search
top


Somonul lui Da Vinci

Un capitol, la întâmplare:

Mia se trezise prima în casă. A pus de ceai în samovarul moştenit de Anita de la Nea Ifrim. Pregătea cele patru farfurioare ornate cu felii subţiri de telemea şi pate de foie gras, ardei tot gras şi avocado. Samovarul îşi fluiera ca pentru sine „Bolero” de Ravel. Am intrat deja delectat de mirosuri de toaster de secară şi note răzleţe de samovar.
– Bună dimi Mia, de ce ai surâsul acesta de Da Vinci?
– Ştii Alin, am auzit că Da Vinci şi Michelangelo jucau într-o zi cărţi într-o cărciumă din Florenţa. S-au cherchelit binişor şi au început să joace pe pedepse. Michelangelo a pierdut, iar pedeapsa primită a fost să picteze un tablou pe care să-l semneze Da Vinci ca fiind al lui. Timp de o lună Michelangelo, pentru ca falsul să fie veridic, a învăţat tehnica sfumato a lui Da Vinci, iar măgăreaţa a picat pe asistentul lui Da Vinci, Salai, care a pozat îmbrăcat în straie femeieşti şi aşa a devenit Mona Lisa celebră. Am primit ieri un e-mail pe acestă temă. Povestea este mai lungă, dar acum, mi-e gândul la nişte agude şi somon caramelizat.
– Ce asociere îngrozitoare între Codul şi Somonul lui Da Vinci! N-aş gândi… Ai de mine, Mia, nu cumva…?
– Ba, cumva…
– De când? Cine mai ştie? Ai fost la doctor? Eşti sigură? Ce zodie?
– Heeei, s-o luăm pe rând. Este a doua lună. Eşti primul care află. Am fost ieri la doctor. Eu nu sunt sigură, dar doctorul este. Livrarea va fi în Gemeni sau Rac.
I-am solicitat samovarului „Oda Bucuriei”. Nu o ştia. Am fredonat-o eu, având-o pe Mia strânsă de talie. A intrat Comma şi a dat muzica mai încet.
– Bună dimineaţa, tinereilor. Zburdă hormonii pe aici prin casă. Care-i motivul exuberanţei?
– Mamă, Mia noastră va fi doi pentru ceva vreme şi vrea agude şi somon caramelizat. Cineva îi comandă aceste pofte. Eu plec să caut. Somon ştiu de unde, zahăr pentru caramelizat avem, dar agudele s-au trecut de mult. Oare oi găsi gem de dude, sau măcar agude in heavy syrup? Ce mă fac? Murele seamănă cu agudele. Şi ele au în corpul lor resveratrol. Mamă, Mia, explicaţi-i voi Anitei cum ne creşte numărul locuitorilor. Pa.
Am luat maşina Miei. Este mai fiţoasă şi se parchează în spic. Este o Pescărie pe Luca Arbore, unde găseşti totdeauna peştele cel mai proaspăt şi fructele de mare cele mai coapte. Patronul era în pragul uşii. Cu o mână stropea cu furtunul trotuarul unde o mâţă mâncase nişte peşte furat, iar cealaltă se odihnea în buzunarul halatului impecabil de la peşte. Era ca o statuie dintr-o fântână italiană, care se miră de câteva sute de ani de ce ţâşneşte din ea, apa. Nu avea deloc muşterii. Românul se înghesuie numai la friptane. Peştele este pentru oameni citiţi.
– Bună ziua, Nea Pescariu, aş dori patru bucăţi de file de somon. Vine din Alaska?
– Bună ziua, mă faceţi să râd aşa de cu ziuă. Vine din Dolhaska. Înoată până aici. Este peşte de crescătorie din Norvegia, domnule. E proaspăt. Fileul încă mai dă din aripioare.
– Nea Pescariu, ştiţi cumva un magazin prin zonă unde aş putea găsi gem de dude?
– E clar, e însărcinată. Şi fie-mea s-a căsătorit anul trecut şi acum vrea gem de dude. Felicitări!
– Mulţumesc, dar ăla micu’ comandă combinaţii din astea, bizare…
– Să ştiţi că giner-miu îi cumpără dulceaţă de mure. Nu sunt aşa gustoase ca dudele, dar până la urmă a acceptat surogatul. După colţ, este un non-stop care are aşa ceva.
M-a convins. În primul rând, pentru că mi-a împachetat fileul într-o sacoşă frigorifică în care a strecurat nişte punguliţe cu gheaţă din congelatorul propriu. În al doilea rînd, pentru că am vrut nişte giant shrimps, dar mi-a dat din cap sugestiv, făcându-mă să înţeleg că sunt decedaţi de mult. Ce-i corect, e corect…
