search
top


Robo Cap

De abia a împlinit un an. Primii pași sunt întotdeauna mai nesiguri. Merge ca un bebeluș cu un pampers care trebuia schimbat acum o oră. Mama este la farmacie, iar tatăl este un tont, ca noi toți.
Deși împins cu crosa, nu are resentimente, se ridică, nu plânge. Ferească-ne Dumnezeu să capete porniri umane. O bătăiță de-a lui, fie și pe umăr, o povestești colegului de salon, la spital.
Dacă ajung să se construiască singuri, ne-a îngrozit perspectiva unei planete a maimuțelor, darămite una a lor. Și ce-i mai rău, este că nu vor construi milostive femei robot. Ce să facă cu ele? Fără maternitate, Terra se clatină, își schimbă sensul de rotație și o pornește spre frig, unde-i cald și bine pentru ei. Iese din discuție să le arătăm vreodată unde este priza. Fetelor, nu ne lăsați printre stânci, golașe! Amintiți-vă că noi vă iubim, chiar dacă toate relele și reproșurile le generăm, inexperiementați îndeajuns fiind, maturitatea ajungându-ne gâfâind când am grizonat de tot.
Deci, tot mai buni suntem noi, oamenii răi.

Leave a Reply

CommentLuv badge

top
%d bloggers like this: