mâna mea. I l-am pus Miei în frunte. Am văzut-o că dispare. Credeam că s-a supărat, dar nu puteam să plec după ea. Mi se ardea ceapa. Apare cu o cuvertură înflorată de pat, legată cu un cordon de draperie în jurul taliei şi un inel de poşetă în nas. Pe telefonul mobil se auzea o melodie de dans tradiţional indian. Graţioasă şi delicată, cu talia dezgolită şi doar o eşarfă de mătase în jurul pieptului, Mia a început să danseze. Ceapa şi chakra mi s-au făcut scrum. Comma a intrat îngrozită, dar fumul i-a obturat vederea şi doar şi-a imaginat că noi ne sărutam.
– Doamnă, nu vă speriaţi, fiica dumneavostră este sublimă. Chiar a meritat să sacrific o ceapă şi puţin ulei. Dansul tradiţional indian presupune nişte jertfe aduse feminităţii şi puterii de seducţie a eternelor noastre companioane.
– Ia hai, gata, plecaţi de aici cu tot cu dansul vostru! Nu ştiu ce-o să mâncaţi azi. Mia, mi-ai îmbâcsit de ceapă cuvertura de pat şi eşarfa cu care corectez eu tezele, plus şnurul de la draperie. Să ştii că le atârn pe toate afară pe sârmă şi cu tine înauntru. Şi dă jos moţul cela de castravete din frunte că cine ştie ce idei îţi mai vin, zăpăcita mamii! Iar tu Alin, să-mi săruţi fata când merită, nu când face năstruşnicii.
– Mamă, nu eu, castravetele…
– Hai şi nu mai da vina pe el! El prăjea cuminte ceapa…
Acestea fiind făcute, am curăţat o altă ceapă şi am transformat-o în solzişori 99,8 la sută aurii. Masa era gata, am dat adunarea cu clopoţelul primit ca amintire de Comma de la şcoală. Mia n-a auzit. Scosese totul la aerisit în curte şi stătea în costum de baie pe un şezlong rezistent la ploaie, dar nu şi la farmecele ei. M-am dus singur în ispită şi am cules-o în atari condiţii, trecând-o pragul în braţe. În tocul uşii, Comma i-a pus protector o mână pe cap ca să nu-i lovesc fata.
– Nu se trece pragul uşii cu fata aşa despuiată în braţe. Gestul se face când este ea îmbrăcată în rochie de mireasă.
– Doamnă, aşa am găsit-o, aşa o iau…
M-am lăudat că eu am preparat mâncarea pe care ele o găseau foarte gustoasă şi mi-am închinat un pahar de vin. Toţi eram foarte obosiţi de parcă ne puseserăm somnifer în loc de sare în bucate. M-am clătinat până la duş, dar trebuia să mă eliberez de ceapa prăjită. Sub pretextul pueril că îmi arată robinetul de apă caldă, a intrat peste mine, iar eu nu m-am ruşinat, cum ar face o femeie. Amândoi miroseam a roua ai cărei atomi se infiltrează cu siguranţă în picăturile de apă de la robinet. Pe umerii Miei, soarele se zbenguia şi nu reuşea să se stabilizeze pe rotunjimea lor. Lunecuşul pomeţilor m-a dus spre buzele uşor întredeschise. Încă o dată, zodia ei îşi demonstra pasiunea. Şoaptele erau abia perceptibile. Mă rugam măcar o şoaptă să fi înţeles. Părul îi desena arabescuri pe pernă. Trăia cu o intensitate pe care n-aş fi bănuit-o în privirea cu care mă întâmpina când intram în casă. Aceasta era adevărata Mia. S-a aşezat cu obrazul pe pieptul meu, după care a început cucerirea pas cu pas. Eram deja un arac, mândru că poate sprijini o floare în creştere. Este tare ruşinoasă. Nu ştiu ce am să mă fac cu ea. A plecat la duş cu cearşaful învălătucit în jurul trupului. Am strigat după ea:
– Cum să te descurci soro, numai cu cearşaful la duş? Ia şi salteaua!
Era rândul meu să năpustesc pe după perdea şi să-i descopăr apa caldă.