Deşi în spic, m-a blocat unul cu un Duster alb. Neavând alternativă, am început să caut pe net reţetă despre somon caramelizat. Orice se caramelizează pe Google, numai somonul nu. Am aflat însă că somonul de crescătorie din Norvegia este hrănit cu carne de porc şi pasăre, i se dau şi diferiţi hormoni de creştere accelerată şi, stupoare, pe lângă antibiotice şi vitamine, li se adaugă în alimentaţie şi pigmenţi sintetici de cadmiu pentru a-şi păstra culoarea orange a somonului sălbatic. Fără acest cadmiu cancerigen, ar avea o culoare gri, complet neatractivă. Rusia şi China şi-au diminuat semnificativ importurile de somon din Norvegia. Nu mor ei din asta. Au destul petrol în apele teritoriale şi mai fac rost, pentru centrele lor de protecţie a minorilor, şi de copii cărora li s-a arătat băţul din cui. Pentru copiii băştinaşilor norvegieni, li se ascunde şi băţul, dar şi cuiul.
Cel care mă blocase era o domnişoară. Arăta foarte frumoasă şi foarte tânără. Întotdeauna rămân blocat la astfel de arătări.
Am ajuns acasă şi am ţinut o conferinţă, dând citire articolelor pe această temă. Publicul a fost înspăimântat de aceste perspective sumbre. Singurul care n-a înţeles pericolul norvegian a fost Ramses care a mieunat ca-n desene animate şi s-a asigurat de hrană pe câteva zile bune.
O combinaţie de ardei gras roşu netăvălit prin cadmiu, morcov rondele, varză roşie, brânză şi pătrunjel, la care se adaugă, pentru o savoare, câteva linguriţe de dulceaţă de mure, a fost gustarea cu care pruncul s-a declarat sătul.
Fereastra bucătăriei era deschisă. Razele soarelui se strecurau jucăuşe prin toată casa, dar soarele, luat ca întreg şi ca tatăl lor, avea o mină serioasă, proiectând profesionist (doar o face de câteva miliarde de ani) umbra Miei pe peretele opus. Eu practicam cu mâinile, un joc al umbrelor. I-am aşezat un papagal pe umăr, un iepuraş în păr şi fluturi în stomac, acolo unde bebe începuse să se instaleze confortabil.
Mia, fără să pozeze, gînditoare şi cu un zâmbet abia perceptibil, stătea în continuare ca o statuie în faţa căreia te opreşti în parc şi le explici copiilor, apoi nepoţilor şi strănepoţilor, ce a compus, sau pentru cine a luptat eroul şi că urmează a fi înlocuit de pe soclu, de un nou regim.
Am văzut multe statui, atât în mărime naturală cât şi în fotografii, în parcuri, grădini de palate, temple. Mi-au atras întotdeauna atenţia unele statui sau basoreliefuri care înfăţişau scene în mişcare: un leu sărind la gâtul unei antilope, un vultur cu un iepure în gheare, o bufniţă cu un şoricel, un şoim cu un şarpe atârnându-i. Unele sculpturi au mii de ani, iar pe atunci nu existau telefoane inteligente, tablete sau camere digitale. Mi-ar fi plăcut să văd o poză de-a străbunicului meu care a îmbrobodit-o pe străbunica, de m-am aruncat în neam aşa de urât precum în ziua de azi. Urmaşii noştri vor avea o grămadă de mărturii cât de proşti am fost făcându-i poză unui sandviş mic în farfurie şi cerşind apoi mii de like-uri “pentru ăla micu”. Şi totuşi, sculpturile redau perfect animalele în mişcare. Câtă memorie RAM aveau artiştii în acele zile! La statuile oamenilor, înţeleg, îl ţintuia pe erou într-o anumită poziţie, îi făcea o schiţă sumară şi apoi se trecea la sculptat sau turnat. Dar pe animal, cum îl ţii să pozeze pe spatele unui bivol, sau un vultur, prin aer, cu iepuraşul care teoretic, încă se zbate?
Mia mi s-a aşezat în braţe. Aşa o sculptură să ne fi făcut…

