Dec 28, 2017
Cine-i vinovat?
Pentru subtitrare, click pe “CC”!
De un Crăciun, a venit un clovn la mine acasă. De vopsea plin. A cântat la mai multe instrumente, inclusiv la un casetofon. Bradul din dormitor plângea tăcut, cu lacrimi de globuri. Era o doină. Prin semne, mi-a dat de înțeles că ar vrea să-i spun o poezie sau să-i cânt ceva. Lechat, pisica casei, se unduia printre picioarele mele, intuind cu experiența proprie felinelor, imediata romanțare a spiritului celui care, până atunci, era absorbit de gânduri recapitulative ale planului de a spăla putina pentru câteva ore. Cântam “Cucule, pasăre sură” când clovnul s-a apropiat atât de mult de fața mea, nicidecum cu o reverență profesională proprie stewardesselor de clasa VIP. Se uita fix în ochii mei, admirativ, cu o vădită notă de inimă, încât am simțit mirosul unui ruj ce-mi părea cunoscut. Era de femeie. Într-un costum bufant, plin de bureți pe dedesubt, nu am descifrat genul, deși grația era evidentă, chior să fii…
Am mâncat la ruj în seara aceea încât a devenit desertul meu tradițional de Crăciun și cel de toate zilele, amin.
Aveam 26 de ani. O chema Doina. Pe mine mă chema…