7 Responsesto “Somonul lui Da Vinci”

  1. CristinaC says:

    Mi-ai inveselit dimineata! Abia astetpt sa citesc tot!

  2. Odille says:

    ODLM,

    :) Ce vremuri, cind bebelusii trebuiau numai sa-si doreasca dulceata de agude si imediat primeau!

    Acum, mamicile chinezoaice (si cine cunoaste mamici chinezoaice stie ca este adevarat), din momentul conceptiei copilasului viitoarele mamici incep sa-i citeasca, sa rezolve probleme de matematica, sa asculte muzica.

    Scoala, nu papica si dolce vita. 🙂

    In loc de dulceata, niste culegeri de probeme de fizica si matematica, carti de gramatica a limbii germane, pt ca ei vor conduce Europa, carti despre investitii, etc.
    Cu ceva timp in urma a fost o adevarata cavalcada pt ca bebelusii sa se nasca in anul Dragonului, considerat o zonie foarte norocoasa.

  3. Odille- şi zodiile ar trebui să înceapă din momentul concepţiei, pentru că atunci se formează caracterele, încă din burtica mamei. Atunci devin Racii iuţi şi aprigi şi Săgetătorii iubitori şi calmi.
    Dacă mămica îi citeşte Capitalul de Marx, bebeluşul ar vrea să mai stea la căldurică şi să nu scoată primele scâncete într-o utopie care să-i îngenuncheze părinţii şi modul lui de trai. Trebuie să recunosc că ziua de azi e mai “trai Nineacă” decât era cu sârmă ghimpată la hotar.

  4. Odille says:

    ODLM,

    “şi zodiile ar trebui să înceapă din momentul concepţiei, pentru că atunci se formează caracterele, încă din burtica mamei. Atunci devin Racii iuţi şi aprigi şi Săgetătorii iubitori şi calmi.”

    Racii sunt ca riurile de munte, iuti si aprige, dar datatoare de viata si transparente.
    Lacurile par a fi calme, linistite, dar nu stii cu adevarat, cit de iubitoare si ce ascund in adincuri. :)

    Adevarat ai spus, ca a te naste in libertate este cel mai minunat dar.

  5. Odille- într-un singur lac se ascunde Loch Ness. Restul lacurilor produc cercuri concentrice când arunci o piatră, de fel, fiind liniştite şi grijulii cu peştii şi bărcile lor. Chiar şi cu racii…

  6. Oachi says:

    Ce frumos povestesti, Omule !
    Daca va veni un Geaman, sa se pregateasca lumea de o avalansa de intrebari! Si sa aiba la fileu raspunsurile, caci multa memorie RAM va trebui umpluta cu informatii ! 🙂
    Mai vrem !

  7. Oachi- am mai citit şi eu o dată. Mi s-a părut şi mie că am povestit ceva…
    Am şi eu un Geamăn plin de întrebări. N-am eu atâtea răspunsuri câte întrebări are el…
    Are şi RAM-ul burduşit cu poznele mele.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: